După 13 ore în morgă, revine la viață

Gavril a fost ateu pe vremea comunismului.
Si-a schimbat parerea si s-a schimbat chiar viata lui pacatoasa dupa o minune, venita din mila lui Dumnezeu.
Urmariti mai jos intamplarea acestuia.

Dati crezare si multumiti de asemenea Domnului si Dumnezeului nostru al tuturor, ca nu ne uita in nici o clipa.

Tu mi-ai fost

Tu mi-ai fost

 

Tu Mi-ai fost şi-Mi Eşti scăparea
Pururi Tu Iisuse al meu
Nimeni altul nu cunoaşte
Dorul şi necazul meu.

Refren:
Unde să mă duc?
Unde să mă duc?
Eu nu mă duc Iisuse bun
Dar Te aştept plângând în drum
Eu nu mă duc Iisuse drag
Dar Te aştept plângând în prag
Eu nu mă duc Iisuse al meu
Dar e aştept plângând mereu.

Unde să aleg Iisuse
Când sunt singur, părăsit?
Toţi cei dragi se duc, Tu singur
Eşti mereu nedreptăţit. – R.

O! De când Te am pe Tine
Sufletul întreg mi-e plin
Mâna Ta în viaţă.mi lasă
Pace şi belşug şi-alin. – R.

O rămâi, rămâi cu mine
Ca să fii pe veci al meu
Iar eu rob supus şi-umil
Să rămân al Tău mereu. – R.

Fă să-Ţi cânt o veşnicie
Stând la pieptul Tău dorit
După care-am plâns atâta
Şi pe care l-am iubit. – R.

O rămâi în veci cu mine
Şi mă ţine-n veci cu Tine
Răscumpărătorul meu
Drag copil şi rob al Tău. – R.

Înaintea Ta Iisus iubit

Înaintea Ta Iisus iubit

 

‘Naintea Ta Iisus iubit
Vin azi încrezător
Că Tu de aceea Te-ai jertfit
Să-mi fii Mântuitor.

Din cât aflat-am că stă scirs
Te-ascult în timp plăcut
Tu bucurii din Paradis
Mi-ai dat când Ţi-am cerut.

Eu altceva nimic n-aduc
Decât o vină grea,
Şi unde Doamne, eu s-apuc
Decât spre mila Ta.

În mine nimic nu e bun
Tot ce-am făcut e rău
Nădejdea toată am s-o pun
În ajutorul Tău.

Gol nimeni n-a venit ’napoi
Din câţi Te-au căutat
Căci Tu pe toţi din mari nevoi
I-ai scos când Te-au rugat.

De aceea dar cum şi eu
Cu lacrimi strig şi cer:
Ah! Mântuie sufletul meu
Nu mă lăsa să pier.

Cu noi este Dumnezeu

Cu noi este Dumnezeu

 

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Auziţi toate neamurile, căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umbla întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri nu avem.

Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi.

Doamne de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum     am îndrăzni Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine, pe Carele bine te cuvintează neâncetat îngerii, Stiutorul inimilor, iartă sufletelor noastre.

Ochiul inimii mele

Ochiul inimii mele

 

Ochiul inimii mele,
Îl ridic către tine, Stăpână
Nu trece cu vederea
Puţina mea întristare.

Fii mie scut şi ajutătoare
În ceasul când va judeca
Fiul tău lumea.
Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Cântarea Sfintei Treimi

Cântarea Sfintei Treimi

 

Lăudat să fii Părinte
Fiul tău fie iubit
Care frate-n lupta vieţii
Să ne fie a voit.

Slavă ţie Duh Preasfinte
Ce purcezi dintr-un Părinte
Trei Persoane, un Domn singur
Ce veghează peste noi.

Prin a dragostei putere
Singur a ne strânge fraţi
Fă-ne una ca şi tine
Să-ţi dăm slavă-ntr-una toţi.

De-a păcatului prihană
Fă să fim cu toţi spălaţi
Şi de aspra-ţi judecată
La sfârşit să fim scăpaţi.

Doamne, fă cu vrednicie
Să stăm lîng-al Tău Altar
Inimile ni le-aprinde
De-al iubirii viu focar.

Iar în ceasul de pe urmă
Sus în cer să ne petreci
Ca-n Treimea nepătrunsă
Să Te preamărim în veci.

Isaia C63

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 63

1.	Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!”
2.	Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?
3.	„Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate hainele Mele.
4.	Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul răscumpărării sosise.
5.	Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci braţul Meu M-a ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost.
6.	În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe pământ”.
7.	Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor Sale.
8.	Şi a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!”
9.	Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult.
10.	Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a războit împotriva lor.
11.	Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?
12.	Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Şi facă un nume veşnic?
13.	Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi ei nu s-au poticnit?
14.	Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci un nume slăvit.
15.	Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
16.	Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele Tău de totdeauna.
17.	Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale.
18.	Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul Tău?
19.	Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!

Isaia C16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 16

1.	„Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului”.
2.	Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3.	„Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
4.	Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
5.	Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
6.	Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte”.
7.	Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, ton împreună se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
8.	Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
9.	Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului viilor.
10.	Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
11.	Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares.
12.	Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic.
13.	Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
14.	Iar acum Domnul a zis aşa: „Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere”.

Isaia C7

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 7

1.	Şi a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, că s-a suit Reţin, regele Siriei, împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, ca să cuprindă Ierusalimul. Şi n-a izbutit ca să-l cuprindă.
2.	Atunci a venit cineva să dea de ştire casei lui David, zicând: „Armata Sirienilor a tăbărât în Efraim”. Şi inima regelui şi a poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură copacii pădurii din pricina vântului.
3.	Şi a grăit Domnul către Isaia, zicând: „Ieşi întru întâmpinarea lui Ahaz, tu şi Şear-Iaşub, fiul tău, la capătul canalului lacului celui de sus, pe drumul ţarinii nălbitorului,
4.	Şi îi vei zice: „Ia aminte, fii liniştit şi nu te teme şi inima ta să nu se slăbească din pricina acestor doi tăciuni care fumegă: de iuţimea mâniei lui Reţin şi a lui Aram şi a fiului lui Remalia
5.	De vreme ce Aram a hotărât pustiirea ta, împreună cu Efraim şi cu fiul Remaliei, zicând:
6.	„Să ne suim în Iuda, să-l speriem, să ne facem stăpâni pe el şi să punem rege peste el pe feciorul lui Tabeel”.
7.	Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Aceasta nu va fi, nici nu se va împlini!
8.	Căci căpetenia Aramului este Damascul şi mai mare peste Damasc este Reţin. – Mai sunt încă şaizeci şi cinci de ani şi Efraim va pieri din rândul popoarelor.
9.	Şi capitala lui Efraim este Samaria şi mai mare peste Samaria este feciorul lui Remalia. Dacă nu credeţi, veţi fi zdrobiţi!”
10.	Şi Isaia mai grăi către Ahaz:
11.	„Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus”.
12.	Şi a spus Ahaz: „Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!”
13.	Şi a zis Isaia: „Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu?
14.	Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.
15.	El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele.
16.	Că înainte ca fiul acesta să ştie să dea la o parte răul şi să aleagă binele, pământul de care îţi este teamă, din pricina celor doi regi, va fi pustiit.
17.	Dar Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, vremuri care n-au mai venit de când Efraim s-a desfăcut de Iuda; va aduce pe regele Asiriei.
18.	Şi va fi că în ziua aceea Domnul va chema muştele care se află la capătul Nilului – fluviul Egiptului – şi albinele din pământul Asiriei;
19.	Şi vor veni şi se vor aşeza cu toate în văile cele prăpăstioase şi în crăpăturile stâncilor şi în toate tufişurile şi în toate ţinuturile nelocuite.
20.	În vremea aceea, va rade Domnul cu un brici, luat de împrumut de dincolo de Eufrat, pe regele Asiriei, capul, părul de pe trup şi îi va smulge şi barba.
21.	În vremea aceea, cine va hrăni o vacă şi două oi
22.	Va avea belşug de unt din pricina mulţimii laptelui şi cei ce vor fi rămas în ţară se vor hrăni cu smântână şi cu miere.
23.	În ziua aceea, unde era un loc de o mie de butuci pe preţ de o mie de sicli, va fi plin de spini şi de bălării.
24.	Acolo oamenii vor intra înarmaţi cu arcuri şi cu săgeţi, căci toată ţara va fi plină de spini şi de bălării.
25.	Şi în toţi munţii care erau curăţaţi cu săpăliga, tu nu te vei duce, de frica spinilor şi a bălăriilor. Acolo se va da drumul boilor şi oilor, ca să calce pământul.

Isaia C3

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 3

1.	Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă,
2.	Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân;
3.	Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.
4.	Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia.
5.	În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.
6.	Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.
7.	Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: „Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!”
8.	Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui.
9.	Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău…
10.	Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui.
11.	Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui.
12.	Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi.
13.	Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.
14.	Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice: „Voi, voi aţi pustiit via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre.
15.	Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor sărmani?” zice Domnul Dumnezeu Savaot.
16.	Şi mai zice Domnul: „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor,
17.	Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor”.
18.	În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,
19.	Cercei, brăţări, văluri,
20.	Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane,
21.	Inele, verigi de nas,
22.	Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi,
23.	Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.
24.	Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe: pecete de robie.
25.	Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie.
26.	Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.