2. Profetul Valaam (Numerii 22–24)
Inscrierea profetului Mesopotamian in randul profetilor iudaici este indreptatita de descoperirile primite prin inger (Numerii 22:22-35) si apoi in mod direct de la Dumnezeu. Iahve ii descopera lucruri legate de soarta poporului Israel, precum si cele privitoare la Mesia.
Profetul pagan Valaam era fiul lui Beor si locuia in cetatea Petor, situata pe malul Eufratului (Numerii 22:5). Forma ebraica a numelui profetului “Bilam” sau dupa unii “Balaam”, fiul lui Beor sau Bosor s-ar traduce prin “mancaul”. Numele profetului, in lumina etimologiei sale, ar putea fi o porecla care se aplica oamenilor gurmanzi, mai ales celor care in Orientul indepartat preziceau dupa ce li se ofereau daruri, ca sa ghhiceasca (Numerii 22:7), practica asemuita cu profetismul. De la aceasta practica a facut exceptie Valaam, deoarece el a fost inspirat de Dumnezeu ca sa prooroceasca despre viitorul lui Israel, popor din care se va naste Mesia.
Era perioada de pribegie a lui Israel prin pustie spre tara fagaduita. Trecuse de tinuturile Vasanului si ale Amoreilor, pe care Dumnezeu le daduse in mainile lor, si s-au asezat in sesurile Moabului: “Purcezând apoi de acolo, fiii lui Israel au tăbărât în şesurile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului”, (Numerii 22:1).
Infricosat de multimea poporului Israel, Balac, fiul lui Sefor, pe atunci regele ,moabitilor, a facut un apel la ajutorul madianitilor, care, vremelnic, le-au fost vecini. In apelul sau catre madianiti, regele moabit aseamana Israelul cu un bou care mananca totul in jurul sau: “Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului”, (Numerii 22:4).
Origen prezinta un scurt comentariu legat de aceasta asemanare: “Asa am inteles eu de la unul din batranii dascali care talcuia textul din cartea Numerilor, unde se spune: Aceasta sinagoga va inghiti sinagoga noastra, cum mananca boul iarba campului. El a explicat pentru ce s-a intrebuintat o astfel de asemanare, (…) pentru a face sa se inteleaga, in acest loc, ca sinagoga Domnului care ne-a precedat prin sfinti va inghiti cu limba si gura sinagoga vrajmasa, cu alte cuvinte, ea va zdrobi pe vrajmasii nostri prin rugaciunile si mijlocirile ei”.
Speriat de o oarecare navalire a evreilor in pelegrinarea lor spre Canaan, Balac, regele Moabului, l-a rugat si pe profetul pagan Valaam sa vina si sa blesteme poporul evreu: “Iată a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi trăieşte lângă mine. Vino deci şi-mi blesteamă poporul acesta, că este mai tare decât mine, şi atunci poate voi fi în stare să-l bat şi să-l alung din ţară”, (Numerii 22:5-6).
In vremurile indepartate, toate blestemele si binecuvantarile erau privite ca avand in ele insele o putere in implinirea adevarului (Facerea 27:37), dar binecuvantarile si blestemele lui Valaam erau socotite ca avand in ele insele o putere ce depasea limita normalului: “pe cine binecuvântezi tu acela este binecuvântat, şi pe cine blestemi este blestemat”, (Numerii 22:5). Era raspandita credinta in actiunea malefica a blestemelor, dar cei care se inchinau cu credinta lui Iahve aveau nadejdea ca prin lucrarea Lui un blestem omenesc se poate transforma intr-o binecuvantare (II Regi 16:2 ; I Paralipomena 4:9-10). Intamplarea din Numerii (22–24) ilustreaza credinta poporului Israel ca atata vreme cat se afla sub purtarea de grija a lui Dumnezeu nu au a se teme de nici un blestem omenesc si de nici o alta forma de magie (Deuteronom 23:5 ; Neemia 13:2).
Poporul Israel era alesul Domnului si nu va lasa Iahve ca poporul Sau sa fie blestemat: “Să nu te duci cu ei şi să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat”, (Numerii 22:12). La insistenta lui Balac si probabil influentat de promisiunile acestuia, Valaam se duce sa blesteme poporul.
In drumul sau, Valaam traieste o experienta deosebita. Ingerul Domnului ii tine calea, iar asina incalecata de el se exprima in grai omenesc (Numerii 22:23-34).
Valaam este instiintat si indemnat prin inger sa nu blesteme poporul, ci sa-l binecuvanteze. Balac insusi l-a insotit pe Valaam la locurile stabilite pentru blestem, Chiriat-Hutot, Fazga si varful lui Peor (Numerii 22:39 ; 23:14-28). Dar de fiecare data mesajul profetului a fost cel pe care-l pusese Domnul in gura sa. Astfel, in sesul Moabului, Israel a fost binecuvantat de profetul adomit (Numerii 23:7-10, 18-24 ; 24:3-9).
Despre acest eveniment vorbeste lamurit Sfantul Chiril al Alexandriei in dialogul sau cu Paladie: “Vino deci şi-mi blesteamă poporul acesta”. Dar dupa ce au venit solii, acesta le-a zis: “Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns cum îmi va spune Domnul”, (Numerii 22:6-8). Si cautand sa aiba visuri reci (rau voitoare) si dracesti si asteptand cele ce aveau sa-i vina din descantec si mestesug vrajitoresc, el spune ca i-a grait lui Domnul. Caci se prefacea ca cheama pe Dumnezeu. Dar desi Sfanta Scriptura se foloseste de cuvinte obisnuite vrajitorilor, nu socotim ca am judeca drept ca Dumnezeu, Cel prin fire adevarat, pune in suflete celor intinati adevarul din iubire si graieste unui spurcat vrajitor si inchinator la idoli. Totusi zice: “Cine sunt oamenii aceia de la tine?”, (Numerii 22:9). Iar dupa ce acela a aratat pricina venirii: “Să nu te duci cu ei şi să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat”, (Numerii 22:12). Vezi limpede cum fericitul inger indemna, ca din partea lui Dumnezeu, pe vrajitorul inselator si graitor de lucruri desarte, sa nu incerce sa blesteme pe cel binecuvantat de Dumnezeu, nici sa opuna hotararilor dumnezeiesti nascocirile relele planuri omenesti. Si aceasta nu pentru ca blestemul lui ar putea sa vatame, ci pentru ca cel ce s-a prins nebuneste de o astfel de nadejde sa afle limpede si vadit si prin el ca Israel nu poate fi biruit niciodata de moabiti si madianiti, deoarece Dumnezeu e Cel ce ocroteste si lupta si inconjoara cu bunavoirea Lui pe poporul credincios Lui si binecuvantat.
Acestea le-a spus dumnezeiescul inger si a poruncit sa le faca. Dar fiindca vrajitorul era ispitit cu fagaduieli de daruri sa mearga, si se gandea ca va putea sa faca aceasta, fericitul inger l-a lasat sa mearga. Dar i s-a aratat la mijlocul drumului cu sabia fulgeratoare, invatandu-l limpede ca de va vrea sa blesteme pe cei binecuvantati, razboiul ii va fi fata de Dumnezeu si fata de ingeri. Iar dupa ce a ajuns la madianit si a ridicat jertfelnicul si a poruncit sa se aduca jertfe, a devenit indata prooroc, dar nu cel obisnuit si mincinos, ci prin puterea dumnezeiasca si negraita a fost prefacut, fara sa nadajduiasca, in contrariul. Caci n-a mai blestemat, ci mai vartos a binecuvantat pe Israel si l-a lovit pe Valac cu suparari amare. Caci s-a scris: “S-a mâniat Balac pe Valaam şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Valaam: “Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, iar tu, iată, i-ai binecuvântat de trei ori până acum. Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de cinste”. Valaam însă a zis către Balac: “N-am spus eu oare solilor tăi pe care i-ai trimis la mine: Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului, ca să fac ceva bun sau rău după placul meu; câte-mi va spune Domnul, acelea le voi grăi?”, (Numerii 24:10-13). E obiceiul proorocilor mincinosi sa se foloseasca de cuvinte inselatoare, prefacandu-se ca le vor spune, fara indoiala, adevarul celor ce vin sa-i intrebe. Grairea adevarului e straina de mestesugul descantatorului si vrajitorului. Adevarul e adus uneori de la Dumnezeu pentru ca sa doboare cu putere sufletele celor vrednici de osanda, prin prevestirea celor ce vor fi.
In binecuvantarea lui Valaam, care a avut ca urmare infrangerea moabitilor, se cuprinde si mesajul mesianic: “Ieşi-va din sămânţa lui un Om, care va stăpâni neamuri multe şi stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag şi împărăţia Lui se va înălţa. Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel…”, (Numerii 24:7-17). Prin cuvintele acestea, profetul, de alt neam decat cel israelitean, se inscrie in randul profetilor iudaici care au rostit mesaje mesianice.
Textul de la Numerii (24:25) pare sa indice ca Valaam s-a intors in cetatea lui dupa ce l-a binecuvantat pe Israel, dar il gasim mai tarziu printre madianiti, sfatuind pe fiicele acestora sa-i araga pe israeliti la idolatrie (Numerii 31:16). Pentru aceasta a fost ucis de israeliti impreuna cu regii madianiti (Numerii 31:8).
Rostind cuvantul Domnului, Caruia i se supusese, Valaam se numeste pe sine: “bărbatul cel ce vede cu adevărat; cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaşte gândurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii şi-i are deschişi”, (Numerii 24:3-4). Deducem din aceste cuvinte ca desi Valaam isi avea izvorul stiintei sale in Dumnezeu isi intrebuinta spre rau darurile primite, ocupandu-se cu blestmele, vrajitoria si sfaturi contrare voii lui Iahve. Probabil din aceste considerente, in Noul Testament numele lui este folosit ca simbol al lacomiei (II Petru 2:15 ; Iuda 1:11) si al participarii la idolatrie si imoralitate (Apocalipsa 2:14). De asemenea, Parintii Bisericii vin cu aprecieri foarte aspre la adresa lui Valaam.
Prin natura interventiei sale, Valaam poate fi privit ca reprezentantul spiritualitatii popoarelor pagane, care, din voia lui Dumnezeu, a intrat in contact cu poporul evreu.
Din putinele date pe care le cunoastem despre acest profet el pare sa fi fost un personaj enigmatic, sincretist si oportunist.
Un Suflet Ortodox 