Isaia C46

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 46

1.	Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate pe vite şi pe dobitoace. Chipurile, pe care voi acum le purtaţi, sunt încărcate şi au ajuns o povară pentru vitele trudite.
2.	Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei care îi poartă; ei înşişi sunt duşi în robie.
3.	„Ascultaţi voi, cei din casa lui Iacov şi toţi cei care aţi mai rămas din casa lui Israel, pe care v-am purtat din sânul maicii voastre, de care am avut grijă de la naşterea voastră.
4.	Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi şi în viitor.
5.	Cu cine Mă veţi pune alături şi Mă veţi face egal, cu cine Mă veţi asemăna, ca să fim deopotrivă?
6.	Ei scot aurul din pungile lor şi argintul în cântar îl cântăresc; plătesc un argintar ca să le facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui şi îl cinstesc.
7.	Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos şi el stă fără să se clintească din locul său. El nu răspunde celui care strigă către el şi din primejdii nu-l scapă.
8.	Amintiţi-vă de aceasta şi învăţaţi-vă minte, păcătoşilor!
9.	Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni asemenea Mie!
10.	De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!
11.	De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!
12.	Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care staţi departe de mântuirea voastră!
13.	Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea pentru Israel!”

Isaia C31

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 31

1.	Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul.
2.	Dar El este înţelept, El face să vină nenorocirea şi nu Îşi ia înapoi cuvintele. El Se ridică împotriva casei celor fără de lege şi împotriva ajutorului celor care săvârşesc nedreptatea.
3.	Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va întinde mâna Lui, ocrotitorul se va împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi împreună vor pieri.
4.	Că iată ce mi-a grăit Domnul: „Precum leul şi puiul de leu răcnesc asupra prăzii şi împotriva lor se adună toată ceata de păstori şi nu se înfioară de strigătele lor, nici nu se tulbură de mulţimea lor, tot astfel Domnul Savaot Se va pogorî să se războiască pe muntele Sionului şi pe colina lui. Şi duşmanii se vor risipi toţi,
5.	Ca păsările care zboară. Aşa Domnul Savaot va ocroti Ierusalimul, îl va acoperi, îl va mântui, îl va cruţa, îl va libera”.
6.	Întoarceţi-vă către Acela de Care adâncul vă desparte, copii ai lui Israel!
7.	În vremea aceea fiecare din voi veţi da la o parte idolii de argint şi cei de aur pe care i-aii făcut cu mâinile voastre cele păcătoase.
8.	Şi Asiria va cădea în sabie care nu este omenească, va fi nimicită nu de sabia unui muritor. Ea o va lua la fugă în faţa sabiei, iar tinerii vor fi duşi în robie!
9.	De frică întăritura ei va fi nimicită, iar căpeteniile vor fugi din jurul steagului, zice Domnul, a Cărui văpaie este în Sion şi cuptorul în Ierusalim!

Isaia C27

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 27

1.	În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil.
2.	Şi se va zice în ziua aceea: „Vie cu vin bun, cântă!
3.	Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Zi şi noapte Eu o păzesc;
4.	Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi porni război împotriva lor şi-i voi arde pe toţi.
5.	Sau mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace, şi cu Mine să fie în pace!…”.
6.	Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va rodi şi cu roadele sale lumea o va umple.
7.	L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a omorât El cum au făcut ucigaşii lui?
8.	Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a şi i-a măturat cu suflarea Lui năprasnică de vânt de răsărit.
9.	Aşa a fost ispăşită fărădelegea lui Iacov, şi acesta este rodul iertării păcatului său. El a sfărâmat în bucăţi toate pietrele jertfelnicului, ca nişte pietre de var; dumbrăvile Astartei şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.
10.	Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit şi neumblat ca un pustiu. Acolo paşte viţelul, în ea îşi are sălaşul şi îi mănâncă mlădiţele.
11.	Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau foc. Acesta este un popor fără de minte şi nici Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de el.
12.	Şi în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat şi până la râul Egiptului; şi voi veţi fi culeşi unul câte unul, feciori ai lui Israel!
13.	În vremea aceea, trâmbiţa cea mare va trâmbiţa şi cei care se pierduseră în pământul Asiriei şi cei ce se risipiseră în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului, în muntele cel sfânt, în Ierusalim.

Isaia C16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 16

1.	„Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului”.
2.	Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3.	„Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
4.	Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
5.	Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
6.	Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte”.
7.	Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, ton împreună se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
8.	Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
9.	Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului viilor.
10.	Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
11.	Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares.
12.	Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic.
13.	Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
14.	Iar acum Domnul a zis aşa: „Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere”.

Isaia C14

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 14

1.	Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov.
2.	Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste apăsătorii lor.
3.	Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în care ai fost,
4.	Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: „Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!
5.	Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
6.	Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare!
7.	Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
8.	Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: „De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!”
9.	Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.
10.	Toţi iau cuvântul şi îţi zic: „Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă”.
11.	În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău.
12.	Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13.	Tu care ziceai în cugetul tău: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14.	Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”.
15.	Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
16.	Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: „Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?”
17.	Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?”
18.	Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său.
19.	Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare.
20.	Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!
21.	Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot pământul.
22.	„Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul.
23.	Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul Savaot.
24.	Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: „Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!
25.	Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de jugul lor şi umerii de povara lor”.
26.	Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!
27.	Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?
28.	În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocie:
29.	„Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător.
30.	Cei sărmani vor paşte pe păşunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide.
31.	Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu, ţară a Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum şi şirurile vrăjmaşilor sunt strânse”.
32.	Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că „Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul Lui”.

Ieremia C49

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 49

1.	Asupra fiilor lui Amon aşa grăieşte Domnul: „Au doară Israel n-are fii? Au doară el n-are moştenitor? Pentru ce, dar, Milcom a pus stăpânire pe Gad şi poporul lui trăieşte în cetăţile acestuia?
2.	De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când în Raba, cetatea fiilor lui Amon, se va auzi strigăt de război, şi aceasta va fi prefăcută în movilă de dărâmături; cetăţile ei vor fi arse cu foc şi Israel va stăpâni pe cei ce-l stăpâneau, zice Domnul.
3.	Plângi Heşbon, că s-a pustiit Ai! Strigaţi, voi fiice din Raba, încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi rătăciţi prin livezi, căci Milcom va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.
4.	„Fiică nepăsătoare, tu te lauzi cu Valea ta, tu te încrezi în comorile tale, zicând: „Cine va îndrăzni să vină împotriva mea?”
5.	Iată Eu voi aduce asupra ta groază din toate părţile, zice Domnul Dumnezeul Savaot şi veţi fi fugăriţi care încotro şi nimeni nu va aduna pe fugari.
6.	Dar după aceea voi întoarce din robie pe fiii lui Amon”, zice Domnul.
7.	Iar asupra Edomului aşa grăieşte Domnul Savaot: „Au doară nu mai este înţelepciune în Teman? Au doară lipseşte sfatul la cei înţelepţi?
8.	Au doară a secat înţelepciunea lor? Fugiţi, întorcând spatele! Ascundeţi-vă în peşteri, locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire peste Isav, la vremea pedepsirii lui.
9.	Dacă ar fi venit la tine culegătorii de struguri, de bună seamă ar fi lăsat puţine bobiţe neculese. De ar fi venit hoţii noaptea, ar fi răpit cât le-ar fi fost de trebuinţă.
10.	Eu însă voi jefui pe Isav până la piele, voi descoperi ascunzătorile lui, şi el nu se va putea ascunde. Stârpit va fi neamul lui, fraţii lui şi vecinii lui, şi el nu va mai fi.
11.	Lăsaţi orfanii, că Eu voi ţine viaţa lor, şi văduvele tale să creadă în Mine;
12.	Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea paharul, îl vor bea negreşit. Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea negreşit paharul.
13.	Căci Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boţra va fi o groază şi o ruşine, un deşert şi un blestem, şi cetăţile ei vor ajunge ruine veşnice.
14.	Auzit-am veste de la Domnul şi sol s-a trimis la popoare să spună: „Adunaţi-vă şi mergeţi împotriva ei şi ridicaţi-vă pentru luptă”.
15.	Iată Eu te voi face mic între popoare.
16.	Starea ta groaznică şi semeţia inimii tale te-au adeverit pe tine, cel ce locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care te-ai aşezat pe vârfurile dealurilor! Deşi ţi-ai împletit cuibul tău sus, ca un vultur, şi de acolo te voi arunca, zice Domnul.
17.	Edom va fi o groază; toţi cei ce vor trece pe lângă el vor fi uimiţi, vor fluiera, văzând toate rănile lui.
18.	Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, tot aşa şi acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu se va opri în el.
19.	Iată-l, se înalţă ca un leu de la obârşiile Iordanului spre sălaşurile întărite; dar Eu îi voi sili să plece cu grăbire din Edom şi cine va fi ales, pe acela îl voi pune peste acesta. Căci cine este asemenea Mie şi ce păstor se va împotrivi Mie?
20.	Ascultaţi dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El asupra lui Edom şi planurile pe care El le-a gândit împotriva locuitorilor din Teman: „Da, chiar oile cele mai plăpânde vor fi târâte; la vederea lor păşunea lor se va înfiora de spaimă.
21.	La vuietul căderii lor se va cutremura pământul şi răsunetul strigătului lor se va auzi până la Marea Roşie.
22.	Iată-l se înalţă, ca un vultur, şi zboară şi îşi întinde aripile sale deasupra Boţrei, şi inima războinicilor din Edom va fi în ziua aceea ca inima unei femei ce naşte”.
23.	Asupra Damascului: „Hamatul şi Arpadul sunt tulburate, căci au primit o veste rea. Inima lor se topeşte de frică; este o mare în furtună care nu se poate potoli.
24.	Temutu-s-a Damascul şi a luat-o la fugă; de frică l-au cuprins dureri şi chinuri, ca pe femeia ce naşte.
25.	Cum n-a scăpat cetatea slavei, cetatea bucuriei mele!
26.	Deci vor cădea tinerii lui pe uliţele lui şi toţi vor pieri în ziua aceea, zice Domnul Savaot.
27.	Voi aprinde foc în zidurile Damascului şi el va mistui palatele lui Benhadad”.
28.	Asupra Chedarului şi asupra regatelor Haţorului, pe care le-a lovit Nabucodonosor, regele Babilonului, aşa grăieşte Domnul: „Sculaţi-vă şi ieşiţi înaintea lui Chedar şi pustiiţi pe fiii Răsăritului!
29.	Corturile lor şi turmele lor să fie luate, ţesăturile lor şi toate lucrurile lor şi cămilele lor să fie luate. Şi să li se strige: Groază din toate părţile!
30.	Fugiţi, duceţi-vă repede, ascundeţi-vă în prăpăstii, locuitori ai Haţorului, zice Domnul, căci Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat hotărâre asupra voastră, şi a urzit un plan împotriva voastră.
31.	Sculaţi-vă şi păşiţi împotriva poporului celui paşnic, care trăieşte fără grijă, zice Domnul; acela n-are nici uşi, nici zăvoare şi locuieşte singur.
32.	Cămilele lor vor fi date prăzii şi mulţimea turmelor lor răpirii şi-i voi împrăştia în toate vânturile pe aceştia care-şi tund părul de pe tâmple şi din toate părţile lui voi aduce asupra lor pieirea, zice Domnul.
33.	Haţorul va fi sălaşul şacalilor şi pustietate veşnică; nu va trăi acolo om, nici fiu de om nu se va opri acolo”.
34.	Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul împotriva Elamului, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda:
35.	„Aşa zice Domnul Savaot: Iată voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie,
36.	Şi voi aduce asupra Elamului patru vânturi din cele patru margini ale cerului şi-l voi împrăştia în toate vânturile acestea şi nu va fi neam la care să nu ajungă Elamiţi izgoniţi;
37.	Voi lovi pe Elamiţi cu frică înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor care vor să le ia viaţa; asupra lor voi aduce nenorociri, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi în urma lor voi trimite sabie, până îi voi stârpi.
38.	Voi pune tronul Meu în Elam şi voi stârpi de acolo pe rege şi pe dregători, zice Domnul.
39.	Dar în zilele cele de apoi, voi întoarce pe Elam din robie”, zice Domnul.

Ieremia C48

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 48

1.	Asupra Moabului, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, că e pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat. Cetatea este acoperită de ruşine şi înrobită!
2.	Nu mai este slava Moabului! În Heşbon se urzesc rele împotriva lui, zicând: „Să mergem şi să-l ştergem dintre neamuri!” Şi tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!
3.	Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire şi dărâmare grozavă.
4.	Moab e zdrobit şi copiii lui au ridicat bocet.
5.	Pe suişul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete şi pe povârnişul din Horonaim se aud strigăte de nenorocire:
6.	Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa şi fiţi asemenea asinului sălbatic din pustiu.
7.	Şi fiindcă te-ai încrezut în lucrările şi în vistieriile tale vei fi luat şi tu. Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.
8.	Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăţi şi cetatea nu Va rămâne nedărâmată; va pieri valea şi şesul şi se va pustii, precum a zis Domnul.
9.	Daţi un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetăţile lui vor fi prefăcute în pustiu şi nu vor mai avea locuitori.
10.	Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă şi blestemat fie tot cel ce opreşte sabia lui de la sânge!
11.	Moab din tinereţea lui a fost liniştit, se odihnea pe drojdia sa şi n-a fost trecut din vas în vas, nici în robie n-a fost. De aceea a rămas în el gustul său şi mirosul său nu s-a schimbat.
12.	De aceea iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori, care îl vor pritoci şi vor strica vasele şi urcioarele lui le vor sparge.
13.	Şi va fi ruşinat Moab pentru Chemoş, după cum casa lui Israel a fost ruşinată pentru Betel, nădejdea ei.
14.	Cum puteţi voi să ziceţi: „Noi suntem oameni viteji şi tari pentru război?”
15.	Moab este pustiit, cetăţile lui ard şi tinerii lui aleşi s-au dus la junghiere, zice Împăratul al Cărui nume este Domnul Savaot.
16.	Aproape este pieirea Moabului şi nenorocirea lui vine în grabă mare.
17.	jeliţi-l toţi vecinii lui şi toţi cei ce cunoaşteţi numele lui ziceţi: Cum s-a sfărâmat toiagul puterii, sceptrul slavei!
18.	Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălţime şi şezi în pământ ars de soare, căci pustiitorul Moabului vine la tine şi va dărâma întăriturile tale.
19.	Stai la drum şi priveşte, locuitoarea Aroerului, şi întreabă pe cel care fuge şi pe cel scăpat: Ce s-a întâmplat?
20.	Ruşinat este Moabul, căci este biruit. Plângeţi şi strigaţi, daţi de veste în Amon că Moabul este pustiit.
21.	Judecata a venit împotriva ţării din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,
22.	Împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului.
23.	Împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului şi a Cheriotului,
24.	Împotriva Bosrei şi împotriva tuturor cetăţilor ţării Moabului, de aproape şi de departe.
25.	S-a tăiat cornul Moabului şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
26.	Îmbătaţi-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se Moabul în vărsătura sa şi de râs să fie.
27.	N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai cu el?
28.	Părăsiţi cetăţile şi trăiţi pe stânci, locuitori ai Moabului, şi veţi fi ca porumbeii care-şi fac cuiburile pe la intrarea peşterilor.
29.	Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de trufia lui şi de îngâmfarea lui, de înfumurarea lui şi de semeţia inimii lui.
30.	Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroşeniile lui, vorbele goale şi faptele deşarte.
31.	De aceea voi plânge pe Moab şi voi striga pentru Moabul întreg; voi suspina după oamenii din Chir-Heres.
32.	Şi te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât Iazerul; ramurile tale s-au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer, pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor văratice şi asupra strugurilor copţi.
33.	Bucuria şi veselia au fost luate din Carmel şi din rara Moabului; voi seca vinul din teascuri şi nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte de veselie; va fi strigăt de război şi nu strigăt de bucurie.
34.	De la Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului vor seca.
35.	Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri înalte şi pe cei ce tămâiază pe dumnezeii lui.
36.	De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier; geme inima Mea ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogăţiile adunate de ei;
37.	Fiecare îşi are capul ras, fiecare îşi are barba tunsă; toţi au tăieturi pe mâini şi peste coapse sac.
38.	Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţele lui nu este decât o jale, căci am sfărâmat Moabul, ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.
39.	Cum a fost zdrobit!, vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul de ruşine, întorcând spatele! Şi va fi Moabul de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară;
40.	Căci aşa zice Domnul: Iată, vrăjmaşul ca un vultur va zbura şi-şi va întinde aripile sale deasupra Moabului.
41.	Oraşele vor fi luate şi cetăţile cucerite; inima vitejilor Moabiţi va fi în ziua aceea ca inima unei femei chinuită de durerile naşterii.
42.	Moabul va fi şters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat împotriva Domnului.
43.	Groază, groapă şi laţ sunt pentru tine, locuitorule al Moabului, a zis Domnul.
44.	Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; şi cel ce va scăpa de groapă va cădea în laţ, căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
45.	Fugarii obosiţi s-au oprit la umbra Heşbonului, dar a ieşit foc din Heşbon, şi din inima Sihonului flăcări, şi va mistui tâmplele lui Moab şi creştetul capului fiilor răzvrătirii.
46.	Vai ţie, Moab! Pierit-a poporul din Chemoş, că fiii tăi sunt luaţi în robie şi fiicele tale sunt robite.
47.	Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie”, zice Domnul. Până aici e judecata lui Moab.

Ieremia C29

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 29

1.	Iată cuvintele scrisorii pe care Ieremia proorocul a trimis-o din Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor şi proorocilor şi către tot poporul pe care Nabucodonosor i-a dus din Ierusalim la Babilon,
2.	După ce a ieşit din Ierusalim regele Iehonia şi regina şi eunucii şi căpeteniile lui Iuda şi ai Ierusalimului şi lemnarii şi fierarii,
3.	Prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis la Babilon către Nabucodonosor, regele Babilonului:
4.	„Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, către toţi robii pe care i-am strămutat din Ierusalim la Babilon: Zidiţi casă şi trăiţi;
5.	Faceţi grădini şi mâncaţi roadele lor!
6.	Luaţi femei şi naşteţi fii şi fiice! Fiilor voştri luaţi-le soţii, iar pe fiicele voastre măritaţi-le, ca să nască fii şi fiice, şi să nu vă împuţinaţi acolo, ci înmulţiri-vă!
7.	Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, că de propăşirea ei atârnă şi fericirea voastră!
8.	Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa,
9.	Căci vă proorocesc minciună şi Eu nu i-am trimis, zice Domnul!
10.	Pentru că Domnul zice: Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta.
11.	Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea.
12.	Şi veţi striga către Mine şi veţi veni şi vă veţi ruga Mie, şi Eu vă voi auzi;
13.	Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră.
14.	Şi voi fi găsit de voi, zice Domnul, şi vă voi întoarce din robie şi vă voi strânge din toate popoarele şi din toate locurile, de pe unde v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi întoarce din locul de unde v-am dus.
15.	Voi ziceţi: „Domnul ne-a ridicat prooroci în Babilon”.
16.	Aşa zice Domnul de regele care şade pe tronul lui David şi de tot poporul care trăieşte în cetatea aceasta şi de fraţii voştri care n-au fost duşi cu voi în robie.
17.	Aşa zice Domnul de aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca,
18.	şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor la care-i voi izgoni,
19.	Pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-de-dimineaţă pe slujitorii Mei, proorocii; zice Domnul.
20.	Iar voi toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v-am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi cuvântul Domnului.
21.	Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel despre Ahab, fiul lui Colaia şi despre Sedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc vouă minciună în numele Meu: pe aceştia îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acela îi va omorî înaintea ochilor voştri.
22.	şi se va obişnui după ei. printre toţi robii lui Iuda din Babilon a se blestema astfel: „Să-i facă Domnul cum a făcut lui Sedechia şi lui Ahab”, pe care i-a fript regele Babilonului pe jeratic,
23.	Pentru că au făcut ticăloşie în Israel: se desfrânau cu femeile aproapelui lor şi spuneau minciuni în numele Meu, ceea ce Eu nu le-am poruncit; Eu ştiu acestea şi sunt martor, zice Domnul.
24.	Iar lui Şemaia Nehelamitul spune-i:
25.	Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că ai trimis scrisori în numele tău către tot poporul cel din Ierusalim şi către preotul Sofonie, fiul lui Maaseia, şi către toţi preoţii şi ai scris:
26.	„Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să fii supraveghetor în templul Domnului peste tot omul nebun şi peste tot omul ce prooroceşte, şi ca să pui pe unul ca acesta în temniţă şi în cătuşe:
27.	Pentru ce dar nu opreşti pe Ieremia din Anatot de a mai prooroci acolo la voi?
28.	Că acesta şi în Babilon a trimis să mi se spună: „Robia va fi lungă: zidiţi case şi locuiţi în ele, sădiţi grădini şi mâncaţi roadele lor”.
29.	Preotul Sofonie a citit această scrisoare în auzul proorocului Ieremia,
30.	Şi cuvântul Domnului a fost către Ieremia şi a zis:
31.	„Trimite la toţi cei strămutaţi să li se spună: Aşa zice Domnul de Şemaia Nehelamitul: Pentru că Şemaia prooroceşte la voi, dar Eu nu l-am trimis, şi vă dă încredere într-o minciună,
32.	De aceea aşa zice Domnul: Iată Eu voi pedepsi pe Şemaia Nehelamitul şi neamul lui; nu va fi din el om care să locuiască în mijlocul poporului acestuia, iar el nu va vedea binele acela, pe care Eu îl voi face poporului Meu, zice Domnul, pentru că a grăit împotriva Domnului”.

Ieremia C24

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 24

1.	După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda şi pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii şi cu fierarii şi i-a dus la Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coşuri cu smochine, aşezate înaintea templului Domnului:
2.	Un coş era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coş era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca.
3.	Atunci mi-a zis Domnul: „Ce vezi tu, Ieremia?” Şi eu am zis: „Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce sunt”.
4.	Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
5.	„Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Caldeilor.
6.	Şi-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, şi-i voi întoarce în ţara aceasta şi nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi;
7.	Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor”.
8.	Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Aşa voi face să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui şi restul Ierusalimului, cei care au rămas în ţara aceasta şi cei care trăiesc în ţara Egiptului;
9.	Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de ocară şi de pildă, de batjocură şi blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
10.	Şi voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor”.

Ieremia C22

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 22

1.	Aşa a zis Domnul: „Coboară-te în casa regelui lui Iuda şi rosteşte cuvintele acestea şi zi:
2.	Regele lui Iuda, cel ce şezi pe scaunul lui David, ascultă cuvântul Domnului şi tu şi slugile tale şi poporul tău, care intraţi pe porţile acestea!
3.	Aşa zice Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi pe cel asuprit din mâna asupritorului, nu asupriţi şi nu împilaţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi sânge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta!
4.	Căci, de veţi împlini cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia regii cei ce şed în locul lui David, pe scaunul lui, şi umblă în care şi pe cai, vor intra şi ei şi slugile lor şi poporul lor.
5.	Iar de nu veţi asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că această casă va ajunge pustie.
6.	De aceea, aşa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Îmi eşti şi vârf de Liban, dar te voi face pustietate şi cetăţi nelocuite.
7.	Şi voi găti împotriva ta pierzători, care vor avea fiecare arma sa şi var tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi şi-i vor arunca în foc.
8.	Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta şi vor zice unii către alţii: „Pentru ce a făcut Domnul aşa cu această cetate mare?”
9.	Şi li se va răspunde: „Pentru că locuitorii ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, s-au închinat la alţi dumnezei şi au slujit acelora”.
10.	Nu plângeţi după mort şi nu-l bociţi, ci plângeţi amar după cel dus în robie, că acela nu se va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea ţara sa de naştere;
11.	Căci aşa zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit după tatăl său, Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce acolo,
12.	Ci va muri în locul acela unde a fost dus rob şi nu va mai vedea pământul acesta.
13.	Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata lui,
14.	Şi care zice: „Am să-mi fac casă mare şi odăi încăpătoare, am să fac ferestre, am să le căptuşesc cu cedru şi am să le vopsesc cu roşu!
15.	Ai ajuns tu, oare, rege ca să te făleşti cu palate clădite din lemn de cedru? Tatăl tău n-a mâncat oare şi n-a băut? Israel a făcut judecată şi dreptate şi de aceea i-a fost bine.
16.	El a judecat pricina săracului şi a nenorocitului şi de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? – zice Domnul.
17.	Inima ta însă şi ochii tăi caută numai la lucrul tău şi la vărsarea sângelui nevinovat; caută să facă numai împilare şi silnicie.
18.	De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: „Nu-l vor plânge, zicând: „Vai, fratele meu!” sau: „Vai, sora mea!” Nu-l vor plânge, zicând: „Vai, doamne!” sau: „Vai, cinstea ta!”
19.	Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî şi-l vor arunca departe peste porţile Ierusalimului.
20.	Urcă-te pe Liban şi strigă, înalţă-ţi glasul de pe Vasan şi strigă de pe Abarim, că s-au zdrobit toţi prietenii tăi.
21.	În vremea propăşirii tale Eu ţi-am grăit, dar tu ai zis: „Nu ascult!” Aşa a fost purtarea ta chiar din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu.
22.	Pe toţi păstorii tăi îi va împrăştia vântul, iar prietenii tăi se vor duce în robie. Atunci vei fi ruşinat şi batjocorit pentru toate faptele tale cele rele.
23.	O, cel ce locuieşti pe Liban şi-ţi faci cuibul în cedri, cum vei geme tu, când te vor ajunge chinurile ca durerile femeii ce naşte!
24.	Precum e adevărat că Eu trăiesc, a zis Domnul, tot aşa este de adevărat că dacă Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi inel la mâna Mea cea dreaptă, apoi şi de acolo l-aş smulge.
25.	Şi te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa şi în mâinile celor de care tu te temi, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile Caldeilor;
26.	Şi te voi arunca pe tine şi pe mama ta, care te-a născut, în .ară străină, unde nu v-aţi născut
27.	şi veţi muri acolo; iar în pământul unde va dori sufletul vostru să se întoarcă, nu vă veţi mai întoarce”.
28.	Au doară acest om, Iehonia, este făptură blestemată şi lepădată? Sau este vas netrebnic? Pentru ce sunt aruncaţi, el şi neamul lui, şi încă într-o ţară pe care ei n-o ştiau?
29.	O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!
30.	Aşa zice Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipit de copii, ca om nenorocit în zilele sale, pentru că nimeni din neamul lui nu va mai şedea pe tronul lui David şi să domnească peste Iuda!”