După 13 ore în morgă, revine la viață


Gavril a fost ateu pe vremea comunismului.
Si-a schimbat parerea si s-a schimbat chiar viata lui pacatoasa dupa o minune, venita din mila lui Dumnezeu.
Urmariti mai jos intamplarea acestuia.

Dati crezare si multumiti de asemenea Domnului si Dumnezeului nostru al tuturor, ca nu ne uita in nici o clipa.

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) C29


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Capitolul 29

1. Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile.
2. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa.
3. Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
4. Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz celor care i-au ajutat pe ei.
5. Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor,
6. Iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte vremea.
7. De va putea, abia va întoarce jumătate şi o va socoti ca bani daţi de pomană.
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaş pe degeaba.
9. Blesteme şi sudalme îi va răsplăti şi, în loc de cinste, îi va plăti cu necinste.
10. Mulţi, pentru această răutate, se întorc de către om şi nu împrumută, temându-se să nu se păgubească în zadar.
11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el.
12. Pentru poruncă, ajută pe sărac şi în sărăcia lui să nu-l întorci deşert.
13. Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră, pierzându-se.
14. Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.
15. Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire.
16. Mai mult decât pavăza puterii şi decât suliţa tăriei ele se vor război pentru tine împotriva vrăjmaşului.
17. Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a pierdut ruşinea îl va părăsi.
18. Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus viaţa pentru tine.
19. Binele chezaşului îl strică păcătosul şi cel nemulţumitor în cuget părăseşte pe cel care l-a izbăvit.
20. Chezăşia pe mulţi drepţi i-a pierdut şi i-a azvârlit încoace şi încolo ca valurile mării.
21. Pe bărbaţii puternici i-a scos din case şi i-a făcut să rătăcească pe la neamuri străine.
22. Păcătosul, căzând în chezăşie şi gonind după câştig nedrept, va cădea în judecată.
23. Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi.
24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.
25. Mai bună este viaţa săracului, sub acoperământ de scânduri, decât ospeţe luminate în străini.
26. Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit şi nu vei fi socotit ca un străin.
27. Tristă este viaţa să umbli din casă în casă, şi unde te vei opri, nu vei îndrăzni să deschizi gura ta.
28. Vei ospăta şi vei adăpa nemulţumitori şi de la ei vei auzi amărăciuni:
29. „Vino încoace, tu cel străin, şi pune masa şi cu ce va fi în mâna ta hrăneşte-mă”.
30. Ieşi, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu şi-mi trebuie casa!
31. Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei şi ocara că eşti cămătar.

Cartea lui Tobit C11


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 11

1. Şi au mers ei până s-au apropiat de Caserin în faţa Ninivei.
2. Şi a zis Rafael către Tobie: „Tu, frate, nu ştii cum ai lăsat pe tatăl tău?
3. Să mergem acasă înaintea femeii tale şi să pregătim locuinţa.
4. Ia cu tine fierea peştelui”. Şi au mers ei şi după ei venea câinele.
5. În vremea aceea Ana şedea şi se uita pe drum ca să vadă pe fiul său.
6. Şi zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: „Iată, vine fiul tău cu tovarăşul său de drum”.
7. Şi Rafael a zis: „Tobie, ştiu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă.
8. Să ungi ochii lui cu fiere şi el va simţi usturime, îi va freca şi va cădea albeaţa şi te va vedea”.
9. Şi, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său şi i-a zis: „Bine că te-am văzut, copilul meu! De acum pot să mor!” Şi au plâns amândoi.
10. Atunci Tobit a ieşit în uşă şi s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui,
11. A sprijinit pe tatăl său şi i-a uns ochii cu fiere, zicând: „Ai încredere, tată!” şi l-a lăsat câtva timp.
12. Şi au început să-l usture ochii şi el i-a şters şi s-a desprins albeaţa de pe marginea ochilor lui.
13. Şi văzând pe fiul său a căzut pe grumazul lui
14. Şi a plâns şi a strigat: „Te văd fiul meu, lumina ochilor mei!” Şi a zis: Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeule, şi binecuvântat este numele Tău în veci, şi binecuvântaţi sunt toţi sfinţii Tăi îngeri,
15. Pentru că m-ai pedepsit şi m-ai miluit. Iată, acum eu văd pe Tobie, fiul meu!” Şi a intrat fiul său cu bucurie şi a povestit tatălui său despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el în Media.
16. Şi a ieşit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, către poarta Ninivei, bucurându-se şi binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Şi Tobit mărturisea înaintea lor că Dumnezeu l-a miluit.
17. Şi dacă s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o şi a zis: „Bine ai venit, fiică! Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvântaţi să fie tatăl tău şi mama ta! Binecuvântat să fie fiul meu Tobie şi binecuvântată să fii tu, fiica mea! Binevenită să fii în casa ta, în bucurie şi binecuvântare! Intră, fiica mea!”
18. Şi s-au bucurat în ziua aceea toţi fraţii lui din Ninive.
19. Şi a venit Ahiacar şi Nadab, rudele lui, şi au prăznuit cu veselie nunta lui Tobie şapte zile.

Cartea lui Tobit C9


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 9

1. Şi a chemat Tobie pe Rafael şi a zis către el:
2. „Frate Azaria, ia cu tine un rob şi două cămile şi te coboară la Gabael în Ragheşul Mediei, şi adu-mi argintul şi adu-l şi pe el aici la nuntă,
3. Căci Raguel m-a legat cu jurământ ca să nu plec.
4. Iar tatăl meu numără zilele; şi de voi întârzia mult, va fi foarte mâhnit”.
5. Şi s-a dus Rafael şi a fost găzduit la Gabael, şi i-a dat înscrisul; el a adus pungile pecetluite şi le-a dat.
6. Şi a doua zi, dis-de-dimineaţă, s-au sculat şi au venit împreună la nuntă. Şi Gabael a binecuvântat pe Tobie şi pe femeia sa.

Cartea lui Tobit C7


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 7

1. Şi sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara i-a întâmpinat şi i-a salutat şi au salutat-o şi ei, şi ea i-a dus în casă.
2. Şi a zis Raguel către Edna, femeia sa: „Cât de bine seamănă acest tânăr, cu Tobit, fratele meu!”
3. Şi i-a întrebat Raguel: „De unde sunteţi voi, fraţilor?” Iar ei au răspuns: „Noi suntem fiii lui Neftali, care sunt robi la Ninive”.
4. Şi i-a mai întrebat Raguel: „Cunoaşteţi voi pe fratele nostru, Tobit?” Şi ei au răspuns: „Cunoaştem”. Apoi el i-a întrebat: „E sănătos?”
5. Şi ei au răspuns: „Este în viaţă, este sănătos”. Şi Tobie a adăugat: „El este tatăl meu”.
6. Atunci Raguel s-a aruncat la gâtul lui şi l-a sărutat şi a plâns.
7. Apoi a vorbit şi a zis: „Binecuvântat să fii copilul meu! Tu eşti fiul unui om foarte bun şi cinstit”. Auzind însă că Tobit a pierdut vederea, s-a întristat şi a plâns.
8. Şi a plâns şi Edna, femeia lui, şi fata lui, Sara.
9. Şi aşa i-a primit foarte bine, şi au junghiat un berbec şi le-au dat mâncare din belşug.
10. Iar Tobie a zis către Rafael: „Frate Azaria, grăieşte de cele ce mi-ai spus pe cale şi să se tocmească şi lucrul acesta”.
11. Şi el a spus vorba aceasta lui Raguel, şi Raguel a zis către Tobie: „Mănâncă, bea şi te veseleşte, că ţie ţi se cuvine să iei pe fata mea! Dar am să-ti spun adevărul. Eu am măritat pe fata mea cu şapte bărbaţi şi când intrau la ea, mureau chiar în noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum”. Şi a zis Tobie: „Nu voi mânca nimic aici, până când nu vă tocmiţi şi nu vă învoiţi cu mine!” Iar Raguel a zis: „Ia-o chiar acum căci ţi se cade. Tu eşti fratele ei şi ea este sora ta! Milostivul Dumnezeu să vă facă parte de toate cele bune!”
12. Şi a chemat pe Sara, fiica sa şi, luând-o de mână, a dat-o lui Tobie de femeie şi a zis:
13. „Iată, după legea lui Moise, ia-o şi du-o la tatăl tău!” Şi i-a binecuvântat.
14. Şi chemând pe Edna, femeia sa, şi luând o hârtie, a scris învoiala şi a pecetluit-o; apoi au început a mânca.
15. Şi a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, şi a zis: „Pregăteşte, soro, cealaltă cameră de culcare şi du-o acolo”.
16. Şi făcând cum a zis el, a dus-o acolo, şi aceasta a plâns, şi împărtăşind şi ea lacrimile fiicei saţle, i-a zis:
17. Îndrăzneşte, fiică! Domnul cerului şi al pământului îii va da bucurie în locul întristării. Îndrăzneşte, fiică!

Cartea lui Tobit C5


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 5

1. Şi răspunzând, Tobie a zis: „Tată, voi face tot ce mi-ai poruncit!
2. Dar cum voi putea să primesc argintul? El nu mă cunoaşte pe mine, şi nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoaştere îi voi da, ca să mă creadă şi să-mi dea argintul? Şi nu cunosc nici drumurile pentru această călătorie în Media”.
3. Atunci tatăl i-a dat înscrisul şi i-a zis: „Găseşte-ţi un om care să te întovărăşească şi îi voi plăti eu şi du-te după argint până sunt încă în viaţă!”
4. Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia.
5. Şi i-a zis: „Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei? Cunoşti tu locurile acelea?”
6. Şi îngerul i-a răspuns: „Pot să merg cu tine şi ştiu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru!”
7. Atunci Tobie i-a zis: „Aşteaptă-mă, am să spun tatălui meu”.
8. Şi acela a zis: „Du-te, numai nu zăbovi!”
9. Şi a venit el şi a zis către tatăl său: „Iată, mi-am găsit tovarăş!” Iar tatăl a zis: „Cheamă-l la mine, ca să aflu din ce seminţie este el şi dacă este om de încredere ca să meargă cu tine”.
10. Şi l-a chemat, şi a venit acela şi s-au îmbrăţişat.
11. A întrebat Tobit: „Spune-mi, frate, din ce seminţie şi din ce neam eşti?”
12. Şi îngerul a răspuns: „Seminţie şi neam cauţi tu sau simbriaş, care să întovărăşească pe fiul tău?” Iar Tobit a zis către el: „Frate, vreau să-ţi ştiu neamul şi numele tău!”
13. Zis-a acela: „Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fraţilor tăi”.
14. Atunci Tobit i-a zis: „Frate, du-te cu bine şi nu te supăra pe mine că te-am întrebat de seminţia şi neamul tău! Tu-mi eşti frate dintr-un neam bun şi cinstit. Eu am cunoscut pe Anania şi pe Ionatan, feciorii lui Şimei cel Mare; am fost împreună la Ierusalim, ca să ne închinăm, cu pârgă şi cu zeciuieli din roade, căci noi nu ne-am lăsat ademeniţi de rătăcirea fraţilor noştri. Tu, frate, eşti de neam bun şi cinstit.
15. Dar spune-mi: Ce plată trebuie să-ţi dau eu? Îţi dau o drahmă pe zi şi toate cele de trebuinţă pentru tine ca şi pentru fiul meu,
16. Şi-ţi voi mai adăuga încă la plată, dacă vă veţi întoarce cu bine”.
17. Şi aşa s-au înţeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: „Fii gata de drum şi plecaţi cu bine”. Şi fiul său a pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: „Du-te cu omul acesta şi Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta calea voastră şi îngerul Lui va merge împreună cu voi!” Şi amândoi au ieşit să plece şi s-a dus cu ei şi câinele tânărului.
18. Iar Ana, mama lui, a plâns şi a zis către Tobit: „De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul bătrâneţilor noastre, când intra şi ieşea înaintea noastră?
19. Nu da întâietate argintului. Să fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru.
20. Căci cât ne e rânduit de la Domnul să trăim avem destul pentru aceasta”.
21. Iar Tobit a zis către ea: „Nu te întrista, soră! Căci el se va întoarce sănătos şi-l vor vedea ochii tăi,
22. Căci un înger bun va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la drum şi se va întoarce sănătos!”
23. Şi a încetat ea de a mai plânge.

Ecclesiastul C4


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Capitolul 4

1. Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!
2. Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă.
3. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
4. Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt!
5. Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
6. „Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt”.
7. Şi iarăşi am văzut o nepotrivire sub soare:
8. Este câte un om care este stingher şi care nu are nici copil, nici frate şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: „Pentru cine m-am trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?” Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire.
9. Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor;
10. Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
11. Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi?
12. Şi dacă unul este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă.
13. Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi;
14. Căci el poate să iasă din închisoare ca să domnească, deşi s-a născut sărac în ţara celuilalt.
15. Văzut-am pe toţi cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lângă tânărul care va sta în locul regelui ca moştenitor.
16. Şi nu se mai sfârşea poporul în fruntea căruia era; totuşi urmaşii lui nu se vor bucura de el. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt.
17. Ia seama la picioarele tale când te duci în templul Domnului. Dacă te apropii să asculţi este mai bine, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu decât să facă rău.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C7


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 7

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C6


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 6

1. Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?
2. Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?
3. Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?
4. Deci dacă aveţi judecăţi lumeşti, puneţi pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, ca să vă judece.
5. O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înţelept, care să poată judeca între frate şi frate?
6. Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta înaintea necredincioşilor?
7. Negreşit, şi aceasta este o scădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine paguba?
8. Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi pagubă, şi aceasta, fraţilor!
9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
11. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.
13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.
14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.
15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!
16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? „Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”.
17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.