Ieremia C24

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 24

1.	După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda şi pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii şi cu fierarii şi i-a dus la Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coşuri cu smochine, aşezate înaintea templului Domnului:
2.	Un coş era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coş era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca.
3.	Atunci mi-a zis Domnul: „Ce vezi tu, Ieremia?” Şi eu am zis: „Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce sunt”.
4.	Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
5.	„Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Caldeilor.
6.	Şi-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, şi-i voi întoarce în ţara aceasta şi nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi;
7.	Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor”.
8.	Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Aşa voi face să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui şi restul Ierusalimului, cei care au rămas în ţara aceasta şi cei care trăiesc în ţara Egiptului;
9.	Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de ocară şi de pildă, de batjocură şi blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
10.	Şi voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor”.

Cartea Iuditei C9

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 9

1.	Iudita a căzut cu faţa la pământ şi şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a lepădat sacul cu care era încinsă. Şi în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare şi a zis către Domnul:
2.	„Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare şi au acoperit coapsele ei spre ruşine şi sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: „Aceasta nu va fi!”, dar ei au făcut-o.
3.	Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, şi patul lor, care a fost pângărit de înşelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge şi ai lovit pe robi şi pe stăpâni, şi pe căpeteniile lor,
4.	Şi pe femeile lor le-ai dat răpirii şi pe fiicele lor la robie şi toate odoarele lor jafului iubiţilor Tăi fii, care erau înflăcăraţi de zelul pentru Tine şi îngroziţi de întinarea sângelui lor, şi pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
5.	Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar şi pe cele de acum şi de mai târziu. Prezentul şi viitorul, Tu le-ai ştiut, şi cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
6.	Gândurile Tale s-au înfăţişat şi au zis: „Iată-ne, suntem de faţă!” Toate căile Tale sunt pregătite şi hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7.	Căci, iată, oştirea Asirienilor este numeroasă şi ei se mândresc cu cai şi călăreţi şi se trufesc cu braţul vânjos al pedestraşilor, şi îşi pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc şi în praştie şi nu ştiu că Tu eşti Domnul, Care pune capăt războaielor.
8.	Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor şi în mânia Ta dărâmă tăria lor, căci ei şi-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte şi să întineze cortul sălăşluirii slăvitului Tău nume şi cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
9.	Caută în jos la trufia lor şi trimite mânia Ta peste capetele lor, şi dă în mâna mea, „lei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
10.	Izbeşte cu buzele mele cele viclene rob şi stăpân, stăpân şi rob. Nimiceşte semeţia lor prin mâna unei femei!
11.	Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiţi, izbăvitorul celor deznădăjduiţi.
12.	O, Dumnezeule al părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israel, Stăpânul cerului şi al pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
13.	Şi dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni şi zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău şi a sfântului Tău locaş, a muntelui Sion şi a casei fiilor Tăi!
14.	Şi fă ca întreg poporul Tău, precum şi fiecare seminţie, să cunoască şi să ştie că Tu eşti Dumnezeul puterilor şi al tăriei şi că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!”

Ecclesiastul C2

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Capitolul 2

1.	Grăiam inimii mele: „Vino să te ispitesc cu veselia şi să te fac să guşti plăcerea!” Şi iată că şi aceasta este deşertăciune.
2.	„E nebunie!” am zis despre râs. Şi despre veselie: „La ce poate să folosească!”
3.	Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin – pe când cugetul meu umbla după înţelepciune şi cerceta nebunia – până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieţii lor.
4.	Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,
5.	Am făcut grădini şi parcuri şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori;
6.	Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii;
7.	Am cumpărat robi şi roabe şi am avut feciori născuţi în casă, asemenea şi turme de vite, şi oi fără de număr, mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.
8.	Am strâns aur şi argint şi număr mare de regi şi de satrapi; am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor anului mi-am agonisit: o prinţesă şi alte prinţese.
9.	Am fost mare şi am întrecut pe toţi cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim şi înţelepciunea a rămas cu mine.
10.	Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
11.	Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare.
12.	Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?
13.	Atunci m-am încredinţat că înţelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului.
14.	Înţeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut şi eu că aceeaşi soartă vor avea toţi.
15.	Deci am zis în inima mea: „Aceeaşi soartă ca şi cel nebun avea-voi şi eu; atunci la ce îmi foloseşte înţelepciunea?” Şi am zis în mintea mea că şi aceasta este deşertăciune.
16.	Căci pomenirea celui înţelept ca şi a celui nebun nu este veşnică, fiindcă în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitaţi; atunci înţeleptul moare ca şi nebunul.
17.	Drept aceea am urât viaţa, căci rele sunt cele ce se fac sub soare; şi totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
18.	Şi am urât toată munca pe care am muncit-o sub soare, fiindcă voi lăsa-o omului care va veni după mine.
19.	Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun! Şi el va face ce va găsi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit şi m-am chibzuit sub soare! Şi aceasta este deşertăciune!
20.	Şi am început să mă las deznădejdii pentru toată munca cea de sub soare,
21.	Căci un om care a pus în lucrul lui înţelepciune şi ştiinţă şi a avut izbândă, îl împarte cu cel care n-a lucrat. Şi aceasta aste deşertăciune şi un rău nespus de mare.
22.	Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui şi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
23.	Toate zilele lui nu sunt decât suferinţă şi îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este deşertăciune!
24.	Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi desfăteze sufletul cu mulţumirea din munca sa. Şi am văzut că şi aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu.
25.	Cine poate oare să mănânce şi să bea fără să mulţumească Lui?
26.	Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune şi să strângă pentru a da celui ce este bun în faţa lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt!

Cartea întâi a macabeilor C14

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 14

1.	Şi în anul o sută şaptezeci şi doi, regele Dimitrie şi-a adunat puterile sale şi s-a dus în Media să-şi caute ajutor, ca să bată pe Trifon.
2.	Iar auzind Arsachis, regele Persiei şi al Mediei, că a venit Dimitrie în hotarele sale, a trimis pe unul din căpeteniile sale, ca să-l prindă viu.
3.	Acesta, mergând, a bătut oştirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a dus la Arsachis şi l-a pus sub pază.
4.	Şi s-a odihnit ţara în pace în toate zilele lui Simon şi a căutat el cele bune neamului său şi le-a plăcut stăpânirea lui şi mărirea lui în toate zilele.
5.	Şi sporind mărirea sa, a luat Iafa, ca să aibă port şi a făcut intrare la insulele mării.
6.	Şi a lăţit hotarele neamului său şi a stăpânit ţara.
7.	Şi a adunat mulţi robi şi a stăpânit Ghezerul şi Betţurul şi cetatea şi a scos necurăţeniile din ea, că nu i se mai împotrivea nimeni.
8.	Şi lucrau pământul cu pace şi pământul da roadele lui şi pomii câmpurilor fructele lor.
9.	Bătrânii şedeau în uliţe, toţi vorbeau de lucrurile cele bune şi tinerii se îmbrăcau în haine de mărire şi cu îmbrăcăminte de război.
10.	Cetăţilor le-a dat hrană şi le-a făcut întărituri, încât s-a vestit numele măririi lui până la marginea pământului.
11.	A adus pace pe pământ şi s-a veselit Israel cu veselie mare.
12.	Şi a şezut fiecare sub viţa sa şi sub smochinul său, că nu avea cine să-i înspăimânte.
13.	Că se sfârşiseră de pe pământ cei care aduceau războaie asupra lor şi regii se prăbuşiseră în zilele acelea.
14.	Şi a întărit pe toţi smeriţii poporului său, a păzit legea şi a pierdut pe cel fără de lege şi viclean.
15.	Sfântul locaş l-a mărit şi a înmulţit vasele cele sfinte.
16.	Şi s-a auzit la Roma şi până la Sparta că a murit Ionatan şi s-au mâhnit foarte.
17.	Şi au auzit că Simon, fratele lui, s-a făcut în locul lui arhiereu şi stăpâneşte ţara şi cetăţile cele din ea.
18.	Şi i-au scris lui pe table de aramă, ca să înnoiască prietenia cu el şi tovărăşia pe care o făcuseră cu Iuda şi cu Ionatan, fraţii lui.
19.	Şi s-a citit înaintea adunării în Ierusalim.
20.	Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este aceasta: „Căpeteniile Spartanilor şi cetatea lor, lui Simon arhiereul, bătrânilor şi preoţilor şi la tot poporul Iudeilor, bucurie.
21.	Solii cei trimişi la poporul nostru ne-au spus de mărirea şi cinstea voastră şi ne-am bucurat de venirea lor.
22.	Şi am scris cele zise de ei în cartea sfaturilor poporului, precum urmează: Numeniu, fiul lui Antioh şi Antipater, fiul lui Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca să înnoiască prietenia cu noi.
23.	Şi a primit poporul pe oamenii aceştia cu cinste şi a pus copia de pe cuvintele lor în arhiva ţării ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o arhiereului Simon”.
24.	După aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, având o pavăză mare de aur care preţuia o mie de mine, ca să întărească tovărăşia cu ei.
25.	Şi dacă a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: „Cu ce daruri vom răsplăti pe Simon şi pe fiii lui?
26.	Că au fost viteji, el şi fraţii lui, casa tatălui său şi au bătut pe vrăjmaşii lui Israel şi au întărit stăpânirea lui Israel”. Atunci au scris toate acestea pe table de aramă, pe care le-au pus pe stâlpi în muntele Sionului.
27.	Şi iată copia scrisorii: „În ziua a optsprezecea a lunii Elul, în anul o sută şaptezeci şi doi, care este al treilea an, pe vremea lui Simon arhiereul,
28.	Căpetenia poporului Domnului, când era mare adunare de preoţi şi de popor şi de căpetenii ale neamului şi bătrâni ai ţării, vi s-au făcut cunoscut acestea: Fiindcă de multe ori au fost războaie în ţară,
29.	Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib şi fraţii lui, s-au pus în primejdie, stând împotriva vrăjmaşilor neamului său, ca să apere templul şi legea şi cu mărire a preamărit neamul său.
30.	Şi a adunat Ionatan neamul său şi s-a făcut lui arhiereu, şi s-a adăugat la poporul său.
31.	Şi au vrut vrăjmaşii să le calce ţara, ca să le-o supună şi să-şi ridice mâinile asupra celor sfinte ale lor.
32.	Atunci s-a sculat Simon şi a pornit război pentru neamul său şi a cheltuit bani mulţi dintr-ai săi şi a dat arme şi simbrie bărbaţilor viteji din neamul său,
33.	Şi a întărit cetăţile Iudeii şi Betţurul cel de la hotarele Iudeii, unde erau armele vrăjmaşilor mai înainte şi a pus acolo pază bărbaţi iudei.
34.	Şi a întărit Iafa cea de la mare şi Ghezer cea de la hotarele Azotului, în care mai înainte locuiau vrăjmaşii şi au locuit acolo Iudei şi câte mai trebuia le-a făcut.
35.	Şi văzând poporul credinţa lui Simon şi mărirea adusă de el neamului său, l-a pus cârmuitor şi arhiereu, pentru că el a făcut toate acestea, păstrând dreptatea şi credinţa neamului său şi râvnind în tot chipul să înalţe pe poporul său.
36.	Şi în zilele acelea a mers bine lucrul prin mâinile lui, că s-au izgonit străinii din ţara lor şi cei din cetatea lui David din Ierusalim, care îşi făcuseră cetate, din care ieşeau şi pângăreau împrejurimea templului şi aduceau mult necaz cu întinăciunea lor.
37.	Şi a pus să locuiască în el bărbaţi iudei şi l-a întărit spre apărarea ţării şi a cetăţii şi a înălţat zidurile Ierusalimului.
38.	Şi regele Dimitrie i-a întărit arhieria după aceasta,
39.	Şi l-a făcut dintre prietenii săi, şi l-a mărit apoi cu cinste mare,
40.	Pentru că a auzit că Romanii îi au pe Evrei de prieteni şi aliaţi; şi că ei au ieşit înaintea solilor lui Simon cu cinste;
41.	Pentru toate acestea au voit Iudeii şi preoţii să le fie Simon cârmuitor şi arhiereu în veac, până se va scula prooroc credincios,
42.	Şi să fie peste ei cârmuitor şi să aibă grijă de cele sfinte, să facă rânduieli mai mari peste lucrurile lor şi peste ţară şi peste arme şi cetăţi.
43.	Şi să poarte grijă de templu şi toţi să asculte de el şi cu numele lui să se scrie toate scrisorile în ţară şi să se îmbrace cu porfiră şi să poarte podoabe de aur.
44.	Şi nimănui din popor şi din preoţi nu va fi îngăduit să calce ceva din acestea şi să fie împotriva celor ce va zice el, sau să facă adunare în ţară fără de el, sau să se îmbrace cu porfiră şi să poarte agrafă de aur;
45.	Iar cine va face afară de acestea sau va călca ceva dintr-acestea să fie vinovat”.
46.	Şi a primit tot poporul să-i facă lui Simon, după cuvintele acestea.
47.	Iar Simon a primit şi a voit să fie arhiereu şi cârmuitor şi stăpânitor neamului evreiesc şi preoţilor şi să poarte grijă de toii.
48.	Şi a zis ca scrisoarea aceasta să fie săpată în table de aramă,
49.	Şi să le aşeze în curtea templului în loc ales şi copii după ele să le pună în vistierie, ca să le aibă Simon şi fiii lui.

Cartea a treia a lui Ezdra C7

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Capitolul 7

1.	Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei şi al Feniciei, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, urmând celor poruncite de regele Darius,
2.	Cârmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grijă, ajutând pe bătrânii Iudeilor şi pe preoţii slujitori la jertfe.
3.	Şi cu spor se făceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu şi Zaharia proorocii.
4.	Şi s-au terminat acestea prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israel, şi cu voia lui Cirus şi a lui Darius şi a lui Artaxerxe, regii Perşilor.
5.	Şi s-a terminat templul cel sfânt până în ziua de douăzeci şi trei ale lunii lui Adar, în al şaselea an al lui Darius, regele Perşilor.
6.	Şi au săvârşit fiii lui Israel şi preoţii şi leviţii şi ceilalţi din foştii robi, care s-au adăugat, după cele ce sunt scrise în cartea lui Moise.
7.	Şi au adus jertfă la sfinţirea templului Domnului tauri o sută, berbeci două sute, miei patru sute;
8.	Doisprezece ţapi jertfă pentru păcatul a tot Israelul, după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.
9.	Şi preoţii şi leviţii stăteau după seminţii îmbrăcaţi în odăjdii, la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel, cum este rânduit în cartea lui Moise; la fel şi portarii, fiecare la poarta lui.
10.	Şi fiii lui Israel, care se întorseseră din robie, au sărbătorit Paştile în ziua de paisprezece a lunii întâi, după ce se curăţiseră preoţii şi leviţii,
11.	Precum şi toţi fiii robiei, care s-au curăţit.
12.	Că leviţii toţi o dată s-au curăţit, şi au junghiat mielul pascal pentru toţi fiii lui Israel întorşi din robie şi pentru fraţii lor, preoţii, şi pentru ei înşişi.
13.	Şi au mâncat fiii lui Israel, cei întorşi din robie, şi toţi câţi se depărtaseră de urâciunile neamurilor din ţară, căutând pe Domnul.
14.	Şi au prăznuit sărbătoarea azimelor şapte zile, veselindu-se înaintea Domnului,
15.	Pentru că El întorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca să întărească mâinile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel.