Februarie 23

23 Februarie

---

---

In această lună, ziua a douăzeci si treia pomenirea sfantului sfinŢitului mucenic Policarp, episcopul Smirnei.

Sfantul Policarp, Episcopul Smirnei, „roditor in toate cele bune” (Col. 1:10), s-a născut in sec. I si a trăit in Smirna – Asia Mica. A rămas orfan la o varstă fragedă si a fost crescut de credincioasa văduvă Calista, sfătuită de un inger. După moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunŢat la toate bunurile sale si a inceput o viaŢă castă, ingrijind bolnavii si infirmii. El se simŢea sufleteste foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (prăznuit in 6 februarie), care l-a făcut mai intai diacon, incredinŢandu-i propovăduirea Cuvantului lui Dumnezeu in biserica, apoi hirotonindu-l in sfanta preoŢie.

Sf. Apostol Ioan Teologul mai trăia in acea vreme si, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori impreună in călătoriile lor apostolice.

Cu puŢin inainte de a muri, Sf. Bucolus si-a exprimat dorinŢa ca Policarp să fie următorul episcop al Smirnei. Cand Sf. Policarp a fost sfinŢit episcop, i s-a arătat Domnul Iisus Hristos.

Sf. Policarp si-a condus turma cu ravnă apostolică si a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul „Purtătorul de Dumnezeu” (prăznuit in 20 decembrie) ii poartă multă dragoste si mult respect sfantului Policarp. In timp ce se indrepta spre Roma unde il astepta execuŢia, Sf. Ignatie i-a scris Sfantului Policarp următoarele: „Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L găsi pe Dumnezeu, asa cum piloŢii au nevoie de vant si marinarii in furtună caută un port.”

Intre anii 161-180 impăratul Romei Marcus Aurelius a inceput o cruntă persecuŢie impotriva crestinilor iar păganii au cerut judecătorului să fie căutat Sf. Policarp, „tatăl tuturor crestinilor” si „ademenitorul intregii Asii”. In acest timp, la rugăminŢile credinciosilor săi, sfantul s-a retras intr-un sat mic nu departe de Smirna. Cand soldaŢii au venit să-l ia, el i-a intampinat si i-a poftit la masă, după care le-a cerut răgaz pentru rugăciune ca să se pregătească pentru martiriu.

SuferinŢele si moartea sa sunt prezentate in „Epistola Crestinilor Bisericii din Smirna către celelalte Biserici”, una dintre cele mai vechi mărturii ale literaturii crestine.

La judecată, Sf. Policarp si-a mărturisit cu hotărare credinŢa in Hristos si a fost condamnat să fie ars de viu. Călăii ar fi vrut să-l fixeze in cuie de un stalp dar sfantul a spus că Domnul ii va da putere să indure flăcările, asa că il pot lega doar cu niste sfori. Flăcările l-au inconjurat dar nu l-au atins, ridicandu-se deasupra capului său in formă de boltă. Văzand că flăcările nu-si fac efectul, păganii l-au injunghiat cu un pumnal iar sangele i-a curs atat de mult din rană incat a stins flăcările. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Crestinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfantului, sărbătorind in fiecare an ziua martiriului său.

Sfantul Irineu din Lyon (prăznuit la 23 august), un discipol al Sf. Policarp, a păstrat o relatare despre sfant, pe care o citează si Eusebiu in a sa ISTORIE ECLESIASTICĂ (V, 20):

„Am fost foarte tanăr cand te-am văzut la Policarp, in Asia Mica”, ii scria Sf. Irineu prietenului său Florinus, „dar tot imi amintesc locul unde Binecuvantatul Policarp a sezut si a vorbit, cum a păsit, cum a gandit in viaŢă, cum era infăŢisarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan si cum povestea el insusi ceea ce auzea de la alŢi mărturisitori ai Domnului despre viaŢa, invăŢăturile si minunile Sale”.

„Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atenŢie cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci in adancul inimii mele. De aceea, pot mărturisi in faŢa lui Dumnezeu, că dacă acest sfant si binecuvantat părinte ar auzi ceva asemănător cu erezia ta, s-ar opri imediat si si-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrată: „Bunule Dumnezeu, cum m-ai lăsat să trăiesc aceste vremuri!”

In timpul vieŢii, sfantul episcop a scris mai multe epistole către obstea sa si către alŢi oameni, dintre care singura care a supravieŢuit pană azi este Epistola către Filipeni, care, după mărturia Sf. Ieronim, a fost citită in bisericile din Asia Mică la sfintele slujbe. Această epistolă a fost scrisă de sfant ca răspuns la dorinŢa Filipenilor de a primi niste scrisori despre martirul Ignatie (prăznuit in 20 dec) care erau in posesia Sf. Policarp.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosilor părinŢilor nostri: Ioan, Moise, Antioh si Antonin.

Dintre acestia patru, cuviosul Ioan a cunoscut pe Limneu, care sihăstrea in muntele ce este aproape de satul Targala si a fost vreme indelungată ucenic al acestuia. Mai tarziu, ducandu-se pe o culme de munte foarte rece (căci se afla spre partea crivăŢului), a petrecut acolo douăzeci si cinci de ani, fără de acoperămant. Hrana lui era painea si sarea, iar haina o avea din păr de capră. Trupul ii era infăsurat cu grele lanŢuri, de care fiind ingreunat, si ars fiind de razele soarelui, n-a voit niciodată să primească mangaierea pe care ar fi putut-o da vreo umbrire pătimirii sale. Pentru aceasta si migdalul pe care-l sădise un prieten al lui, langă locul unde stătea si care cu vremea se făcuse copac si da multă umbră a poruncit de s-a tăiat, ca să nu aibă nici o mangaiere de umbră. In asemenea chip cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat către Domnul.

Tot astfel fericitul Moise, urmand vieŢii pomenitului cuvios Ioan, s-a dus pe un varf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, si acolo se nevoia cu sihăstresti osteneli. Iar fericitul Antioh, desi era bătran cu varsta, cu mari nevoinŢe se ostenea. In sfarsit de trei ori fericitul Antonin, bătran fiind, totusi si-a făcut un mic ocol intr-un loc prea pustiu, si se nevoia acolo asemenea cu cei tineri; căci avea aceeasi hrană cu cei tineri, adică paine si sare; intrebuinŢand aceeasi băutură, adică apă, aceeasi haină de păr si aceleasi privegheri si rugăciuni, ca si cei tineri. Si ca să grăim pe scurt, acesti patru cuviosi se aflau pururea intru osteneli toată ziua si toată noaptea, si n-au impuŢinat răbdarea si bărbăŢia lor, nici indelungata vreme a sihăstriei, nici bătraneŢile, nici neputinŢa firii; căci aveau in inima lor dumnezeiască dragoste si osardie ca să se ostenească si să se nevoiască pentru Dumnezeu. Cu asemenea nevoinŢe petrecandu-si viaŢa, in pace si-au dat sufletele in mainile lui Dumnezeu.

Tot in această zi, pomenirea sfintei Gorgonia, sora sfantului Grigorie, de Dumnezeu cuvantătorul, care in pace s-a săvarsit.

Sfanta Gorgonia, sora lui Grigorie Teologul, s-a remarcat prin inalta sa virtute, piosenie, blandeŢe, inŢelepciune si osteneală. Casa ei era adevărat rai pentru cei săraci. Mama a cinci copii, a murit in jurul anului 372, la varsta de 39 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : „Cu pace mă voi culca si voi adormi” (Psalm 4, 8).

Tot in această zi, pomenirea sfantului mucenic Clement, care de sabie s-a săvarsit.

Tot in această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Tea, care de sabie sa săvarsit.

Tot in această zi, pomenirea preacuviosilor părinŢilor nostri Zevina, Polihroniu, Moise si Damian.

Dintre acestia dumnezeiescul Zevina si-a făcut o chilie pe un varf de munte, in care s-a ostenit cu sihăstresti nevoinŢe, pană la bătraneŢe. El a covarsit pe toŢi cuviosii acelei vremi, prin răbdarea pe care o avea la sfanta rugăciune. Astfel cand a ajuns cu totul slăbit de bătraneŢe de nu mai putea sta drept la rugăciune, se sprijinea pe toiagul său. Si asa minunat si cu plăcere vieŢuind lui Dumnezeu, s-a mutat din acestea de aici.

Iar dumnezeiescul Polihroniu, ucenic al acestuia fiind, atat de mult a urmat bunătăŢilor invăŢătorului său si a intipărit intru sine caracterul acestuia, incat nici pecetea inelului pe ceară nu se tipăreste asa de curat, căci tot o astfel de necontenită stăruinŢă avea si el la rugăciune. El nu a voit insă să poarte lanŢuri asupra trupului său, pentru ca nu cumva vreunii din cei neintăriŢi in credinŢă, să fie prin aceasta clintiŢi din credinŢă. Ci, purtand pe umeri o rădăcină de stejar prea grea, care nu putea fi miscată cu amandouă mainile, isi ingreuia trupul si cand venea cineva de bătea in usa lui, el ascundea această rădăcină. Din acest fel de nevoinŢe a inflorit in sufletul lui si dumnezeiescul dar al minunilor. Si multe minuni făcand, s-a mutat către Domnul.

Iar ucenicii săi, Moise, adică, a rămas in chilia dumnezeiescului Polihroniu pană la sfarsitul vieŢii sale, ca unul care adunase in sufletul său toată bunătatea aceluia, in timp ce Damian s-a dus intr-un sat ce era in apropiere, numit Niera, si afland aproape de sat o chilioară si locuind intr-insa, petrecea aici acelasi fel de viaŢă ca si dascălul său Polihroniu, incat cei ce cunosteau bine pe amandoi, văzandu-l pe acesta putea crede că văd sufletul marelui Polihroniu, in alt trup. Căci in amandoi strălucea aceeasi nerăutate, aceeasi blandeŢe si smerenie, indulcire in cuvant, veghere sufletească, cugetare de Dumnezeu, osteneală si priveghere si hrană si neiubire de agoniseală. Asa de mare folos au cules ucenicii acestia din impreunăvieŢuirea cu Polihroniu.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului noului mucenic Damian.

Acest cuvios nou mucenic mai inainte s-a nevoit in sfanta Mănăstire Filoteu din Muntele Athos, apoi a mărturisit in Larisa, la anul 1568 si care prin sugrumare sa săvarsit.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului Damian, care a sihăstrit in sfanta Mănăstire a Esfigmenului, din Muntele Athos, si care in pace s-a săvarsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Profetesa Miriam sau Mariam

1. Profetesa Miriam sau Mariam (Iesirea 15)

Este prima femeie amintita in randul profetilor ca profetesa (Iesirea 15:20). A fost fiica lui Amram si Iokebed si sora mai mare a lui Moise si Aaron. Ea veghea cosuletul de papura in care era pus fratele ei Moise si care plutea pe apele Nilului (Iesirea 2). Cand fiica Faraonului descopera pruncul, Miriam, la indemnul mamei sale, intervine in modul providential, facand in asa fel incat Moise sa fie alaptat la sanul maicii sale, chiar daca aceasta era numita doica.

Miriam, sora lui Moise, poarta un nume simbolic care se traduce prin „preaiubita”, deoarece, ea impreuna cu Aaron s-au impotrivit fratelui lor Moise pentru ca acesta se casatorise cu o etiopianca si sustineau ca Dumnezeu nu putea grai numai cu Moise (Numerii 12:1-6). Comportarea ei si a lui Aaron a aprins mania Domnului, razvratirea sa costand-o chiar acoperirea corpului ei cu lepra alba, devenind pe jumatate putred (Numerii 12:9-12). La interventia lui Moise, sora sa va fi inchisa inafara taberei timp de sapte zile, dupa care a fost vindecata de lepra si reprimita in comunitatea poporului Israel (Numerii 12:13-15).

Profetesa Miriam a fost martora asupririi propriului popor de catre puterea egipteanca, participand sufleteste la suferintele fratilor ei si la lupta de eliberare a poporului (Iesirea, capitolele 4 pana la 11).

Dupa iesirea din Egipt si trecerea miraculoasa prin Marea Rosie, Miriam, conducand corul femeilor lui Israel, cant un imn prea frumos Domnului: „Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!” (Iesirea 15:21). Impreuna cu conationalii sai, Miriam va continua drumul spre Tara Sfanta, insa in pustiul Sin, in locul de la Cades, ea a trecut la cele vesnice, fiind inmormantata acolo (Numeri 20:1). Miriam nu a intrat in Tara Fagaduintei pentru ca impreuna cu Aaron, cat si tot poporul, au cartit impotriva lui Dumnezeu, Care i-a pedepsit pe toti cu moartea. Ea, cat si ceilalti, inclusiv Moise care a avut indoieli in Canaan, exceptand pe Iosua si Caleb.

Darul profetic al lui Miriam s-a concretizat in preamarirea lui Dumnezeu si in imbarbatarea poporului evreu in vremuri de restriste ale istoriei sale. Prin toata activitatea sa si prin exemplul moral al vietii sale, profetesa Miriam si-a inscris numele intre oamenii de cinste ai neamului ei.

Scurta schita istorica a profetiei in Israel

3. Scurta schita istorica a profetilor in Israel

Prima persoana numita “navi” in Vechiul Testament este Avraam, insa primul barbat, care, prin misiunea sa, a asumat intreaga semnificatie a cuvantului “profet” a fost Moise. Acest profet, prin dubla functie religioasa si politica pe care a avut-o, este considerat fondatorul si legiuitorul natiunii iudaice teocratice. El a avut o autoritate neegalata pana la venirea lui Iisus hristos. Moise va fi cel dintai dintre oamenii lui Dumnezeu, cei vor fi cunoscuti numele de profeti, care, prin evrei, va universaliza pe Dumnezeul unic. Au mai fost si alti profeti alaturi de el, insa acestia au avut doar un rol oarecum secundar. Putem aminti aici pe Aaron, Miriam (sora lui moise), Eldad si Medad, carora Iahve li s-a aratat in vise si viziuni. Ei nu au auzit niciodata vocea lui Dumnezeu, voce care a fost auzita doar de Moise, “cel mai credincios din casa lui”, (Numeri 12:7).

Amintim apoi pe profetul Valaam care este atat un profet, cat si un prezicator, unul de care Iahve se foloseste pentru a proclama, chiar in Moab, destinul glorios al poporuluim ales, atunci cand El era pe cale de a-i conduce pe israeliti in tara promisa.

In vremea Judecatorilor, pe langa un profet al carui nume nu este dat (Judecatori 6:8-10), o intalnim pe profetesa Debora (Judecatori 4–5), “mama in Israel” (Judecatori 5:7), judecand poporul si comunicand poruncile divine legate de razboiul de eliberare a lui Israel din robia de douazeci de ani a lui Iabin, regele Canaanului. Cuvantul lui Dumnezeu era rar in aceste zile de anarhie, cand Iahve a abandonat oarecum Israelul, pentru a-l face constient de slabiciunea si pacatul sau.

Nu aceeasi a fost situatia in vremea lui Samuel, cand profetia a devenit o institutie permanenta. Samuel a fost un nou Moise, insa mai putin cunoscut. Misiunea lui divina a fost aceea de a reinstaura legea lui Moise si de a supraveghea inceputul monarhiei.

Sub indrumarea sa, sau cel putin in legatura cu el ii gasim pentru prima data pe “nevi’ im” (I Samuel 10:5) adunati laolalta pentru a canta cantari de lauda lui Dumnezeu acompaniati de instrumente. Ei nu sunt profeti in sensul strict al cuvantului, dupa cum nu sunt nici discipoli ai profetilor, destinati a deveni la randul lor maestri.

Colindau ei prin lume, raspandind invataturile lui Samuel printre oameni? Raspunsul poate fi afirmativ. In orice caz, pentru a trezi credinta lui Israel si pentru a evidentia demnitatea slavei divine, se pare ca ei au primit harisma intr-un mod similar cu cei dintai crestini in zilele apostolice. Ei pot fi comparati cu familiile de cantareti grupate in jurul lui David, sub conducerea celor trei lideri ai lor: Asaf, Heman si Iedutun (I Paralipomena 25:1). Fara indoiala, ca “bene nebi’im” (fiii profetilor) din zilele lui Ilie si Elisei, formand cel putin trei comunitati – Ghilgal, Betel si Ierihon – trebuie priviti ca succesori ai lor.

Se pot oare considera ca urmasi ai lor degenerati si lipsiti de credinta acei profeti falsi ai lui Iahve, pe care ii intalnim la curtea lui Ahab, in numar de patru sute si mai tarziu chiar ceva mai multi, care, de asemenea, luptau impotriva lui Isaia si miheia si mai ales impotriva lui Ieremia si Iezechiel? Un raspuns precis nu se poate da, dar este gresit sa-i consideram, asa cum fac unii critici, la fel de autentici ca pe profetii adevarati, diferind de acestia doar printr-un spirit mai retrograd si calitati intelectuale mai putin stralucite.

Dupa Samuel, primii profeti, pe drept numiti asa, mentionati in Sfanta Scriptura sunt Natan si Gad. Ei il ajuta pe regele David cu sfaturile lor, ir atunci cand e cazul, i se opun prin proteste energice. Parabola lui Natan despre sacrificarea singurei oite a omului sarman este unul dintre cele mai frumoase pasaje din istoria profetica (II Regi 12).

Cartile Regilor si Paralipomenele mentioneaza o serie de alti “oameni ai duhului”, care isi exercitau misiunea in Israel sau in Iuda. il putem mentiona pe Ahia din Silo, care i-a prezis lui Ierobooam ridicarea pe tronul celor zece triburi si caracterul efemer al dinastiei lui. Il amintim apoi pe Micha sau Miheia, fiul lui Imla, care i-a prezis lui Ahab, in prezenta celor patru sute de profeti “magulitori” de la curte, ca va fi infrant si ucis in razboiul sau impotriva sirienilor (III Regi 22).

Cele mai mari figuri profetice intre Samuel si Isaia sunt Ilie si Elisei. Iudaismul era periclitat in vremea lor mai ales de catre Izabela din Tir, sotia lui Ahab, care introdusese in Samaria veneratia zeilor fenicieni. In felul acesta, credinta lui Israel se clatina, poporul imparatindu-si cinsitrea intre Baal si Iahve. In Iuda pericolul nu era mai putin amenintator deoarece regele Ioram se casatoreste cu Atalina, o fiica si urmasa vrednica a Izabelei. Ilie a aparut ca un urmas misterios si, prin predicile si minunile sale, a intors Israelul inapoi spre adevaratul Dumnezeu si a suprimat, sau cel putin a moderat, inclinatia poporului ales spre zeii din Canaan.

Pa muntele Carmel, profetul, in numele lui Iahve, a castigat o minunata si teribila victorie asupra profetilor lui Balaal. A mers apoi la Horeb pentru a se intari si pentru a fi prezent la o minunata teofanie. S-a intors in Samaria pentru a-i vesti lui Ahab vocea justitiei, care cerea razbunare pentru uciderea lui Nabot.

Cand a disparut in trasatura inflacarata, profetul Ilie i-a lasat discipolului sau Elisei odata cu mantia sa o parte dubla a duhului sau. Elisei a continuat munca maestrului sau impotriva idolatriei canaanaite cu mare succes, devenind un asemenea sprijin pentru Regatul de Nord, incat regele Ioas a plans la moartea lui, luandu-si ramas bun cuvintele: “Parinte, parinte, carul lui Israel si calaretul lui!” (IV Regi 13:14).

Nu toti profetii si-au lasat cuvantarile in forma scrisa. Totusi, unii dintre ei au scris istoria vremurilor lor, asa cum au facut profetii Gad si Natan, care au scris istoria lui David si a lui Solomon. Este posibil ca acele carti istorice ale Judecatorilor si Regilor sa fi fost numite in canonul evreilor “primii profeti” datorita credintei ca ele au fost scrise de catre profetii acelor vremuri, sau cel putin bazate pe scrierile lor. Aceasta afirmatie insa nu poate fi demonstrata.

Se poate constata astfel ca in mod deosebit, in vremuri de incercari, de decadenta religios-morala si sociala, in care, nu de putine ori, a trait poporul ales a lui Iahve, profetii au jucat un rol determinat in Israel. Profetismul a fost unul din cele mai importante elemente ale religiei israelite, care a avut o influenta decisiva in cresterea si dezvoltarea de mai tarziu a poporului ales.

Institutia profetica, prin vocatia si misiunea ce o definesc, a fost proprie poporului evreu. Profetismul s-a manifestat aici insa din timpuri stravechi, insa actiunea profetica s-a intetit cu precadere in perioada postmozaica a secolelor XIII-V a.Hr.. Aceasta este perioada in care Dumnezeu a carmuit destinele poporului sau prin intermediul Judecatorilor si apoi prin insitutia regala; este perioada in care viata lui Israel, sub toate aspectele ei, s-a caracterizat printr-o vadita instabilitate. Este de ajuns sa amintim doar ca in cei 211 ani de viata ai Regatului de Nord (933-722 a. Hr.) s-au perindat la conducerea acestuia 19 dinastii, cele mai multe dintre ele succedand celei anterioare prin macelarie. Apoi idolatria si viata imorala au caracterizat din plin aceasta perioada.

Pentru pastrarea monoteismului si pentru intoarcerea poporului la Sine. Dumnezeu a trimis la vreme potrivita profeti, care sa infaptuiasca opera de indreptare a lui Israel si sa-l indemne la implinirea poruncilor Domnului.

Chemarea profetica veridica era aceea pe care Dumnezeu o facea in mod direct, asa cum marturisesc unii profeti: “Fost-a cuvantul Domnului catre mine…” (Ieremia 1:2 ; Iezechiel 1:2). Duhul Domnului i-a impulsionat pe profeti, “luminandu-le mintea, miscandu-le inima si intarindu-le vointa, ca sa priceapa in mod tainc chemarea Duhului de a propovadui, ca un imbold irezistibil de a actiona in numele Domnului”. Misiunea lor fiind una sfanta, profetii trebuiau sa aiba o conduita morala ireprosabila, curatirii de pacate si faradelegi (Isaia 6:7), fiind perfect constienti de importanta mesajului divin pe care-l transmit. Impotrivindu-se cu toata puterea idolatriei, profetii au luptat pentru apararea monoteismului cu arma cuvantului si a exemplului vietii proprii.

Dupa felul in care au activat si in functie de perioada istorica in care si-au desfasurat activitatea, profetii pot fi numiti profeti vechi, oratori sau nescriitori si profeti noi, sau scriitori.

Numarul exact al profetilor nu-l cunoaste decat Dumnezeu, Cel ce i-a chemat la inalta misiune profetica. Totusi, Talmudul ebraic aminteste 48 de profeti si 8 profetese (Seder Olam 21).

Infaptuind o opera inegalabila si nepieritoare in istoria poporului Israel in special si in istoria mantuirii in general, profetii oratori s-au adresat conationalilor lor prin cuvantari inflacarate insotite de fapte minunate.

Intre marii profetii oratori cunoscuti, care au activat in secolele XIV-IX i.d.Hr. amintim:

Profetesa judecator Debora (sec. XIII-XII a.Hr.).
Profetii Samuel, Gad, Natan, Ahia din Silo, Semaia si Iddo (sec. X-IX a. Hr.).
Profetii Azarie, Hanani, iehu fiul lui Hanani, Ilie, Miheia fiul lui Imla, Elisei, Iahaziel, Eliezer (sec. IX a.Hr.).

Sfanta Scriptura mai consemneaza si activitatea altor profeti, fara a oferi numele lor. Acestia sunt numiti profeti anonimi.

In lucrarea de fata ma voi ocupa de viata si activitatea profetilor oratori, ca si de impactul misiunii lor in viata poporului Israel, urmand sa fac acest lucru in ordine cronologica, sacrificand, in felul acesta, ordinea importantei personalitatii lor.

Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I – Treptele rugăciunii

Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I
Treptele rugăciunii

14. 1) Deprinderea dobândita din obisnuitele rugaciuni savârsite cu glas tare în biserica si acasa.
2) Înrudirea gândurilor si simtamintelor nascute din rugaciune, cu mintea si cu inima.
3) Rugaciunea neîncetata. Rugaciunea lui Iisus poate sa se savârseasca pe toate treptele acestea, dar adevaratul ei „loc“ se afla în rugaciunea neîncetata. Cea dintâi cerinta pentru buna izbândire a unei rugaciuni este curatirea inimii de patimi si de orice alta legatura împatimita fata de toate cele simtite. Fara aceasta, rugaciunea va ramâne mereu pe treapta cea dintâi, pe treapta citirii. Pe masura curatirii însa, rugaciunea citita va trece într-o rugaciune facuta cu mintea si cu inima. Iar când inima se va curati cu totul, atunci vor fi puse temeliile rugaciunii neîncetate. Cum trebuie sa lucrati? În biserica urmariti slujba si pastrati gândurile si simtamintele, pe care ni le dau slujbele dumnezeiesti. Acasa treziti în sinea voastra gânduri si simtaminte în legatura cu rugaciunea si întretineti-le în sufletul vostru cu ajutorul rugaciunii lui Iisus.

15. Rugaciunea are felurite trepte. La început este numai o rugaciune vorbita; dar împreuna cu ea trebuie sa mearga rugaciunea mintii si a inimii, care trebuie sa ajunga sa-si câstige caldura si sa se sprijine pe cea citita. Numai dupa aceasta, rugaciunea mintii dobândeste o stare de neatârnare si ni se descopera, când lucratoare, prin încordarea propriilor puteri, când de sine trezitoare de miscari duhovnicesti. În forma cea din urma, ea este totdeauna cu acele atrageri de care am vorbit si care ne trec launtricul nostru spre fata lui Dumnezeu; ea se savârseste odata cu ele si sporeste dintr-însele. Mai târziu, când starea în care se afla sufletul în timpul acestor atrageri, ajunge sa fie statornica, atunci rugaciunea facuta de minte si de inima, ajunge neîncetata în lucrarea ei. Si înca mai mult, atragerile vremelnice de mai înainte se schimba în stari de contemplare, în timpul carora si din care se descopera si rugaciunea contemplativa. Contemplarea este supunerea deplina a mintii si a întregii vederi launtrice unui subiect duhovnicesc cu atâta putere, încât tot ce se afla în afara lui este uitat, iese din constiinta; mintea si constiinta trec si intra în subiectul contemplarii în asa chip, încât ele parca nici n-ar fi în noi.

16. „Faceti în toata vremea întru Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri“. (Efeseni 6:18). Aratând trebuinta rugaciunii, Apostolul arata totdeauna cum se cuvine ca sa fie rugaciunea ascultata. Mai întâi, zice: „rugati-va cu toata felurimea rugaciunilor si cererilor, cu toata osârdia, cu durere în inima, si cu o îndreptare înflacarata a duhului catre Dumnezeu“. Al doilea, zice: „rugati-va în toata vremea“. Prin aceasta el porunceste sa ne rugam fara sa ne lasam biruiti în fata încercarilor si fara sa ne lasam prinsi de vraja somnului. Rugaciunea nu trebuie sa fie numai o îndeletnicire savârsita la o anumita vreme ci o stare de totdeauna a sufletului nostru. Cauta, zice Sf. Ioan Gura de Aur, si nu te margini numai cu un anumit timp din zi. Auzi ce graieste! În orice vreme apuca-te de rugaciune, dupa cum spune si în alta parte: „Neîncetat va rugati“ (I Tesaloniceni 5:17). Iar al treilea, ne zice: „rugati-va întru Duhul“, adica rugaciunea nu trebuie sa fie numai cea din afara ci si launtrica, care se savârseste de catre minte în inima. În aceasta sta fiinta rugaciunii, care este o trecere înalta a mintii si inimii catre Dumnezeu. Sfintii Parinti deosebesc rugaciunea facuta cu mintea si cu inima, de cea facuta întru Duhul. Prima se savârseste printr-o lucrare pornita din voia celui ce se roaga, cea de a doua îl afla ea pe om, cu toate ca el îsi da seama de ea, totusi rugaciunea lucreaza singura neatârnat de straduintele celui ce se roaga. Aceasta rugaciune este miscata de Duhul. Pe aceasta din urma nu o putem avea la porunca, fiindca ea nu se afla în puterea noastra. Ea poate fi dorita, cautata si primita cu multumire, dar nu savârsita oricând, dupa voie. De altminteri, oamenii curatiti de patimi, au în cea mai mare parte o rugaciune miscata de Duhul. De aceea trebuie sa întelegem ca Apostolul ne porunceste rugaciunea cea cu mintea si cu inima sa o savârsim, atunci când spune: „rugati-va întru Duhul“. Adica s-ar putea adauga: rugati-va cu mintea si cu inima, dar în dorinta de a ajunge si la rugaciunea cea duhovniceasca. O astfel de rugaciune tine sufletul mereu treaz înaintea fetei lui Dumnezeu, Care este pretutindeni. Tragând la sine si revarsând dintru sine dumnezeiestile lumini, ea alunga pe vrajmasi.
Se poate spune hotarât, ca într-o asemenea stare, diavolii nu se pot apropia de suflet. Numai asa e cu putinta sa te rogi în orice vreme si în orice loc.

17. Cum a spus Apostolul: „vreau sa spun cinci cuvinte cu mintea mea, decât mii cu limba“. Urmeaza de aici mai întâi de toate, ca prin aceste cinci cuvinte trebuie sa ne curatim mintea si inima, spunând neîncetat din adâncul inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma“! Si astfel sa ne ridicam pâna la cântarea cea facuta numai cu mintea. Pentru ca orice nou începator supus patimilor poate lucra aceasta rugaciune prin paza inimii, pe câta vreme cântarea cea duhovniceasca n-o poate savârsi deloc, daca nu va fi curatit din vreme prin rugaciunea mintii.

18. Întrebarea ce se pune în legatura cu rugaciunea: „Cum trebuie sa ne rugam, cu gura sau cu mintea?“ – este dezlegata prin cele dintâi cuvinte; „Sa ne rugam uneori cu cuvintele, alteori cu mintea“. Deci trebuie sa ne fie lamurit, ca nu e cu putinta sa ne rugam cu mintea chiar fara cuvinte, ci doar ca aceste cuvinte nu se aud, dar ca acolo înlauntru ele sunt rostite în tacerea cugetului. Aceasta se poate spune mai bine astfel: roaga-te uneori prin cuvinte spuse în auz si alteori prin cuvinte care nu se aud. Trebuie sa ne îngrijim doar, ca atât rugaciunea rostita în sus, cât si cea nerostita auzirii, sa porneasca din inima.

19. Lucrarea acestei rugaciuni e simpla: stai cu mintea în inima în fata Domnului si cheama-L: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, sau numai: Doamne miluieste-ma… Milostive Doamne, miluieste-ma pre mine pacatosul… sau prin alte oricare cuvinte. Puterea nu sta în cuvinte, ci în întelesuri si în simtiri.

20. Rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! este o rugaciune vorbita ca oricare alta Ea nu are însa nimic deosebit, ci îsi trage puterea din felul si din starea în care se savârseste.
Toate metodele despre care se scrie (sa te asezi, sa te apleci), despre savârsirea cu mestesug a acestei rugaciuni, nu sunt potrivite tuturor si fara un îndrumator care sa fie de fata, sunt primejdioase. De unul singur, e mai bine sa te apuci decât de toate acestea. Singura metoda ce se cere tuturor e: „sa stai cu luare aminte în inima“. Celelalte sunt laturalnice si nu aduc nici un adaus însemnat lucrarii.
Despre rugaciunea lui Iisus si roadele ei se marturiseste, ca nu se afla în lume ceva mai înalt decât aceasta. Nu e spus ca dupa lege. Ci ca si cum s-ar fi aflat un talisman! Rugaciunea luata ca o alcatuire de cuvinte si ca o rostire nu da în nici un chip roade. Toate roadele pot fi primite si fara aceasta rugaciune de cuvânt glasuit, chiar numai printr-o simpla îndreptare a mintii si a inimii catre Dumnezeu. Fiinta lucrarii este: „sa ne statornicim întru pomenirea lui Dumnezeu si sa umblam în prezenta lui Dumnezeu“. Putem spune oricui: „Fa cum vrei, numai cauta sa ajungi aici, ori fa rugaciunea lui Iisus, ori bate metanii, ori umbla la biserica; fa ce vrei, numai cauta sa ajungi pâna acolo, încât sa-ti aduci aminte necontenit de Dumnezeu“. Îmi amintesc ca m-am întâlnit la Kiev cu un om care spunea: „N-am folosit nici un fel de metoda, n-am cunoscut nici rugaciunea lui Iisus si cu toate acestea, toate ce scriu aici le-am dobândit si le am. Cum? Nici eu nu stiu. Dumnezeu mi le-a dat!… Faptul ca Dumnezeu a dat, sau va da, trebuie luat în considerare ca un scop, pentru ca sa nu-L amestecam cu darul Harului.
Unii spun: dobândeste rugaciunea lui Iisus, adica rugaciunea launtrica. Rugaciunea lui Iisus este un bun mijloc, care duce la rugaciunea launtrica, în timp ce ea în sinea ei, nu este o rugaciune launtrica, ci din afara. Cei ce o deprind fac foarte bine. Dar daca se vor opri numai la ea si nu vor merge mai departe, atunci ei se vor opri la mijlocul drumului…
În timpul rugaciunii lui Iisus e totusi nevoie de cugetarea de Dumnezeu; altminteri aceasta ne va fi o hrana uscata. Bine este aceluia caruia numele lui Iisus îi este legat de limba. Cu toate acestea, este cu putinta ca în vremea acestei rostiri sa nu-ti amintesti deloc de Domnul si chiar sa ai gânduri potrivnice Lui. Prin urmare, totul atârna de întoarcerea cu tot cugetul treaz si liber catre Dumnezeu, precum si de osteneala noastra, în care trebuie sa ne pastram cu chibzuinta.

21. Cugetarea de Dumnezeu poate fi înlocuita prin rugaciunea lui Iisus. Dar este oare în aceasta privinta vreo nevoie de aceasta? Ele sunt una si aceeasi. Cugetarea de Dumnezeu se petrece atunci când suim în lucrarea cugetului nostru un adevar oarecare dintre acestea: Întruparea, moartea pe Cruce, Învierea, însusirea lui Dumnezeu de a fi pretutindeni si altele, fara nici un fel anume de îndrumare a gândurilor.

22. Savârsirea rugaciunii lui Iisus e simpla; sa stai cu luare aminte în inima înaintea fetei lui Dumnezeu si sa-L chemi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!“ Lucrarea nu sta în cuvinte, ci în credinta, în zdrobirea inimii si în daruirea noastra în mâinile lui Dumnezeu. Cu asemenea simtaminte, daca stam în fata lui Dumnezeu, chiar fara cuvinte… asta înca va fi o rugaciune.

23. Osteniti-va cu rugaciunea lui Iisus. Dumnezeu va va binecuvânta. Dar, odata cu deprinderea gurii, de a rosti aceasta rugaciune, uniti amintirea de Dumnezeu cu frica si cu evlavia. Ca mai întâi de toate e sa umblam în fata Domnului sau sub privirea ochiului lui Dumnezeu, dându-ne bine seama ca El ne cerceteaza, ca vede pâna în adâncul sufletului si inimii noastre tot ce se afla acolo. Stiinta despre aceasta este pârghia cea mai puternica, ce pune în miscare viata noastra launtrica, duhovniceasca.

24. E bine sa uniti rugaciunea lui Iisus cu rasuflarea voastra, asa cum faceti. Asta s-a spus de cei din vechime. Rasuflarea tine locul metaniilor.

25. Adânciti-va în rugaciunea lui Iisus, atât cât va sta în puteri. Ea va va aduna, va va face sa simtiti o putere întru Domnul, si sa fiti necurmat cu El împreuna; printr-însa nu veti coborî din starea aceasta nici când veti fi singuri, nici când va veti afla printre oameni, nici când va veti îndeletnici cu treburile gospodaresti, nici când veti citi sau va veti ruga. Puterea acestei rugaciuni sa n-o puneti însa în repetarea cuvintelor cunoscute, ci în îndreptarea mintii si a inimii catre Dumnezeu, care se face în timpul rostirii acestor cuvinte. Atât una cât si cealalta sa mearga împreuna.

26. Rugaciunea lui Iisus este asemenea oricarei rugaciuni. Ea e mai puternica totusi decât toate celelalte rugaciuni numai prin atotputericul Nume al lui Iisus, al Domnului, al Mântuitorului, când El este chemat cu credinta deplina, fierbinte si neclatinata; care stie ca El este aproape, ca vede si aude toate si ca ia aminte din întreaga Lui fiinta la cererile noastre, fiind gata sa îndeplineasca si sa ne dea toate cele pe care le cerem. O astfel de credinta nu ne poate lasa de rusine. Daca uneori, rugaciunile par ca nu capata raspuns decât foarte anevoie, asta mai cu seama de nepregatirea celui ce se roaga de a primi cele cerute.

27. Rugaciunea care se face însotita de cugetarea asupra cuvintelor ce le rostim, este si ea tot o rugaciune numai ca e schioapa de un picior, lipsindu-i simtirea duhovniceasca a inimii. Rugaciunea aceasta înceteaza de a mai fi rugaciune de îndata ce luarea aminte fuge de la cuvintele rostite. Daca ajungem sa ne tinem cu trezvie în vremea rugaciunii, rugaciunea aceasta nu e multumitoare. Simtirea cea duhovniceasca va veni si ea, dar pentru aceasta trebuie sa ne încordam toate puterile fiintei noastre.

28. Rugaciunea lui Iisus nu este un dar, un oarecare talisman; puterea ei vine din credinta în Domnul si dintr-o adânca unire cu El, ce se savârseste cu inima si cu mintea. Într-o asemenea stare, numele Domnului se dovedeste mult lucrator întru chemarea rugaciunii. Dar repetarea cea din afara a cuvintelor nu înseamna si nu rodeste nimic.

29. O temeinica împacare a gândurilor este un dar de la Dumnezeu; dar darul acesta nu se da fara osteneala unei lucrari proprii, plina de staruinta. Nici prin propriile voastre osteneli nu veti dobândi nimic si nici Dumnezeu nu va va darui ceva, daca nu va veti stradui din toate puterile. Asta e o lege de neînlaturat.

30. Cât despre felul de osteneala ce trebuie depusa întru aceasta, am amintit-o de mai multe ori; sa nu lasam gândurile sa rataceasca dupa bunul lor plac, iar când ele vor alerga de la noi fara voia noastra, noi va trebui sa le întoarcem îndata înapoi, învinuindu-ne în cugetul nostru cu durerea în suflet pentru aceasta nestapânire. Sfântul Ioan Scararul spune în aceasta privinta, ca „trebuie sa ne închidem mintea cu staruinta în cuvintele rugaciunii“.

31. Niciodata nu trebuie sa socotim ca vreo lucrare oarecare duhovniceasca este desavârsit statornicita în noi si cu atât mai putin sa socotim aceasta rugaciune; ci trebuie sa ne purtam întotdeauna în asa chip ca si cum pentru întâia oara am fi început s-o savârsim. Ceea ce se face pentru întâia oara se savârseste si cu osârdia cea dintâi. Daca atunci când veti începe rugaciunea veti socoti ca niciodata nu v-ati dat silinta atât cât se cuvine si ca vreti sa faceti acest lucru abia de acum pentru întâia oara, atunci veti savârsi întotdeauna rugaciunea cu osârdia cea dintâi. Si ea va merge bine.
Si de nu veti propasi întru rugaciune, sa nu va asteptati la vreo propasire în nici una din celelalte fapte bune, fiindca ea e radacina tuturor.

32. De pe urma cugetarii de Dumnezeu, un gând oarecare se va alipi mai tare decât toate celelalte de inima ta. Atunci, la sfârsitul acestei îndeletniciri de cugetare e bine sa te opresti asupra gândului acela si sa te hranesti din puterea întelesului lui vreme cât mai îndelungata. Prin aceasta se netezeste calea spre rugaciunea cea neîncetata.

33. Daca te înalti cu mintea catre Dumnezeu si spui cu zdrobire de inima: „Doamne miluieste! Doamne binecuvinteaza! Doamne ajuta!“ acesta este un strigat de rugaciune; dar daca se zamisleste si se aseaza în inima ta simtirea lui Dumnezeu, atunci aceasta este rugaciunea cea neîncetata, care fara cuvinte si fara a avea nevoie sa stam la rugaciune, de la sine se îndeplineste.

34. „Neîncetat va rugati“(I Tesaloniceni 5:17). Si în alte Epistole Sf. Pavel porunceste: „La rugaciune, dati-va toata staruinta“ (Romani 12:12) si: „Staruiti întru rugaciune, fiii treji cu mintea“ (Coloseni 4:2). „Faceti în toata vremea, întru Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri“ (Efeseni 6:18). Staruinta si neîntreruperea în rugaciune, o învata însusi Mântuitorul prin pilda vaduvei, care datorita staruintei ei si-a dobândit cele cerute de la judecatorul cel nedrept (Luca 18:1 si urm.). Se vede, prin urmare, ca rugaciunea cea neîncetata nu este o hotarâre întâmplatoare, ci o trasatura temeinica a duhului crestin. Viata crestinului, dupa Apostol „este ascunsa cu Hristos în Dumnezeu“ (Coloseni 3:3). De aceea, el trebuie sa petreaca în chip nedespartit în Dumnezeu, cu luare aminte si cu simtirea si aceasta este însasi simtirea neîncetata. Pe de alta parte, orice crestin este „biserica lui Dumnezeu“, întru care „vietuieste Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:16; 6:19; Romani 8:9). Si tocmai acest „Duh“ care petrece totdeauna într-însul si care mijloceste pentru el, se si roaga pentru el întotdeauna cu suspinuri negraite (Romani 8:26), învatându-l si pe el rugaciunea cea neîncetata. Cea dintâi lucrare savârsita de darul cel dumnezeiesc, care-l întoarce catre Dumnezeu pe omul cel pacatos, se descopera prin atintirea mintii si inimii la Dumnezeu. Iar mai târziu, când prin pocainta si prin închinarea vietii sale Domnului, darul lui Dumnezeu, care lucreaza din afara prin Sfintele Taine, se va pogorî si va petrece întru el, atunci însasi acea simtire a mintii si a inimii în Dumnezeu si din care e facuta fiinta rugaciunii, ajunge sa fie neschimbata si neîncetata. El se descopera pe felurite trepte si, ca oricare alt dar, trebuie sa fie aprins (încalzit) de catre acela care-l primeste (2 Timotei 1:6). Darul acesta se aprinde (încalzeste) însa într-un chip deosebit prin osteneala rugaciunii si mai cu seama prin petrecerea rabdatoare si cu toata cuviinta, în rugile bisericesti. Roaga-te neîncetat, osteneste-te întru rugaciune si vei dobândi rugaciunea cea neîncetata, care va începe sa se savârseasca singura în inima ta fara vreo încordare deosebita. Pentru oricine e limpede, ca porunca data de Apostol nu se îndeplineste numai din simpla savârsire a rugaciunilor rânduite la anumite ceasuri, ci aceasta cere sa umbli pururea în fata lui Dumnezeu, Cel care vede toate si se afla peste tot si aceasta printr-o învapaiere fierbinte, facuta prin întoarcerea mintii în inima catre ceruri. Viata întreaga, în toate amanuntimile ei, trebuie sa fie patrunsa de rugaciune. Iar taina acesteia se cuprinde toata în dragostea de Dumnezeu. Precum o mireasa ce-si iubeste mirele nu se desparte de el cu amintirea si cu simtirea, tot astfel si sufletul, care s-a unit cu Domnul prin dragoste, petrece necontenit cu El, îndreptând spre El calde vorbiri din inima. „Cel ce se uneste cu Domnul este un singur Duh cu El“ (1 Corinteni 6:17).

35. Mi-aduc aminte ca Sf. Vasile cel Mare, pus în fata întrebarii despre chipul în care au putut Apostolii sa se roage neîncetat, da urmatoarea dezlegare: ei cugetau în toate lucrarile lor la Dumnezeu si traiau într-o viata neîncetat închinata Domnului. Aceasta stare sufleteasca era pentru ei o rugaciune neîncetata.

36. Va pare rau ca rugaciunea lui Iisus nu este neîncetata – ca nu o rostiti neîncetat – dar nici nu se cere asta, ci ceea ce se cere este sa aveti o necurmata simtire de Dumnezeu, care poate avea loc si în timpul vorbirii si în timpul citirii si în timpul observarii si cercetarii oricaror lucruri. Cum însa rugaciunea lui Iisus – atunci când va rugati cu ea, se face în chipul de mai sus, atunci continuati sa lucrati în acest chip si rugaciunea îsi va largi câmpul.

37. Uneori se poate folosi toata vremea rânduita pentru pravila, în rostirea unui psalm pe de rost, alcatuind din fiecare stih o rugaciune deosebita. Mai mult: uneori se poate savârsi întreaga pravila, folosindu-ne de rugaciunea lui Iisus facuta cu metanii. Iar câteodata se poate lua câte putin din toate acestea, atât din prima cât si din cea de a doua si din cea de a treia. Lui Dumnezeu îi trebuie inima (Pilde 23:26) si îi este de ajuns daca ea va sta cât mai grabnic cu evlavie în fata Lui. Rugaciunea neîncetata tocmai în aceasta sta: sa ne aflam întotdeauna cu evlavie în fata lui Dumnezeu. Iar peste aceasta stare, pravila nu face decât sa puna lemne pe foc, în cuptorul care trebuie încalzit cu puterea duhului.

38. Din rugaciunea cea neîncetata, nevoitorul ajunge la saracia cea duhovniceasca: învatând sa ceara necontenit ajutorul lui Dumnezeu; pe nesimtite, îsi nimiceste încrederea în sine; astfel încât, daca va face ceva bun, nu vrednicia lui va vedea în aceasta fapta, ci mila lui Dumnezeu, pe care neîncetat i-o cere Celui Prea Înalt.
Rugaciunea cea necurmata duce pe om la dobândirea credintei, pentru ca cel ce necontenit se roaga, începe sa simta treptat prezenta lui Dumnezeu. Simtirea aceasta poate creste încet, încet si în asa masura se poate întari, încât ochiul mintii sa-L poata vedea pe Dumnezeu în pronia Lui, asa cum vede ochiul simtit lucrurile materiale ale lumii; iar inima poate ajunge sa simta prezenta lui Dumnezeu. Cel ce vede în chipul acesta pe Dumnezeu si îi simte prezenta, nu poate sa nu creada întru EI cu o credinta vie, care se adevereste prin fapte. Rugaciunea neîncetata nimiceste viclenia prin nadejdea în Dumnezeu, calauzeste duhul catre sfânta simplitate, dezobisnuind mintea de gândurile cele cu multe si felurite chipuri, de încoltirea acelor începuturi de gând cu privinta la noi însine si la aproapele, pastrându-ne pururea mintea la saracie si smerenia întelesurilor ce alcatuiesc dumnezeiasca învatatura. Cel ce se roaga neîncetat se dezvata treptat de deprinderea de a visa si de a se împrastia cu mintea; el se leapada de grija de la cele multe si desarte, cu atât mai mult, cu cât învatatura cea sfânta si smerita i se va adânci în suflet si i se va înradacina într-însul. În sfârsit, el poate ajunge catre starea de pruncie, cea poruncita de cuvântul Evangheliei, sau sa se faca nebun pentru Hristos, adica sa arunce întelepciunea lumii cea cu nume mincinos, primind de la Dumnezeu o întelepciune duhovniceasca mai presus de fire. Prin rugaciunea neîncetata se spulbera duhul iscodirii, al fricii, al neîncrederii. Toti oamenii încep sa para buni; iar dintr-un asemenea zalog, pe care ti l-ai pus în inima fata de oameni, se naste dragostea fata de ei. Cel ce se roaga neîncetat întru Domnul, îl cunoaste pe Domnul, dobândeste frica lui Dumnezeu, cu frica si curatenie intra în curata dragoste dumnezeiasca. Iubirea lui Dumnezeu îsi umple astfel biserica cu darurile Duhului.

39. Rugaciunea mintii se savârseste când stam cu mintea în fata lui Dumnezeu, fie într-un chip simplu, fie prin aducerea cererilor, multumirilor si proslavirilor. E nevoie sa ne deprindem cât mai temeinic cu aceasta stare, sa ne aflam în legatura cu Dumnezeu, dincolo de orice chipuri, de orice cugetari, de orice miscare simtita a gândurilor. Iata acestea sunt adevaratele expresii! În aceasta consta tocmai fiinta rugaciunii mintii sau starea mintii în inima, ce se savârseste în fata lui Dumnezeu.
Rugaciunea mintii are doua stari. Ea este sau lucratoare, când omul îsi încordeaza propriile lui puteri sau de sine miscatoare, când rugaciunea lucreaza de la sine. Cea din urma se întâmpla când noi suntem atrasi catre cele dinlauntru, dupa cum am mai pomenit, iar cea dintâi trebuie sa fie neostenita stradanie în toata vremea. Desi, prin ea însasi rugaciunea mintii cea lucratoare nu duce la nici un fel de izbânda, fiindca gândurile ne sunt mereu furate, totusi, dând printr-însa marturie despre dorirea si staruinta noastra spre a dobândi rugaciunea cea neîncetata, astfel chemam catre noi mila lui Dumnezeu si pentru aceasta osteneala Dumnezeu ne da din când în când acea atragere catre El dinlauntru, în timpul careia rugaciunea mintii se arata în înfatisarea ei cea adevarata.

40. Rugaciunea lui Iisus se poate face cu mintea în inima fara a misca limba. Aceasta rugaciune e mai buna decât cea rostita cu limba. Cea cu limba sa fie facuta doar pentru înlesnirea rugaciunii facuta cu mintea. Astfel, rugaciunea ce se rosteste cu limba ne e uneori de trebuinta pentru întarirea rugaciunii mintii.

41. În lucrarea rugaciunii lui Iisus trebuie sa ne îndepartam orice chip care ar veni sa mijloceasca între mine si Domnul, iar vorbele rostite ale rugaciunii nu sunt chiar miezul lor, ci doar unelte mijlocitoare. Lucrul de capetenie este starea mintii în inima în fata lui Dumnezeu: întru aceasta sta rugaciunea mintii si nu în cuvinte. Cuvintele au aici aceeasi însemnatate ca si oricare alta rugaciune. Fiinta rugaciunii sta în umblarea înaintea Domnului, iar umblarea aceasta în fata lui Dumnezeu nedespartita de încredintarea vie în duhul nostru, ca precum Dumnezeu pretutindeni este, tot astfel se afla El si întru noi, toate cele dinlauntru vazându-le. El vede chiar mai mult decât vedem noi însine. Nici aceasta descoperire în cugetul nostru a ochiului lui Dumnezeu care ne cerceteaza pâna în adânc, nu trebuie sa ia vreo întruchipare, ci totul trebuie sa fie doar încredintare sau simtire a prezentei Celui Prea Înalt. Cine se afla într-o încapere prea calduroasa, simte cum îl cuprinde si-l patrunde caldura. Acelasi lucru trebuie sa se întâmple si cu omul cel duhovnicesc, care este înconjurat de Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea, Care pe toate le cuprinde si Care este foc. Cuvintele: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma“, cu toate ca în ele însile sunt doar sunete care nu alcatuiesc însasi fiinta lucrarii, sunt totusi unelte foarte puternice si mult lucratoare, fiindca numele Domnului Iisus este nume de mare înfricosare pentru vrajmasii mântuirii noastre si nume prea binecuvântat pentru cei ce-L cauta pe Dumnezeu. Cugetati întotdeauna în chip simplu la lucrul acesta, fara a cauta într-însul în nici un fel vreo lucrare sau putere de vraja. Rugati-va pentru toate Domnului, Prea Curatei Stapâne si Îngerului Pazitor, iara ei va vor învata toate fie de-a dreptul, fie prin mijlocirea altora.

42. Tu ai auzit adeseori cuvinte ca acestea: rugaciunea graita, rugaciunea mintii, rugaciunea inimii, pe deasupra, poate ai auzit si vreo judecata cu privire la fiecare dintre ele. Dar de ce se ajunge la o astfel de desfacere a rugaciunii în partile din care este alcatuita? Din pricina ca, datorita nesocotintei noastre, se întâmpla uneori, ca limba doar sa rosteasca cuvintele sfinte ale rugaciuinii, iar mintea ratacind cine stie unde; iar alteori, se întâmpla, chiar ca mintea sa înteleaga cuvintele rugaciunii, dar inima sa nu le raspunda prin simtirea ei. În întâiul caz rugaciunea este doar vorba goala, dar nu e deloc rugaciune; în cel de al doilea caz, cu toate ca rugaciunea gândita cu mintea se uneste cu cea glasuita cu gura, nici aceasta nu este o rugaciune desavârsita, deplina. Rugaciunea deplina si adevarata se savârseste atunci, când împreuna cu cuvântul rugaciunii si cu gândul rugaciunii se aduna întreolalta si simtirea ei.

43. Rugaciunea mintii sau launtrica, se face numai atunci când cel ce se roaga, adunându-si mintea în inima, de acolo îsi porneste rugaciunea catre Dumnezeu, dar nu prin cuvânt auzit, ci prin cuvânt neauzit, prin care Îl proslaveste, Îi multumeste marturisindu-si cu inima zdrobita pacatele în fata lui Dumnezeu si cerând de la El toate cele bune si de folos pentru suflet si trup. Trebuie sa ne rugam nu numai cu cuvântul, ci si cu mintea si nu numai cu mintea, ci si cu inima, pentru ca astfel mintea sa vada limpede si sa înteleaga ceea ce se rosteste prin cuvânt iara inima sa simta ce cugeta în vremea aceea mintea. Toate acestea îmbinate laolalta întemeiaza rugaciunea cea adevarata si, daca în rugaciunea ta lipseste cumva ceva din toate acestea, atunci sa stii ca ea sau nu este o rugaciune desavârsita, sau ca nu e deloc o rugaciune.

44. Cel ce si-a aflat pocainta merge catre Domnul. Calea spre El este, propriu-zis, calea launtrica, cea care se savârseste în minte si în inima. Miscarea de gând a mintii si cu starea inimii, în asa fel trebuiesc potrivite între ele, încât omul sa-si afle duhul pururea cu Domnul, sa se descopere în apropiere de El. Cine ajunge la starea aceasta, acela neîncetat se lumineaza pe sine din lumina cea launtrica, primind în sinea lui stralucirea luminei celei întelegatoare (Teodorit), asemenea lui Moise caruia i s-a luminat fata pe munte din împreuna petrecere cu Domnul. Despre aceasta vorbeste în alta parte Sf. Prooroc David: „Însemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne“ (Psalmi 4:7).
Unul din mijloacele care ne înlesneste ca sa ajungem aici este rugaciunea mintii, cea savârsita în inima. Când aceasta se înfiripeaza în noi, abia atunci ni se face limpede privirea mintii, iar duhul nostru, vazându-L în limpezime pe Dumnezeu, afla de la El puterea ca sa vada si sa alunge tot ce-l poate face nerodnic înaintea lui Dumnezeu. Cu toate acestea nu sunt putini aceia, care asteapta sa se apropie de Dumnezeu doar prin mijlocirea faptelor si a nevointelor din afara. Asteapta, dar nu se apropie, pentru ca acestia nu merg pe calea cea adevarata. Acestia trebuie îndemnati astfel: cu mintea si cu inima cautati a va apropia de Dumnezeu, si nu veti mai fi rusinati de vrajmasul care în vremea nevointelor voastre celor din afara, pururea va biruie în gândurile mintii si în simtamintele inimii. Apropierea de Dumnezeu cu mintea si cu inima va va da puterea sa ajungeti stapâni peste toate miscarile sufletului si prin aceasta sa-l rusinati pe vrajmas, ori de câte ori va încerca el sa va rusineze.

45. Dumnezeu sa binecuvinteze grija voastra pentru starea mintii în fata lui Dumnezeu. Aceasta este o lege de neînlaturat pentru oricine doreste propasirea pe calea duhovniceasca. Nimic nu vine chiar întru totul nemeritat. Ajutorul lui Dumnezeu este întotdeauna gata si mereu este aproape, dar el se daruie celor care-l cauta si se ostenesc si, înca pe deasupra, abia dupa ce acestia si-au pus la încercare toate mijloacele de care s-au putut folosi începând cu inima plina sa strige: Doamne ajuta! Dar atâta vreme, cât mai ramâne o cât de mica nadejde în ceva din cele ce se pot savârsi si prin propria putere a omului, Domnul nu se amesteca întru lucrarea lui, ca si cum ar voi sa-i spuna: astepti sa ajungi acolo singur. Atunci asteapta. Dar oricât ai astepta, la nimic nu vei ajunge. Cereti, de aceea de la Domnul sa va dea duh zdrobit, inima înfrânta si smerita!

46. Din darul lui Dumnezeu, se întâmpla ca o singura rugaciune, pornita din adâncul inimii, sa fie o rugaciune cu adevarat duhovniceasca, miscata în inima de Duhul Sfânt; cel ce se roaga o recunoaste, dar îsi da seama ca nu el o savârseste, ci ca ea singura lucreaza într-însul. O astfel de rugaciune este mostenirea celor desavârsiti. Pe când rugaciunea pe care oricine o poate ajunge – si care i se cere fiecaruia – este aceea în care cugetul si simtirea sa fie unite totdeauna în rostirea rugaciunii.
Mai este un fel de rugaciune ce se numeste „starea înaintea Domnului“, când cel ce se roaga se concentreaza în întregime înlauntrul inimii si Îl contempleaza acolo cu mintea pe Dumnezeu, Care este de fata cu el si în el, însotind aceasta contemplare cu simtaminte corespunzatoare acestei priviri si anume: cu frica de Dumnezeu si cu unirea cea de evlavie, pricinuita de negraita maretie a Lui, cu dragostea si cu lasarea în voia Lui, cu zdrobirea inimii si cu sufletul gata de orice jertfa… La starea aceasta se poate ajunge adâncindu-ne în rugaciunea obisnuita, cea prin cuvânt, cu mintea si cu inima. Cine se roaga mult si asa cum se cuvine, va vedea ca aceste stari i se vor întâmpla din ce în ce mai des, astfel încât pâna într-un sfârsit, starea aceasta poate sa i se statorniceasca înlauntrul sau. Ea se numeste atunci „umblarea în fata lui Dumnezeu“ si este o rugaciune neîncetata. Într-o asemenea stare a petrecut Sf. Prooroc David, care marturiseste despre sine însusi: „Îl am pe Domnul, stând vesnic în fata mea; câta vreme El e la dreapta mea, nu ma voi clatina“ (Psalmi 15:18).

47. Lucrarea acestei rugaciuni ce se savârseste în inima este de doua feluri: uneori mintea trebuie sa se pregateasca alipindu-se de Domnul în inima, prin neîncetata Lui pomenire; alteori, lucrarea rugaciunii pornita de la sine, mai dinainte, numai din focul bucuriei, atrage mintea în inima si o leaga de chemarea Domnului Iisus si de starea evlavioasa înaintea fetei Lui. Întâia rugaciune este de multa osteneala, iar cea de a doua, este de sine miscatoare. La cea dintâi lucrarea rugaciunii începe sa se descopere pe masura ce se împutineaza patimile, pe masura ce se împlinesc poruncile, pe masura ce creste masura inimii, ca urmare a staruitoarei chemari a Domnului Iisus; la cea de a doua Duhul atrage mintea în inima si îi pune acolo, în adânc, temeliile, oprind-o de la obisnuita ratacire. Iar atunci mintea nu mai este ca o prinsa de razboi, dusa de la Ierusalim la Asirieni, ci dimpotriva, savârseste mutarea de la Babilon în Sion, strigând împreuna cu Proorocul: „Tie se cuvine cântare Dumnezeule, în Sion si Tie ti se va aduce închinare în Ierusalim“. Potrivit acestor doua chipuri de rugaciune, mintea este si ea când lucratoare, când vazatoare, prin lucrare, cu ajutorul lui Dumnezeu, atât cât îi este omului îngaduit.

48. Când rugaciunea cea launtrica va dobândi putere, atunci va începe sa ne calauzeasca rugaciunea cea glasuita: se va înstapâni asupra cuvintelor rostite, în rugaciunea cea din afara, ba chiar încetul cu încetul va începe sa o patrunda si pe aceasta cu puterea ei. Astfel, râvna pentru rugaciune va începe sa se aprinda, fiindca de acum raiul va fi în suflet. Ramânând însa numai cu rugaciunea rostita prin cuvinte, cu rugaciunea cea din afara, puteti sa ajungeti la raceala în stradania voastra pentru rugaciune, chiar daca o veti savârsi cu luare aminte si cu întelegere; simtirea cu inima în vremea rugaciunii, iata lucrul de capetenie.

49. Anumite chipuri ale rugaciunii nu stau la puterea noastra de alegere. Ele sunt în masuri felurite ce curg din acelasi har.
Asa sunt mai mult rugaciunile ce pornesc de la sine atunci, când le afla Duhul rugaciunii. Dar si acestea sunt de doua feluri: în cel dintâi, omul are puterea sa se supuna sau nu acestui duh, sa conlucreze împreuna cu el sau sa-l spulbere, iar în celalalt, el nu mai are puterea sa se împotriveasca, ci este rapit în rugaciune si este tinut într-însa de alta putere, întru totul lipsit de putinta ca sa mai lucreze altcumva. Drept urmare, ceea ce am spus priveste mai mult doar acest din urma chip al rugaciunii. Dar întrucât priveste toate chipurile celelalte de rugaciune, alegerea este întotdeauna cu putinta.

50. „Dar însusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite“ (Romani 8:26).
Acest cuvânt ne va fi pe înteles de vom încerca o apropiere cu ceva din cele ce ni se întâmpla si noua astazi. Ni se întâmpla ceva asemanator în rugaciunea aflatoare. Noi ne rugam de obicei, fie dupa cartile de rugaciune, fie cu propriile noastre cuvinte. În acest fel de rugaciune se trezesc simtiri de rugaciune si suspinuri dar pe acestea le trezim noi însine, prin propria noastra lucrare, si aceasta este o rugaciune. Dar se întâmpla uneori, ca înclinarea noastra înspre rugaciune ne prinde ea însasi si ne sileste sa ne rugam si nu ne lasa pâna când rugaciunea nu se revarsa în întregime. Aceasta este, sau întocmai asemenea cu aceea despre care vorbeste Apostolul, sau foarte asemanatoare cu ea. Cuprinsul unor astfel de rugaciuni rareori este hotarât, dar într-însele întotdeauna respira daruirea de sine la voia lui Dumnezeu, încredintarea fiintei noastre întregi în mâinile calauzitoare ale Domnului, Care stie mai bine decât noi aceea ce ne este de trebuinta pentru binele nostru, atât pentru cele dinlauntru, cât si pentru cele din afara ale noastre, dorindu-le El pentru noi cu mai multa putere decât noi însine si fiind gata sa ni le daruie pe toate si sa ni le rânduiasca, doar numai daca noi nu ne împotrivim. Rugaciunile, care ne sunt lasate de Sfintii Parinti, au tot acelasi izvor launtric, sunt în sinea lor miscate de duh si de aceea sunt pâna astazi atât de lucratoare.

 

Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I – I. Rugăciunea

Despre Rugaciunea lui Iisus – vol.I
I. Rugăciunea

1. Rugaciunea îsi are treptele ei. Treapta întâi este rugaciunea trupului, cea a cititorilor facuta în picioare si a metaniilor. Mintea se împrastie, inima nu încearca nici un simtamânt, nici o bucurie: omul are nevoie aici de rabdare, de truda, de sudoare. Totusi, fara sa tii seama de toate acestea, hotaraste-ti anumite masuri si roaga-te.
Treapta a doua este rugaciunea cugetarii: mintea s-a deprins sa se reculeaga în ceasul rugaciunii, pe care o rosteste în întregimea ei, fara risipiri. Mintea se topeste laolalta cu slova scrisa si o rosteste ca si cum ar fi cugetat-o ea însasi.
Treapta cea de a treia este rugaciunea simtirii: prin luarea-aminte, inima se încalzeste si ceea ce adineauri era gând, ajunge aici simtire, însa aici – simtirea ca nevoie si cerinta. Cine a ajuns la simtire, acela se roaga fara cuvinte, fiindca Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. De aceea, abia de aici începe hotarul sporirii întru cele ale rugaciunii, pentru ca, stând la rugaciune – sa treci din simtire în simtire. Pe aceasta treapta citirea poate sa înceteze, precum si staruinta gândului, dar sa se pastreze petrecerea în aceasta simtire, cu semnele proprii ale rugaciunii. Când simtirea rugaciunii va ajunge la starea de rostire neîncetata atunci va începe rugaciunea cea duhovniceasca, care este un dar al Duhului de la Dumnezeu, ce se roaga El pentru noi întru noi. Aceasta este cea din urma treapta pe care o poate atinge rugaciunea, desi se spune ca mai este o rugaciune la care poate ajunge duhul nostru si care trece dincolo de hotarele starilor cunoscute cugetarii, precum se afla scris la Sfântul Isaac Sirul.
Cel mai înlesnit mijloc de suire înspre aceasta stare de rugaciune este acela de a ne însusi rugaciunea lui Iisus prin câstigarea deprinderii ei si înradacinarea ei în adâncul fiintei noastre.
Barbatii cei mai încercati în viata duhovniceasca înteleptiti de Dumnezeu, au aflat acest unic mijloc simplu si totodata atotlucrator, în stare de a trece sub pecetea duhului toate lucrarile noastre launtrice si întreaga noastra viata de nevointa duhovniceasca. Ei au lasat, în îndrumarile lor, rânduieli pâna la amanunt cu privire la aceasta rugaciune.
Ostenindu-ne si aflându-ne nevointa (asceza) noi cautam curatirea inimii si reîntemeierea duhului. Spre tinta aceasta duc doua cai: calea cea lucratoare, adica umblarea potrivit nevointelor amintite, precum si calea cea vazatoare, adica a reîntoarcerii mintii la Dumnezeu. Într-una, sufletul se curata pe sine si-L primeste pe Dumnezeu; în cealalta, Dumnezeu, care potrivit cu ochiul inimii, arde orice necuratenie si vine sa se salasluiasca în acest suflet ajuns fara de prihana. Iar aceasta cale din urma ramâne numai la rugaciunea lui Iisus, despre care Sf. Grigorie Sinaitul spune: „pe Dumnezeu îl dobândim ori prin fapte lucratoare si stradanie, ori prin chemarea cu mestesug a numelui lui Iisus“, si apoi ca „întâia cale mai lunga este decât cea de a doua, care e mai grabnica si aducatoare de rod“. De aceea, unii au ajuns sa dea rugaciunii lui Iisus o întâietate fata de toate celelalte nevointe. Ea ne aduce, într-adevar, luminarea, întarirea, împrospatarea, îi biruie pe toti vrajmasii vazuti si nevazuti si îl ridica pe om la Dumnezeu. Iata cât de atotputernica si de atotlucratoare este, iar numele Domnului Iisus este visteria tuturor darurilor celor bune, a puterilor si a vietii celei din duh.
Urmeaza de aici, în chip firesc, ca oricare dintre cei ce au aflat pocainta sau doar au început sa-L caute pe Dumnezeu, pot si înca trebuie sa primeasca, chiar de îndata o îndrumare desavârsita pentru savârsirea rugaciunii lui Iisus, iar odata cu ea sa fie îndrumati si în toate celelalte lucrari, pentru ca pe calea aceasta noi putem mai repede sa ajungem puternici si mai repede sa ajungem a vedea duhovniceste si sa patrundem pâna la lumea launtrica. Pentru ca nu stim nimic despre taria aceleia, unii sau chiar cei mai multi se opresc la lucrarile trupului si ale sufletului, irosindu-si aproape fara de vreun folos, ostenelile si vremea.
Lucrarea aceasta se numeste „cea mestesugita“ sau a „maiestriei“ si este foarte simpla. Stând cu trezvia mintii si cu întreaga luare aminte în inima, tu rosteste neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma“ si aceasta fara nici un fel de plasmuire a vreunui chip sau aratari, potrivit credintei ca, Domnul te vede si El este cu luare aminte la tine.
Trebuie neaparat sa pastram toata puterea mintii în inima si în tot timpul lucrarii sa oprim putin si rasuflarea, vadind astfel încordarea vrerii noastre. Dar cerinta cea mai de seama este credinta ca Dumnezeu ne sta aproape si ne aude pe noi. Astfel, spune-ti tu rugaciunea în ascutimea auzului suprafiresc al lui Dumnezeu.
La început rugaciunea aceasta multa vreme ramâne numai în starea lucratoare, ca o lucrare oarecare din afara ta, apoi trece în starea mintii si, în sfârsit, se înradacineaza în inima.
Se petrec uneori adevarate rataciri de la calea cea dreapta a acestei rugaciuni. De aceea, trebuie sa o învatam de la cel ce o cunoaste cu adevarat. Ratacirile tin mai mult de locul în care ni se opreste luarea aminte – în cap sau în piept.
Cine a ajuns sa aiba luarea aminte înfipta în inima, e în afara de primejdie. Dar înca mai ferit de primejdie este acela care cade cu durere la fata lui Dumnezeu în fiecare clipa cu zdrobirea inimii si cu rugaciunea care se face mereu pentru izbavirea de tot felul de înselari.

2. Cine nu are rugaciunea launtrica, rugaciunea mintii, acela nu are nici un fel de rugaciune, fiindca numai rugaciunea launtrica este adevarata rugaciune, bine placuta si bine primita de Dumnezeu. Ea trebuie sa ajunga sa fie sufletul cuvintelor ce se rostesc în închinarea cea din camara noastra sau la biserica; asa ca, atâta vreme cât ea nu se afla în aceste cuvinte, închinarile cele din afara au o înfatisare de rugaciune, dar nu sunt însasi rugaciunea.
Deoarece rugaciunea, ce este oare? Rugaciunea este suirea mintii si a inimii la Dumnezeu, spre proslavirea si multumita lui Dumnezeu, precum este si cererea bunurilor sufletesti si trupesti ce ne sunt de trebuinta. Esenta rugaciunii este, prin urmare, aceasta suire, care începe din adâncul inimii, si merge cu mintea pâna la Dumnezeu. Daca mintea sta treaza în inima, înaintea fetei lui Dumnezeu si, umplându-se de evlavia cuvenita, începe sa-si reverse inima în fata Lui. Iata ca s-a si savârsit rugaciunea mintii! Si asa, orice rugaciune trebuie sa fie. Rugile din afara ce se desfasoara prin cuvinte, cele ce se citesc acasa sau la biserica, îi dau numai vorba sau forma; pe câta vreme duhul sau fiinta rugaciunii este purtata de fiecare în sinea lui, în mintea si în inima lui. Toata rânduiala noastra de rugaciuni bisericesti, toate rugaciunile orânduite spre întrebuintare în casa omului, au însusirea de a întoarce mintea catre Dumnezeu. Cel care le savârseste, chiar daca nu este atât de atent, nu poate sa nu se întoarca cu gândul la Dumnezeu, afara doar de nu este cu totul nebagator de seama la lucrarea ce o savârseste.

3. Nimeni nu poate ocoli rugaciunea mintii. Noi nu putem sa nu ne înaltam cu rugaciunea la Dumnezeu, fiindca aceasta o cere firea noastra gânditoare. Iar noi nu ne putem ridica la Dumnezeu altfel decât prin lucrarea mintii, fiindca Dumnezeu este o fiinta cugetatoare. Este într-adevar, o rugaciune a mintii care se face prin cuvinte sau din afara – în casa sau în biserica – si este o rugaciune a mintii în ea însasi fara nici o forma sau de stare trupeasca dar oricum ar fi amândoua, fiinta rugaciunii este una si aceeasi. Atât în forma cea dintâi cât si în cea de a doua, ea este asezata cu porunca si pentru mireni. Mântuitorul a poruncit sa intram în camara noastra si sa ne rugam acolo lui Dumnezeu Tatal, în taina. Aceasta camara, dupa cum o tâlcuieste Sf. Dimitrie al Rostovului, înseamna inima. Drept urmare, cuvântul Domnului ne da porunca sa ne rugam în taina, cu mintea, lui Dumnezeu. Aceasta porunca se întinde asupra tuturor crestinilor. Iata ce porunceste si Apostolul Pavel, când spune: „savârsiti în tot timpul, în duhul, toata felurimea de rugaciuni si de cereri“ (Efeseni 6:18). El ne da porunca sa facem rugaciunea mintii – rugaciunea duhovniceasca – si porunceste aceasta tuturor crestinilor sa se roage neîncetat (I Tesaloniceni 5:17). Iar ca sa te rogi neîncetat, nu poti altfel decât cu rugaciunea mintii în inima…
Când ne sculam dimineata, sa ne întemeiem înca mai puternic în inima noastra fata cu Dumnezeu prin rugaciunea diminetii si dupa aceea sa ne vedem de lucrul nostru – care de Dumnezeu ni s-a hotarât – dar fara sa rupem firul simtirii si luarii aminte ce ne leaga de El.

4. „Cântati în inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I în psalmi, în laude si cântari duhovnicesti“ arata rugaciunea rostita cu glas ce se face prin cuvinte, iar cuvintele: „cântati în inima voastra lui Dumnezeu“ arata rugaciunea launtrica ce se face cu mintea în inima.
Psalmii, cântarile, laudele, imnurile, odele, sunt denumirile felurite ce se dau cântarilor bisericesti. E foarte greu sa arati deosebirile dintre ele, pentru ca atât dupa cuprins cât si dupa forma, ele se aseamana foarte mult. Toate sunt rodiri ale duhului de rugaciune. Nevoindu-te în rugaciune, duhul îl proslaveste pe Dumnezeu, îi multumeste si înalta catre El cererile sale. Toate aceste desfasurari ale duhului de rugaciune nu sunt despartite în duh si nu se ivesc unele fara altele. Rugaciunea când este pusa în miscare, trece dintr-o forma într-alta, câteodata de mai multe ori, în vremea când cineva se roaga. Daca o vei rosti tare prin cuvinte, se va vadi ca o rugaciune glasuita, daca se va numi psalm, imn sau oda – se va numi asa si rugaciunea ta. De aceea, nu ne vom sili sa tintim vreo deosebire dupa denumiri. Prin ele Apostolul a vrut numai sa cuprinda toate felurimea rugaciunilor care se rostesc prin cuvânt. Sub denumirile lor ar intra si toate rugaciunile ce se întrebuinteaza acum la noi. La noi sunt în folosinta, în afara de Psaltire, cântarile bisericesti cu stihoavnele, acatistele si rugile de tot felul, ce sunt cuprinse în cartile de rugaciuni. Dar nu vei gresi daca, citind cuvintele Apostolului despre rugaciunea glasuita, vei întelege sub numele lor si aceste rugaciuni cu glas care sunt întrebuintate la noi. Puterea nu sta în cutare sau cutare rugaciune glasuita, ci în felul cum se savârseste. Cum trebuie savârsite rugaciunile cu glas, Apostolul o arata în cuvântul „duhovnicesti“. Rugaciunile sunt duhovnicesti pentru ca ele se nasc si rodesc dintru început în duh si din duh se revarsa. Si se numesc înca mai mult duhovnicesti pentru ca se nasc si rodesc prin darul Sfântului Duh. Atât Psaltirea cât si toate celelalte rugaciuni glasuite n-au fost dintru început astfel. Ci la început ele au fost curat duhovnicesti, apoi au fost îmbracate în cuvânt si au ajuns rostite în afara. Dar cuvântul ce le-a învesmântat, n-a îndepartat duhovnicescul din ele. Si acum ele sunt glas numai la aratare, dar în ceea ce priveste puterea lor, ele sunt duhovnicesti…
Din astfel de lamurire se vede ca daca noi vom voi sa tragem o învatatura din cuvântul Apostolului despre rugaciunea rostita cu glas tare, atunci iata ce vom primi: tu sa intri în duhul rugaciunilor pe care le auzi si le citesti si, zamislindu-le din nou în inima ta, de acolo înalta-le lui Dumnezeu, ca si cum ele ar fi nascute din inima ta, sub înrâurirea darului Duhului Sfânt. Aceasta este o lege care limpezeste hotarât fiinta rugaciunii spusa tare, asa cum e placuta lui Dumnezeu, dar cum poti ajunge la ea? Cuprinde cu întelegerea, îmbratiseaza cu simtirea, învata chiar pe de rost rugaciunile pe care vrei sa le citesti în rugile tale rostite cu glas. Numai asa, când te vei aseza la rugaciune, nu vei rosti ceva strain, ci ceea ce se afla chiar în inima ta, întru a sa desavârsita simtire.

5. „Vorbiti între voi în psalmi si în laude si în cântari duhovnicesti, laudând si cântând Domnului în inimile voastre“ (Efes. 5, 19).
În ce legatura de idei am putea primi aceste cuvinte? Oare în întelesul ca numai atunci sa cântati cu gura si cu inima când va veti umple de Duh? Sau în întelesul ca daca voiti sa va umpleti de Duhul, atunci sa cântati? Cântarea cu gura împreuna cu inima este socotita oare ca urmarea preaumplerii de Duhul sau se arata ca un mijloc ce duce spre aceasta umplere?
Coborârea Duhului nu sta în puterea noastra, ea vine asa cum binevoieste Duhul însusi. Iar când vine, pricinuieste marea trezire a puterilor duhului nostru însusi. Atunci, lauda lui Dumnezeu se împlineste de la sine. Libertatea noastra este cu putinta sa se vada întrucât este vorba sa îngaduim lauda aceasta sa ne cânte în inima, sau s-o destainuim si cu limba spre auzul tuturor. Cuvintele acestea de mai sus, prin urmare, trebuiesc luate nu în întâiul, ci în al doilea înteles. De voiti sa va umpleti cu Duhul, atunci, cântati! Cântarea va trezi duhul tau care va pregati calea pentru primirea Duhului sau te va pune în starea de a simti lucrarea lui. Fericitul Teodorit spune ca Apostolul introduce o duhovniceasca încântare, când spune: „umpleti-va de Duhul“, si arata cum trebuie sa ajungem acolo si anume: „neîncetat cântând lui Dumnezeu adâncindu-va în voi însiva si desteptând pururea cugetul vostru. E ca si cum ai adauga: prin mijlocirea cântarii celei cu limba si cu inima.
Nu e mai greu de înteles, ca în lucrarea aceasta lucrul de capetenie nu mai e sunetul dulce al cântarii, ci cuprinsul celei cântate. Puterea ei de înrâurire e asemenea unei cuvântari scrise cu înflacarare, care îl înflacareaza pe cititor. Tot asa se petrece si cu cântarile bisericesti. Psalmii, imnurile si odele – pesnele bisericesti sunt în firea lor revarsari de simtiri evlavioase catre Dumnezeu care ne misca cugetul. Duhul lui Dumnezeu i-a umplut pe alesii Sai si ei si-au rostit plinatatea simtamintelor lor în cântari. Cel ce le cânta cum trebuie, poate, pe o cale rasturnata sa ajunga la simtamintele destainuite de ele si prealipindu-se cu ele, sa se apropie de starea vrednica sa primeasca lucrarea Sfântului Duh, sau sa-si faca potrivit duhului lui la aceasta lucrare. Si aceasta este tocmai însemnatatea cântarilor bisericesti, ca prin mijlocirea lor sa încingem si sa înflacaram scânteia cea de dar, care sta ascunsa în noi. Scânteia aceasta ne este daruita prin Sfintele Taine. Pentru ca s-o aprindem si s-o preschimbam în flacara s-au rânduit psalmi, cântari, imnuri si ode duhovnicesti. Ele lucreaza asupra acestei scântei a darului în acelasi chip cum lucreaza si vântul asupra oricarei scântei, care s-a cuibarit într-o materie ce poate sa ia foc.
Dar sa ne dam seama, ca o astfel de lucrare nu poate fi a cântarilor decât numai daca odata cu folosirea lor se întovaraseste curatia inimii, asa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur, calauzit în cuvântul acesta de chiar Sf. Apostol Pavel. Dar si alte conditiuni sunt aratate la acelasi loc si anume: întâia cere sa fie duhovnicesti cântarile si a doua ca sa nu se cânte numai cu limba, ci si cu inima.
Asa, psalmodia bisericeasca pentru ca sa duca la preaumplerea cu duhul, Apostolul cere ca aceste cântari sa fie duhovnicesti, cuvânt sub care trebuieste înteles nu numai ca acestora li se cere sa fie duhovnicesti dupa cuprinsul lor, ci sa fie miscatoare de Duh; sa fie ele singure un rod al Duhului, sau ele sa se reverse din inimi pline de Duh. În alt chip ele nu pot duce spre umplerea cu Duhul. Este potrivit legii care spune, ca ceea ce s-a spus în cântare, aceia se da celui care cânta.
Cerinta apostolica cea de a doua spune, ca aceste psalmodii sa se cânte nu numai cu limba ci si cu inima. Se cere prin urmare, nu numai sa întelegem cântarea, ci înca sa intram în aceiasi simtire cu ea sau sa primim în inima cuprinsul ei si s-o cântam în asa fel ca si cum ar izvorî din chiar inima noastra. Iar în apropierea acestui loc citat cu înca altele ni se descopera ca în vremurile apostolice nu cântau decât numai aceia care se aflau într-o stare sufleteasca, ceilalti intrau dupa aceasta si ei într-o stare asemanatoare cu a lor – si asa întreaga adunare bisericeasca cânta si lauda pe Domnul nu în alt chip, decât în inima. Ce poate fi de mirare, daca în urma acestor cântari toata adunarea se si umplea de Duhul? Ce comori se ascund în comorile bisericesti, daca ele se savârsesc cum trebuie?
Sfântul Ioan Gura de Aur se întreba: „ce înseamna cuvintele acestea“: „cântând în inimile voastre Domnului?“ Asta se tâlcuieste: începe aceasta lucrare în luare aminte, caci cei care nu au luare aminte de sine, cânta fara folos, rostind numai vorbele, în timp ce inima lor le rataceste în alta parte.
Fericitul Teodoret adauga la acestea: „acela cânta cu inima care nu îsi pune numai limba în miscare, ci îsi trezeste si mintea spre întelegerea celor rostite“. Alti Sfinti Parinti, scriind despre întoarcerea catre Dumnezeu prin rugaciune, socot ca ea se savârseste în cel mai bun chip, când se face cu mintea statornica în inima.
Iar ceea ce s-a spus aci, despre adunarea din biserica, se potriveste si pentru cântarea în psalmi, când se face de fiecare în parte si pe care o poate savârsi fiecare deosebit în camara sa. Rodul acestei cântari poate fi asemanator, când ele sunt zise asa cum trebuie, adica cu luare aminte, cu întelegere, cu simtire, din inima.
Si sa ne dam seama iarasi, ca desi cuvintele Apostolului vorbesc despre cântare, totusi gândul lui ne îndreapta spre întoarcerea la Dumnezeu prin rugaciune. Si ea este propriu zis desteptatoarea Duhului.

6. Al doilea chip de rugaciune este cel ce se face cu mintea si cu inima. Si cel dintâi, de altminteri, e dat sa fie si el tot asa. Însa acela se naste sub înrâurirea cuvintelor care se gasesc în rugaciunea scrisa gata; pe când aceasta se naste de-a dreptul în inima si de aici se înalta spre Dumnezeu. Rugaciunea lui Moise în fata Marii Rosii a fost în felul acesta. Iar Apostolul ne învata în felul acesta prin cuvintele: „întru Duhul cântând în inimile voastre Domnului“. Si când zice: „Cântati din darul Duhului – adica nu numai simplu cu gura, ci si cu luare-aminte, stând în chip cugetator în fata lui Dumnezeu întru adâncul inimilor voastre“. Fiindca numai aceasta înseamna sa cântam lui Dumnezeu, pe când celalalt fel se duce în vânt, asa cum glasul singur se risipeste în aer. „Nu cânta, zice, ca sa te vadesti. Chiar de vei fi într-o piata de negutatori, totusi poti sa te îndrepti catre Dumnezeu dinlauntru si sa cânti fara sa fii auzit de cineva. Nu ti-e spre paguba sa te rogi chiar si pe drum si cu inima ta sa fii sus “ (Sf. Ioan Gura de Aur). Numai o astfel de rugaciune este o rugaciune adevarata. Si rugaciunea rostita tare, numai într-atât este rugaciune, întrucât în timpul ei se roaga si mintea si inima.
În inima se zideste ea prin darul Sfântului Duh. Cei ce se îndreapta catre Domnul si se sfintesc prin Sfintele Taine, de îndata sunt daruiti în fiinta lor cu o anume simtire catre Dumnezeu, care din clipa aceea chiar prinde sa trezeasca în inima lor imboldul de a se ridica catre cele de sus. Cel ce nu va înabusi acest simtamânt prin vreo fapta nepotrivita, va vedea cu bucurie cum, cu timpul, starea aceasta neîncetata si straduinta îl prefac într-o flacara. Dar acela care îl va înabusi prin ceva necuviincios, desi nu-i va fi închisa calea ce apropie de Dumnezeu si de împacarea cu El, totusi acea simtire nu i se va da asa, deodata, si fara plata. Pe un astfel de om îl asteapta sudoarea cautarii si cererii lui întru osteneala. Dar nimeni nu se va întoarce în desert. Caci toti au darul, iar ceea ce ne ramâne de facut, este sa facem loc lucrarii lui. Darul anume îsi face loc pe masura ce se toceste în noi eul nostru si sunt dezradacinate patimile. Masura de curatire a inimii este masura de tindere a simtirii catre Dumnezeu. Când inima se va curati, atunci se va înflacara simtirea catre Dumnezeu. Simtirea lui Dumnezeu chiar si în ceilalti ia nastere cu mult înainte de o deplina curatire de patimi, dar ramâne, deocamdata, ca o samânta, sau ca o scânteie. Când omul se naste din nou, ea creste si se aprinde; dar nu sta pururea asa, ci ori izbucneste, ori se stinge; si chiar când prinde viata buna, nu lucreaza cu aceeasi putere. Dar la orice masura ar izbucni ea, întotdeauna catre Dumnezeu se înalta si-I cânta o cântare. Totul este zidit de darul Sfântului Duh, fiindca darul li se da întotdeauna preaîmbelsugat credinciosilor. Cei ce I s-au daruit Lui fara de întoarcere, sunt calauziti de El; si El singur îi zideste asa cum stie.

7. Simtirea lui Dumnezeu este o rugaciune chiar daca nu se rosteste prin cuvinte. Cuvântul întretine si – uneori – adânceste simtirea.

8. Pastrati acest dar ca pe unul ce ne este dat de mila lui Dumnezeu. Cum? Înainte de orice, sa recunoastem cu smerenie ca tot ce este bun în noi vine din darul Sfântului Duh, iar cu vrednicia noastra nimic bun nu împlinim. Fiindca de îndata ce cumpana gândului nostru va înclina spre vrednicia noastra, darul se va micsora si daca nu ne vom trezi, va înceta cu desavârsire sa lucreze; atunci vom plânge si ne vom vaita mult. Apoi, simtindu-ne pamânt si cenusa, sa fim asa cum suntem acum, adica sa nu ne îndreptam spre nimic fara o trebuinta, nici cu gândul, nici cu inima. Sa fie mereu cu Domnul. De se va micsora cât de putin aprinderea launtrica, sa ne grabim sa o crestem îndata la loc, la obisnuita ei putere. Si catre Domnul de ne vom întoarce cu durere în suflet si cu frica, vom primi îndata ajutor.

9. Rugaciunea este piatra de încercare a tuturor lucrurilor; rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune; rugaciunea este puterea ce pune în miscare toate virtutile; rugaciunea este povatuitorul tuturor pornirilor bune. În masura în care rugaciunea merge bine, în aceeasi masura toate vor merge bine. Caci ea nu îngaduie ca ceva din cele launtrice sa se poticneasca.

10. Rugaciunea este tot ce poate fi mai de seama în viata noastra morala si religioasa. Radacina acestei vieti se întemeiaza pe legatura libera si constienta cu Dumnezeu, care mai târziu ne trece si toate faptele noastre spre cele de sus. Mediul în care se dezvaluie si se porneste, aceasta lucrare este rugaciunea înteleasa ca o legatura de amândoua partile; ea este si tarâmul în care ni se dezvaluiesc legaturile morale cu semenii nostri; iar nevointa este tarâmul unde ni se descopera legaturile morale cu noi însine. În ce chip ne este legatura cu Dumnezeu, în acelasi chip ne este si rugaciunea; si de asemenea, cum este si rugaciunea, tot asa si felul legaturii noastre cu Dumnezeu. Cum însa aceste chipuri de a ne lega nu sunt asemanatoare la toti, nici chipul rugaciunii, prin urmare, nu este asemanator. Altfel, se aseaza fata de Dumnezeu un om care nu se îngrijeste de mântuire; altfel, cel ce s-a lepadat de pacate si e plin de râvna pentru virtute, dar n-a intrat înca înauntrul fiintei sale, si lucreaza pentru Domnul din afara; în sfârsit, cel ce a intrat înlauntru si-L poarta pe Domnul în inima lui sta în fata Lui. Cel dintâi, asa cum nu se îngrijeste de viata, tot astfel n-are grija nici de rugaciune, pe care o savârseste în biserica, acasa, dupa datinile mostenite, fara luare aminte si lipsit de simtire. Al doilea citeste multe rugaciuni si merge adesea la biserica, se straduieste totodata sa-si pastreze luarea aminte si sa-si potriveasca simtirea cu rugaciunile citite, cu toate ca aceasta se întâmpla foarte rar. Al treilea, concentrându-se cu toata faptura lui înlauntrul sau, sta cu mintea în fata lui Dumnezeu si se roaga Lui în inima, fara risipire, fara multe cuvinte, în rugaciunea lui, chiar atunci când sta mult la rugaciune în camara lui sau în biserica. Daca celui de al doilea îi veti scoate cuvintele din rugaciune, atunci veti scoate dintr-însul însasi rugaciunea; dar daca la rugaciunea celui de al treilea veti adauga multe cuvinte, îi veti stinge rugaciunea, cu vârtejul vorbirii. Orice categorie de oameni sau orice treapta a apropierii de Dumnezeu, îsi are rugaciunea ei si regulile proprii pentru desavârsirea ei. Cât de scumpe sunt îndrumarile oamenilor încercati si cât de rau poate pricinui o rânduiala facuta dupa cum îl taie capul pe fiecare!

 

Patericul atonit – CUVÂNT DE LAUDĂ – Ce se referă pe scurt la toţi Cuvioşii şi Sfinţii Părinţi care au strălucit în Sfântul Munte Athos

Patericul atonit
CUVÂNT DE LAUDĂ – Ce se referă pe scurt la toţi Cuvioşii şi Sfinţii Părinţi care au strălucit în Sfântul Munte Athos

Astăzi e sărbătoarea celor drepţi. Veniţi toţi, toţi oamenii drepţi, să ne adunăm, că azi e sărbătoarea călugărilor, ca şi a tuturor celor din Biserica lui Hristos. Voi, mulţimilor de călugări şi voi cei din lume, sărbătoriţi împreună, căci astăzi e zi nouă de pomenire a tuturor sfinţilor părinţi atoniţi. Voi, toţi călugării din Sfântul Munte, cântaţi cântece împreună, căci aceşti părinţi sfinţi s-au arătat apărătorii şi binefăcătorii noştri, a celor din Sfântul Munte. Deşi au trăit în trecut, amintirea lor e nouă, căci recent au fost canonizaţi. În vremea noastră, pentru motive drepte şi bune, cinstim amintirea lor într-o sărbătoare.
Precum toţi drepţii părinţi din Sinai şi Rait, care au fost măcelăriţi de necredincioşii arabi şi de rău credincioşii latini, au sărbătoare pentru pomenirea amintirii lor, aşa trebuie să fie o zi de sărbătoare pentru toţi părinţii de pe Sfântul Munte, care au devenit binefăcători a nenumărate lucruri bune.
Cum sărbătorim pe toţi sfinţii călugări în Sâmbăta Brânzei – pe cei din Libia, Egipt şi Teba – şi nu-i lăudăm pe cei ce au trăit pe Athos, pe cei ce au fost binefăcătorii, apărătorii şi dăruitorii noştri? Ne-au binecuvântat pe noi nu numai prin sfatul lor, dar şi prin lucrările lor. Cât au trăit, ne-au folosit şi trupul şi sufletul; după adormirea lor, au continuat să fie binefăcătorii noştri cereşti.
Aceşti de trei ori binecuvântaţi drepţi părinţi au locuit mai înainte pe sălbaticul Athos şi l-au transformat într-o grădină supusă şi minunată. Ei au transformat Muntele Athos, un pustiu de nelocuit, într-un pământ al sfintelor lavre, al mănăstirilor, schiturilor şi chiliilor strălucitoare şi au înzestrat toate aceste locuri cu bogăţia bunurilor, pentru mângâierea nevoitorilor care vor veni după ei. De asemenea, ei au umplut mănăstirile cu o mulţime de monahi, aşa că pe pământul unde mai înainte fuseseră numai fiare sălbatice şi balauri, acum sunt oameni raţionali care se străduiesc să imite ostile îngereşti netrupeşti. Într-adevăr, ei se aseamănă cu oastea îngerească pe care a văzut-o patriarhul Iacob, care a spus: «Aceasta este oastea lui Dumnezeu» (Facerea 32, 2) şi confirmată de Sfântul Efrem Sirul care spunea că: «Aşa cum sunt cetele de îngeri, aşa sunt călugării, o ceată de oameni care-şi ţin mereu minţile la Dumnezeu».
Ca florile înmiresmate şi ca pomii ce produc roade minunate, aici, în acest loc, aceşti părinţi sfinţi au creat alt rai, duhovnicesc. În peşteri şi în vizuini, în văi şi pe dealuri, de-a lungul coastelor acestui munte, ei, precum îngerii, s-au nevoit ca şi cum ar fi fost alt cer. Acolo unde înainte erau auzite numai strigătele animalelor sălbatice, acum se aud pretutindeni imne îngereşti, cu laude aduse Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Şi pot spune de asemenea că aceşti binecuvântaţi oameni drepţi, părinţi iubitori ai fiilor lor duhovniceşti, au lăsat în urma lor, pentru noi, învăţăturile lor, modelul lor, sfaturile lor, ca moştenire care nu ne poate fi luată. Cât au trăit, ei au condus mulţi călugări pe dreapta cărare a mântuirii, şi după moartea lor au continuat să ne conducă pe noi, fiii duhovniceşti, spre viaţa veşnică. Ca nişte buni păstori ei au continuat să vegheze asupra turmei lor, apărându-ne în fiecare situaţie, prin neîncetate mijlociri înaintea lui Dumnezeu.
Aceştia sunt sfinţii părinţi care s-au luptat pe orice cale, în acest loc sfânt, să-I placă lui Dumnezeu şi să crească astfel în sfinţenie. Ei trebuie sărbătoriţi împreună, în aceeaşi zi, lăudaţi cu aceleaşi imne duhovniceşti şi pictaţi pe icoană împreună, deoarece au fost fraţi în duh, cu aceeaşi schimă, având aceeaşi credinţă. Unii au fost ierarhi şi drepţi, alţii duhovnici şi martiri, unii izvorâtori de mir, mulţi necunoscuţi, care şi-au sfârşit vieţile în chinovie sau în pustie, în timpul perioadelor trecute, pe Sfântul Munte. Noi îi numim aghioriţi şi, sigur, dumnezeiescul David vorbea şi despre ei când spunea: «De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei, şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău» (Psalmul 131, 12).
Astfel, în zilele cele din urmă, aghioriţii au hotărât unanim să sărbătorim amintirea sfinţilor o dată pe an. Deci, nu ştim de ce lucrul acesta a fost trecut cu vederea de înaintaşii noştri. Noi, iubitorii lor fii de astăzi, corectăm omisiunea şi stabilim sărbătoarea din trei motive:
Primul e acela că sunt nenumăraţi părinţi ştiuţi şi neştiuţi, care până astăzi nu au avut imne de laudă scrise pentru ei. În această zi de sărbătoare putem să-i cinstim şi să-i sărbătorim cum se cuvine.
Al doilea motiv e acela că, dacă nu-i cinstim pe toţi cu o sărbătoare comună, vom apărea ca nişte copii nerecunoscători faţă de părinţii, dascălii, binefăcătorii şi îndrumătorii duhovniceşti în a căror mănăstire trăim, a căror învăţături le citim şi cu a căror pâine duhovnicească ne hrănim. Am putea fi consideraţi, de asemenea, încălcători ai învăţăturilor apostolice, care ne spun că: «Pe cel ce vă învaţă cuvântul lui Dumnezeu, lăudaţi-l, pomeniţi-l pe el ziua şi noaptea, cinstiţi-l, nu ca pe unul care v-a dat viaţă, ci ca pe cel care a devenit cauza bunei noastre vieţuiri».
Al treilea motiv e acela că, această sărbătoare comună a sfinţilor părinţi poate să ne îndemne pe unii dintre noi, monahii de astăzi, să imităm virtutea şi râvna lor, de vreme ce în timpurile noastre virtutea şi asceza au fost neglijate. În schimb, răutatea e în creştere; comportamentul căldicel şi neglijent domină chiar şi printre monahi.
Deci, părinţilor şi fraţilor care v-aţi adunat astăzi la această sărbătoare, ascultaţi cu evlavie şi atenţie aceste cuvinte. Învăţaţi despre aceşti părinţi şi, ca urmare, urmaţi exemplul lor, câştigând răsplata lui Dumnezeu pentru grija şi urmarea voastră.
Aceşti cunoscuţi părinţi drepţi ai noştri, de Dumnezeu inspiraţi, cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu şi fii ai Părintelui luminilor, au venit din diferite părţi. Pentru unii din ei, chiar ţările lor ne sunt necunoscute. Dar ştim că toţi au avut o singură ţară, Sfântul Munte, şi au favorizat-o mai mult decât pământurile natale. Acesta este un fapt stabilit fără îndoială, căci, potrivit unui om înţelept, «ţara cuiva e acolo unde poate fi fericit». În această adevărată patrie, mulţi sfinţi călugări au trăit 40 de ani, 50 ori 60, sau chiar mai mult, sau uneori mai puţin, dar toţi au cunoscut bucuria curată şi înaltă a unui cămin adevărat. Şi, plăcându-I lui Dumnezeu, ei au fost îmbogăţiţi cu harismele cereşti ale sfinţeniei.
Din acest motiv se obişnuieşte să fie numiţi nu după locul lor de naştere, de exemplu «Bizantinul» sau «Trapezuntul» sau «Peloponezul», ci după adevărata lor patrie, Sfântul Munte. Astfel avem Petru Atonitul, sau Atanasie al Athosului, precum şi «părinţi aghioriţi» sau «drepţi aghioriţi».

Patericul atonit – CAPITOLUL XXXVIII – Despre virtutea îndumnezeitoare a rugăciunii, care cuprinde toate celelalte virtuţi

Patericul atonit
CAPITOLUL XXXVIII – Despre virtutea îndumnezeitoare a rugăciunii, care cuprinde toate celelalte virtuţi

Când Sfântul Acachie Kafsokalivitul stătea la rugăciune în picioare, părea un stâlp drept, neclintit; iar când stătea jos, era neştiutor de trupul său, căci era într-o stare de înălţare a fiinţei sale plin de har şi lumină dumnezeiască, necreată.

***

Mult evlaviosul ieromonah Mina din Mavrovunio trăia în Chilia Schimbării la Faţă din Schitul Sfânta Ana. În timpul zilei şi al nopţii, el făcea de la 1000 până la 3000 de metanii şi de la 50 până la 100 de şiraguri47 (Un şirag de metanii are 100 de bobiţe. Deci el rostea de 5.000–10.000 de ori rugăciunea lui Iisus.) de metanii. Datorită faptului că se ruga mult, el nu avea timp să vorbească cu nimeni. Nu numai că se împărtăşea cu Dumnezeu, prin rugăciune, dar astfel el se apăra de a cădea în judecată, prin prea multă vorbă.

***

În Chilia «Intrării în Biserică Maicii Domnului» a aceluiaşi schit, trăia un călugăr numit Procopie. Într-o zi, când se simţea trist şi deznădăjduit, a apărut în faţa lui un bătrân cu barbă albă şi l-a întrebat:
– Ce se întâmplă? De ce eşti trist?
– Ce se întâmplă? Aş vrea să învăţ muzică şi nimeni nu vrea să mă înveţe, pentru că nu pot cânta armonios, a răspuns el.
– Te voi învăţa eu. Cu mine vei fi cel mai bun cântăreţ. Dar aş dori să-mi faci întâi o favoare, a spus străinul.
– Ce? Orice doreşti! a răspuns Procopie.
– În loc de plată aş dori să arunci şiragul de metanii pe care-l ai în mână şi să încetezi a te ruga.
Atunci Procopie şi-a dat seama că străinul era diavolul şi a devenit foarte, foarte mânios şi a spus:
– Înapoia mea, satano!
Şi satana a dispărut imediat.

***

În 1942, la vârsta de 93 de ani, bătrânul Artemie a murit. Era curat la inimă, cuvânt şi comportament. Ca şi în scrierile sale, la fel a fost şi în viaţa de zi cu zi. El a fost călugăr în Mănăstirea Grigoriu. Nu judeca şi nu clevetea pe nimeni şi purta cele mai ieftine haine. Acest binecuvântat părinte îşi folosea rareori patul său. De obicei stătea pe un scăunel, îmbrăcat, pregătit şi aşteptând să-i cheme pe toţi la biserică pentru rugăciune. Adesea mergea la Paraclisul Sfintei Anastasia să se roage în genunchi. Când se deschidea biserica, el era primul care intra. Se închina cu multă evlavie la Sfintele Icoane. Picturile de pe pereţi, pe care nu le putea ajunge cu buzele, el le atingea cu mâinile lui. Niciodată nu se aşeza în strană. În timpul slujbelor, Privegherilor şi Liturghiilor stătea drept, ca un stâlp neclintit.
Un monah din Creta, care trăia în Chilia Sfintei Cruci, situată între Kerasia şi Kafsokalivia, şi-a pierdut vederea. Când s-a întâmplat aceasta, el a început să-şi dedice tot timpul rugăciunii. De vreme ce era orb, nu făcea nimic altceva decât să se roage neîncetat, cu voce tare, cu Rugăciunea lui Iisus, stând în picioare, cerând lui Dumnezeu să-i lumineze inima.
Într-o zi, doi jurnalişti ce erau în pelerinaj şi treceau pe lângă chilia48 (Chilie (Κελλίον) este numită o casă sihăstrească, ce aparţine şi depinde de o mare mănăstire.) monahului orb, l-au auzit rugându-se. Au stat afară aşteptând, nedorind să întrerupă «slujba bisericii». Ei au crezut că la fel se face în tot Muntele Athos şi au scris: «Necontenite sunt rugăciunile de pe Muntele Athos…».

***

Un ascet obişnuia să-şi trimită ucenicul la Karyes să vândă lucrul mâinilor sale. Acolo, în Protaton, călugărul a auzit cântece frumoase. Într-o zi, el i-a spus părintelui său:
– Părinte, m-am tot gândit. Ar trebui să vezi cum Îl laudă acolo pe Dumnezeu prin cântece, coruri şi alte multe lucruri. Aici, singurul lucru pe care-l facem e să ne rugăm «Doamne, miluieşte» cu şiragul de metanii.
A doua zi, părintele i-a spus:
– Hai să mergem, fiule, să vedem ce fac părinţii aceia acolo, ca să învăţăm şi noi tipicul lor.
Când au intrat în biserică, el s-a aplecat şi i-a şoptit la ureche:
– Într-adevăr, fiule, aici îl laudă pe Dumnezeu.
Şi încă n-a terminat de spus acestea, când un puternic cutremur a zguduit tot. Imediat, cântăreţii au pus jos cărţile şi au încetat cu «terirem-urile»49 (Sunt silabe încântătoare şi fără un înţeles în sine cântate uneori pentru a umple un spaţiu melodic pentru care nu mai există cuvinte.), începând să se roage cu şiragurile de metanii: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii».
– Părinte, hai să mergem, hai să continuăm munca noastră în liniştea chiliei noastre. Orice facem noi e mai presus de muzică.
Ei şi-au dat seama că cel mai bun mod de a se ruga este cu şiragul de metanii.

***

Asceţii Agatanghel şi Anania erau pustnici în Sfântul Munte, unde duceau o viaţă îngerească. Ei iubeau smerenia şi dispreţuiau mândria. De asemenea, erau puţin «nebuni pentru Hristos», dorind ca virtutea lor să fie ascunsă, rugăciunea lui Iisus fiind bine înrădăcinată în inimile lor.
– Călugăraşul meu, Hristos este aici. Ţi-a spus sau te-a asigurat când va veni din nou? spuneau ei călugărilor începători. Trebuie să-ţi faci canonul tău, dar să cugeţi că nu-l faci.

***

Un pustnic mai în vârstă spunea:
– Mulţi au rugăciunea minţii, dar ei nu ştiu.

***

Binecunoscutul părinte Sava nu-şi folosea patul ca să doarmă pe el. El avea în chilia sa două funii legate de tavan. Îşi sprijinea mâinile în ele şi astfel se ruga, stând drept toată noaptea.

***

Un monah mai în vârstă spunea:
– Baza tuturor este ca să spui rugăciunea «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul».
De asemenea, el spunea că şi «Doamne, miluieşte» poate cutremura cerul şi pământul.
Adesea, îi auzim pe părinţii din Sfântul Munte spunând: «Noi am devenit călugări pentru un singur motiv: ca să ne rugăm».

***

Pustnicul Hrisostom ne spunea:
– În Kafsokalivia era un monah foarte bătrân numit Anatolie. El avea o voce îngerească. Se spune că, de câte ori cânta «Cuvine-se cu adevărat», îşi ridica mâinile şi cânta cu atâta bucurie în inimă, încât şi candelele erau puse în mişcare. Odată, când mă coboram de la Sfânta Ana, l-am auzit cântând şi m-am gândit: «Ce voce! Cântă oare îngerii?».

***

Un monah nevoitor spunea că:
– Întâi satana doreşte să ne oprească de la rugăciune. De îndată ce cineva începe să se roage, vrăjmaşul încearcă să împrăştie mintea cu gânduri şi tot felul de iluzii. Dacă această metodă nu dă rezultate, va apărea el însuşi, numai ca să ne tulbure şi să ne forţeze să ne întrerupem rugăciunea. Odată, când stăteam în genunchi la rugăciune, o lumină puternică a venit din spatele meu. Mi-am dat seama că era de la diavol. Nu i-am dat atenţie şi mi-am continuat rugăciunea, fără să fiu tulburat. Apoi, doi demoni mici au apărut lângă mine şi au început să danseze şi să se joace, încercând să mă facă să râd.

***

Alături de marea sa asceză şi umilinţă adâncă, ascetul Tihon avea de asemenea darul rugăciunii neîncetate, chiar şi în timpul somnului.
– Când te rogi, spunea el, rugăciunea trebuie să devină una cu inima, aşa ca atunci când lipeşti două obiecte cu clei.
El mai spunea:
– Înainte să începi un proiect, trebuie să te rogi lui Dumnezeu: Luminează-mă şi dă-mi putere. Când ai împlinit acel plan, să spui: Slavă lui Dumnezeu!

***

Un părinte spunea:
– Adevărata cunoaştere a rugăciunii inimii începe la om mai întâi prin adevărata înţelegere a neputinţelor şi a slăbiciunilor proprii. Dumnezeu nu lasă la greu pe nimeni. Cel ce are rugăciunea minţii cere să fie vindecat, vrea să înţeleagă, caută îndrumare. Cel ce e curat cu inima vrea un îndrumător duhovnicesc, are frica de Dumnezeu în el şi se smereşte pe sine. Această frică îl ocroteşte de înşelări. În acest punct începe cateheza. Este ajutat, forţându-se pe el însuşi, şi lucrările lui bune sporesc. Acea persoană ajunge în cele din urmă la vederea lui Dumnezeu şi înţelege sensul Judecăţii de apoi, a iadului şi a împărăţiei cereşti. Cine merge în adevăr nu va cădea în capcane. Acela va înţelege tot. Cel ce merge pe o cale greşită e ca şi cum ar păşi pe aer.

***

Binecunoscutul egumen de la Karakalu, ieromonahul Kodrat, avea starea de rugăciune mereu cu el. Zi şi noapte, muncind sau vorbind, rugăciunea sa interioară nu înceta niciodată.

***

În mănăstirea bulgară Zografu era un duhovnic, părintele Ioan, care era un om al rugăciunii, pocăinţei şi discernământului. În timpul mesei, chiar când mânca, nu înceta să spună rugăciunea lui Iisus cu mintea.

***

Bătrânul pustnic Hrisostom ne spunea:
– Timp de 40 de ani, în pustie, am făcut toate slujbele cu şiragul de metanii. În timpul Postului Mare încercam să ne concentrăm minţile asupra Celui Răstignit. Dar foarte repede pierdeam atenţia rugăciunii. Trebuie perseverat.

***

Respectatul părinte Gherasim Imnograful ne-a povestit cum în 1935 i-a dat 200 drahme săracului ascet Filaret.
„Era un timp de mare nevoie şi am văzut că este foarte disperat. I-am spus:
– Nu-ţi face griji. Ia aceşti bani. Nu e nevoie să mi-i dai înapoi. Pentru aceasta, roagă-te mult iubitului Dumnezeu să aibă milă de mine.
Ascetul Filaret a primit banii şi, după ce i-a mulţumit fratelui său pentru bunătate, a pornit spre Sfânta Ana. Pe cale, ca de obicei, el spunea rugăciunea «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă». Cum mergea, a văzut în faţa lui patru hârtii împrăştiate, una lângă alta, în rând, şi a fost impresionat, deoarece arătau diferit de celelalte. Le-a ridicat şi cu simplitatea binecunoscută s-a întors la părintele Gherasim.
– Părinte, ce sunt hârtiile acestea? Le-am găsit în apropiere, în timp ce mergeam spre Sfânta Ana.
M-am minunat de providenţa dumnezeiască şi de puterea rugăciunii.
– Părinte Filaret, i-am spus eu, sunt patru bancnote de 50 de drahme. Dumnezeu ţi le-a trimis. Dar spune-mi, ce ziceai şi la ce te gândeai pe drum spre schit?
– Ce altceva, părinte, decât rugăciunea lui Iisus. Câteodată, totuşi, gândul îmi era la datoria de 200 de drahme şi mă gândeam cum voi putea vreodată să-mi plătesc datoria! Unde aş putea găsi banii? Aşa că primeşte-i, te rog, ca să fiu eliberat de datorie şi de acest gând!“.

***

Alt ascet spunea:
– L-am întâlnit pe bătrânul meu, care a plecat din această lume în timpul rugăciunii, care ajunge la cer ca un stâlp de foc. Înţelegi ce adâncime a tainei e sub toate acestea?
Şi altul spunea:
– Monahul seamănă cu Moise, care a cerut să-I vadă slava lui Dumnezeu (Ieşire 33). Şi Dumnezeu i-a răspuns că nimeni nu poate să-L vadă.
Se referea, desigur, că nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu în esenţa Sa. El spunea că trebuie să rămânem neclintiţi în credinţa noastră şi să stăm în chilie ca profetul în peştera de stâncă. Trebuie să rămânem în întuneric, îndurând cu răbdare ostenelile, plictiseala, supărarea, lipsa harului în timpul rugăciunii – tot ceea ce îngăduie Dumnezeu. Şi uneori, Dumnezeu cu mâna Sa îl va binecuvânta pe monah şi-l va lumina cu prezenţa Sa, cu a infinitelor energii ale Sfântului Duh.
Acelaşi părinte mai spunea:
– Cum îndrăznim să cerem să-L vedem pe Dumnezeu? Mai potrivit este să ne înfăţişăm goi înaintea Sa, lepădând orice grijă şi toată iubirea pentru lume, pentru noi şi pentru gândurile noastre, chiar şi în nevoinţele noastre, să-I cerem să îndrepte asupra noastră numai o privire. Privirea Sa ar fi ca şi cum L-am vedea pe Dumnezeu.
Şi iarăşi spunea părintele:
– Un monah nu numai că studiază dogmele, ci şi trăieşte după ele. Când citeşte Sfânta Scriptură, ori scrierile patristice, el nu o face ca să câştige cunoştinţe, ci ca să înveţe un limbaj ce nu poate fi exprimat prin cuvinte, şi cu ajutorul căruia vorbeşte cu Dumnezeu, prin rugăciune.

***

Un călugăr mai în vârstă, truditor al rugăciunii minţii, spunea:
– N-ar trebui să pierdem nici o ocazie dată nouă de a spune rugăciunea lui Iisus. Nu trebuie să lăsăm mintea să hoinărească asupra lucrurilor zadarnice. Prin rostirea rugăciunii lui Iisus mintea găseşte odihnă şi bucurie. E ca şi cu copiii mici care aleargă toată ziua, strigând, jucându-se şi lovindu-se unul de altul. Dar ceea ce îi odihneşte şi le dă o mare bucurie e noaptea, când se află în braţele mamelor. La fel şi mintea, în loc să se împrăştie, trebuie să se dedice rugăciunii minţii.

***

Un părinte spunea:
– O, binecuvântate suflete, ascultă acestea! Nimic din ceea ce putem spune despre rugăciune nu-i destul. Fiindcă rugăciunea nu se termină niciodată. E ca dialogul cu Dumnezeu. Nu pot spune ce simte o persoană când se roagă. Un lucru trebuie făcut cunoscut, acela că sufletul celui credincios are nevoie să se roage continuu. Când se termină doxologia, începe implorarea. Când se termină implorarea, încep rugăminţile. Şi aşa începe mereu una dintre acestea, iarăşi şi iarăşi. Când te rogi, adu-ţi aminte de fratele tău care se îndoieşte şi roagă-te zilnic ca Dumnezeu să-l lumineze şi ca să fie binecuvântat să afle calea spre mântuire.

***

Părintele duhovnic Mina din Mavrovunio, ce se nevoia în Schitul Sfânta Ana, mergea în fiecare zi în paraclisul Chiliei lor şi citea, rugându-se, toate canoanele ce sunt cuprinse în Ceaslov: de la Paraclis până la icoasele Cinstitei Cruci, şi Plângerile, până la ceasul al şaselea bizantin, adică până la ora 12 (la miezul nopţii), după ora obişnuită. Niciodată nu părea obosit. Sufletul lui se asemăna «cu un pom răsădit lângă izvoarele apelor» (Psalmul 1, 3).

***

Marele părinte Calinic Isihastul spunea:
– Să fii veghetor e un dar de la Dumnezeu! Aşa cum Atotţiitorul Dumnezeu l-a creat întâi pe om, şi apoi a suflat în el suflare de viaţă, la fel călugărul trebuie să se curăţească întâi prin practicarea virtuţilor. Apoi va fi capabil să primească darul rugăciunii minţii şi paza. Apoi se va muta de la practicarea virtuţilor la vederea lui Dumnezeu.

***

Părintele P. ne spunea:
– Odată i-am cerut lui Dumnezeu ceva ce credeam că-mi va fi de folos în viaţa mea duhovnicească. Am insistat trei ani. După ce au trecut aceşti trei ani şi încă şapte luni, mi-am dat seama că starea mea duhovnicească a avut de suferit din cauza lucrului pe care-l cerusem insistent de la Dumnezeu ca să-l primesc. Apoi am insistat din nou, rugându-mă: «Dumnezeule, ia-l de la mine, ia-l, ia-l». După alţi trei ani, El l-a luat. Cineva ar putea spune, de vreme ce am cerut, de ce nu l-a îndepărtat Dumnezeu imediat. Poate din cauză că, după un timp, după ce aş fi uitat, aş fi cerut din nou. Aşa, Dumnezeu m-a lăsat să aştept un timp, şi în cele din urmă mi-a îndeplinit dorinţa.

***

Isihastul E. din Katunakia spunea:
– Acum că ai venit la Sfântul Munte, tot ceea ce ar trebui să obţii e un şirag de metanii. Te va conduce la lucruri necunoscute ţie. Te va conduce pe trepte mai înalte. «Doamne, miluieşte-mă». Dacă ai vreo problemă spune din nou «Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». Ai o ispită cu cineva, cu vecinul tău, cu prietenul tău, cu şeful tău? Spune «Doamne, miluieşte». Astfel va fi găsită o soluţie pentru problema ta. Aşa vei ieşi din încurcătură.
– A fost un an când am avut o ispită. Ce să fac? Ce? «O, Maică Preasfântă a lui Dumnezeu, ajută-mă să vin repede să-ţi fac o rugăciune! Maica mea, ajută-mă!». Nu a fost prea mult până când rugăciunile mele au primit răspuns. Ispita s-a dus, până a treia zi. Ce bucurie că s-a dus. Atât de repede ajută Maica Domnului pe cineva care posteşte. Ia un şirag de metanii: «Doamne, miluieşte-mă». Dacă devii una cu şiragul de metanii, vei fi luminat şi vei ajunge la o treaptă mai înaltă, total necunoscută ţie acum. Toţi călugării, pustnicii, asceţii, cei ce locuiesc în schituri şi călugării din mănăstiri, ei toţi au şiraguri de metanii în mâinile lor.

***

Un ascet spunea:
– Când rugăciunea lui Iisus se spune de la sine, nu e alt sentiment mai dulce decât acesta. Atunci uiţi să mănânci sau să dormi şi te bucuri că eşti la schit, până părintele tău te întrerupe ca să încerci umilinţa.
O călugăriţă a ajuns la această stare de rugăciune. După o zi grea de muncă, noaptea, ea spunea rugăciunea lui Iisus. Aceasta a durat 5 zile. Iar când stareţa ei a oprit-o, ea a zis: «Eu cred că am greşit ceva». Şi din pricina smeritei ei ascultări, s-a pocăit.

***

Unul din părinţii cei mai în vârstă ne spunea următoarele:
– Când eram tânăr, am dus lucrurile mâinilor mele să le vând unor creştini evlavioşi. Oriunde mergeam, pe vapor, sau pe străzi, mulţi necredincioşi se adunau în jurul meu, spunând lucruri împotriva existenţei lui Dumnezeu. Şi mă rugam Maicii Domnului să nu părăsească poporul nostru şi să-l înrobească din cauza acestor oameni care nu au credinţă în Dumnezeu. Apoi l-am întrebat pe părintele meu ce să fac când aceşti oameni încearcă să mă amărască, înconjurându-mă şi asuprindu-mă. El mi-a spus: «Când se apropie de tine, stai în picioare, încrucişează-ţi mâinile pentru rugăciune, şi nu va fi nici un atac şi vei rămâne liniştit». Am făcut aşa şi am fost liniştit. Aşa cum soarele împrăştie norii, rugăciunea îi îndepărtează pe cei ce vor să atace sufletul cu blasfemii şi să-l umple cu patimi dezgustătoare.

***

Odată, într-o zi de sărbătoare, Sfântul Nicodim mergea spre Marea Lavră. În calea sa a întâlnit o chilie unde şi-a petrecut noaptea. La miezul nopţii el a văzut pe bătrân cu ucenicii săi intrând în biserică. În taină, a intrat şi el acolo şi a văzut pe bătrân şi ucenicii săi rostind rugăciunea lui Iisus, uneori în genunchi, alteori în picioare. Şi în momentul împărtăşirii cu Sfintele Taine, el a văzut feţele lor strălucind, un pic mai puţin decât soarele.

***

Părintele Ioachim de la Sfânta Ana se ruga fără încetare, ziua întreagă. Ori la muncă, ori stând, ori vorbind cu cineva, el reuşea să fie mereu în legătură cu Dumnezeu. El spunea blând:
– Dacă-i iei unui călugăr rugăciunea, atunci îl lipseşti de dreptul de a simţi că este cu adevărat un fiu al lui Dumnezeu.
Adesea ne vizita în timp ce lucram pentru sarcinile ascultării noastre şi ne întreba dacă spunem rugăciunea lui Iisus sau Acatistul Maicii Domnului. Vorbea rareori şi numai când era necesar. Dar se ruga mereu. El a găsit un loc liniştit în mica pădure din spatele chiliei sale, unde putea să-şi ridice mâinile spre cer ore întregi, şi aşa cu bucurie se împărtăşea cu Iisus prin rugăciune. Şi dacă-l întreba cineva unde a întârziat, el răspundea: «Am fost în grădina Ghetsimani, acolo am fost».
El era aşa de concentrat la rugăciune, încât nici mâncarea şi nici odihna nu i se păreau necesare.
Un an întreg a avut binecuvântare de la părintele său să nu-şi folosească chilia. El stătea în picioare, în strana sa din paraclisul chiliei, rugându-se.
Părinţii spun că în acel an, părintele Ioachim a avut multe binecuvântări dumnezeieşti şi experienţe cereşti în inima sa. Ei auzeau adesea plângerile lui sau cântările lui triumfătoare. Şi în timpul tuturor slujbelor, părintele Ioachim părea odihnit şi bucuros, ca şi cum ar fi avut cel mai odihnitor somn în noaptea dinainte.
Trupul său nu putea ţine pasul cu inima lui şi a început să slăbească. Asceza din anul în care a privegheat nopţile şi a stat în picioare i-a cauzat ulceraţie la picioare din cauza proastei circulaţii. Astfel, bătrânul său a fost nevoit să-i interzică să privegheze toată noaptea în biserică.
Apoi, acest curajos luptător a inventat o altă nevoinţă. El a pus în unul din colţurile chiliei sale o pătură aspră de păr şi acolo îşi petrecea noaptea întreagă stând învelit în altă învelitoare grea. El nu-şi punea capul pe pernă. Îşi întindea numai picioarele cu ulceraţie, pentru a se uşura. În această nouă arenă îşi petrecea nopţile în rugăciune şi, uneori, când aţipea, buzele sale continuau să spună rugăciunea lui Iisus: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă». De fiecare dată când spunea: «O, Preasfântă Treime!», sau «O, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, ai milă de noi şi ne mântuieşte!», el era copleşit. Se putea crede că nu era altă rugăciune aşa puternică ca a lui. Respectul pe care-l arăta Sfintei Treimi nu poate fi descris. Ori de câte ori, în timpul slujbei, era un tropar închinat Sfintei Treimi, el stătea atent. Iar pentru el, numele lui Dumnezeu era cel mai dulce cuvânt dintre toate.

***

Ascetul Tihon spunea că monahul trebuie să se schimbe continuu între o oră de muncă şi o oră de rugăciune. El ne-a povestit de asemenea o întâmplare ce s-a petrecut într-o mănăstire rusească, în timpul Acatistului Maicii Domnului, una din rugăciunile sale preferate.
– Era odată un monah care spunea Acatistul Maicii Domnului de 24 de ori pe zi. Când auzea ceasul sunând ora el începea. Orele erau măsura sa. Şi încă cu atâta evlavie le spunea de fiecare dată, de parcă le spunea prima dată. Într-o zi, a auzit un glas venind din icoană care i-a spus: «Bucură-te, robule! Bucură-te, şi tu!».
Părintele Tihon citea, de asemenea, în fiecare zi, Evanghelia după Matei. El iubea mai ales capitolul despre Judecata de apoi, căci dorea să-şi ţină mintea mereu asupra judecăţii. Şi-a pregătit singur mormântul, ca să-şi aducă mereu aminte de moarte, să poată privi la el, să plângă şi să aştepte cu bucurie clipa când mormântul îl va primi în el.
Tot el spunea că nu trebuie să muncim Duminica şi povestea cum Dumnezeu a trimis mană israeliţilor, ca să-i hrănească în pustie, dar nu şi în a şaptea zi. Dumnezeu nu i-a binecuvântat pe cei ce erau lacomi, iar cei ce au adunat mană au găsit-o stricată şi plină de viermi. Aşa au rămas israeliţii în corturile lor, ca să-L laude pe Dumnezeu.
Părintele Tihon însuşi închina întreaga Duminică lui Dumnezeu. El nu se grăbea să termine Sfânta Liturghie. Adesea slujea Sfânta Liturghie până la vremea Vecerniei. Şi dacă n-avea lacrimi în timpul Heruvicului, el nu se ridica din genunchi pentru restul slujbei.

***

Părintele Daniel de la Noul Schit a trăit până la 115 ani. El a avut vedenii minunate. Când folosea şiragul de metanii, diavolul venea şi i-l trăgea, arătând ca un şacal, dar el continua să se roage.

***

Alt părinte spunea:
– Este la fel de necesar pentru un om să spună rugăciunea lui Iisus, mereu, ca pentru o barcă în pericol trimiterea semnalelor S.O.S.

***

Într-o parte veche a mănăstirii ruseşti, într-o casă mică, trăia părintele Israel, care era foarte bătrân. El l-a întâlnit pe cuviosul Serafim de Sarov. El stătea drept, tăcut, ca un chiparos duhovnicesc.
Odată, Sfântul Siluan l-a întrebat:
– Părinte, fiind singur aici, poţi spune rugăciunea minţii cu uşurinţă?
– Fiul meu, nu este rugăciune mai adevărată decât rugăciunea minţii.

***

Părintele Dionisie de la Sfânta Ana nu vorbea cu nimeni şi nimeni nu-i vedea faţa, pentru că întotdeauna îi era acoperită, ca să se poată ruga neîncetat. El aduna cimbru din Krya Nera, prepara un amestec de ulei cu această plantă şi o vindea, ca să se întreţină pe el şi ucenicii săi, ţinând porunca care spune că nimeni nu trebuie să trăiască din munca altuia.

***

Părintele Arsenie de la Mănăstirea Sfântul Pavel, care a trăit aproape 100 de ani, a avut o asemenea dorinţă de rugăciune şi un asemenea respect pentru Maica Domnului, încât purta cartea cu rugăciunile către Maica Domnului Portăriţa în buzunarul său, ca să se poată ruga în timp ce lucra în grădina mănăstirii.

***

Un monah evlavios ne-a spus:
– Rugăciunea, care e obligaţia noastră principală, a luat locul al doilea în vieţile noastre. Şi munca, care ar trebui să fie pe locul doi, a devenit o prioritate.

***

Un ascet spunea despre călugărul care în timpul rugăciunii este în prezenţa lui Dumnezeu următoarele:
„El rămâne în extaz şi observă natura lucrurilor, şi mintea sa, fiind în tăcere, ascultă cu urechile sufletului său cântecele cântate în biserică! Sufletul saltă de bucurie şi mintea găseşte o asemenea plăcere în aceste vedenii, încât nu vrea să se întoarcă pe pământ, unde aude cântăreţii cântând numai heruvicul. Astfel e răsplătit un monah în ascultare, prima dată. Părintele său şi împreună vieţuitorii săi îl văd şi se minunează cum e mintea lui încântată. Când mintea cuiva e în extaz, el nu doreşte nimic altceva decât să rămână în nemişcare absolută şi să nu fie tulburat, nici măcar de o frunză din lămâiul din apropiere.
Să vezi ce a făcut Sfântul Grigorie Palama! El a plecat la sfârşitul Privegherii şi Liturghiei de toată noaptea de la Marea Lavră la Chilia Maicii Domnului, care mai târziu a fost numită «Sfântul Grigorie Palama». Nu a luat nimic cu el, nici pâine, nici apă şi a stat acolo întreaga săptămână în extaz, întreaga lui fiinţă arzând de frumuseţea lui Dumnezeu. De câte ori se întorcea la mănăstire, faţa lui strălucea.
Călugărul trebuie întotdeauna să-şi propună să fie pe cea mai înaltă treaptă a vederii lui Dumnezeu, stare care e dincolo de lumea aceasta şi vine din dragostea lui Dumnezeu. Cine a ajuns la asemenea dragoste divină nu găseşte mângâiere în această lume, dar caută întotdeauna să intre în legătură cu ceea ce e dincolo, dând în acelaşi timp mulţumire şi lăudând pe Dumnezeu, Cel în Trei Persoane, Care locuieşte în inima lui. Mintea unor monahi rămâne în acea stare cerească mai multe zile, în timp ce pentru alţii vedenia poate dura numai cât ai clipi din ochi“.

***

Odată, doi pelerini au mers pe Sfântul Munte să-l întâlnească pe Avva P. Ei au cerut de la el cuvinte de mângâiere. Avva P. le-a stins setea, spunându-le despre «apa vie» care vine din vederea şi revelarea lui Dumnezeu.
– Ce să vă spun? a zis el. Să vă spun despre cel a cărui chilie a fost umplută cu lumină divină, necreată, cu câteva zile în urmă? El n-a ştiut dacă era în trup sau afară de trup, deoarece a fost înălţat în duh. Şi când şi-a revenit, iar lumina divină, necreată, nu mai era, şi a văzut lumina soarelui, creată, şi-a dat seama de imensa diferenţă dintre cele două. El s-a aflat pe sine în trupul său, care părea insuportabil de greu, şi a oftat, tânjind după dulceaţa şi strălucirea acelei Lumini.

***

Un bătrân a spus:
– Cel ce se îngrijeşte de rugăciune, găseşte [răspuns la] cele contestate.

***

Mi-l amintesc pe părintele Auxentie de la Mănăstirea Grigoriu. El era orb şi se călăuzea de la chilie la biserică atingând pereţii mănăstirii, spunând rugăciunea lui Iisus sau Acatistul Maicii Domnului. În biserică, după ce se închina la icoane, el stătea în strana lui drept, ca un stâlp de foc.

***

Această întâmplare e binecunoscută:
Odată, recent canonizatul Sfânt Nectarie de Pentapolis a vizitat Schitul Sfânta Ana, ca să vadă un vestit dascăl şi practicant al Rugăciunii lui Iisus. Acolo ei au vorbit şi s-au rugat trei zile şi trei nopţi, fără încetare.

***

Patericul atonit – CAPITOLUL XXXII – Despre un sfârşit cuvios

Patericul atonit
CAPITOLUL XXXII – Despre un sfârşit cuvios

Sfântul părintele nostru Pavel din Xeropotamu era un făcător de minuni. El l-a vindecat pe bătrânul împărat Romaos al Constantinopolului de o boală de moarte. Ca recunoştinţă, împăratul i-a dat o bucată din Sfânta Cruce şi bani pentru cheltuielile construirii Mănăstirii Xeropotamu.
Spre sfârşitul vieţii lor, sfinţii străluceau ca soarele, şi cei ce erau prezenţi la plecarea lor din această lume nu puteau îndura acea strălucire şi cădeau la pământ. O asemenea stea strălucitoare de virtute, blând cu cei din jur şi aspru cu sine însuşi, a fost dreptul Pavel, care a fost întemeietorul a două mănăstiri.

***

În Mănăstirea Vatoped a trăit un cuvios călugăr, prosmonarul45 (Prosmonar (προσμονάριος) este acela care îi primeşte pe străinii şi pelerinii unei mănăstiri.) mănăstirii, care a auzit un glas venind de la icoana Maicii Domnului spunându-i că mai are de trăit numai un an. Ea l-a sfătuit să se pregătească pentru plecarea din această viaţă trecătoare. Mai târziu, a auzit din nou vocea ei, spunându-i: «A sosit timpul ca să pleci la Domnul».

***

Învăţăturile părintelui Damaschin de la Sfânta Ana despre isihie au fost multe, dar, din nefericire, nici una dintre acestea nu ne-a fost transmisă în scris, deoarece nimeni nu s-a gândit să le noteze în acea vreme. Viaţa lui s-a sfârşit astfel:
Era pe 6 martie, în timpul Postului Mare, când, după vechile rânduieli, nimeni nu ieşea afară din chilia lui. Părintele Damaschin, fiind înştiinţat că viaţa lui va lua sfârşit în aceea zi, i-a spus bătrânului Onufrie, care-l vizita atunci, să-i ceară ucenicului părintelui Mina să vină la el. Când a cerut aceasta, el plângea, aşa că părintele Onufrie l-a întrebat:
– Ce s-a întâmplat, părinte Damaschin? De ce plângi?
– Părinte Onufrie, ia această carte a Sfântului Efrem şi păstreaz-o, căci eu mor nepocăit.
Uimit, părintele Onufrie i-a spus:
– Părinte Damaschin, ai fost isihast atâţia ani şi atâţia oameni s-au mântuit şi au ajuns la sfinţenie cu învăţăturile tale. Cum poţi să spui că nu te-ai pocăit?
Iar el i-a răspuns cu lacrimi şiroind pe faţa lui:
– Da, părinte Onufrie, nu m-am pocăit pentru că ar fi trebuit să rămân ucenicul părintelui Mina şi să stau necunoscut în chilia mea, fără să văd pe nimeni, pentru că laudele împiedică mântuirea unui monah adevărat.
Părintele Onufrie a plecat la părintele Mina şi l-a înştiinţat despre tot ce s-a întâmplat. Apoi, imediat, amândoi s-au întors la chilie unde l-au găsit pe părintele Damaschin deja adormit în Domnul, murind ca un sfânt. Ei l-au îngropat şi s-au întors imediat la chilia lor. Când au intrat, părintele Mina a spus:
– Tremur. Am febră.
Pe 9 martie, de sărbătoarea celor 40 de Sfinţi Mucenici, părintele Mina a plecat din această lume trecătoare, având moartea unui drept.

***

Monahul Eftimie, autorul vieţii Sfântului Nicodim Aghioritul, scrie despre sfârşitul sfântului următoarele:
«În ultimele zile i-au făcut toate lucrurile necesare înainte de moarte: Spovedanie completă, Sfântul Maslu, Împărtăşire zilnică cu Sfintele Taine. A treisprezecea zi, el s-a simţit mai rău şi nu a fost în stare să spună cu mintea rugăciunea lui Iisus, aşa cum era obişnuit să facă. El a fost nevoit să spună rugăciunea tare şi le-a spus fraţilor:
– Iertaţi-mă, părinţilor, mintea mea e obosită şi nu pot să mă concentrez la rugăciunea minţii; de aceea o spun tare. Viaţa mea se sfârşeşte, dar Dumnezeul Cel Sfânt vă va răsplăti pentru truda dragostei voastre ce o aveţi pentru mine, un păcătos. Vă rog să-mi aduceţi moaştele Sfântului Macarie din Corint şi a sfântului părinte Partenie.
Luându-le în braţe, sărutând Sfintele Moaşte şi vărsând lacrimi, a spus:
– Părinţi sfinţi, de ce m-aţi părăsit? Voi aţi plecat în pace, agonisind multe virtuţi în viaţa pământească, iar acum vă bucuraţi de slava lui Dumnezeu, în timp ce eu sufăr din cauza fărădelegilor mele. Vă rog, părinţilor, rugaţi-vă Domnului ca să aibă milă de mine şi să mă învrednicească să fiu acolo, cu voi.
Astfel plângând, a petrecut o zi întreagă, iar spre seară sănătatea lui s-a înrăutăţit. Fraţii au stat treji toată noaptea, aşteptând plecarea sa. Apropiindu-se de el deseori, îl întrebau:
– Cum te mai simţi, părinte? şi vorbeau cu el câte puţin timp.
În al şaselea ceas al nopţii, după ce l-au întrebat din nou, el a răspuns:
– Mor, mor, mor. Vă rog, împărtăşiţi-mă.
Fiind pregătit, el a primit Sfintele Taine. După puţin timp ei l-au găsit cu mâinile încrucişate, cu picioarele întinse, şi l-au întrebat:
– Învăţătorule, cum te simţi? Te odihneşti?
Iar el a răspuns:
– L-am primit pe Hristos în mine. Cum să nu am pace?
După ce au vorbit unul cu celălalt, puţin timp, el a tăcut».

***

La puţin timp după ce a adormit în Domnul, marele pustnic şi dascăl al rugăciunii minţii şi îndrumător a multor suflete, Calinic, isihastul din Katunakia, a avut o vedenie cu bărbaţi sfinţi aghioriţi care-l aşteptau, ţinând în mâini lumânări. Faţa lui strălucea de bucurie, când l-a chemat pe ucenicul său şi i-a spus:
– Te rog, du-te şi pregăteşte biserica, pentru că părinţii aghioriţi au venit să mă ia. I-am rugat toată viaţa să-mi dăruiască acest dar.
Aceste lucruri despre sfârşitul fericit al acestui bărbat binecuvântat, mi-au fost spuse de ucenicul său, părintele Hristodul, un om simplu în cuvinte şi fapte şi neprihănit ca un miel a lui Dumnezeu, care acum e plecat din această viaţă.

***

Un monah a adormit în Domnul în timp ce Îl chema pe Sfântul Duh. În ultimele clipe ale vieţii sale a strigat: «Duhule Sfinte! Duhule Sfinte! Duhule Sfinte!», de trei ori, şi a plecat din lumea aceasta.

***

O viaţă şi o moarte sfântă a avut pustnicul Filaret, prieten al virtuţii şi al pustiei. Chiar înainte de plecarea sa din viaţă, el a chemat doi fraţi de la Daniilei, Daniil şi Acachie. Întâi le-a vorbit despre rugăciunea minţii şi viaţa îngerească a călugărilor, apoi s-a ridicat şi le-a cerut să-i cânte imnul Muntelui Athos: «Axion Esti». El a stat şi a ascultat atent, plângând continuu, apoi i-a îmbrăţişat şi sărutat cu dragostea lui Hristos şi le-a spus:
– Fraţii mei, îngeraşii Maicii Domnului, de acum înainte nu vă voi mai vedea cu ochii omeneşti, pentru că am fost chemat la Domnul, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a părinţilor aghioriţi din locaşurile cereşti.
În ziua următoare, când au mers să-l vadă şi să primească binecuvântarea lui, ei l-au găsit întins pe patul său de lemn, cu mâinile încrucişate şi ochii închişi, ca şi cum ar fi dormit.

***

Părintele Iacov din Kafsokalivia a mers la bătrâneţe la Lavra, ca să fie îngrijit. Când a simţit că sfârşitul îi este aproape, el a hotărât să meargă în taină în pustia unde a trăit mulţi ani, ca să moară. Într-o după amiază, când părinţii cântau Vecernia, el a plecat fără să anunţe, cu o lampă de ulei aprinsă. În timp ce mergea spre pustie, se ruga necontenit Sfinţilor Trei Ierarhi: «Sfinţilor Trei Ierarhi, ajutaţi-mă să merg şi să mor acolo». El a mers încet toată noaptea. Când a ajuns la chilia sa, a stins lampa. Vecinii săi l-au văzut şi au alergat să-l întâlnească. El a trecut pragul chiliei sale repetând într-una: «Sfinţilor Trei Ierarhi, ajutaţi-mă să mor aici». Şi apoi, şi-a dat duhul său în pace.

***

Când evlaviosul ascet Petru, care a trăit aproape întreaga sa viaţă în aer liber, şi-a simţit sfârşitul aproape, a mers să-şi ia rămas bun de la părinţii din pustie. «Nu ne vom mai vedea», i-a spus părintelui Gherasim Imnograful.
În ajunul sărbătorii Sfântului Petru Atonitul, s-a întors în peştera unde este o biserică închinată Sfântului. Acolo erau alţi pustnici prezenţi la sărbătoare. El a primit Sfintele Taine, iar părinţii l-au salutat cu tradiţionalul salut pustnicesc: «Un Rai bun, părinte Petru». La acestea, el a răspuns «Amin» şi a adormit în pace.
Cu câteva zile înainte de aceasta, el a mers la Karyes şi a vândut lucruri meşteşugite de el, ca să asigure bani pentru cheltuielile de înmormântare şi cele 40 de Liturghii.

***

Sfânt şi plin de bucurie, ca la Înviere, a fost sfârşitul părintelui Damian Simonopetritul. El a văzut dinainte sfârşitul său, a intrat în biserică şi a cântat «Hristos a Înviat». A murit în 1927, după patru zile de febră.
Fiind mândria vieţii chinoviale, a purtat aceeaşi rasă timp de 50 de ani. În loc să aibă o chilie, el folosea un paravan din lemn, pe care l-a făcut să stea ascuns în colţul unui coridor, unde se ruga şi dormea.

***

Monahul Hariton Kafsokalivitul era fiul duhovnicesc al isihastului Hariton. El a urmat calea binecuvântată a părintelui său şi a fost devotat luptei şi căii ascetice încă din tinereţe. Viaţa lui a fost o permanentă priveghere şi rugăciune, iar moartea lui a fost ca a unui sfânt. El a fost ţintuit la pat şi chiar înainte de sfârşitul său a avut o vedenie.
– Părinte Atanasie, i-a spus fratelui călugăr, priveşte copiii aceia mulţi îmbrăcaţi în alb. O, ce frumos! Ei ţin flori în mâini. Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai lăsat să-i văd pe îngerii Tăi.

***

Odată, de Sărbătoarea Paştelui, s-a întâmplat un eveniment minunat în biserica Schitului Sfânta Ana. În momentul slujbei de Paşti, când se cânta «Astăzi este ziua Învierii», un călugăr din ascultare de la Chilia «Doctorilor fără de arginţi» stătea în mijlocul bisericii şi făcea plecăciune până la pământ, ca atunci când primim Sfintele Taine. Nimeni nu l-a întrebat de ce le-a făcut. După masă, acel călugăr a plecat la chilia sa. Înainte de a bate clopotul pentru Vecernie a venit vestea că el a plecat din viaţa aceasta.
Părinţii aghioriţi cred că cei care pleacă la Domnul în ziua Învierii nu mai trec prin vămile duhurilor rele.
Ei l-au binecuvântat pe acel călugăr care a prevăzut plecarea sa prin acele plecăciuni, care au descoperit marea sa dorinţă de a pleca la Dumnezeu în slăvita zi de Paşti, cerând iertare de la fraţii săi.

***

În altă zi de Paşti, un alt frate a plecat la Domnul, în timp ce părinţii cântau «Astăzi este ziua Învierii». Acel frate, de multe ori binecuvântat, stătea drept în picioare în strana sa, ţinând în mâini o lumânare aprinsă de Paşte, iar sufletul lui vesel, plin de bucuria Învierii, s-a ridicat la cer. Când părinţii s-au apropiat de el, l-au aflat mort. Ei l-au înmormântat în cimitirul schitului. Trupul său a rămas moale. Nu la toţi călugării, după moarte, trupurile devin rigide. Unele rămân flexibile.
Minunate suflete, mijlociţi pentru noi păcătoşii!

***

Episcopul Ierotei de Melitoupolis a fost de faţă la sfânta plecare la Domnul a binecuvântatului părinte Artemie Grigoritul. Chiar înainte de a adormi în Domnul, el stătea liniştit pe pat, ţinând în mâini şiragul de metanii.
– Episcope, eu plec, plec. Binecuvintează ca să găsesc milă înaintea lui Dumnezeu, a cerut el.
– Te vei face bine şi ne vom întâlni din nou, a spus episcopul.
– Sper să ne întâlnim din nou, oricare ar fi voia lui Dumnezeu, dar astăzi stai, din dragoste pentru mine, şi du-te mâine. Vreau să am de la tine ultima binecuvântare.
Două ore mai târziu, după ce a primit Sfintele Taine, el şi-a dat duhul spunând: «Slavă Ţie, Doamne! Slavă Ţie!».

***

Ieromonahul Metodie trăia într-o chilie părăsită a Sfântului Nil. El era milostiv cu toţi. Nimeni nu pleca cu mâna goală, când îl vizita. S-ar fi dat milostenie pe sine însuşi, dacă ar fi putut. El a plecat la Domnul ca o păsărică nepământească. În timp ce călugării cu care locuia îi citeau rugăciunile de seară ale îngerului păzitor, evlaviosul părinte a cerut:
– Părinte Nil, citeşte din nou «Sfinte Îngere păzitorul vieţii mele…».
Când s-a aşezat, şi-a dat sufletul, cu trei răsuflări liniştite. Iată sfârşitul unui om drept.

***

Un monah l-a întrebat pe altul, care avea peste 100 de ani:
– Acum, când trebuie să pleci din viaţa asta trecătoare, ce simţi?
– Simt aşa o bucurie şi o linişte, ca şi cum aş merge la o nuntă, a răspuns el.

***

Un călugăr bun şi evlavios de la Mănăstirea Sfântul Pavel a adormit în Domnul în afara mănăstirii, în timp ce stătea pe o piatră şi binecuvânta cu mâna dreaptă.

***

Un ascet în vârstă numit Hrisostom, care încă trăieşte şi a petrecut patruzeci de ani de viaţă ascetică în singuratica Katunakia, mi-a spus:
– Era un călugăr numit B. ce avea acelaşi duhovnic ca şi mine. El era un atlet mai ales în întrecerea pentru ascultare. În timp ce sufletul lui pleca la Domnul, faţa lui strălucea. Mai târziu, am fost înştiinţat că exact în timpul plecării lui din trup, o femeie posedată dintr-o mănăstire din afara Atenei a spus: «Văd acum un monah în ascultare din Katunakia, care este judecat de duhurile rele, iar acum el este încoronat cu o panglică roşie şi poartă cuvintele «Un înger al secolului VIII».

***

Pe 13 noiembrie 1985 am vizitat Chilia Sfântului Hrisostom, ce aparţine de Mănăstirea Kutlumuş, unde iubitul meu părinte Moise este nevoitor. Am fost acolo ca să petrec sărbătoarea. S-a întâmplat ca în acea Sfântă Sărbătoare a Sfântului cu gură şi cuvinte de aur, să fie oficiată o slujbă de pomenire pentru vrednicul de pomenire părinte Ioan, care atunci când a îmbătrânit a fost îngrijit de părinţii acestei mănăstiri. Acest binecuvântat părinte, care a murit la 95 de ani, a prezis cu mai multe zile înainte trecerea sa:
– Vreau să mor de sărbătoarea Sfântului Ioan Hrisostom, aceeaşi zi în care a adormit în Domnul şi stareţul meu.
Şi aşa s-a întâmplat.

***

Hagi Gheorghe s-a apropiat de sfârşitul său fiind în Constantinopol. În acelaşi timp se apropia şi sfârşitul fratelui său duhovnicesc, părintele Neofit de la Kafsokalivia. Părintele Neofit era foarte bătrân, evlavios şi binecuvântat. Într-o zi a căzut în extaz. Când şi-a revenit în simţiri, el a spus:
– Chiar acum am fost în Constantinopol cu Hagi Gheorghe.
– Ce ne-ai adus de acolo? l-au întrebat pe el.
– Iată, v-am adus colivă.
– Şi ce ţi-a spus Hagi Gheorghe?
– El mi-a spus: «Voi veni după tine peste trei zile».
Şi, într-adevăr, la trei zile după moartea lui Hagi Gheorghe, de la 17 decembrie 1886, pe 20 decembrie, părintele Neofit şi-a dat sufletul în pace, fără să fie bolnav.

***

Părintele Teofil de la Lavra a avut grijă să se pregătească pentru slujbele de înmormântare. În acest scop, înainte de moarte, el a împărţit toate lucrurile sale fraţilor şi părinţilor.

***

– Hristoase al meu, mila Ta e mare!
Acestea au fost ultimele cuvinte ale părintelui Avacum, cel care umbla desculţ, când a murit în pace.

Patericul atonit – CAPITOLUL XXVII – Despre studiul cuvintelor dumnezeieşti

Patericul atonit
CAPITOLUL XXVII – Despre studiul cuvintelor dumnezeieşti

Eftimie, autorul vieţii Sfântului Nicodim Aghioritul, scrie:
«…precum Moise, care a devenit mare prin dreptatea sa, a părăsit Egiptul şi a mers în pământul Madian, unde pe muntele Horeb a fost binecuvântat cu prezenţa lui Dumnezeu şi a vorbit cu Cel nevăzut, aşa şi Nicodim a părăsit Egiptul acestei lumi, plină de întuneric şi stăpânită de plăcerile vieţii, şi s-a suit în muntele descoperirilor noetice, unde L-a văzut pe Dumnezeu, atât cât se poate, curăţindu-se, înainte de aceasta, prin liniştea dumnezeiască, cu post aspru şi rugăciune atentă. Cu mintea iluminată, el a studiat Scriptura inspirată de Dumnezeu şi a devenit un mare învăţător al lumii creştine, un măreţ luminător al tărâmului spiritual bisericesc şi un puternic duşman al credinţei false. Acest lucru e dovedit de scrierile sale – care au îmbogăţit Biserica lui Hristos –, lucrări ce au fost rodul unei munci şi privegheri necontenite».

***

Un ascet spunea:
– Încercând să-ţi stăpâneşti mintea, ceea ce e un lucru greu de făcut din cauza ispitelor, este foarte folositor să studiezi scrierile patristice, mai ales dacă acest studiu e făcut înainte de rugăciune. E de folos, mai ales, să citeşti din Pateric. Când citeşti chiar numai câteva rânduri din aceşti părinţi ai pustiului Tebei şi Nitriei, mintea îţi este înălţată şi hrănită pentru rugăciune; e ca şi cum sfinţii monahi sunt chiar lângă tine, aceşti nevoitori care s-au luptat cu toate grijile, problemele şi întrebările ce-l preocupă pe fiecare monah.

***

Cu o greacă stricată, ascetul rus Tihon l-a sfătuit pe un monah începător:
– Fiul meu, trebuie să-l studiezi pe Sfântul Simeon Noul Teolog. Studiul mult face mintea mai bogată şi limba mai dulce, pentru lămurirea lumii. Vei ajuta la mântuirea păcătoşilor, iar Hristos îţi va dărui lauri de aur! Duhul Sfânt îi luminează pe creştini cu o lumânare de o drahmă, dar El îl luminează pe cel ce trudeşte pentru Hristos cu o lumânare de o sută de drahme.

***

Un bătrân spunea:
– Mintea care e preocupată de grijile vieţii zilnice şi de lucruri zadarnice, fără folos, împrăştie sufletul. Trebuie să te întorci şi să priveşti la via necultivată a sufletului tău, curăţind-o de toţi ghimpii răi şi plantând în loc virtuţi. Aceasta cere perseverenţă şi multă răbdare. Vei fi confruntat cu o mulţime de greutăţi. Diferite scrieri ale Părinţilor sunt foarte folositoare şi în zilele noastre sunt disponibile cu duzinile. În ele poţi să găseşti tot ce-ţi doreşte inima şi orice ai nevoie. Părinţii te vor conduce pe calea duhovnicească dreaptă, dacă îi citeşti cu umilinţă şi rugăciune.
Un alt părinte spunea:
– Dumnezeu vrea să ne ajute pentru că timpurile în care trăim sunt foarte grele. De fapt, din cauza acestor greutăţi, Dumnezeu e aproape obligat să ne ajute, ca să spunem aşa. Ştim că El ascultă rugăciunile celor ce sunt pe o treaptă duhovnicească mai înaltă. De aceea, citind scrierile lor, acestea ne ajută la rugăciune. E ca atunci când citeşti Evanghelia – inima ţi se încălzeşte şi eşti ridicat la o treaptă duhovnicească mai înaltă. Desigur, când cineva ajunge la rugăciunea adevărată, cititul nu mai este necesar. Atunci nu ai nevoie să citeşti nimic. Eu citesc o carte când cineva se foloseşte de ea.

***

Alt ascet spunea:
– Chiar de ne rugăm pentru noi sau pentru alţii, rugăciunea trebuie să fie în inimile noastre. Problemele celorlalţi trebuie să fie şi problemele noastre. Trebuie să te pregăteşti înainte de a te ruga. Trebuie să citeşti un text din Sfânta Evanghelie sau din Pateric şi apoi să te rogi. E necesar un pic de efort, ca să aduci mintea în inima ta. Cititul înainte seamănă cu o acadea; el e dat să ne conducă spre tărâmul duhovnicesc. Cititul ne încălzeşte inimile.

Patericul atonit – CAPITOLUL XXIV – Despre minunatele intervenţii ale Sfintei Pronii şi ale dreptei celei atotputernice a Celui Preaînalt

Patericul atonit
CAPITOLUL XXIV – Despre minunatele intervenţii ale Sfintei Pronii şi ale dreptei celei atotputernice a Celui Preaînalt

Pentru Sfântul Dionisie al Olimpului, Dumnezeu era bucuria lui deplină, plăcerea duhovnicească şi ocrotirea în timpul nevoinţelor ascetice din Grădina Maicii Domnului. Nepurtând grijă de hrana trupească, el se hrănea numai cu castane sălbatice. Dar mult Milostivul şi Purtătorul de grijă Dumnezeu, ca să-Şi arate nesfârşita grijă şi apărare pentru cei ce-I sunt prieteni şi slujitori, într-o sâmbătă dinaintea Postului Mare a îngăduit să se întâmple următoarele:
Un monah din Mănăstirea Zografu a venit la el şi i-a spus:
– Sfinte părinte, iată vine Postul Mare. Ia această hrană, ca să-ţi mângâi un pic trupul slab şi dă mulţumire lui Dumnezeu, Care dă din belşug şi mulţumeşte lumea întreagă cu dragostea Lui.
După ce a spus acestea, a dispărut, cu toate că sfântul l-a rugat să stea şi să împartă hrana cu el. Sfântul era uimit că peştele adus de monahul necunoscut era încă în viaţă şi brânza era atât de proaspătă încât curgea zer din ea, şi L-a lăudat pe Dumnezeu, Purtătorul de grijă.
Persoana care a construit Mănăstirea Dohiariu a fost Sfântul Eftimie, prieten al Sfântului Părinte Atanasie al Athosului. El a construit o biserică în cinstea Sfântului Nicolae şi a vărsat multe sudori, luptându-se în arena ascetică.
Al doilea ctitor al mănăstirii a fost Sfântul Neofit, nepotul Sfântului Eftimie. El a fost fiul unui duce de la curtea împăratului Nichifor Foka, fiind el însuşi prim secretar al împăratului Ioannis Tsimiskis. Renunţarea la cinstea şi slava lumească erau admirabile.
Sfântul plin de har, Teofan Dohiaritul, s-a dovedit a fi de asemenea un făcător de minuni. El schimba apa mării din sărată în bună de băut şi marea agitată în una calmă. A construit o mănăstire lângă Veria, închinată îngerilor. A făcut multe minuni şi după adormirea sa.

***

Slăvita, binecuvântata Maică şi Apărătoarea tuturor, Născătoarea de Dumnezeu, a dovedit mereu apărarea şi grija maternă pentru iubiţii ei fii, călugării atoniţi. Sunt nenumărate dovezi care arată aceasta.
Odată, în timpul atacurilor piraţilor împotriva mănăstirilor, evlaviosul egumen de la Vatoped i-a auzit vocea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din icoană. Ea i-a spus să nu deschidă poarta, ci să sune alarma şi să spună călugărilor ca să se urce pe zidurile fortăreţei şi să respingă duşmanul.

***

În aceeaşi mănăstire a trăit binecuvântatul ierodiacon vimatar37 (Vimatar (Вηματρης) sau paracliser este călugărul însărcinat cu îngrijirea Sfântului Altar.), care a ascuns icoana Maicii Domnului numită «Vimatarissa» în fântâna mănăstirii. A fost găsită la mulţi ani după prinderea monahului de către barbari, stând dreaptă pe apă, cu o lumânare aprinsă lângă ea.

***

Ghenadie, chelarul38 (Cel ce se ocupă de alimente şi de păstrarea lor.) de la Vatoped, a trăit o viaţă sfântă, după voia lui Dumnezeu, şi a fost binecuvântat să fie martor la o minune făcută de Maica Domnului. El a văzut un vas, care mai înainte a fost gol, cum s-a umplut cu aşa mult ulei, încât curgea pe dedesubtul uşii de la magazie.

***

S-a spus că în Schitul Iviron era un călugăr care era orb din naştere şi al cărui nume era Antim. Auzind despre minunile Maicii Domnului Portăriţa, care fuseseră făcute prin toată lumea, se ruga ei ca să-l vindece de orbire şi se închina icoanei Portăriţa aşa de mult, încât i-a cerut unui iconograf să-i picteze una pentru dânsul. Ca urmare, iconograful a început să picteze icoana. Dar, de fiecare dată când încerca să facă schiţa pentru ea, mâna lui înţepenea.
Câteva zile mai târziu, părintele Antim, crezând că icoana trebuie să fie terminată, a plecat ca să o ia de la iconograf, care i-a spus că de fiecare dată când a început să deseneze, mâinile lui au amorţit şi nu a putut să lucreze. Când părintele Antim a auzit acestea, a îngenunchiat şi, rugându-se cu lacrimi în ochi, i-a cerut Născătoarei de Dumnezeu ca să-i îngăduiască pictorului să facă sfânta ei icoană, Portăriţa, Apărătoarea Sfântului Munte. Preasfânta nu a trecut cu vederea dorinţa lui. Icoana a fost făcută pe o scândură de lemn, fără munca pictorului, şi apoi ea i-a deschis ochii părintelui Antim, ca să poată vedea preacurata ei faţă şi pe cea a Domnului nostru Iisus Hristos. Această întâmplare a devenit cunoscută în toată lumea. Părintele Antim a văzut-o cu ochii săi, bucurându-se foarte mult de vederea ei; apoi ochii săi au fost din nou întunecaţi, şi el a devenit ca mai înainte.

***

În pustiul Kerasia au trăit doi asceţi în vârstă, Ioan şi Teodosie. Ei aveau încredinţată ascultarea de a sculpta linguri din lemn. Şi au făcut aşa de multe, încât au umplut doi saci, până când, prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, un negustor din România a venit şi le-a cumpărat pe toate.

***

De sărbătoarea Sfântului Gheorghe, Chilia Sfântului Gheorghe din Karulia sărbătorea ziua patronului ei. Era prin 1930–1935. Aproximativ 20 sau 25 de asceţi greci şi ruşi erau adunaţi pentru priveghere, dar nu aveau peşte pentru sărbătoare.
Părintele Zosima, cel mai smerit şi harismatic monah, care-şi iubea semenii şi era cel mai milostiv dintre toţi asceţii atoniţi ruşi, a propus să pescuiască, de vreme ce chilia era situată pe marginea unei stânci deasupra abisului nesfârşit al mării.
– Dar cum să pescuim, fără undiţă sau momeală? au răspuns ceilalţi.
– Iată un cui, nişte aţă şi o bucată de pâine, a spus bătrânul.
Au făcut cruce, au aruncat neobişnuita undiţă şi, în mod miraculos, au prins un peşte mare cu care au făcut supă. Era un dar de la patronul chiliei.

***

În timpul ocupaţiei germane, 1940–1941, se sfârşise grâul din depozitele Sfintei Mănăstiri Grigoriu. În timp ce părinţii adunau şi ultimele boabe de grâu rămase, pentru a le trimite la moară, se apropie de ei un bătrânel, ce semăna cu un preot de mir, şi-i salută:
– Ce faceţi acolo, fraţilor? îi întrebă. Ăsta vă e grâul? Altul nu mai aveţi în afară de ăsta?
Părinţii i-au răspuns că, într-adevăr, acesta era ultimul grâu şi că nu mai găseau nicăieri să mai cumpere, din pricina ocupaţiei. Să mai amintim faptul că această mănăstire avea nevoie pentru hrana monahilor şi a pelerinilor de aproape 10.000 de ocale de grâu în fiecare an dar, din pricina ocupaţiei, nu se găsea de cumpărat nici măcar o oca.
Preotul necunoscut a luat câteva boabe de grâu în mâna lui, le-a binecuvântat şi le-a aruncat deasupra celuilalt grâu. A binecuvântat cele patru puncte cardinale, mănăstirea, marea, şi apoi s-a pregătit de plecare.
– De unde eşti? l-au întrebat părinţii. Stai să iei nişte pâine şi nişte măsline!
– Eu vin de foarte departe, din Mira Lichiei, a spus el şi a plecat.
Unul dintre fraţi a plecat între timp să-i aducă ceva de mâncare vizitatorului, dar bătrânul, care era de fapt protectorul mănăstirii, dispăruse. Cele 150 de oca de grâu au ţinut până la sfârşitul anului, din luna decembrie, când Sfântul Nicolae le-a apărut, până în iulie, când a venit noua recoltă.

***

Următoarea întâmplare minunată s-a petrecut cu 30 de ani în urmă, în Mănăstirea Sfântul Pavel. Ea confirmă prezenţa adevărată a Maicii Domnului în toate evenimentele şi nevoile vieţii noastre. În mănăstire trăia un bătrân smerit, cu inimă curată, monahul Toma. Ascultarea lui era de a ajuta la brutărie. Fiind binecuvântat cu smerenie şi bunătate, el era binecuvântat de asemenea cu vedenii minunate.
Într-o zi, când s-a întâmplat ca cei doi călugări ce se ocupau de brutărie să fie absenţi, întreaga responsabilitate a căzut asupra ajutorului lor, părintele Toma. El trebuia să pregătească şi să coacă destulă pâine ca să fie pentru două zile, o cantitate mare, pentru părinţi şi pelerini. Şi nu ştia ce să facă. Nu ştia de unde şi cum să înceapă.
Cu lacrimi în ochi s-a rugat Maicii Domnului să-l ajute. Apoi a luat drojdie şi a adăugat apă şi făină. În acel moment i-a apărut o doamnă încântătoare, îmbrăcată în negru. Ea a amestecat ingredientele, a făcut pâinile şi le-a copt. Părintele Toma, în tot timpul pregătirii, s-a simţit de parcă nici nu ar fi fost acolo.
La puţin timp după aceea, când le-a spus părinţilor ce se întâmplase, ei şi-au dat seama că acea femeie era Născătoarea de Dumnezeu. Pâinea s-a dovedit foarte dulce şi cu un gust foarte bun.
– Părinte Toma, trebuie să fi pus ceva în pâine ca s-o coci aşa de repede şi să aibă un gust aşa de bun! îi spuneau lui.
Aceeaşi grijă a arătat-o Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica noastră, în diferite feluri, în timpul ocupaţiei germane.

***

Nu la mult timp după ce Sfântul Atanasie din Athos a început să construiască Marea Lavră, el s-a confruntat cu o mare dificultate economică: nu avea bani să plătească salariile meşterilor, dar nici hrană. Aşa că a pornit spre Karyes, capitala Sfântului Munte, ca să afle ce trebuia să facă.
După ce merse vreo două ore, deodată a apărut o doamnă încântătoare care l-a întrebat:
– Avva Atanasie, unde mergi? De ce ai abandonat proiectul pe care l-ai început, proiect care-i plăcea lui Dumnezeu? Du-te şi termină-l!
Uimit, el a privit la ea cu respect şi a întrebat:
– Cine eşti, Doamna mea? Cum de mă cunoşti pe mine şi cum îmi porunceşti să mă întorc? Cu ce să continui construcţia mănăstirii de vreme ce nu am nici un mijloc?
Apoi ea i-a spus că este Maica Domnului. Ea i-a poruncit să se întoarcă şi i-a promis că va avea grijă de bani şi de alimente. Sfântul i-a cerut un semn ca să confirme toate acestea.
– Iată, loveşte cu cârja această piatră! i-a spus lui, şi imediat a ţâşnit din piatră apă proaspătă, care curge până astăzi.
Sfântul Atanasie s-a întors la mănăstire unde a găsit bani şi lăzile din magazie pline de alimente, după cum a promis Maica Domnului. Cu dorinţă reînnoită şi cu râvnă el a continuat şi în curând mănăstirea a fost terminată, iar el a dat mulţumire şi a slăvit de multe ori binecuvântatul ei nume.

***

Sfânta icoană Portăriţa este cunoscută ca cea mai mare făcătoare de minuni de pe Muntele Athos.
Când vergeaua arzătoare a fost văzută de la cer până la mare, ea arăta locul unde a fost găsită icoana, iar descoperirea a fost făcută de un pustnic ivirit, sfântul Gavriil, care s-a coborât din munte şi a mers pe mare ca pe pământ uscat. El a ridicat marea icoană, iar monahii au aşezat-o cu mare cinste în altar. Dar Maica Domnului i-a spus egumenului:
– Am venit aici să vă apăr, nu să fiu apărată de voi.
Aşa că monahii au găsit-o de mai multe ori la poarta mănăstirii, după ce au pus-o înapoi în altar. De atunci, icoana a fost numită Portăriţa, însemnând «a porţii, de la poartă». E plină de grandoare în înfăţişare, o pictură demnă de Maica Domnului, ea care este impresionanta noastră apărătoare, ajutătoare şi salvatoare.
Pe preacinstita faţă a Portăriţei este un semn, ca urmare a faptului că a fost lovită de sabia unui pirat care, când a dat lovitura, a văzut sânge curgând din rană. Această minune l-a afectat atât de mult, încât s-a botezat, a fost tuns monah şi a rămas în mănăstire. Deşi nu a vrut să fie numit altfel decât «Barbarul», el a trăit o astfel de viaţă dumnezeiască, de pocăinţă şi asceză, încât s-a sfinţit. Este o icoană a lui în paraclisul Portăriţei. E îmbrăcat ca pirat şi are titlul Sfântul Barberos.

***

Când sfântul Acachie Kafsokalivitul se nevoia într-o peşteră din insuportabilul deşert singuratic, biograful său, ieromonahul Iona din Kafsokalivia, martor ocular al vieţii lui, spunea că în fiecare dimineaţă o pasăre ce cânta frumos venea şi se aşeza pe un copac în afara peşterii, ciripind o melodie încântătoare. Când sfântul asculta pasărea, se umplea de o plăcere de nedescris, care-l elibera de plictiseala şi de tristeţea care-i atacă uneori pe isihaşti. Poate că pasărea aceea era un înger de la Dumnezeu trimis ca să-l mângâie în acel deşert necruţător.
Acest Acachie a fost binecuvântat cu darul facerii de pace. De fiecare dată când cineva era tulburat de gânduri, dacă privea spre sfânta lui faţă veselă se liniştea şi era eliberat de tulburare.

***

Sfântului schit din Kafsokalivia i s-a dat numele de către Sfântul Maxim, dar numele a fost introdus pentru prima dată de Sfântul Acachie din Agrapha, care a trăit un timp într-o peşteră, în sec. XVII şi XVIII. Când Sfântul Acachie a văzut că asceţii trăiau în chilii goale, pe pământ, pe stânci aride fără apă, întâi s-a rugat, şi apoi, ca Moise, a lovit cu cârja de trei ori (în cinstea Sfintei Treimi) un loc deasupra Kiriakonului. Unde a căzut lovitura cârjei, a curs un izvor de apă limpede şi proaspătă, care a ajutat să se transforme pustiul izolat şi stâncos al schitului într-o adevărată grădină.

***

Sfântul Grigorie, care s-a nevoit lângă Marea Lavră în timpul secolului XIII, a fost părintele duhovnicesc al Sfântului Grigorie Palama, marele dascăl al credinţei noastre ortodoxe.
Acest binecuvântat părinte al Sfântului Grigorie Palama a practicat aşa de mult virtutea sărăciei, a lipsei de grijă, a rugăciunii neîncetate, încât era binecuvântat să primească hrană de la un înger al lui Dumnezeu.

***

Au trecut mulţi ani de la minunea uimitoare care s-a întâmplat de sărbătoarea Sfântului Nicolae în Sfânta Mănăstire Grigoriu. Binecunoscutul monah Hagi Gheorghe, Postitorul, era atunci începător, fratele Gavriil.
Părinţii erau trişti, deoarece, din cauza vremii rele, ei nu au fost în stare să pescuiască pentru cina festivă. Dar Gavriil nu a deznădăjduit. Încrederea şi nădejdea lui era Sfântul Nicolae. S-a cufundat în rugăciune adâncă şi cerere. Curând după aceea, în ajunul sărbătorii, valuri puternice au adus peşti mari şi frumoşi pe ţărmul mănăstirii. De îndată ce i-au văzut părinţii, au alergat ca să-i adune şi să-i pregătească pentru cină, slăvind şi cântând laude atât Celui ce dăruieşte hrană, cât şi ocrotitorului lor, Sfântul Nicolae.

***

Citim în foarte frumoasa biografie a Sfântului Maxim Kafsokalivitul:
„Într-un an, în timpul iernii, Grigorie, Sanitarul de la Lavra, împreună cu unul dintre fraţi, au pus într-o desagă pâine, vin şi alte alimente şi s-au îndreptat spre coliba Sfântului Maxim. Ninsese puternic şi toate cărările erau acoperite. Urme de om nu puteau fi văzute nicăieri. Sfântul stătea în coliba sa care era făcută din beţe şi tufişuri uscate. El era izolat total şi nimeni nu ştia cât stătuse fără mâncare.
Când, cu mare greutate, au găsit coliba şi au intrat, spre uimirea lor au văzut ceva cu totul neaşteptat: o pâine încă caldă şi mirosind, ca şi cum ar fi fost scoasă din cuptor. S-au uitat cu curiozitate împrejur să vadă dacă era vreun foc. Nu era nimic. Pâinea venise din cer, o mângâiere cerească pentru kafsokalivitean, acea pasăre a cerului.
Cu mare respect s-au adunat în jurul pâinii misterioase, plini de mirare de această masă a unor asceţi din necruţătorul pustiu şi au căzut în genunchi înaintea sfântului, cerându-i să le dea o bucăţică mică drept binecuvântare.
– Vă voi da, a spus el, cu această condiţie: să nu spuneţi nimănui nimic din ceea ce aţi văzut, până mor eu“.

***

Părintele Iosif avea peste o sută de ani. 20 de ani a trăit în Chilia Sfântului Ioanichie cel Mare ce aparţinea de Sfântul Schit Kutlumuş de la Sfântul Pantelimon. Această chilie semăna cu cuibul unei păsări. Într-un an, un vânt puternic a luat acoperişul. Părintele a fost atât de necăjit, încât s-a îmbolnăvit de o boală a sistemului nervos. A cerut să fie aşezat în biserica principală a schitului, căreia îi era protector Sfântul Pantelimon, doctorul care face minuni. Bătrânul a rămas acolo trei zile, postind post negru şi a fost vindecat.
Când a fost să primească Sfintele Taine, a rămas în priveghere şi pe lângă toate rugăciunile pentru Împărtăşanie, a citit, de asemenea, până dimineaţa, toată Psaltirea.

***

În cursul secolului trecut ceva remarcabil şi minunat s-a petrecut în chilia Sfântului Nicolae din Karyes, după cum spun monahii foarte bătrâni. Un călugăr adormise în Domnul, şi în timp ce îl duceau să-l îngroape s-a ridicat în sicriu, i-a şoptit ceva în taină părintelui său, s-a întins din nou, mort, şi a fost îngropat. N-au aflat niciodată ce spusese. Probabil, părintele său a hotărât că este neînţelept să facă public lucrul acela.

***

Cunoscutul părinte duhovnicesc Ioan de la Chilia «Axion Esti» ne povestea odată despre un nou muncitor care venise la Schitul Sfântul Andrei ca să se mărturisească. Acel muncitor i-a spus că murise când încă era copil. Înainte de a fi îngropat, mama lui a mers la biserică şi s-a rugat în genunchi mult timp, vărsând multe lacrimi. Apoi s-a întors acasă, şi-a pus hainele cele bune, s-a aşezat lângă fiul ei, care era în sicriu, şi i-a spus: «Ridică-te, copilul meu, voi merge eu în locul tău». Copilul a înviat, iar mama lui a murit chiar în acel moment. Mai târziu, copilul a venit pe Munte, ca să fie muncitor în Karyes.

***

Odată, vrednicul de pomenire monah Aglaid de la Konstamonitu s-a îmbolnăvit foarte tare şi a fost trimis de egumen la Katisma Sfântului Antonie, care avea o vie. Doctorul i-a sugerat monahului Aglaid să mănânce carne, de vreme ce avea diagnosticul de tuberculoză şi scuipa frecvent sânge.
Părintele bolnav a fost foarte trist, deoarece era incapabil să-şi slujească mănăstirea ca paraclisier. S-a rugat continuu, rugându-L pe Domnul să-i dăruiască sănătate. Într-o zi, când se ruga astfel, a văzut o căprioară mare care a venit în faţa lui, şi-a plecat capul şi apoi a căzut jos, zvârcolindu-se. Părintele Aglaid, fiindu-i frică să nu moară, a alergat repede ca să spună celorlalţi părinţi şi grădinarului, care nu era călugăr. Grădinarul, când a văzut sărmanul animal în acea stare, l-a ucis şi l-a curăţat. Părinţii au hotărât ca părintele Aglaid să gătească câte un pic de carne în fiecare zi. Ei au crezut că ea a fost trimisă ca dar, binecuvântare şi medicament pentru o persoană bolnavă, de Domnul şi Dumnezeul nostru, Care vindecă şi sufletele şi trupurile noastre.

***

«Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă» (Matei 6, 33). Această poruncă a Domnului, care transmite încrederea deplină şi desăvârşită în providenţa divină, este sfatul tuturor asceţilor şi experienţa trăită.
Părintele Heruvim din pustia Sfântului Vasile era un ascet grijuliu, plin de credinţă şi nădejde. El auzea cam greu şi odată a fost izolat de zăpadă în sărăcăcioasa lui chilie mai mult de o săptămână, fără mâncare. Într-o zi, un străin cu un catâr încărcat a bătut la uşa lui. Era aproape noapte. A întrebat dacă avea timp ca să ajungă la peştera Sfântului Petru înainte de a se întuneca şi să se întoarcă la Mănăstirea Sfântul Pavel.
Pustnicul Heruvim i-a spus:
– Fratele meu, e aşa de multă zăpadă, încât nu vei putea să ajungi la chilia Sfântului Petru chiar dacă ai avea o zi întreagă la dispoziţie. Stai aici în această noapte şi poţi să pleci mâine dimineaţă devreme.
Străinul a răspuns:
– Părinte, am adus ceva mâncare pe care vreau să o vând şi să mă întorc deseară la munca mea. Dacă vrei, ia-o tu şi dă-mi o «binecuvântare»39 («Binecuvântarea» (Еυλογία) are aici sensul de dar, răsplată.).
– De vreme ce eşti grăbit, lasă-o aici, în acest colţ, şi-ţi voi da banii ce mi-au fost daţi de un pelerin.
El a mers în camera lui, în timp ce străinul descărca alimentele, dar când s-a întors, străinul nu mai era acolo. Dispăruse. Părintele Heruvim s-a uitat pe afară şi a strigat, dar nu erau nici urmele omului, nici ale animalului în zăpadă. Atunci el şi-a dat seama că era vorba de lucrările văzute ale providenţei dumnezeieşti, nevăzute, care are grijă de toate. El a intrat în micul său paraclis şi I-a mulţumit Domnului. Cu recunoştinţă a aşezat alimentele în cămara sa. Ele i-au ajuns întreaga iarnă.

***

Mie, nevrednicului, mi s-a dat, de asemenea, să aud minuni ca cele ce urmează, despre care fostul egumen al Mănăstirii Sfântul Pavel, arhimandritul Andrei, ne-a povestit.
Săracul pustnic Efrem trăia într-o smerită chilie între pustia Katunakia şi Sfântul Vasile. Chilia lui era o peşteră acoperită cu câteva bucăţi de tablă şi situată sub o stâncă uriaşă. A trăit acolo în greutăţi şi lipsuri nespuse. Într-o iarnă, când a nins mult, sărmanul părinte Efrem era complet înzăpezit. Rezerva lui de pâine uscată s-a epuizat şi era fără mâncare de câteva zile, fiind foarte flămând. Într-o zi, a văzut în faţa uşii peşterii un mirean, stând cu un sac imens în spate.
– Părinte, cu binecuvântarea ta vreau să merg la Kerasia, dar de vreme ce e aşa de multă zăpadă şi în curând se va întuneca, va fi o binecuvântare să-mi las sacul aici şi să-l iau mâine în timpul zilei.
Pustnicul Efrem, surprins, l-a întrebat pe străin:
– Cum ai ajuns aici, frate? După cum vezi nu este cărare. Dar vino înăuntru. Este foc unde să te încălzeşti. Lasă-ţi încărcătura aici şi vino s-o iei oricând doreşti.
Cu toate acestea, străinul s-a prefăcut că era în grabă pentru a se întoarce la Mănăstirea Sfântul Pavel şi a dispărut dinaintea ochilor pustnicului. Venindu-şi în fire, în chiar acel moment, părintele Efrem nu a văzut nimic altceva decât sacul. S-a uitat în dreapta şi în stânga peşterii, dar nu a văzut nici o urmă pe zăpadă. El a deschis sacul şi a găsit în el pâine uscată şi altă hrană, care i-a ajuns până ce vremea grea a iernii a luat sfârşit. Ochii i s-au umplut de lacrimi de bucurie şi recunoştinţă pentru această faptă adevărată a providenţei divine şi L-a slăvit pe Dumnezeu şi minunile Lui.
În fiecare an, pe 9 iulie, călugării din ascultarea părintelui Gherasim Imnograful şi a ucenicului său, ieromonahul Dionisie, sărbătoresc în mod minunat, cu o Priveghere, sărbătoarea sfinţilor părinţi Dionisie Oratorul şi Mitrofan. Ei fac aceasta în peştera lor, care a fost transformată într-o frumoasă biserică. În 1958, o slăvită sărbătoare a fost celebrată în cinstea acestor sfinţi, care s-a dovedit mai deosebită datorită înmulţirii minunate a peştilor, cu care au fost serviţi la trapeză.
În timp ce cantitatea de peşte a fost estimată a ajunge pentru 30–40 de oameni, la masă au venit peste 100. Bucătarul, părintele Damaschin, a devenit neliniştit şi a început să se roage: «Doamne, miluieşte-mă, şi ajută-mă pe mine în acest ceas». El a început să dea celor ce serveau la trapeză porţiile, dar cratiţa nu se golea. 40, 50, 80, 100 de porţii. Toţi au mâncat la prânz şi cină şi erau peşti rămaşi chiar şi pentru a doua zi.

***

Vrednicul de pomenire monah Meletie Kareotul a simţit odată ajutorul şi ocrotirea Maicii Domnului, a cărei icoană «Axion Esti» a păzit-o mulţi ani în sfânta biserică a Protatonului. El mergea de la Muntele Athos la Thasos40 (Insulă în Marea Egee [Nota traducătorului].) cu barca, cu doi tasiotani. În timp ce călătoreau pe apă, marea a devenit agitată şi el a căzut peste bord. Ceilalţi doi au încercat să-l ajute să se urce din nou în barcă, dar era imposibil.
Ei au strigat la el: «Părinte, vezi că nu putem face nimic!». De îndată ce încercau să-l prindă, barca avea tendinţa să se răstoarne, şi în zadar se lupta el ca să urce în barcă. După un timp, epuizat, a strigat din adâncul inimii: «Maica Domnului, mai mulţi ani eu, slujitorul tău, te-am slujit. Auzi-mă acum, fiindcă vezi că mor…».
Deodată, el s-a aflat din nou în barcă. Marea s-a liniştit şi au ajuns la destinaţie cu bine.

***

În ciuda faptului că avea 30 de ani, părintele Eustratie nu avea barbă. După moartea părintelui său, în Katisma Sfânta Treime de la Sfântul Pavel, un loc cu multe peşteri, el a plecat la Kafsokalivia. Acolo, mai marele a refuzat să-l ţină, fiindcă părinţii nu voiau pe cineva fără barbă. Eustratie s-a rugat insistent. În acea noapte au avut priveghere în cinstea Maicii Domnului. Dimineaţa, în mod miraculos, nişte fire de păr au apărut pe faţa lui Eustratie, pentru care i-a dat laudă şi mulţumire ei. Cel mai uimitor lucru a fost acela că, trecând timpul, barba lui a crescut aşa de mult, încât a ajuns până la pământ.
În 1864, Husni Paşa, guvernatorul Salonicului, a vizitat Muntele Athos. Fiind om cult, a vrut să viziteze Protatonul. Acolo, printre altele, a văzut picturile murale ale Sfântului Onufrie şi Petru Atonitul. Dar el nu a crezut că bărbile lor au fost aşa de lungi, ca cele zugrăvite pe pereţi, care ajungeau până la pământ. Părinţii l-au asigurat că un aşa lucru e posibil, şi ca să-i dovedească, l-au adus pe părintele Eustratie cel cu barba lungă. Paşa, minunându-se, a spus în turceşte: «afentersin efentiler», ceea ce înseamnă «iertaţi-mă, domnilor!».

***

În anul 1750, în Duminica dinainte de începerea Postului Mare, monahul Macarie de la Sfânta Ana a căzut bolnav. Era aproape să moară. Ucenicul său, părintele Teoctist, era un ucenic extrem de devotat, care în acel an a primit slujba de ajutor al dicheului41 (Dikeu sau dicheu (Δικαίος) este persoana numită anual în funcţia de preşedinte al Schitului, cel care se îngrijeşte de Kyriakon, de ospitalitate etc. Kyriakonul dispune de odăi pentru dicheu şi un loc de cazare pentru pelerini. De asemenea există şi un ajutor de dicheu (Παραδικαίος).) schitului, dar n-a găsit nici o barcă şi nici un pescar. Totul era pustiu. Marea era agitată. Imediat a alergat la Kyriakon, căzând în genunchi şi rugându-se Sfintei Ana, mama Maicii Domnului şi apărătoarea schitului. De-abia a terminat rugăciunea, când a văzut un peşte mare, scuturându-se jucăuş deasupra valurilor. A făcut semnul crucii în acea direcţie şi, minunea minunilor, peştele a fost aruncat pe nisip de valul următor. Plin de recunoştinţă şi bucurie el l-a luat imediat şi-a alergat la schitul principal, unde părintele său era ţintuit la pat. El l-a gătit şi l-a hrănit pe părintele său, care şi-a revenit imediat, şi cu ce a mai rămas s-au hrănit monahii şi pelerinii ce s-au întâmplat să fie în acea zi la schit. Ei au spus că în viaţa lor n-au mâncat un peşte mai bun decât cel trimis de Dumnezeu.

***

Trei ani la rând, în fiecare vineri, a apărut lumină în Chilia Învierii Domnului ce aparţine de Sfânta Ana Mică, în care trăia părintele duhovnicesc Sava. Asceţii atribuiau această întâmplare faptului că părintele Sava adusese la chilia sa capul vrednicului de pomenire părinte al său, Ilarion Iviritul. Părintele Ilarion, întotdeauna cinstise fiecare vineri cu post negru.

***

Evlaviosul şi smeritul părinte Nichifor, care era părintele duhovnicesc al Patriarhului Grigorie al V-lea, trăia în Chilia Sfântului Nicolae de la schitul ivirit. El avea în ascultare pe binecuvântatul martir Eftimie, a cărui moaşte, după martiriul său, au fost trimise într-un butoi de lemn la Constantinopol. Când moaştele au ajuns în capitală, părintele Nichifor s-a rugat cu multe lacrimi ucenicului său, Sfântul Eftimie, să se ridice ca să se poată închina moaştelor. Şi aşa s-a întâmplat. Adormitul s-a ridicat şi s-au îmbrăţişat unul cu altul, iar apoi binecuvântatul a răposat din nou.
Dar să vorbim despre altă întâmplare care s-a petrecut la Chilia Sfântului Nicolae. Părintele Nichifor hotărâse să sape o fântână sub chilie. Muncitorii au săpat 5 sau 6 metri, au găsit o stâncă de granit şi nici urmă de umezeală. Atunci, smeritul părinte, plin de credinţă, a luat icoana ucenicilor săi Eftimie, Ignatie, Acachie şi Procopie şi a coborât-o în fântână, zicând: «Dacă nu aduci apă, nu te voi scoate de aici».
Şi, ca urmare, în ziua următoare fântâna s-a umplut în mod minunat cu apă, iar icoana sfinţilor plutea deasupra. Până azi se poate vedea stânca crăpată în fântână, iar apa e aşa de plăcută la gust ca şi agheazma.

***

Era un monah sărac în Noul Schit, părintele Dorotei, care nu părăsise Muntele Athos de când era copil. Nu făcea nici un lucru de mână ca să vândă. Putea numai să pescuiască cu o barcă mică. Odată, când i s-a terminat uleiul, Atotmilostivul Dumnezeu a făcut ca un butoi cu ulei să plutească pe mare, pentru el, între Noul Schit şi locurile de la Sfântul Pavel.

***

În ziua de Paşti, în 1935, egumenul de la Sfântul Pavel, arhimandritul Serafim, şi toţi cei 60 de părinţi ai chinoviei au ieşit în curte să sărbătorească Liturghia Învierii. Vesel şi plin de entuziasm, după ce s-a cântat «Hristos a Înviat», egumenul a spus unuia dintre părinţii simpli:
– Părinte Toma, du-te unde sunt păstrate osemintele părinţilor şi spune-le că Hristos a Înviat!
– Să fie binecuvântat! Binecuvintează, părinte, a răspuns el, şi fără să se mai gândească a plecat repede la cripta unde erau păstrate osemintele.
– Părinţilor, am fost trimis de egumen să vă spun «Hristos a Înviat», a strigat el cu voce tare.
Atunci s-a întâmplat ceva impresionant. Osemintele au scârţâit şi au sărit. Un craniu s-a ridicat la un metru şi i-a răspuns părintelui Toma:
– Cu adevărat a Înviat!
După aceea s-a făcut o tăcere deplină. Părintele s-a grăbit să spună ce auzise şi văzuse. Pentru părinţii mănăstirii a fost cu adevărat un Paşte unic şi, lăudându-L pe Domnul Înviat, Stăpânul vieţii, au cântat cu bucurie:
Îngerii din cer slăvesc Învierea Ta, Doamne!
Şi noi pe pământ, cu inimi curate, Te lăudăm!
Vrednicul de pomenire părinte Teodosie, bibliotecarul de mai târziu al mănăstirii, povestea adesea această întâmplare.

***

El întotdeauna spunea «avva» şi, într-adevăr, era un «avva» – bătrânul Isaac Dionisiatul. În străduinţele sale călugăreşti de a posti, de a se ruga şi a fi smerit, el îi iubea pe toţi şi era ascultător în toate lucrurile şi tuturor. Şi toţi îl iubeau pe el.
Odată, când era cu o ascultare la Conacul42 (Conacul (Κονάκιον) este o casă în Karyes, ce ţine de o mănăstire şi unde locuieşte reprezentatul acesteia.) mănăstirii din Karyes, supraveghetorul său, părintele Ghelasie, care era atunci reprezentantul mănăstirii în Karyes, l-a avertizat că era deja mijlocul zilei şi că de vreme ce se aştepta o furtună, era în pericol să se piardă pe drumul de întoarcere la acea oră, fiind iarnă. Dar el a răspuns că era necesar, fără nici o scuză, să se întoarcă la Dionysiu, care era la 5 ore de mers faţă de Karyes. Aşa că după ce a făcut plecăciune, binecuvântatul s-a depărtat. Când a ajuns pe vârful muntelui, la Iviron, a început o puternică furtună de zăpadă. Îi era foarte greu să meargă. Când a ajuns la dealul numit «Bosdoum», la Simonopetra, alături de Athos, zăpada era până la genunchi şi deja începuse să se întunece. El era ameninţat de întuneric, zăpadă şi animalele sălbatice din pădure.
Punându-şi toată nădejdea în Domnul şi Mântuitorul Hristos, binecuvântatul părinte a spus din adâncul inimii sale: «Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pentru binecuvântarea sfântului meu părinte, Te rog ajută-mă în acest ceas». Şi imediat a fost ridicat de puterea divină, nevăzută, şi dus până la poarta propriei sale mănăstiri.
Era timpul Vecerniei şi portarul era pregătit să închidă poarta. Când l-a văzut pe Avva Isaac, a fost surprins şi, după ce l-a salutat cu o plecăciune, l-a întrebat cum fusese în stare să vină pe o asemenea furtună.
Binecuvântatul, fiind în extaz, a spus că venea de la Karyes.
– Dar cum ai ajuns de fapt aici, pe această vreme?
Avva n-a putut să răspundă, dar a privit numai la icoana Sfântului Ioan Înaintemergătorul.
De asemenea, portarul a observat că nu erau urme pe zăpadă din direcţia Karyes. În cele din urmă, datorită întrebărilor insistente ale portarului despre când a părăsit capitala atonită şi cum ajunsese la Dionisiu, Avva Isaac a putut să-i spună lui şi celorlalţi părinţi tot ce i s-a întâmplat în prima jumătate a călătoriei, dar după aceea îşi putea aminti numai că a cerut ajutorul lui Dumnezeu şi a rugăciunilor părintelui său. Atunci s-a aflat în faţa intrării în mănăstire.

***

Lazăr de la Dionisiu, unul dintre cei mai scrupuloşi părinţi, ne-a spus multe istorisiri. Printre ele a fost şi următoarea:
– Din 1943 până în 1945 am suferit crize îngrozitoare de ameţeli, mai ales în timpul orelor dimineţii. Nici un medicament nu mă putea vindeca de ele. Apoi, în timpul privegherii Sfinţilor Cosma şi Damian, doctorii fără de arginţi, de pe 1 noiembrie 1945, am mers la paraclis să-i cinstesc pe sfinţi şi să mă rog lor cu toată inima să mă vindece de acel chin. Ameţeala a dispărut şi nu a mai revenit. După ce am fost vindecat de malarie, am rămas cu artrită la piciorul stâng. Sufeream de durere mare, cu arsuri, şi de varice. În 1954, din nou, de sărbătoarea Doctorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, am fost într-o stare îngrozitoare şi i-am implorat pe sfinţi să mă vindece. Privegherea era aproape spre sfârşit şi durerile încă le aveam. În timpul Sfintei Liturghii a încetat senzaţia de ardere şi durerile, iar venele şi-au revenit la normal. Le-am mulţumit şi i-am lăudat pe apărătorii şi vindecătorii noştri.
Părintele Lazăr a compus următorul imn, pe care-l cânta în faţa icoanei celor doi sfinţi în timp ce le aprindea candele:
Din adâncul inimii unui sărman lăudător
Cu recunoştinţă vă mulţumesc,
O, Doctorilor fără de arginţi Cosma şi Damian!
Pentru vindecarea pe care mi-aţi dăruit-o.