Isaia C63

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 63

1.	Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!”
2.	Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?
3.	„Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate hainele Mele.
4.	Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul răscumpărării sosise.
5.	Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci braţul Meu M-a ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost.
6.	În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe pământ”.
7.	Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor Sale.
8.	Şi a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!”
9.	Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult.
10.	Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a războit împotriva lor.
11.	Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?
12.	Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Şi facă un nume veşnic?
13.	Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi ei nu s-au poticnit?
14.	Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci un nume slăvit.
15.	Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
16.	Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele Tău de totdeauna.
17.	Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale.
18.	Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul Tău?
19.	Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!

Isaia C55

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 55

1.	Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime.
2.	Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.
3.	Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David.
4.	Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor peste neamuri.
5.	Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte.
6.	Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi.
7.	Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.
8.	Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
9.	Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.
10.	Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,
11.	Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.
12.	Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!
13.	În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.

Isaia C39

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 39

1.	În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisori şi un dar lui Iezechia, auzind că a fost bolnav şi s-a făcut sănătos.
2.	Şi s-a bucurat pentru ele Iezechia şi a arătat solilor vistieria, argintul, aurul, miresmele şi untdelemnul cel bun şi toată strânsura lui de arme şi tot ceea ce se afla în cămările lui. şi n-a rămas nimic în casa lui şi în tot cuprinsul stăpânirii lui pe care Iezechia să nu-l fi arătat.
3.	Atunci a zis proorocul Isaia către regele Iezechia: „Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au venit ei la tine?” Şi a răspuns Iezechia: „Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon!”
4.	Şi a mai întrebat: „Ce au văzut în casa ta?” Şi a zis Iezechia: „Au văzut toate câte sunt în casa mea; şi n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu-l fi arătat”.
5.	Şi a zis Isaia către Iezechia: „Ascultă ceea ce grăieşte Domnul Savaot!
6.	Iată vin zile, când tot ceea ce au agonisit părinţii tăi până astăzi va fi dus în Babilon şi nu va rămâne nimic, aşa zice Domnul.
7.	Şi din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte, vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon”.
8.	Şi a zis Iezechia către Isaia: „Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai grăit!” Căci, se gândea el: „Va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!”

Isaia C16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 16

1.	„Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului”.
2.	Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3.	„Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
4.	Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
5.	Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
6.	Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte”.
7.	Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, ton împreună se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
8.	Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
9.	Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului viilor.
10.	Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
11.	Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares.
12.	Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic.
13.	Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
14.	Iar acum Domnul a zis aşa: „Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere”.

Isaia C12

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 12

1.	Şi tu vei zice în ziua aceea: Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi pornit împotriva mea, mânia Ta s-a întors de la mine şi m-ai miluit.
2.	Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El şi nu mă voi înfricoşa, că izvorul puterii mele şi cântarea mea de laudă este Domnul Dumnezeu şi izbăvirea mea.
3.	Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii
4.	Şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri lucrările Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui!
5.	Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite! Să ştie aceasta tot pământul!
6.	Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui Israel!”

Psalmi C142

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 142

1.	Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2.	Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3.	Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4.	Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5.	Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6.	Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7.	Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8.	Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9.	Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10.	Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11.	Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12.	Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Psalmi C131

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 131

1.	Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.
2.	Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
3.	Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
4.	Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,
5.	Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.
6.	Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.
7.	Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
8.	Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
9.	Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
10.	Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.
11.	Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: „Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
12.	De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău”.
13.	Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.
14.	„Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
15.	Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
16.	Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.
17.	Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
18.	Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea”.

Psalmi C129

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 129

1.	Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
2.	Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
3.	De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4.	Că la Tine este milostivirea.
5.	Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
6.	Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7.	Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
8.	Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmi C118

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 118

1.	Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2.	Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3.	Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4.	Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5.	O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6.	Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7.	Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8.	Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9.	Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10.	Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11.	În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12.	Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13.	Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14.	În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15.	La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16.	La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17.	Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18.	Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19.	Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20.	Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21.	Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22.	Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23.	Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24.	Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25.	Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26.	Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27.	Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28.	Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29.	Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30.	Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31.	Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
32.	Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33.	Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34.	Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35.	Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36.	Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37.	Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38.	Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39.	Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40.	Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41.	Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42.	Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43.	Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44.	Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45.	Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46.	Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47.	Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48.	Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49.	Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50.	Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51.	Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52.	Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53.	Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54.	Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55.	Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56.	Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57.	Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58.	Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59.	Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60.	Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61.	Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62.	La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63.	Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64.	De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65.	Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66.	Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67.	Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68.	Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69.	Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70.	Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71.	Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72.	Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73.	Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74.	Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75.	Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76.	Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77.	Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78.	Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79.	Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80.	Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81.	Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82.	Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângâia?”
83.	Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84.	Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85.	Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86.	Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87.	Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88.	După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89.	În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90.	În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91.	După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92.	De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
93.	În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94.	Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95.	Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96.	La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97.	Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98.	Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99.	Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100.	Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101.	De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102.	De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103.	Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104.	Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105.	Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
106.	Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107.	Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108.	Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109.	Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110.	Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111.	Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112.	Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113.	Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114.	Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115.	Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116.	Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117.	Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118.	Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119.	Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120.	Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121.	Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122.	Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123.	Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124.	Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125.	Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126.	Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127.	Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128.	Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129.	Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130.	Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131.	Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132.	Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
133.	Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134.	Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135.	Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136.	Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137.	Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138.	Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139.	Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140.	Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141.	Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142.	Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143.	Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144.	Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145.	Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146.	Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147.	Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148.	Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149.	Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150.	Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151.	Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152.	Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153.	Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154.	Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155.	Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156.	Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157.	Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158.	Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159.	Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160.	Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161.	Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162.	Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163.	Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164.	De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165.	Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166.	Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167.	Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168.	Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169.	Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170.	Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171.	Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172.	Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173.	Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174.	Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175.	Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176.	Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Psalmi C114

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 114

1.	Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
2.	Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.
3.	Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat
4.	Şi numele Domnului am chemat: „O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!”
5.	Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.
6.	Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.
7.	Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
8.	Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
9.	Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.