Faptele bune ajută pe om după moarte
Iubitorii de Dumnezeu si de mantuirea Sufletelor omenesti, Ingerii – istoriseste Sf. Teodora – pe cand ma tineau in mainile lor, multime de draci intunecati si nemilostivi m-au inconjurat, strigand: „Sufletul acesta are o multime de pacate, deci, trebuie sa ne raspundeti noua la acestea”. Asa strigand, aratau pacatele mele. Ingerii atunci cautau in cartile lor faptele mele cele bune, si aflau cu Darul lui Dumnezeu cate cu ajutorul Lui facusem si eu in viata, d.p.: de am dat candva milostenie la saraci, de am hranit pe flamanzi, de am adapat pe insetati, de am imbracat pe cei goi, de am gazduit pe cei fara de adapost si pe straini odihnindu-i, de am slujit Sfintilor, de am cercetat pe bolnavi si pe cei intemnutati, de am urmat regulat si cu pietate la Sfanta Biserica, de m-am rugat lui Dumnezeu cu umiliinta si cu lacrimi pentru iertarea pacatelor, de am adus lumanari, untdelemn, tamaie, vin si prescuri curate, liturghii pentru vii si pentru repausati, de am cinstit Sfanta Cruce, Sfintele Icoane si toate cele Sfinte cu evlavie, de am postit dupa randuiala Ortodoxiei Crestine, de am lucrat binele si m-am ferit de rautati, de mi-am pazit gura a nu vorbi desertaciuni, de a nu para, a nu grai ponegriri, clevetiri, hule, minciuni, napastuiri si alte felurite pacate ale limbii, si am facut in shimb cele bune, spre Slava lui Dumnezeu si zidirea aproapelui meu, de am intors ochii mei de la desertaciuni lumesti… Si orice alte fapte bune aflau scrise in cartile lor, le aduceau la cumpana impotriva pacatelor mele.
Atunci arapii aceia vazand faptele mele cele bune, scrasneau din dintii lor asupra mea, vrand sa ma rapeasca din mainile Sfintilor Ingeri si sa ma arunce in fundul iadului lor. Dar s-a aratat fara de veste Cuviosul Parintele nostru Vasile, vorbind oarece cu Ingerii lui Dumnezeu.
Chipul de fata ne arata durerea repausatului crestin, cu procesiune religioasa, la cimitir, in a caruia biserica sfanta urmeaza a fi prohodit. unde cimitirele n-au biserici repausatii crestini ortodocsi, se prohodesc in biserica parohiala sau filiala, apoi se duc la cimitir, unde se inmormanteaza. Sufletul lui, unit cu trupul in viata pamanteasca, prin vointa lui Dumnezeu, formeaza omul intreg. Acum, prin aceeasi vointa Divina, el este despartit de trup. Dupa iesirea din corp, Sufletul se pregateste a trece in imparatia fiintelor spirituale sau a Ingerilor. Sufletele Crestinilor – dupa faptele lor, bune sau rele – dupa despartirea lor de corp, se duc si se unesc cu Ingerii cei buni in Rai, ori cu ingerii cei cazuti in iad; iar trupul se duce la biserica cimitirului unde, dupa prohodire, se ingroapa, dandu-se pamantului din care s-a luat si din care s-a hranit… (Vezi si alta explicatie a cliseului acestuia in „Oglinda Duhovniceasca”, pp. 1886-8, de autor).
Un Suflet Ortodox 