Mănăstirea IZBUC


Mănăstirea IZBUC

 ***

Istoricul: Locul s-a numit aici din vechime La călugări, aceasta fiind dovada existenţei în trecutul mai îndepărtat a unui locaş monahal. Tradiţia spune că aici au fost în vechime călugări, care cu timpul au dispărut. După 1772 au venit doi călugări de la Prislop (judeţul Hunedoara), care au reînfiinţat şi viaţa monahală de la Mănăstirea Crişan (Vaca), dar după anul 1800, nu se mai ştie nimic până în 1920, când a început din nou viaţa monahală susţinută de călugări şi neîntreruptă până astăzi în mănăstirea Izbuc (i s-a spus Izbuc de la izvorul aflat în incintă şi care izbucneşte din când în când).

Descriere: Biserica din zid este în formă de cruce, joasă, dar foarte spaţioasă, naosul şi pronaosul având 20 m lungime şi 9 m lăţime (în zona absidelor naosului 12 m). Are o catapeteasma simplă din lemn, dar stranele pentru credincioşi sunt sculptate. Nu are pridvor. Pe pronaos este o turlă mică, înfundată. Pardoseala este din parchet în zona stranelor pentru cântăreţi şi în faţa altarului, iar în rest este din ciment. Intrarea în biserică se face printr-o uşă din lemn simplă, în două canaturi. Lumina vine în altar pe o fereastră mare în zidul de la răsărit şi câte una mai mică în părţile laterale; naosul este luminat de câte o fereastră mare pe fiecare parte şi de câte una mică sub boltă, pe partea vestică a absidelor, iar pronaosul are şase ferestre, câte două pe fiecare zid (sud, nord şi vest).

Pictura: Pictura bisericii din zid este în ulei a fost executată în 1969-1972 de pictorul Nicolae Popa.

Altele: Clopotniţa din lemn este în deal, la 40 m în faţa bisericii mici. În spatele altarului de vară este cimitirul (dreapta bisericii) unde este înmormântat şi stareţul Simion Dragnea (1904 -2 ianuarie 1983) a cărui cruce a fost ridicată de Arhimandritul Ioanichie Popescu.

Anunțuri