Inlesnirile cele multe il netrebnicesc pe om


Inlesnirile cele multe il netrebnicesc pe om

 

Astazi lumea cauta la frumusete, dar in felul acesta este inselata de ea. Pe europeni ii ajuta asta. Neincetat fac cu surubelnitele lucruri frumoase si noi, chipurile mai practice, ca oamenii sa nu-si mai miste mainile lor. Mai demult oamenii se intareau trupeste cu mijloacele pe care le foloseau in lucrul lor. Astazi, datorita mijloacelor pe care le folosesc, oamenii trebuie sa faca apoi fizioterapie, masaj. Acum medicii se exerseaza in masaj. Vezi astazi tamplari cu niste burti! Unde ai fi gasit mai demult tamplar cu burta? Oare cu rindeaua ce-o manuiau le mai ramaneau burti?

Multele lesniri, atunci cand intrec limitele, il netrebnicesc si il fac trandav pe om. Desi ar putea muta ceva cu mana, isi spune: „Nu, mai bine sa apas pe buton si sa se mute singur!”. Cand se obisnuieste cineva cu comoditatea, dupa aceea vrea sa le faca pe toate usoare. Astazi, oamenii vor sa lucreze putin si sa ia bani multi. Daca s-ar putea sa nu lucreze deloc, ar fi si mai bine. Duhul acesta a patruns si in viata duhovniceasca. Vrem sa ne sfintim fara osteneala.

Cei mai multi dintre cei care au sanatate sensibila sunt asa din pricina traiului bun. Daca va veni un razboi, cum vor rezista oamenii, fiind invatati cu traiul bun? Odinioara, cel putin, lumea era obisnuita cu viata aspra, chiar si copiii, si rezistau. Astazi iau vitamine B, C, D si… Mercedes, ca sa traiasca. Vezi, chiar si un copil atrofiat i s-ar intari bratele, daca ar lucra. Multi parinti vin si-mi spun: „Fiul nostru e paralitic”, in timp ce in realitate are o sensibilitate la picioare. Aceia il hranesc si el sta; il hranesc si el sta. Cu cat sta mai mult, cu atat picioarele i se atrofiaza, iar apoi va sfarsi in carucior. „Fa rugaciune”, imi spun, „copilul meu este paralitic”. Dar cine este mai paralitic: parintii sau copilul? Le spun sa le dea copiilor alimente care nu ingrasa, sa-i puna sa mearga putin. Incetul cu incetul, greutatea scade si copiii se misca din ce in ce mai normal, pana ce ajung sa joace fotbal. Dumnezeu va ajuta numai pe copiii intr-adevar paralitici, care nu pot fi ajutati omeneste. In Konita, un copil foarte anapoda fusese lovit de o bomba. Piciorul i se stransese si nu-l putea intinde. Fiindca nu putea sta linistit din pricina vioiciunii sale, il tot misca mereu si astfel si s-au intins nervii si s-a facut bine. A mers chiar si in rascoala din Zerva.

Si eu, atunci cand mi-a amortit piciorul din pricina sciaticii, ziceam: Doamne Iisuse… mergand, si apoi s-a intarit. Miscarea de cele mai multe ori ajuta. Daca ma imbolnavesc doua-trei zile si nu ma pot misca, spun: „Dumnezeul meu, ajuta-ma putin, numai sa ma scol, sa ma misc, si dupa aceea ma descurc! Voi merge sa tai lemne”. Pentru ca de voi sta intins, este mai rau. De aceea, de indata ce prind putin curaj, chiar si racit sa fiu, ma silesc pe sine-mi si ma duc sa tai lemne. Ma imbrac bine, transpir si raceala se duce. Stiu ca stand intins e mai odihnitor, dar ma silesc si ma scol, si astfel dispar toate. Iata, vad ca atunci cand am lume si stau pe buturuga, amortesc. As putea pune vreun tapet dedesubt, dar unde sa aflii dupa aceea pentru toti? De aceea, dupa ce pleaca toti, fac naptea o ora de Doamne Iisuse… mergand, fiindca am probleme din pricina circulatiei sangelui. In felul acesta imi pun si picioarele putin in miscare. Daca m-as lasa pe mine asa, ar trebui sa ma slujeasca cineva. Acum insa eu slujesc lumea. Ati inteles? De aceea omul sa nu se bucure de odihna, pentru ca ea nu ajuta.

-Parinte, comoditatea totdeauna vatama?

-Asculta, in unele situatii este nevoie de ea. Sa spuem, de pilda, ca te doare ceva. Atunci sa nu stai pe scandura goala, ci pune ceva moale pea. Dar cauta sa nu fie din catifea, ci dintr-o stofa simpla. Dar daca ai marime de suflet, sa nu o pui nici pe aceasta.

-Parinte, se spune despre cei batrani ca sunt „tari ca piatra”.

-Da. Acolo, pe langa coliba mea, locuieste un monah cipriot, Iosif din Karpasia. Are 106 ani[1] si inca slujeste singur. Unde mai afli in lume asa ceva? Unii pensionari nici nu mai pot merge. Le slabesc picioarele, se ingrasa din pricina statului pe scaun si astfel se netrebnicesc. In timp ce daca ar face ceva, s-ar ajuta mult pe ei insisi. Pe batranul Iosif l-au luat la manastirea Vatopedi. L-au spalat, l-au primenit, l-au ingrijit, dar acela le-a spus: „De indata ce am venit aici, m-am si imbolnavit. Voi m-ati imbolnavit. Sa ma duceti la coliba mea ca sa mor acolo”. Si astfel au fost nevoiti sa-l duca inapoi. Intr-o zi am mers sa-l vad. „Ce faci?”, il intreb. „Am aflat ca ai fost la manastire”. „Da, am mers”, mi-a raspuns el. „M-au luat cu masina, m-am dus la manastire, m-au spalat, m-au curatat, m-au ingrijit, dar m-am imbolnavit. <<Sa ma duceti inapoi>>, le-am spus. Indata ce am ajuns aici, m-am facut bine”. Nu se vede, insa impleteste metanii. Odata, cand i-am trimis niste fidea, a spus: „Ce, oare m-a crezut bolnav de tuberculoza Batranul Paisie de mi-a trimis fidea?”. Mananca fasole, naut, bob. Este foarte sanatos. Ca un voinic. Merge in doua bastoane si se duce de aduna verdeturi. Seamana arpagic, aduce apa sa-si spele hainele, capul… Apoi isi citeste pravila, Psaltirea, isi face canonul, Doamne Iisuse… Sa vedeti, si-a adus doi mesteri sa-i faca acoperisul si voia sa urce cu bastoanele pe scara sa vada ce fac. „Coboara!”, ii spun acestia. „Nu, ma sui sa vad cum lucrati!”. Se chinuieste mult, dar stiti ce bucurie simte? I se intraripeaza inima. Parintii ii iau hainele pe ascuns si i le spala. Odata l-am intrebat: „Ei, ce faci cu hainele?”. „De multe ori mi le iau; mi le iau pe ascuns. Le spal si eu Pun pe ele <<Clineala[2]>>, le las cateva zile in vana si se curata singure”. Vezi ce incredere in Dumnezeu avea? Iar altii, desi el au pe toate, sunt cuprinsi de neliniste etc. Acesta s-a imbolnavit atunci cand l-au ingrijit si s-a facut bine cand l-au lasat in pace.

Traiul bun nu ajuta. Comoditatea nu este pentru monah. In pustie ea este nepotrivita. Chiar de esti rasfatat, trebuie sa te obisnuiesti cu greul daca esti sanatos. Altminteri nu esti monah.

 


[1] In noiembrie 1990
[2] De la detergentul KLIN

Anunțuri

Lipsa ajuta mult


Lipsa ajuta mult

 

-Parinte, de ce astazi lumea este atat de mult chinuita?

-Pentru ca fuge de osteneala. Comoditatea este cea care o imbolnaveste si o chinuieste. In  epoca noastra, inlesnirile au tampit lumea. Aceasta moleseala de acum a adus toate bolile. Mai demult ce trageau oamenii ca sa treiere! Ce osteneala, dar si ce dulce era painea! Unde sa fi vazut paine aruncata?! Daca aflai o bucatica, o luai si o sarutai. Cei care au trait in timpul ocupatiei germane, atunci cand le prisoseste o bucatica de paine, o pun deoparte, in timp ce ceilalti o arunca, fiindca nu-si dau seama de valoarea ei. Arunca bucati de paine la gunoi; nu pretuiesc painea. Cei mai multi nu spun nici macar un: Slava Tie, Doamne! pentru binecuvantarile ce le da Dumnezeu. Astazi toate se fac cu comoditate.

Lipsa ajuta mult. Cand oamenii duc lipsa de ceva, atunci pot sa-si dea seama cat pretuieste acel lucru. Toti cei care pentru dragostea lui Hristos se lipsesc intru cunostinta, adica cu dreapta socoteala si smerenie, simt bucurie duhovniceasca. Daca, de pilda, cineva ar spune: “ Astazi nu voi bea apa pentru cutare ca-i blnav. Dumnezeule, nu pot face nimic mai mult!” si face aceasta, Dumnezeu il va adapa nu cu apa, ci cu limonada duhovniceasca, cu mangaiere dumnezeiasca. Cei chinuiti simp multa recunostinta cand cineva le ofera chiar sic el mai mic ajutor. Pe un copil de bani gata, rasfatat, nimic nu-l multumeste, chiar daca parintii i-ar face toate hotararile. Se poate sa le aiba pe toate si totusi sa fie chinuit. Le face pe toate cu susul in jos – in timp ce unii copilasi, sarmanii, pentru cel mai mic ajutor simt o mare recunostinta. Daca se gaseste vreun prieten sa le plateasca drumul pana la Sfantul Munte, cata recunostinta nu-i arata acestuia si lui Hristos! Auzi pe multi copii de oameni bogati spunand: “Le avem pe toate. De ce sa le avem pe toate?”. Murmura pentru ca petrec bine, in loc sa multumeasca lui Dumnezeu si sa ajute vreun sarac. Aceasta este cea mai mare nerecunostinta. Simt un gol, pentru ca nu le lipseste nimic din cele material. Se cearta si cu parintii, pentru ca le au pe toate, si pleaca de acasa umbland cu o ranita in spate. Parintii sa le dea bani, sa le cumpere telefon ca sa nu se nelinisteasca, iar acelora nici macar sa nu le pese. In cele din urma, parintii sfarsesc prin a-i cauta. Un tanar le avea pe toate, dar nu era multumit de nimic. A plecat intr-ascuns de acasa si dormea prin trenuri, ca sa se chinuiasca. Si era dintr-o familie buna. Dar daca ar fi avut un service si ar fi trait din sudoarea sa, osteneala sa ar fi avut sens si ar fi fost multumit, slavind astfel pe Dumnezeu.

Astazi, celor mai multi nu le lipseste nimic, de aceea nici nu au marime in suflet. Daca cineva nu se osteneste, nici nu poate pretui osteneala celorlalti. Ce sens are, de pilda, sa ceri o meserie usoara, sa castigi bani, iar dupa aceea sa doresti sa te chinuiesti? Suedezii, care pentru toate primesc ajutoare de la stat, nu se ostenesc, ci umbla pe drumuri. Se ostenesc in zadar, simt stress, pentru ca au deraiat duhovniceste. Sunt ca si rotile care, iesind de pe ax, alearga pe drum fara sens, dar care sfarsesc in prapastie.

Duminica a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh


Ruga femeii hananeence - unsufletortodox

DUMINICA
A SAPTESPREZECEA DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH,

LA UTRENIE EVANGHELIA INVIERII CEA DE RAND

LA SFANTA LITURGHIE
EVANGHELIA DE LA MATEI

(15:21-28)

In vremea aceea a venit Iisus in partile Tirului si ale Sidonului. Si, iata, o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de fiavol. Iisus insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si, apropiindu-se, uncenicii Lui Il rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga in urma noastra. iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma! El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela.

 

 

SA SE STIE: Cu duminica a saptesprezecea se sfarsesc Evangheliile de la Sfantul Apostol si Evanghelist Matei si se incep cele de la Sfantul Evanghelist Luca, de luni din saptamana a optsprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh.

In saptamana a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh – Sambata


SAMBATA
IN SAPTAMANA A SAPTESPREZECEA DUPA
POGORAREA SFANTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MATEI

(25:1-13)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Imparatia cerului se va asemana cu zece fecioare care, luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui. Cinci insa dintre ele erau intelepte, iar cinci erai neintelepte. Cele neintelepte, luand candelele lor, n-au luat cu ele untdelemn. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor. Dar, mirele intarziind, au atipit toate si au adormit. Iar la mizul noptii s-a facut strigare: iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui! Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor. Si cele neintelepte au zis catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre. Dar cele intelepte le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi. Deci, plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele, si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis. Iar mai pe urma au sosit si celelalte fecioare, zicand: Doamne, Doamne, deschide-ne noua! Iar el, raspunzand, a zis: Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi. Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului.

 

In saptamana a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh – Vineri


VINERI
IN SAPTAMANA A SAPTESPREZECEA DUPA
POGORAREA SFANTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MARCU

(12:1-12)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sadit vie, a imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe. Si, la vreme, a trimis la lucratori o sluga ca sa ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punand mana pe ea, au batut-o si i-au dat drumul fara nimic. Si a trimis la ei, iarasi, alta sluga, dar si pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul si au ocarat-o. Si a trimis alta. Dar si pe aceea au ucis-o; si pe multe altele: pe unele batandu-se, iar pe altele ucigandu-se. Mai avea si un fiu iubit al sau si, in cele din urma, l-a trimis la lucratori, zicand: Se vor rusina de fiul meu. Dar acei lucratori au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra. Si prinzandu-l, l-au omorat si l-au aruncat afara din vie. Deci, ce va face stapanul viei? Va veni si va pierde pe lucratori, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: <<Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului; de la Domnul s-a facut aceasta si este lucru minunat in ochii nostri>>? Si cautau sa-L prinda, dar se temeau de popor. Caci intelesesera ca impotriva lor zisese pilda aceasta. Si, lasandu-L, s-au dus.

 

In saptamana a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh – Joi


JOI
IN SAPTAMANA A SAPTESPREZECEA DUPA
POGORAREA SFANTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MARCU

(11:27-33)

In vremea aceea a intrat Iisus iarasi in Ierusalim. Si, pe cand mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, carturarii si batranii si I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine T-a dat Tie puterea aceasta, ca sa le faci? Iar Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu un cuvant; raspundeti-Mi, si va voi spune si Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Raspundeti-Mi! Si ei vorbeau intre ei, zicand: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ati crezut in el? Iar de vom zice: de la oameni – se temeau de multime, caci toti socoteau ca Ioan era intr-adevar proroc. Si, raspunzand, au zis lui Iisus: Nu stim. Si Iisus le-a zis: Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea.

 

In saptamana a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh – Miercuri


MIERCURI
IN SAPTAMANA A SAPTESPREZECEA DUPA
POGORAREA SFANTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MARCU

(11:22-26)

Zis-a Domnul catre ucenicii Sai: Aveti credinta in Dumnezeu. Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre. Iar daca voi nu iertati, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta greselile voastre.

 

In saptamana a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh – Marti


MARTI
IN SAPTAMANA A SAPTESPREZECEA DUPA
POGORAREA SFANTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MARCU

(11:11-23)

In vremea aceea a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit. Si, vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze, caci nu era timpul smochinelor. Si, vorbind, i-a zis: De acum inainte nimeni in veac sa nu mai manance rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. SI au venit in Ierusalim. Si, intrand in templu, a inceput sa dea afara pe cei care vindeau si pe cei care cumparau in templu, iar mesele schimbatorilor de bani si scaunele vanzatorilor de porumbei le-a rasturnat. Si nu ingaduia sa mai treaca nimeni cu vreun vas prin templu. Si-i invata si le spunea: Oare nu este scris: <<Casa Mea casa de rugaciune se va chema pentru toate neamurile>>? Voi, insa, ati facut din ea pestera de talhari. Si au auzit arhiereii si carturarii si cautau cum sa-L piarda. Caci se temeau de El, pentru ca toata multimea era uimita de invatatura Lui. Iar cand s-a facut seara, au iesit afara din cetate. Dimineata, trecand pe acolo, au vazut smochinul uscat din radacini. Si Petru, aducandu-si aminte, I-a zis: Invatatorule, iata, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Si, raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu. Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

 

In saptamana a saptesprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh – Luni


LUNI
IN SAPTAMANA A SAPTESPREZECEA DUPA
POGORAREA SFANTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MARCU

(10:46-52)

In vremea aceea, pe cand iesea Iisus din Ierihon, impreuna cu ucenicii Sais i cu multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului, si cerea milostenie. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa striges i sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Si multi il certau ca sa taca; el insa cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma! Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te chema. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit! Si indata a vazut si I-a urmat lui Iisus pe cale.