Sfinte Dumnezeule

Sfinte Dumnezeule

Sfinte Dumnezeule (Tatăl)   } Bis
Tu eşti veşnic şi vei fi,
Uită-te pe-acest pământ,
Vezi durerile ce sunt,
Şi dă liniştea sufletelor noastre. – Bis

Sfinte Dumnezeule (Fiul)   } Bis
Vindecă-i pe cei bolnavi
Întăreşte-i pe cei slabi,
Ajută-i pe cei săraci
Şi dă liniştea sufletelor noastre. – Bis

Sfinte Dumnezeule (Duhul Sfânt)   } Bis
Tu eşti mântuirea mea,
Întâreşte-ne credinţa,
Alină-ne suferinţa
Şi dă liniştea sufletelor noastre. – Bis

Sfinte Dumnezeule (Sfânta Treime)   } Bis
Tu eşti mântuirea mea,
Iartă-ne că suntem răi,
Dar suntem copiii Tăi,
Şi dă linişltea sufletelor noastre. – Bis

Floriile

Floriile

Faima invierii lui Lazar strabatuse toata Iudeea si o aflasera si toti pelerinii, care venisera in Ierusalim si in imprejurimi pentru praznicul Pastilor iudeilor. Toti voiau sa vada pe Iisus si pe Lazar. Deci, cand toti cei simpli fericeau pe Iisus, carturarii si fariseii se umpleau de venin, voind sa-L omoare si pe Iisus si sa-l omoare si pe Lazar.

Momentele acestea le-a ales Iisus incepatura a patimirii Sale.

Cei simpli si curati, afland ca Iisus vrea sa vina in Ierusalim, s-au hotarat sa-L primeasca intr-un mod cu totul deosebit de pana cum. Iisus le-a pretuit dragostea, si-Si imprumuta un manz de asina, pentru ca era sarac si in tot rasaritul asinul are cinstea pe care la noi o are oaia.

Aceasta este intrarea triumfala in Ierusalim. Primirea I-a fost facuta in afara zidurilor Ierusalimului.

Noroadele, toata gloata aceasta adunata, aveau o bucurie ca niciodata. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturor le invenina si mai rau inima.

Nici Iisus nu Se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toti cei ce-L cunosteau in Ierusalim iesisera intru intampinarea Lui. In Ierusalim ramasesera doar cei ce nu-L cunosteau. Acestia Il primesc rece, cu intrebari si suspiciuni. Dar si Iisus i-a provocat. A mers la Templu si l-a gasit prefacut de slujitorii lor in „pestera de talhari”, (Matei 21:12-13). „Talharii” negustoreau suferintele si pacatele poporului. Compromiteau si pe Dumnezeu si suferinta. Mai „marii” si mai micii templului „talhareau” poporul obidit, speculandu-i suferintele in numele lui Iehova. Zarafii speculau strainii la bursa neagra. Acestia erau slujitorii lui mamona. Parca toti erau anume adunati in ziua aceea la Templul din Ierusalim. Impotriva la toti acestia Iisus a luat biciul. E si o minune in aceasta sfanta manie, ca multimea zarafilor sinegustorii de porumbei, miei si boi, mici si mari, toti fara deosebire fug in dezordine, infricati de un om. Constiinta lor patata nu le opunea nici-o rezistenta.

Gestul lui Iisus i-a infuriat pe mai marii Templului, pe batrani, pe carturari si pe farisei, care s-au sfatuit, zicand: „cu orice pret trebuie sa-L ucidem, ca multimea se ia dupa El”.

Cand acestia se sfatuiau sa-L ucida, orbii si schiopii se apropiau de El in Templu si i-a vindecat. Iar copiii, poate chiar copiii crescuti la Templu, au venit cu ramuri in maini, cantandu-I: „Osana, Fiul lui David”.

Acesta-i faptul impresionant: ca singuri copiii, orbii si schiopii, si ucenicii Sai L-au primit pe Iisus cu credinta si cu dragoste..

Iarasi s-au infuriat iudeii, zicandu-I: „Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga”, (Luca 19:40). „Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?”, (Matei 21:16; Psalmui 8:3). Iar cu acestea Iisus a parasit Ierusalimul.

† † †

Cu ziua aceasta incep Patimile Domnului. In tot entuziasmul general, Iisus tacea, daca nu chiar plangea. Poporul acesta, care Il primea cu aclamatii de Imparat, peste trei zile va fi cumpatat de farisei pe nimic, sa strige lui Pilat: „Rastigneste-L”.

Poporul fricos nu pricepe pretul iubirii si o da (iubirea) rastignirii.

Intrarea lui Iisus in sufletul nostru sa nu fie ca acea intrare in Ierusalim. Templul constiintei noastre sa nu fie o pestera de talhari, ca atunci sigur ca si noi vom vocifera in curtea lui Pilat, strigand: „Rastigneste-L”, „Da-ni-l pe Baraba!”.

De aceea ne-am curatit Ierusalimul si Templul din Ierusalim: constiinta, facandu-ne iarasi copii, singurii care L-au primit in Templu din dragoste.

Copilaria este singura noastra varsta care Il primeste pe Iisus. Deci, copiii mei, care Il primiti astazi pe Iisus in Sfanta Impartasanie, ramaneti in dragostea mea, care este dragostea lui Iisus.

† † †

Multimea, la aparitia Domnului, a strigat „Osana” si L-a primit cu flori si cu ramuri verzi, ca pe un biruitor. Mantuitorul venea smerit, calare pe asin, mijlocul de locomotie al saracilor. Mantuitorul apare intotdeauna insotit de animale care nu au nicio agresivitate in ele coarne, ghiare, colti), iar magarusul este un animal tare bland si nevinovat.

Acelasi popor, care L-a intampinat cu osanale astazi, peste trei zile avea sa-I strige: „Rastigneste-L”. Sa fim si noi atenti, cei ce L-am primit in Sfanta Taina, sa nu patim ca poporul acesta.

Sa urmam cu dragoste Domnului, impreuna cu Maica Domnului si Sfantul Ioan, pana pe Cruce. Caci numai dragostea poate ajunge pana la Cruce.

Marturia unui ateu (Nebunii)

Marturia unui ateu (Nebunii)

La doua feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce „zic ca nu este Dumnezeu” (Psalmul 52:1), si bogatilor, carora stomacul le este tot „dumnezeul” lor (Filipeni 3:9).

In aceia este una si aceeasi cugetare gresita: tagaduirea oricarui rost sau destin al omului si al lumii, mai presus de lumea aceasta si de stomacul ei.

A tagadui o conducere suprema a cerului si a pamantului, e totuna cu a propovadui domnia intamplarii, a haosului sau a anarhiei universale.

Dar lumea este in ordine. Aceasta dovedeste ca este o conducere mai presus de ea. Iar fara ordine este mintea care o vede fara Stapan.

Felix d’Artec, profesor de biologie la Sorbona, in „L’Atheisme” declara: „Sunt ateu precum sunt breton, cum este cineva blond sau brun, fara sa fi vrut… Caci oricat socotesc in amintirile mele, eu nu gasesc in ele ideea de Dumnezeu. Aceasta este o infirmitate, o monstruozitate. Dar sunt astfel de infirmitati cucare sunt prevazuti din nastere mii de oameni, erori fundamentale care apartin fiintelor lor, asa cum le apartin gura, nasul sau urechile. Astfel de fiinte lucreaza instinctiv, dupa natura lor si se supun constiintei lor, fara a mai intreba daca aceasta se mai acorda sau nu cu logica…”

Iata ateismul recunoscut de un ateu, cu toata sinceritatea, ca este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentala a naturii umane. (Religia iubirii).

Deci, dupa un cuvant al Sfintei Scripturi, daca ai pisa pe un ateu cu dovezile, ca pisalogul in piua boabele, si tot nu-l vei desface pe un nebun de la nebunia sa. (Pilde 27:22).

Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu, cade in propria sa sentinta: va trebui sa se tagaduiasca si pe sinte. Caci a te lupta din toate puterile impotriva a ceva ce nu exista dovedeste nebunia acestei lupte, dovedeste nonsensul si absurdul ei, si prin urmare si a mintii care o conduce.

Al doilea nebun este bogatul, care ingusteaza zarea rosturilor sale pe pamant la dimensiunile stomacului, chiar daca acest stomac ar inghiti pamantul tot. Mai mult, un atare bogat va cauta sa convinga pe toata lumea ca numai acesta este singurul scop al vietii omului pe pamant. O stare de conceptie despre om si destinele sale ultime este cu adevarat miezul noptii mintii sale. Noaptea aceasta va culmina sfarsind prin a se crede pe sine, el „dumnezeul veacului acestuia” (II Corinteni 4:6).

Deci, dintr-o atare noapte a mintii, cand bogatul va crede ca tarina sa, lumea, il va face in sfarsit fericit, isi va pierde sufletul cu un sunet, caci va fi rapit cu moarte din varful bogatiei sale. Dumnezeu nu ingaduie la nesfarsit ingustarea vederii omului numai la stomacul sau, de vreme ce omul acesta este destinat spre alte zari, ale Imparatiei lui Dumnezeu, ale vesniciei si indumnezeirii sale.

† † †

„Bogatul nu-i stapan pe sine, ci cu toate ca-i insufletit, tine la lucrurile neinsufletite. N-are vreme sa cugete din cauza alegatorilor. Banii sunt un nemilos stapan… Intreaga putere de a iubi este cotropita de acest lot de pamant, care da porunci, care i-a inlocuit sufletul, care i-a smuls orice ramasita de libertate. Cumplita soarta a bogatului sta in aceasta indoita absurditate: spre a avea putere de a porunci oamenilor a ajuns robul lucrurilor neinsufletite, spre a dobandi o parte mica de tot, a pierdut totul” (Papini in „Viata lui Iisus”).

Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind Epistola catre Romani la Cuv. 14 zice: „Nu are Dumnezeu lucru mai cinstit si mai de pret decat pe un sarac, si pe acesta la dat tie, bogatule, ca sa ai grija de el”.

„Bogatul si saracul se intalnesc unul cu altul; dar Cine i-a facut este Domnul„ (Pildele lui Solomon 22:2).

Inteleptul Isus Sirah scrie:
„Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor. Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta” (Isus Sirah 4:10-11).

Acestia cata vreme nu sunt asa, nu se mantuiesc. De aceea mai clatina Dumnezeu bogatia bogatilor ca totusi sa se mai mantuiasca unii dintre ei.

† † †

La sfarsitul istoriei, aceiasi doi nebuni, bogatul si ateul, se vor lua la bataie, vrand fiecare sa fie singur stapanitor al tarinei, unul cu rostul sa exploateze pe toti oamenii pentru cresterea vitelului sau de aur, celalalt sa exproprieze si pe Dumnezeu din dreptul de Autor al lumii. Planul luciferic al acestuia e mai tare decat al celui dintai si „va birui”.

† † †

Ramane a treia categorie de oameni, a celor „ce s-au imbogatit intru Dumnezeu”, catre care satana, ca un nebun, se va repezi cu ultima furie, vrand sa stinga cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pamant.

Acesta este ultimul razboi cu Sfintii pe care insa Dumnezeu il va stinge cu foc, si lumea va arde.

Noi insa sa ne imbogatim in Dumnezeu cugetandu-L, iubindu-L, impartasindu-ne cu El, silindu-ne a gandi si a iubi ca El intru toate imprejurarile vietii. Iata adevarata bogatie care nu se va lua de la noi.
„Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt” (Intelepciunea lui Isus Sirah 4:11).

Ce inseamna „Apostol”?

41. Ce inseamna „Apostol”?

Cuvantul „Apostol” inseamna „trimis”. El priveste in primul rand pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimisi la propovaduire de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Filip, Iuda fratele lui Iacob, Simon Zilotul si Iuda Iscarioteanul (Matei 10:2-4 ; Luca 6:14-15 ; Faptele Apostolilor 1:13). Acesta din urma, dupa tradarea si moartea Mantuitorului a fost inlocuit cu Matia (Fapte 1:16, 23-26). „Apostol”, in intelesul plin al cuvantului este si Sf. Pavel, chemat in chip minunat pe drumul Damascului. „Apostoli” sunt si cei saptezeci, a caror misiune e descrisa pe larg la Sf. Evanghelist Luca (10:1-24), apoi cei trecuti de Sf. Apostol Pavel in lista celor invredniciti de darurile duhovnicesti (I Corinteni 12:28), cei notati in Scrierile Parintilor Apostolici si, in inteles mai mai larg, multi din cei care, mai tarziu, au contribuit la crestinarea popoarelor pagane.

Isaia C61

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 61

1.	Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate;
2.	Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru;
3.	Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.
4.	Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile distruse, pustiite din neam în neam.
5.	Oameni de neam străin vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori din alt neam vor fi plugarii şi vierii voştri.
6.	Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.
7.	Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocură şi scuipări erau partea lor, pentru aceasta îndoit în pământul lor vor moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se vor bucura!
8.	Că Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea ţi urăsc răpirile nedrepte. Eu le voi da cu credincioşie plata lor şi legământ veşnic cu ei voi încheia.
9.	Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor printre popoare. Toţi cei ce ii vor vedea vor da mărturie că ei sunt un neam binecuvântat de Domnul.
10.	Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.
11.	Ca pământul care răsare ierburi, şi ca o grădină în care sămânţa încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să răsară, şi înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.

Isaia C56

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 56

1.	Aşa zice Domnul: „Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, că în curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va descoperi.
2.	Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele: Păzeşte ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna lui ca să nu făptuiască nici un rău.
3.	şi să nu zică cel de alt neam, care s-a alipit de Domnul: „Domnul mă va despărţi de poporul Său!” Şi famenul să nu zică: „Iată eu sunt un copac uscat!”
4.	Pentru că aşa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele Mele de odihnă şi aleg ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în legământul Meu,
5.	Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor.
6.	Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să iubească numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi stăruie în legământul Meu,
7.	Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu, locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!”
8.	Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui Israel: „La cei adunaţi voi mai aduna şi alţii!”
9.	Fiare ale câmpului, veniţi, mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii!
10.	Străjerii Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi sunt câini muţi care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă.
11.	Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic. Toţi umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor.
12.	„Veniţi, zic ei, voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Şi mâine va fi, ca astăzi, mare zi de veselie”.

Isaia C46

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 46

1.	Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate pe vite şi pe dobitoace. Chipurile, pe care voi acum le purtaţi, sunt încărcate şi au ajuns o povară pentru vitele trudite.
2.	Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei care îi poartă; ei înşişi sunt duşi în robie.
3.	„Ascultaţi voi, cei din casa lui Iacov şi toţi cei care aţi mai rămas din casa lui Israel, pe care v-am purtat din sânul maicii voastre, de care am avut grijă de la naşterea voastră.
4.	Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi şi în viitor.
5.	Cu cine Mă veţi pune alături şi Mă veţi face egal, cu cine Mă veţi asemăna, ca să fim deopotrivă?
6.	Ei scot aurul din pungile lor şi argintul în cântar îl cântăresc; plătesc un argintar ca să le facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui şi îl cinstesc.
7.	Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos şi el stă fără să se clintească din locul său. El nu răspunde celui care strigă către el şi din primejdii nu-l scapă.
8.	Amintiţi-vă de aceasta şi învăţaţi-vă minte, păcătoşilor!
9.	Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni asemenea Mie!
10.	De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!
11.	De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!
12.	Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care staţi departe de mântuirea voastră!
13.	Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea pentru Israel!”

Isaia C24

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 24

1.	Iată Domnul pustieşte pământul şi îl preface în deşert, răstoarnă faţa lui şi împrăştie pe locuitori.
2.	Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
3.	Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta.
4.	Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul vor pieri.
5.	Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci!
6.	Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!
7.	Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină.
8.	Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei.
9.	La cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor.
10.	Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este închisă.
11.	Pe uliţă lumea strigă: „Nici un strop de vin!” Nu mai este bucurie, veselia este izgonită de pe pământ.
12.	În cetate au rămas numai dărâmături, porţi sfărâmate şi stricate.
13.	Aşa se va întâmpla în mijlocul acestui ţinut, înăuntrul popoarelor, ca şi când se scutură măslinii şi ca pe urma culesului viei.
14.	Aceia înalţă glasul şi cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la apus.
15.	Pentru aceasta, în insule se preaslăveşte Domnul, în insulele mării numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
16.	De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui drept!” Şi eu am zis: „Vai de cei fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!”
17.	Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului!
18.	Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor clătina.
19.	Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul.
20.	Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale!
21.	Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi pe pământ pe regii pământului.
22.	Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi.
23.	Luna va fi roşie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege şi slava Lui va străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim!

Isaia C16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 16

1.	„Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului”.
2.	Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3.	„Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
4.	Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
5.	Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
6.	Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte”.
7.	Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, ton împreună se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
8.	Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
9.	Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului viilor.
10.	Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
11.	Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares.
12.	Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic.
13.	Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
14.	Iar acum Domnul a zis aşa: „Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere”.

Psalmi C149

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 149

1.	Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
2.	Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.
3.	Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.
4.	Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi.
5.	Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor.
6.	Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,
7.	Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare,
8.	Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,
9.	Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.