Ieremia C45

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 45

1.	Cuvântul pe care l-a spus proorocul Ieremia lui Baruh, fiul lui Neria, când a scris el cuvintele acestea din gura lui Ieremia în carte, în anul al patrulea al domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
2.	„Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, Baruh:
3.	Tu zici: „Vai de mine, că Domnul a adăugat durere la boala mea; am slăbit suspinând şi nu-mi găsesc liniştea!”
4.	Spune-i, zice Domnul: Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma, şi ce am sădit, voi smulge, – adică toată ţara aceasta.
5.	Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce nenorocire asupra a tot trupul, zice Domnul, iar ţie, drept pradă, îţi voi lăsa viaţa ta, în toate locurile, oriunde vei merge”.

Ieremia C36

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 36

1.	În anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost de la Domnul către Ieremia cuvântul acesta:
2.	„Ia-ţi un sul de hârtie şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu despre Israel, despre Iuda şi despre toate popoarele, din ziua de când am început a-ţi grăi, din zilele lui Iosia şi până în ziua de astăzi;
3.	Că poate va auzi casa lui Iuda tot răul ce Mi-am pus în gând să i-l fac, ca să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea, pentru ca Eu să le iert nedreptăţile lor şi păcatele lor”.
4.	Atunci a chemat Ieremia pe Baruh, fiul lui Neria, şi după spusa lui Ieremia a scris Baruh pe hârtia sulului toate cuvintele Domnului pe care le grăise El aceluia.
5.	Şi a poruncit Ieremia lui Baruh şi a zis: „Eu sunt închis şi nu mă pot duce în templul Domnului.
6.	Deci, du-te tu şi cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine în sul, citeşte-le în templul Domnului, în ziua postului, în auzul poporului; citeşte-le de asemenea şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care sunt veniţi de prin toate cetăţile;
7.	Poate vor înălţa rugă smerită înaintea feţei Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea, căci mare este mânia şi supărarea pe care a arătat-o Domnul asupra poporului acestuia”.
8.	Şi a făcut Baruh, fiul lui Neria, tot ce i-a poruncit Ieremia, citind în templul Domnului cuvintele Domnului cele scrise în sul.
9.	În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a opta, a vestit post înaintea feţei Domnului pentru tot poporul din Ierusalim şi pentru tot poporul care venise la Ierusalim de prin oraşele lui Iuda.
10.	şi cuvintele lui Ieremia, cele scrise în sul, le-a citit Baruh în templul Domnului, în camera lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, în curtea de sus, la intrarea de la poarta cea nouă a templului Domnului, în auzul poporului.
11.	Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului cele scrise în sul.
12.	Şi s-a coborât în casa regelui, în camera secretarului regelui şi iată acolo stăteau toţi dregătorii: Elişama, secretarul regelui, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Sedechia, fiul lui Hanania şi toţi ceilalţi dregători.
13.	Şi le-a povestit acestora Miheia toate cuvintele ce le auzise, când a citit Baruh cartea în auzul poporului.
14.	Atunci dregătorii au trimis la Baruh pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, ca să-i spună: „Cartea pe care tu ai citit-o în auzul poporului, să o iei în mâna ta şi să vii”.
15.	Atunci Baruh, fiul lui Neria, a luat cartea în mâna sa şi a venit la ei. Iar ei i-au zis: „Şezi şi ne citeşte în auz!” Şi a citit Baruh în auzul lor.
16.	Iar dacă au ascultat ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis către Baruh: „Vom spune numaidecât regelui toate cuvintele acestea!”
17.	Şi apoi au întrebat pe Baruh: „Spune-ne insă cum ai scris tu din gura lui toate cuvintele acestea?”
18.	Şi Baruh le-a spus: „El mia rostit cu gura sa toate cuvintele acestea, iar eu le-am scris cu cerneală în sulul acesta”.
19.	Atunci au zis dregătorii către Baruh: „Du-te şi te ascunde şi tu şi Ieremia, ca nimeni să nu ştie unde sunteţi!”
20.	Apoi ei s-au dus la rege în palat, iar cartea au lăsat-o în odaia lui Elişama, secretarul regelui, şi au spus în auzul regelui toate cuvintele acestea.
21.	Şi a trimis regele pe Iehudi să aducă îndată cartea, şi acesta a luat-o din camera lui Elişama, secretarul regelui; şi a citit-o Iehudi în auzul regelui şi în auzul tuturor dregătorilor care stăteau lângă rege.
22.	În vremea aceea, în luna a noua, regele şedea în palatul de iarnă şi înaintea lui ardea o tavă cu jeratic.
23.	După ce a citit Iehudi trei sau patru coloane, regele a tăiat cu cuţitaşul secretarului cartea şi a aruncat-o în focul de pe tavă, nimicind-o toată.
24.	Şi nu s-au temut, nici şi-au sfâşiat hainele lor, nici regele, nici toţi slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acestea.
25.	Deşi Elnatan, Delaia şi Ghemaria au rugat pe rege să nu ardă cartea, el însă nu i-a ascultat.
26.	Şi a poruncit regele lui Ierahmeel, fiul regelui, şi lui Seraia, fiul lui Azirel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să prindă pe scriitorul Baruh şi pe Ieremia proorocul. Dar Domnul i-a ascuns.
27.	Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia, după ce regele a ars cartea şi cuvintele pe care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia, şi i-a zis:
28.	„Ia-ţi alt sul de hârtie şi scrie în el toate cuvintele de mai înainte, care au fost în celălalt sul, pe care l-a ars Ioiachim, regele lui Iuda, iar regelui lui Iuda, Ioiachim, să-i spui:
29.	Aşa zice Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea: Va veni îndată regele Babilonului şi va pustii ţara aceasta şi va pierde oamenii şi dobitoacele din ea?
30.	De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, regele lui Iuda: Nu va mai fi din el urmaş care să şadă pe scaunul lui David; trupul lui va fi aruncat în arşiţa zilei şi în frigul nopţii
31.	Şi-l voi pedepsi pe el şi neamul lui şi slugile lui pentru nedreptatea lor; voi aduce asupra lor şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra oamenilor lui Iuda tot răul pe care l-am rostit asupra lor şi ei n-au ascultat”.
32.	Şi a luat Ieremia alt sul de hârtie şi l-a dat lui Baruh scriitorul, fiul lui Neria, şi acesta a scris în el, din gura lui Ieremia, toate cuvintele din sulul ce-l aruncase în foc Ioiachim, regele lui Iuda, şi a mai adăugat la ele multe cuvinte asemenea acelora.

Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) C35

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36

Capitolul 35

1.	În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paştile Domnului în Ierusalim şi a junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi.
2.	A aşezat pe preoţi la locul lor şi i-a obligat să slujească în templul Domnului;
3.	Iar leviţilor, care învăţau pe toţi Israeliţii şi care erau sfinţiţi pentru Domnul, le-a zis: „Puneţi chivotul cel sfânt în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveţi nevoie să-l mai purtaţi pe umeri, ci slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său Israel
4.	Şi vă rânduiţi după neamurile voastre părinteşti şi după cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel şi cum a scris Solomon, fiul lui;
5.	Aşezaţi-vă în locaşul sfânt după cetele voastre între fiii poporului, fraţii voştri, şi după cetele în care sunt împărţiţi leviţii, după neamurile lor.
6.	Junghiaţi mielul Paştilor şi vă sfinţiţi şi-l pregătiţi pentru fraţii voştri, ca să facă ei după cuvântul Domnului care s-a dat prin Moise”.
7.	După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Paştilor, din vite mărunte un număr de treizeci de mii de miei şi de ţapi tineri şi trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.
8.	Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor: Hilchia, Zaharia şi Iehiel, căpeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preoţilor pentru jertfa Paştilor, două mii şase sute de oi, miei şi ţapi, şi trei sute de boi;
9.	Conania, Şemaia şi Natanael fraţii lui, şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpeteniile leviţilor, au dăruit leviţilor pentru jertfa Paştilor cinci mii de oi şi cinci sute de boi.
10.	Aşa s-a înjghebat slujba: preoţii s-au aşezat la locul lor şi leviţii după cetele lor şi după porunca regelui;
11.	Şi au junghiat mielul Paştilor şi au stropit preoţii cu sânge, luându-l din mâinile leviţilor; iar leviţii jupuiau pielea de pe animalele de jertfă.
12.	Apoi au rânduit cele gătite pentru arderile de tot, ca să le împartă poporului, cum era acesta împărţit în cete după familii, ca ei să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut ei şi cu boii.
13.	Şi au fript mielul Paştilor pe foc, după rânduială; şi jertfele cele sfinte le-au fiert în căldări, în oale şi în tigăi şi le-au împărţit fără multă trudă la tot poporul,
14.	Iar pentru ei şi pentru preoţi au gătit după aceasta, căci preoţii, fiii lui Aaron, au fost ocupaţi cu aducerea de jertfe şi de grăsimi până noaptea; şi de aceea leviţii au gătit şi pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
15.	Şi cântăreţii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, după rânduiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman şi a lui Iedutun, văzătorii regelui, asemenea şi portarii au stat la fiecare poartă; şi ei nici nu aveau nevoie să lipsească de la slujba lor, fiindcă leviţii, fraţii lor, găteau pentru ei.
16.	Aşa s-a gătit în acea zi toată slujba care a fost pentru Domnul, ca să se sărbătorească Paştile şi să se aducă arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, după porunca regelui Iosia.
17.	Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit în vremea aceea Paştile şi sărbătoarea azimelor, timp de şapte zile.
18.	Paşti ca acestea însă nu mai fuseseră sărbătorite în Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sărbătorit Paştile aşa cum a sărbătorit Iosia cu preoţii şi leviţii, cu tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi cu locuitorii Ierusalimului.
19.	Paştile acestea au fost sărbătorite în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.
20.	După toate acestea, care le-a făcut Iosia în templul lui Dumnezeu, şi cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce grăiesc din pântece, pe magi, capiştile, idolii şi Aşerele ce erau în Ierusalim şi în Iuda, ca să se păzească cuvintele Domnului, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul în templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre regii dinainte de el, ca să se fi întors la Domnul cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui şi cu toată tăria lui, după toată legea lui Moise, şi nici după el nu s-a ridicat ca el. Totuşi Domnul nu şi-a potolit de tot iuţimea cea mare a mâniei Lui, iuţime cu care Domnul Se mâniase pe Iuda, pentru toate fărădelegile pe care le săvârşise Manase. Şi a zis Domnul: „Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat casa lui Israel; şi voi lepăda cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o, şi templul despre care am zis: Numele Meu va fi acolo”. Şi a venit Neco, regele Egiptului, cu război asupra Carchemişului, pe Eufrat; şi Iosia i-a ieşit înainte.
21.	În vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca să-i spună: „Ce treabă am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu împotriva ta vin eu acum, ci merg acolo unde am război. Şi Dumnezeu mi-a poruncit să grăbesc; să nu te împotriveşti lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te piardă”.
22.	Dar Iosia nu s-a dat îndărăt dinaintea lui, ci s-a pregătit să se lupte cu el; şi n-a ascultat de cuvintele lui Neco, care erau din gura lui Dumnezeu, ci a ieşit la luptă în valea Meghido.
23.	Atunci arcaşii au tras asupra regelui Iosia; şi a zis regele slugilor sale: „Duceri-mă de aici, pentru că sunt greu rănit”.
24.	Şi l-au luat slugile lui din car şi l-au aşezat în alt car care-l avea el şi l-au dus la Ierusalim. Şi a murit şi a fost înmormântat cu părinţii săi. Şi tot Iuda şi Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.
25.	Asemenea şi Ieremia l-a jelit pe Iosia într-o cântare de jale. De Iosia au vorbit şi toţi cântăreţii şi toate cântăreţele în cântările lor de jelire, care s-au păstrat până azi şi se întrebuinţează în Israel. Ele se găsesc scrise în cartea cântărilor de jelire.
26.	Celelalte lucrări ale lui Iosia şi faptele cele bune ale lui, pe care le-a săvârşit după cele scrise în legea Domnului,
27.	Cum şi faptele lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, se găsesc scrise în cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda.

Cartea a patra a Regilor C14

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Capitolul 14

1.	În anul al doilea al lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, s-a făcut rege în Iuda, Amasia, fiul lui Ioaş, regele Iudei.
2.	Amasia era de douăzeci şi cinci de arii când a fost făcut rege şi a domnit în Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Numele mamei sale era Ioadin şi era din Ierusalim.
3.	Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului, dar nu ca strămoşul său David; s-a purtat însă în toate ca tatăl său Ioaş.
4.	Numai înălţimile n-au fost înlăturate, căci poporul tot mai săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
5.	Când a pus bine mâna pe domnie, Amasia a ucis slugile sale care uciseseră pe tatăl său;
6.	Dar pe copiii ucigaşilor nu i-a ucis, de vreme ce în cartea legii lui Moise, prin care porunceşte Domnul, este scris: „Părinţii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru copii, nici copiii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru părinţi, ci fiecare pentru vina sa trebuie să fie pedepsit cu moarte!”
7.	Tot el a bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sărată şi a luat Şilo prin luptă şi i-a pus numele Iocteel, pe care-l poartă până în ziua de astăzi.
8.	Atunci a trimis Amasia soli la Ioaş, regele lui Israel, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, zicând: „Vino să ne vedem la faţă”.
9.	Iar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele Iudei, să i se zică: „Spânul cel din Liban a trimis la cedrul Libanului să-i zică: Dă-ţi fata după fiul meu! Şi trecând fiarele sălbatice din Liban au călcat spinul.
10.	Tu ai bătut pe Edomiţi şi s-a înălţat inima ta! Bucură-te de biruinţă, dar şezi acasă la tine! De ce să te cerţi spre răul tău? Vei cădea şi cu tine va cădea Iuda!”
11.	Amasia însă n-a ascultat. Atunci s-a sculat Ioaş, regele lui Israel, şi s-a văzut faţă către faţă, el şi Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Şemeş în Iuda.
12.	Dar au fost bătuţi Iudeii de Israeliţi şi au fugit în corturile lor.
13.	Iar pe Amasia, regele Iudei, fiul lui Ioaş, fiul lui Ohozia, l-a prins Ioaş, regele lui Israel, în Bet-Şemeş şi s-a dus Ioaş la Ierusalim şi a stricat zidul Ierusalimului de la porţile lui Efraim până la porţile din colţ, pe o întindere de patru sute de coji.
14.	Şi au luat tot aurul şi argintul şi toate vasele câte s-au găsit la templul Domnului şi în vistieria casei regelui şi ostateci şi s-au întors în Samaria.
15.	Celelalte ştiri despre Ioaş, faptele şi vitejiile lui şi cum s-a luptat el cu Amasia, regele Iudei, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
16.	În urmă a adormit Ioaş cu părinţii săi şi a fost îngropat în Samaria cu regii lui Israel; iar în locul lui a fost făcut rege Ieroboam, fiul său.
17.	Amasia, fiul lui Ioaş, regele Iudei, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.
18.	Celelalte fapte ale lui Amasia sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
19.	Făcându-se însă la Ierusalim răsvrătire împotriva lui, a fugit în Lachiş, şi s-a trimis după el în Lachiş şi l-au ucis acolo,
20.	Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat în Ierusalim, cu părinţii săi, în cetatea lui David.
21.	După aceea tot poporul iudeu a luat pe Azaria, care era atunci numai de şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său Amasia.
22.	El a zidit Elatul şi l-a întors la Iuda, după ce regele răposase cu părinţii săi.
23.	În anul al cincisprezecelea al lui Amasia, fiul lui Ioaş, regele Iudei, a fost făcut rege în Samaria Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel.
24.	Şi a domnit patruzeci şi unu de ani şi a făcut fapte netrebnice în ochii Domnului; neabătându-se de la toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
25.	Acesta a aşezat din nou vechiul hotar al lui Israel de la intrarea în Hamat până la marea Araba, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, proorocul cel din Gat-Hefer,
26.	Că Domnul văzuse necazul foarte amar al lui Israel cel strâmtorat, lipsit şi părăsit şi nu era cine să-l ajute.
27.	Şi n-a vrut Domnul să stârpească numele Israeliţilor de sub cer, ci i-a izbăvit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaş.
28.	Celelalte ştiri despre Ieroboam, despre toate cele ce a făcut el, şi cum a întors Damascul şi Hamatul lui Iuda în Israel sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
29.	Apoi a adormit Ieroboam, cu părinţii săi, cu regii lui Israel, iar în locul lui a fost făcut rege Zaharia, fiul său.

Daniel C5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Capitolul 5

1.	Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din dregătorii săi şi în faţa celor o mie a băut vin.
2.	Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
3.	Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
4.	Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră.
5.	În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.
6.	Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
7.	Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: „Oricine va citi scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul gâtului lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!”
8.	Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul lui.
9.	Regele Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas înmărmuriţi.
10.	Regina, auzind strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in cămara de ospăţ. Ea a început a grăi şi a zis: „O, rege, să trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, şi chipul feţei tale să nu se schimbe!
11.	În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele şi al înţelepţilor.
12.	Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă şi o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el îţi va arăta tâlcuirea”.
13.	Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: „Tu eşti Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
14.	Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află lumină, pricepere şi înţelepciune fără seamăn.
15.	Acum au fost aduşi la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi citească scrisul acesta şi să-mi facă cunoscută tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
16.	Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu eşti în stare să citeşti scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în veşmânt de purpură şi lanţ de aur vei avea împrejurul gâtului tău şi vei cârmui ca al treilea în regatul meu”.
17.	Atunci Daniel a început să vorbească şi a grăit regelui: „Darurile tale poţi să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de preţ dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face cunoscută tâlcuirea lui.
18.	O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul, mărirea, cinstea şi strălucirea.
19.	Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi cobora pe cine voia.
20.	Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată;
21.	Şi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, şi a locuit cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii şi şi-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi aşază peste ea pe cine vrea.
22.	Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar că tu ştii toate acestea.
23.	Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, dumnezei care nu văd, nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale, nu L-ai cinstit.
24.	Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
25.	Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
26.	Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus capăt.
27.	Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
28.	Peres: a împărţit regatul tău şi l-a dat Mezilor şi Perşilor”.
29.	Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
30.	Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belşaţar, împăratul Caldeilor.

Cartea lui Neemia (a doua Ezdra) C13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 13

1.	În acea zi s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului şi s-a găsit scris în ea că Amonitul şi Moabitul nu pot fi primiţi niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2.	Pentru că ei n-au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine şi apă şi pentru că au tocmit împotriva lor pe Valaam, ca să-i blesteme, dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare.
3.	Şi auzind această lege, a despărţit Israel tot ce era străin.
4.	Dar înainte de aceasta, preotul Eliaşib, mai-marele peste cămările templului Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobie,
5.	Rânduise pentru acesta o odaie mare, unde mai înainte se puneau prinoasele, tămâia, vasele sfinte, zeciuiala de pâine, de vin şi de untdelemn, ce era hotărâtă pentru leviţi, cântăreţi, portari, şi ceea ce se cuvenea preoţilor.
6.	Eu nu eram la Ierusalim când s-au făcut toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege, în anul al treizeci şi doilea al domniei lui Artaxerxe, regele Babilonului.
7.	Şi la sfârşitul acestui an, am căpătat de la rege învoirea de a veni la Ierusalim, şi am aflat de răul ce a făcut Eliaşib, dând lui Tobie o cămară în curtea templului lui Dumnezeu.
8.	Şi mi-a părut foarte rău de acestea şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile care erau ale lui Tobie, dând poruncă să fie sfinţite cămările.
9.	Şi am pus din nou lucrurile templului lui Dumnezeu, prinoasele şi tămâia.
10.	Am mai înţeles de asemenea că părţile ce se cuveneau leviţilor nu le fuseseră date şi că leviţii şi cântăreţii, însărcinaţi să facă slujbă, fugiseră pe la ţarinile lor.
11.	De aceea am mustrat pe căpetenii şi am zis: „Pentru ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu?” Şi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus la locurile lor.
12.	Atunci toţi Iudeii au început a aduce la cămară zeciuială de pâine, de vin şi de untdelemn;
13.	Şi eu am încredinţat supravegherea cămărilor lui Şelemia preotul şi lui Ţadoc cărturarul, şi lui Pedaia, unul dintre leviţi, şi le-am dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci aceştia se bucurau de mare cinste. Şi tot ei au fost împuterniciţi să facă împărţire fraţilor lor.
14.	Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujbele din el!
15.	În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua odihnei, aduceau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi tot felul de greutăţi şi le duceau în ziua odihnei la Ierusalim. Şi le-am făcut mustrare aspră chiar atunci, când vindeau lucruri de mâncare.
16.	De asemenea se aflau Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau, în ziua odihnei, Iudeilor în Ierusalim.
17.	Şi am mustrat pe mai-marii Iudeilor şi le-am zis: „Ce înseamnă aceste fapte urâte, pe care le faceţi voi, pângărind ziua odihnei?
18.	Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră şi asupra acestei cetăţi? Şi voi atrageţi din nou mânia Lui asupra lui Israel, necinstind ziua odihnei!”
19.	Apoi am poruncit să se închidă toate porţile Ierusalimului în ajunul zilei de odihnă, când începe a se întuneca, şi să nu se mai deschidă decât după ea. Şi am pus câte unul din slujitorii mei la porţi, ca să împiedice intrarea de mărfuri în ziua odihnei.
20.	Atunci neguţători şi vânzători de tot felul de lucruri au rămas câteodată sau de două ori afară din Ierusalim.
21.	Dar eu i-am mustrat aspru, zicându-le: „pentru ce petreceţi voi noaptea înaintea zidurilor? De veţi mai face aceasta, voi pune mâna pe voi!” De atunci ei n-au mai venit în ziua odihnei.
22.	Şi am mai poruncit eu leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua odihnei. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, pentru acestea şi mă ocroteşte după mare mila Ta!
23.	Tot atunci am văzut eu Iudei, luându-şi femei aşdodiene, amonite şi moabite.
24.	Jumătate din copiii lor vorbeau limba aşdodiană şi nu ştiau să vorbească evreieşte; nu ştiau decât limba unuia sau altuia din acele popoare.
25.	Eu i-am mustrat aspru şi pe aceştia şi i-am blestemat; ba pe unii i-am lovit, le-am smuls părul şi i-am jurat pe numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă daţi fetele după feciorii lor şi să nu luaţi pe fetele lor, nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.
26.	Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu se afla rege ca el la nici un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în păcat.
27.	Se poate oare să aud eu de voi că faceţi acest rău mare şi păcătuiţi înaintea lui Dumnezeu, luându-vă femei de alt neam?”
28.	Unul din fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, preotul cel mare, era ginerele lui Sanbalat Horonitul; dar eu l-am alungat de la mine.
29.	Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au spurcat preoţia şi legământul preoţesc şi levit!
30.	Astfel i-am curăţit eu de toţi străinii şi am pus rânduială preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după slujba lui,
31.	Şi deasemenea pentru aducerea lemnelor la vremea hotărâtă, precum şi a prinoaselor de pârgă. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre binele meu!

Cartea lui Baruh C1

1 2 3 4 5

Capitolul 1

1.	Acestea sînt cuvintele cărţii pe care a scris-o Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, fiul lui Asadia, fiul lui Helchie, în Babilon,
2.	În anul al cincilea, în luna a şaptea, în vremea în care au luat Caldeii Ierusalimul si l-au ars cu foc.
3.	Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în Iuda, şi înaintea a tot poporul, care venise să audă cartea.
4.	Şi înaintea dregătorilor, şi a fiilor regelui, şi înaintea bătrânilor şi înaintea a tot poporul, de la cel mic până la cel mare, a tuturor celor ce locuiau în Babilon, pe malul râului Sud,
5.	Care plângeau şi posteau şi se rugau înaintea Domnului.
6.	Şi a adunat argint după cît a putut da mâna fiecăruia.
7.	Şi a trimis în Ierusalim la Ioiachim, fiul lui Helchie, fiul lui Salom preotul, şi la preoţi şi la tot poporul, care s-a aflat cu el în Ierusalim,
8.	Când a luat el vasele templului Domnului, care s-au scos din templu, să se întoarcă în pământul lui Iuda în ziua a zecea a lunii Sivan, vase de argint, pe care le-a făcut Sedechia, fiul lui Iosie, regele lui Iuda,
9.	După ce a scos Nabucodonosor, regele Babilonului, din Ierusalim ca robi, pe Iehonia cu căpeteniile, cu făurarii, cu dregătorii şi cu poporul de rând, şi i-a dus în Babilon,
10.	Şi a zis: Iată am trimis la voi argint, cu care să cumpăraţi arderi de tot şi jertfe pentru păcat şi tămâie, şi faceţi miresme şi aduceţi-le pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru.
11.	Şi vă rugaţi pentru viaţa lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi pentru viaţa lui Belşaţar, fiul lui, ca să fie zilele lor ca zilele cerului pe pământ.
12.	Şi va da Domnul putere, şi va lumina ochii noştri, şi vom trăi sub umbra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi sub umbra lui Belşaţar, fiul lui, şi vom sluji lor zile multe, şi vom afla har înaintea lor.
13.	Şi vă rugaţi pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, fiindcă am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, şi nu s-a întors mânia Domnului şi urgia Lui de la noi până în ziua aceasta.
14.	Şi veţi citi cartea aceasta, pe care am trimis-o la voi, ca să o citiţi în templul Domnului, la sărbătoarea corturilor şi în zilele de adunare la templu,
15.	Şi veţi grăi: A Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar a noastră, ruşinea felelor, cum se arată în ziua aceasta omului iudeu şi celor ce locuiesc Ierusalimul,
16.	Şi regilor noştri şi mai-marilor noştri, şi preoţilor noştri şi proorocilor noştri şi părinţilor noştri.
17.	Căci am păcătuit înaintea Domnului şi n-am ascultat de Dânsul.
18.	N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm întru poruncile Lui, pe care le-a dat înaintea feţei noastre.
19.	Din ziua în care a scos Domnul pe părinţii noştri din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători de Domnul Dumnezeul nostru şi ne-am lenevit, ca să nu auzim glasul Lui.
20.	Şi s-au lipit de noi răutăţile şi blestemul pe care le-a poruncit Domnul slujitorului Său Moise, în ziua în care a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea nouă pământ în care curge lapte şi miere, precum este în ziua aceasta.
21.	Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru după toate cuvintele proorocilor, pe care i-a trimis la noi.
22.	Şi am mers fiecare întru cugetul inimii sale celei rele, pentru a lucra dumnezeilor străini şi a face rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru.

Cartea a treia a lui Ezdra C6

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Capitolul 6

1.	Iar în anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu şi Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau în Iudeea şi în Ierusalim, în numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
2.	Şi atunci, stând Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Iosedec, au început a zidi templul Domnului din Ierusalim, şi erau cu ei proorocii Domnului, care îi ajutau.
3.	În vremea aceea a venit la ei Sisin, cârmuitorul Siriei şi al Feniciei, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, şi le-a zis:
4.	Cine v-a îngăduit să zidiţi templul acesta şi acoperământul acesta, şi celelalte toate să le săvârşiţi? Şi care sunt ziditorii, care săvârşesc acestea?
5.	Şi bătrânii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care îi avusese în grija Sa în vremea robiei,
6.	Şi ei n-au fost opriţi să zidească până în timpul când a fost înştiinţat Darius şi a venit răspunsul.
7.	Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, şi a trimis-o Sisin, cârmuitorul Siriei şi al Feniciei şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lui, căpeteniile din Siria şi din Fenicia, este acesta: „Regelui Darius, bucurie.
8.	Toate ştiute să fie domnului nostru, regele, că mergând noi în ţara Iudeii şi venind în cetatea Ierusalim, am găsit în cetate pe bătrânii Iudeilor, cei care se întorseseră din robie în Ierusalim, zidind Domnului templu nou şi mare,
9.	Din pietre cioplite de mult preţ şi din lemne aşezate în ziduri.
10.	Şi lucrurile acestea în grabă se fac, şi lucrul sporeşte în mâinile lor şi se săvârşeşte cu toată strălucirea şi nevoinţa.
11.	Şi am întrebat pe bătrânii aceia zicând: Din a cui poruncă zidiţi templul acesta şi întemeiaţi lucrările acestea?
12.	Dar noi i-am întrebat ca să-ţi facem ţie cunoscut şi să-ţi scriem care sunt căpeteniile lor, şi le-am cerut şi numele celor ce-i conduc.
13.	Şi ei ne-au răspuns, zicând: Noi suntem robii Domnului, Care a făcut cerul şi pământul.
14.	Şi acel templu fusese zidit cu mulţi ani înainte şi fusese terminat de un rege mare şi puternic al lui Israel;
15.	Şi din pricină că părinţii noştri, prin păcatele lor, au întărâtat pe Împăratul Ceresc al lui Israel, El i-a dat în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.
16.	Şi templul, stricându-l, l-a ars şi pe popor l-a dus în robie, la Babilon.
17.	Iar în anul întâi, când domnea Cirus peste ţara Babilonului, a scris regele Cirus să se zidească iarăşi templul acesta.
18.	Şi sfintele vase cele de aur şi de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim şi le-a aşezat în templul lui, regele Cirus iarăşi le-a scos din templul cel din Babilon, şi i s-au încredinţat lui Zorobabel Şesbaţar, cârmuitorul.
19.	Şi i s-a poruncit să ducă aceste vase şi să le pună în templul din Ierusalim şi templul Domnului să se zidească pe locul lui.
20.	Atunci Şesbaţar, venind, a pus temeliile templului Domnului celui din Ierusalim, şi de atunci până acum, zidindu-se, nu s-a terminat încă.
21.	Acum dar, dacă se socoteşte cu cale, o, rege, să se caute în arhivele regale ale lui Cirus;
22.	Şi de se va afla că zidirea templului Domnului în Ierusalim se face cu ştirea regelui Cirus, şi dacă găseşte cu cale domnul, regele nostru, să ni se răspundă şi nouă despre acestea”.
23.	Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale ce se aflau în Babilon; şi s-a aflat în Ecbatana, capitala Mediei, o carte în care erau pomenite acestea:
24.	„În anul întâi al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus să se zidească iarăşi templul Domnului din Ierusalim, unde se aduc jertfe cu ardere fără încetare.
25.	Înălţimea templului să fie de şaizeci de coţi, lăţimea de şaizeci de coţi şi trei rânduri de case din pietre cioplite, şi o casă de lemn nouă, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria regelui Cirus.
26.	Şi vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur şi cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim şi le-a adus în Babilon, să fie aşezate în templul cel din Ierusalim; şi, unde fusese mai înainte, acolo să fie aşezate”.
27.	Şi a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei şi al Feniciei, şi lui Şetar-Boznai şi tovarăşilor lor, şi celor rânduiţi în Siria şi în Fenicia cârmuitori, să nu se amestece acolo, ci să lase pe Zorobabel, robul Domnului şi cârmuitorul Iudeii, şi pe bătrânii Iudeilor, să zidească templul acela al Domnului pe locul unde a fost:
28.	„Şi eu am poruncit să se zidească în întregime şi să se ia aminte să se lucreze împreună cu Iudeii care s-au întors din robie până la terminarea templului Domnului.
29.	Şi din dajdiile din Cele-Siria şi din Fenicia, cu grijă şi cu rânduială, să se dea oamenilor acelora ceea ce s-a rânduit spre jertfa Domnului, şi lui Zorobabel cârmuitorul, din tauri şi din berbeci şi din miei.
30.	De asemenea şi grâu şi sare şi vin şi untdelemn neîncetat peste tot anul, cât este de trebuinţă în fiecare zi, după arătarea preoţilor din Ierusalim,
31.	Ca să se aducă jertfe cu turnări lui Dumnezeu celui Preaînalt, pentru rege şi pentru supuşii lui şi să se roage pentru viaţa lor.
32.	Şi a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai înainte scrise, sau nu va împlini, să se ia lemn de spânzurat chiar din cele ale lui, şi de acela să se spânzure şi averile lui să fie ale regelui.
33.	Pentru aceea şi Domnul al Cărui nume se cheamă acolo, să piardă pe orice rege şi pe orice neam care va întinde mâna sa să oprească sau să facă rău templului Domnului din Ierusalim.
34.	Şi eu, regele Darius, am poruncit să se facă acestea cu toată luarea aminte”.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C9

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 9

1.	Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
2.	Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
3.	Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.
4.	N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
5.	N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
6.	Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
7.	Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8.	Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea?
9.	Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră”. Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu?
10.	Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: „Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade”.
11.	Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?
12.	Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.
13.	Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
14.	Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.
15.	Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
16.	Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti!
17.	Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.
18.	Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
19.	Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;
20.	Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
21.	Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
22.	Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
23.	Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
24.	Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
25.	Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
26.	Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,
27.	Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 5

1.	Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său.
2.	Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă.
3.	Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:
4.	În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5.	Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.
6.	Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura?
7.	Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.
8.	De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului.
9.	V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii;
10.	Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume.
11.	Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.
12.	Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi?
13.	Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.