Menirea in viata
Pribegim multi ani in viata pana sa ne lamurim un rost in lume. Unii pribegesc toata viata fara rost, fara tinta. Altii il cauta toata viata, fara sa-l gaseasca sau fara sa stie ca l-au gasit. Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare, la randu-i, intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu care, prin om, trebuie sa devina o creatie. Sunt si destine colective. Inca din vechiul testament ni se atrage aminte: „Fiti luatori aminte la menirea voastra!”, (Agheu 1:5-7).
In crestinism, omul e ridicat pana la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu; iar aceasta colaborare e destin. Talantii – talantele – sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul. Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului.
Omul e nelinistit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el. Viata nu e un scop in sine; enumai mijloc; e numai cadrul unui destin sau e in cadrul unui destin.
Un Suflet Ortodox 