4. Randuiala Vecerniei
Randuiala Vecerniei difera, ca dezvoltare sau extensiune si solemnitate, dupa importanta zilei liturgice, adica dupa cum e vorba de:
- zi de rand peste saptamana;
- ziua unui sfant ca doxologie mare (insemnat in calendar cu cruce neagra);
- ziua unui sfant cu polieleu (insemnat cu cruce rosie);
- sambata seara (Vecernia duminicii);
- praznic imparatesc sau hramul bisericii.
Mai simpla, mai putin dezvoltata si mai putin solemna este Vecernia zilelor de rand (de lucru) din cursul saptamanii, adica zilele sfintilor care nu sunt insemnati in calendar cu nici un semn; e formata mai mult din lecturi si se savarseste de obcei numai in manastiri si in catedrale.
Cea mai dezvoltata, mai solmena si cu cantari mai multe e Vecernia sarbatorilor cu tinere din cursul saptamanii (sfinti cu doxologie sau cu polieleu, praznice si hramuri), precum si Vecernia de sambata seara (Vecernia duminicii).
Vom descrie, pe larg, mai intai randuiala Vecerniei sarbatorilor (singura care se oficiaza, de fapt, la bisericile de mir), si apoi, mai pe scurt, randuiala Vecerniei zilelor de lucru. Descriind in amanunt randuiala Vecenriei sarbatorilor, vom starui indeosebi asupra rolului preotului, slujind singur (fara diacon), asa cum e cazul in majoritatea bisericilor.
1. Randuiala Vecerniei sarbatorilor. La vreme cuvenita, cantaretul sau paracliserul toaca (in toaca mare), trage clopotul si aprinde candelele. Intrand in biserica, preotul zice rugaciunea: “Intra-voi in casa Ta…” (vezi Liturghierul). Inainte de Vecernie se citeste Ceasul al noualea, cu care incheiem slujba zilei respective si despre care vom vorbi mai tarziu[1].
In timp ce la strana se citeste rugaciunea de la sfarsitul Ceasului al IX-lea (“Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…”) preotul “ia vremea” (binecuvantarea) pentru inceperea slujbei zilei care urmeaza, in chipul urmator: lasa epitrahilul pe Sfanta Masa, iese pe usa dinspre nord, trece printre strana stanga si masa, vine in mijlocul bisericii sub policandru, se inchina de trei ori spre rasarit, depune metanie la scaunul arhieresc (fara a se inchina) si intra in altar pe usa de sud, trecand printre iconostas si strana dreapta, saruta Sfanta Masa si isi pune din nou epitrahilul. Deschide dvera (perdeaua usilor imparatesti) si da binecuvantarea (“Binecuvantat este Dumnezeul nostru…”), stand in fata Sfintei Mese si inchinandu-se[2].
Cantaretul (sau cel mai mare, daca este de fata) raspunde: “Amin. Veniti sa ne inchinam…” si citeste Psalmul CIII (“Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul…”). In acest timp, preotul, cu capul acoperit (daca poarta culion), isi ia Liturghierul, iese pe usa dinspre miazanoapte si vine inaintea usilor imparatesti, unde, stand cu fata spre altar, se inchina de trei ori si citeste in taina cele sapta rugaciuni ale luminilor, inchinandu-se la sfarsitul fiecaruia.
Dupa ce se termina citirea Psalmului CIII, preotul zice ectenia mare din fata usilor imparatesti, avand capul acoperit (daca poarta culion). La sfarsitul ei, se inchina si intra in altar, pe usa dinspre miazazi. Daca pana atunci preotul n-a avut timp sa termine citirea celor sapte rugaciuni, le termina in altar.
Urmeaza Citirea Catismei de rand din Psaltire, pe analogul fara acoperamant, asezat din vreme in mijlocul bisericii. Sambata seara, in manastiri, se citeste Catisma intai in trei stari: la fiecare stare, preotul zice ectenia mica. In timpul citirii Catismei, preotul poate sta jos, sculandu-se numai la ectenii. La bisericile de enorie, atat sambata seara, cat si la sarbatorile din timpul saptamanii (mai ales la praznice si la hramuri), se canta de obicei: “Fericit barbatul…”, adica stihuri alese din prima stare a Catismei I (Ps. I, vers. 1, 6; ps. II si Ps. III, vers. 7-8), urmate de “Slava…, Si acum… Aliluia” (de trei ori)[3].
Dupa Catisma (sau dupa “Fericit barbatul…”), preotul zice ectenia mica, iar la strana se canta dupa aceea “Doamne strigat-am…”, pe glasul de rand al Octoihului (sambata seara) sau pe glasul indicat de Minei (la sarbatorile din cursul saptamanii), cu stihurile si stihirile sarbatorii la care ne aflam, precum ne arata Tipicul si Mineiul respectiv, Triodul sau Penticostarul – la fiecare sarbatoare[4].
In timp ce la strana se canta “Sa se indrepteze rugaciunea mea…”, in altar preotul incepe si face cadirea mare.
Dupa ce se termina cu caditul, sau in timp ce la strana se canta ultima stihira de la “Doamne, strigat-am…” (inainte de “Slava…”), preotul isi descopera capul si imbraca felonul.
Cand la strana incepe sa se cante “Slava…” de la “Doamne strigat-am”, preotul deschide usile imparatesti, plecandu-se catre credinciosi. Iar cand se incepe stihira de la “Si acum…” se face vohodul (iesirea) cu cadelnita, in chipul urmator: stand in fata Sfintei Mese, preotul primeste cadelnita binecuvantand tamaia, se inchina in fata Sfintei Mese si, ocolind-o pe dreapta fara a cadi[5], iese pe usa dinspre miazanoapte, fiind precedat de paraclisier cu o lumina (daca vrem sa dam mai mare stalucire slujbei, ies doi purtatori de lumini). Ajungand in mijlocul bisericii, sub policandru, sta cu fata spre rasarit, se pleaca si zice in taina Rugaciunea intrarii (“Seara si dimineata se la amiaza…” etc). Apoi, trecand cadelnita in mana stanga, binecuvinteaza intrarea, zicand incetisor: “Bine este cuvantata intrarea Sfintilor tai…”. Purtatorul facliei merge cu lumanarea in fata icoanei mantuitorului, unde ramane pana cand preotul intra in altar, iar preotul inaintand pe solee face cadirea mica, astfel: cadeste icoanele imparatesti si pe cele laterale, iconostasul, strana arhiereasca, strana dreapta si cea stanga, apoi spre rasarit de trei ori si din nou strana arhiereasca, iconostasul si icoanele imparatesti, oprindu-se pe solee, in fata usilor imparatesti. Cand strana a terminat cantarea stihirei de la “Si acum…”, preotul cadeste crucis spre sfantul altar, rostind: “Intelepciune drepti!”, dupa care intra in altar, prin usile imparatesti, continuand cadirea in jurul Sfintei Mese si cadind tot altarul.
Cantaretul sau cel mai mare rosteste (ori canta, daca e cazul) “Lumina luna…”. Dupa aceasta, preotul stand in spatele Sfintei Mese, cu fata spre credinciosi, zice:
“Sa luam aminte! Pace tuturor! (La strana: “Si duhului tau”).
“Intelepciune! Sa luam aminte!”, iar la strana se canta prochimenul zilei saptamanii, de trei ori, cu stihurile indicate in Ceaslov (Catavasier).
La sarbatorile care au paremii (citiri din cartile sfinte ale Vechiului si Noului Testament), indata dupa prochimen se citesc paremiile, din mijlocul bisericii. In timpul citirii lor, preotul, ramanand inapoia Sfintei Mese, poate sta jos.
La sfarsitul paremiilor sau indata dupa prochimen, cand nu sunt paremii, preotul inchide usile imparatesti si rosteste ectenia intreita: “Sa zicem toti din tot sufletul si din tot cugetul nostru, sa zicem…”, din altar, fiind imbracat in felon.
Dupa aceasta, cantaretul (la manastiri, cel mai mare) citeste rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne…”, dupa care preotul rosteste, tot din altar, ectenia cererilor: “Sa plinim rugaciunea noastra cea de seara…”. Preotul se intoarce apoi spre credinciosi si ii binecuvanteaza, zicand” “Pace tuturor!”; apoi, intorcandu-se din nou spre rasarit, zice: “Capetele noastre Domnului sa le plecam!”, dupa care citeste in taina Rugaciunea plecarii capetelor, pe care o incheie cu ecfonistul: “Fie stapanirea imparatiei Tale binecuvantata!”.
La strana se canta acum Stihoavna cu stihirile ei, apoi cantaretul citeste “Acum libereaza…, Sfinte Dumnezeule…” si celelalte rugaciuni introductive (in manastiri si catedrale, “Acum libereaza…” il citeste cel mai mare, iar cantaretul continua cu “Sfinte Dumnezeule…” si celelalte).
Dupa “Tatal nostru” si ecfonistul respectiv, la strana se canta troparele, cu randuiala lor. Sambata seara: troparul Invierii glasului de rand, “Slava…”, al sfantului de la Minei, “Si acum…”, al Nascatoarei de Dumnezeu, din ale Invierii, dar pe glasul troparului sfantului; la praznicele imparatesti, troparul praznicului respectiv de trei ori; la sarbatorile sfintilor, troparul sarbatorii de doua ori, “Slava…, Si acum…” al Nascatoarei de Dumnezeu din ziua saptamanala respectiva, pe glasul troparului sfantului. Dupa tropare, preotul deschide usile imparatesti si zice: “Intelepciune!”, dupa care face otpustul, dupa regula aratata in Liturghier (vezi ed. 1956, pp. 33-36). Apoi inchide usile imparatesti si dvera.
In toate duminicile Postului Mare (incepand cu cea a lasatului dec de branza si terminand cu cea a Floriilor), seara la Vecernie se canta, alternativ, cele doua prochimene mari, specifice postului; “Sa nu intorci fata Ta…” si: “Dat-ai mostenire…”. De aceea, in aceste duminici, seara, se face slujba Vecerniei mari, pana la prochimen, punandu-se stihirile de la “Doamne, strigat-am…” pe 10 (ca sambata seara), facandu-se vohod cu cadelnita si cantandu-se prochimenul mare, de rand (unul din cele doua indicate mai inainte). Dar de la prochimen inainte, slujba urmeaza dupa randuiala Vecerniei din zilele de rand, din cauza postului, lasandu-se deci ectenia intreita la sfarsit (inainte de otpust)[6].
Tot dupa randuiala sarbatorilor se face Vecernia in zilele de rand din Saptamana Luminata, care au prochimene speciale in Penticostar, in seara duminicii Sfantului Toma si in seara Duminicii Rusaliilor (stihirile de la “Doamne, strigat-am…” pe sase, vohod cu cadelnita, prochimenul mare al Pastelui: “Cine este Dumnezeu…”)[7]. Se face de asemenea, vohod si la Vecernia din seara urmatoarelor praznice: Joia Inaltarii, Schimbarea la fata si Inaltarea Sfintei Cruci; precum si a zilei hramului bisericii. ….
1. Vecernia mica si Vecernia mare. Sarbatorile mari (duminicile, praznicile imparatesti si sfintii mai importanti) care au slujba cu Priveghere, au de regula in cartile de cult (Mineie, Triod, Penticosar si Octoih) doua Vecernii: Vecernia mica si Vecernia mare.
1) Vecernia mica a acestor sarbatori este un fel de anticipare si prescurtare a Vecerniei mari. Ea se savarseste numai la manastiri, inainte de apusul soarelui, dupa ceasul al IX-lea (adica la vremea obisnuita pentru Vecernie) si nuami atunci cand urmeaza a se face Priveghere de toata noaptea (vezi denie). Dupa Vecernia mica se ia cina si apoi, supa apusul soarelui se incepe Vecernia mare cu Priveghere. Daca, deci, nu se face Litie sau Priveghere, Vecernia mica nu se mai face nici in manastiri, in bisericile de mir, Vecernia mica nu se savarseste niciodata.
Prin ce se deosebeste Vecernia mica de cea mare? – La Vecernia mica se toaca in toaca cea mica (tochita); nu se zice nici ectenie mare, nici ectenie mica si nu se citeste Catisma, ci indata dupa Psalmul 103 se canta: “Doamne strigat-am…” cu stihuri mai putine (numai patru). Nu se face vohod si nici nu se zic ecteniile de dupa vohod. La sfarsit (dupa tropare) se zice ectenia intreita scurta (ca la inceputul Utreniei). Iata deci schema randuielii Vecerniei mici:
Binecuvantarea;
Psalmul 103
“Doamne strigat-am…”
(numai patru stihiri);
“Lumina lina…” (citit);
Prochimenul zilei saptamanale;
“Invredniceste-ne, Doamne…”;
Stihoavna;
“Acum libereaza…” si rugaciunile introductive;
Troparul;
Ectenia intreita (scurta) si Apolisul (mic),
2) Vecernia mare a sarbatorilor cu Priveghere este de fapt Vecernia sarbatorilor, asa cum am descris-o mai inainte, avand in vedere indeosebi practica bisericilor de enorie.
Dar la manastiri si catedrale, unde Vecernia aceasta se face in cadrul Privegherii, dupa regula din Tipicul mare (inscrisa si la inceputul Liturghierului), ea are unele particularitati care tintesc sa dea slujbei o solemnitate mai mare si pe care le vom enumera la randuiala Privegherii din cap. despre Utrenie.
1. Randuiala Vecerniei din zilele de rand, in perioada Octoihului si a Penticostarului se deosebeste de cea pentru duminici si sarbatori prin urmatoarele amanunte:
-Catisma de rand se citeste fara a fi intrerupta de ecteniile mici, la cele doua stari[8].
- La “Doamne, strigat-am…”, nu se canta decat primele doua stihuri (pe glasul indicat in Minei), iar celelalte se citesc; stihirile se pun mai putine (pe sase).
-Nu se face vohod sau iesire cu cadelnita (de aceea preotul nu imbraca felonul, ci ramane pana la sfarsit cu epitrahilul, si nici nu se deschid usile imparatesti, care raman inchise in tot timpul slujbei); deci, indata dupa “Slava…, SI acum…”, de la “Doamne, strigat-am…”, se citeste “Lumina lina…”, apoi se canta prochimenul zilei saptamanii si indata se citeste rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne…”, urmata de ectenia cererilor: “Sa plinim rugaciunea noastra cea de seara…”, pe care preotul o zice din fata usilor imparatesti si cu capul acoperit. Apoi, ca de obicei, Stihoavna (de la Octoih, glasul de rand al saptamanii), dupa care “Acum libereaza…”, si celelalte, tropare, ectenia intreita, incepand de la “Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule…”, pe care preotul o zice din fata usilor imparatesti inchise, de unde, intorcandu-se cu fata spre credinciosi, face indata otpustul[9].
1) Vecernia din zilele de rand ale Paresimilor, care se face de altfel numai in manastiri si catedrale, se deosebeste de cea a zilelor de rand din restul anului prin urmatoarele particularitati (pe care le indica Triodul si Ceaslovul):
Tabloul comparativ al randuielii Vecerniei de diferite categorii
| VECERNIA SARBATORILOR
(la sarbatorile cu Priveghere – Vecernia mare) |
VECERNIA ZILELOR
DE RAND |
VECERNIA MICA
(numai la sarbatorile cu Priveghere) |
|
| Preotul | (imbracat cu epitrahilul, din fata Sfintei Mese): “Binecuvantat este Dumnezeul nostru…” | (imbracat cu epitrahilul, din fata Sfintei Mese): “Binecuvantat este Dumnezeul nostru…” | (imbracat cu epitrahilul, din fata Sfintei Mese): “Binecuvantat este Dumnezeul nostru…” |
| Cant. | “Amin. Veniti sa ne inchinam…”, Psalmul 103 | “Amin. Veniti sa ne inchinam…”, Psalmul 103 | “Amin. Veniti sa ne inchinam…”, Psalmul 103 |
| Preotul | (iese din fata Sfintelor Usi si citeste rugaciunile luminilor) | La fel ca la Vecernia sarbatorilor | La fel ca la Vecernia sarbatorilor |
| Preotul | (din fata Sfintelor Usi)
Ectenia mare |
La fel ca la Vecernia sarbatorilor | La fel ca la Vecernia sarbatorilor |
| Cant. | “Fericit barbatul…”
(cantat) |
Catisma de rand (citita in mijlocul bisericii) | |
| Preotul | Ectenia mica (“Iara si iara, cu pace…”) | Ectenia mica (“Iara si iara, cu pace…”) | |
| Cant. | “Doamne, strigat-am…”, cu stihirile si stihurile randuite (stihirile pe 10, pe 8 ori pe 6) | “Doamne, strigat-am…”, stihirile pe 6 | “Doamne, strigat-am…”, stihirile pe 4 |
| Preotul | (La “Sa se indrepteze…”, cadire mare) | La fel ca la Vecernia sarbatorilor | La fel ca la Vecernia sarbatorilor |
| Preotul | imbraca felonul, deschide usile imparatesti si face Vohodul (iesirea) cu cadelnita, cadind in naos si altar | ||
| Preotul | (cadind, de pe solee: “Intelepciune, drepti!”) | ||
| Cant. | “Lumina lina…” (cantat) | “Lumina lina…” (citit) | “Lumina lina…” (citit) |
| Cant. | Prochimenul zilei saptamanale (cantat) | Prochimenul zilei saptamanale (cantat) | Prochimenul zilei saptamanale (cantat) |
| Preotul | (din altar): Ectenia intreita (“Sa zicem toti…”) | ||
| Cant. | Rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne…” | Rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne…” | Rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne…” |
| Preotul | (din altar): Ectenia cererilor (“Sa plinim rugaciunea noastra cea de seara…”) | Ectenia cererilor (“Sa plinim rugaciunea noastra cea de seara…”) | |
| Cant. | Stihoavna, cu stihurile si stihirile ei, “Acum libereaza…” si rugaciunile incepatoare | Stihoavna, cu stihurile si stihirile ei, “Acum libereaza…” si rugaciunile incepatoare | Stihoavna, cu stihurile si stihirile ei, “Acum libereaza…” si rugaciunile incepatoare |
| Preotul | (dupa “Tatal nostru…”)
“Ca a Ta este imparatia…” |
dupa “Tatal nostru…”)
“Ca a Ta este imparatia…” |
dupa “Tatal nostru…”)
“Ca a Ta este imparatia…” |
| Cant. | Troparele randuite | Troparul sfantului zilei din Minei si al Nascatoarei | Troparul sfantului zilei din Minei si al Nascatoarei |
| Preotul | (din fata Sfintelor Usi) Ectenia intreita | (din fata Sfintelor Usi) Ectenia intreita | |
| Preotul | deschide Sfintele Usi si face Apolisul (Otpustul) | deschide Sfintele Usi si face Apolisul (Otpustul) | deschide Sfintele Usi, inchise si face Apolisul (Otpustul) |
Luni, marti si joi seara, dupa prochimen (din Triod sau din Ceaslov) se adauga doua paermii, iar finalul (incepand de la troparele apolisului) este mult mai lung ca cel obisnuit, si nume: troparele Mineiului se inlocuiesc cu cele 4 tropare din Triod (“Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te…!; Botezatorul lui Hristos…; Rugati-va pentru noi Sfintilor Apostoli…; Sub milostivirea Ta…”), , urmate fiecare de cate o metanie. Apoi: “Doamne miluieste”, de 40 de ori, “Slava…, Si acum…, Ceea ce este mai cinstita… Intru numele Domnului…”. Preotul: “Cel ce este binecuvantat…”, iar la strana se citeste rugaciunea “Imparate ceresc..” (in Ceaslov). Apoi, preotul zice rugaciunea Sfantului Efrem Sirul(“Doamne si Stapanul vietii mele…”), cu metaniile si stihurile ei; urmeaza rugaciunile incepatoare (“Sfinte Dumnezeule…” si celelalte), iar dupa “Tatal nostru”, “Doamne miluieste” de 12 ori: rugaciunea “Preasfanta Treime, stapanie deofiinta…, Fie numele Domnului binecuvantat” (cu trei metanii), Slava…, Si acum…”, Psalmul 33 (“Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea…”[10]. Apoi: “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim…”, “Slava…, Si acum…, Doamne miluieste” (de trei ori), “Binecuvanteaza…”, dupa care preotul face otpustul Vecerniei.
Acest final se adauga (numai pana la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul inclusiv urmata de otpust) si la Vecernia de duminica seara in Postul Mare, care, pentru rest, urmeaza randuiala obisnuita a Vecerniei duminicilor (vezi mai inainte).
2) Vecernia de miercuri si vineri seara in Pareseimi se uneste cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, dupa o randuiala speciala, pe care o vom descrie pe larg, mai departe, la cap. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite.
Dam acum intr-un tablou sinoptic (comparativ) schita randuielii Vecerniei sarbatorilor (mica si mare) si a zilelor de rand, pentru a vedea deosebirile dintre ele (vezi Tabelul I).
1. Vecernii cu randuiala speciala (deosebita), in cursul anului bisericesc. Pentru unele zile liturgice mai importante din cursul anului bisericesc avem Vecernii care, desi urmeaza randuiala obisnuita a Vecerniei sarbatorilor, se deosebesc, prin unele amanunte, care le sunt specifice, adica prin rituri si ceremonii care se savarsesc o singura data pe an, in amintirea unor evenimente de capetenie din viata Mantuitorului.
In aceasta categorie intra urmatoarele:
1. Vecernia Sambetei celei mari, care se oficiaza in Vinerea Patimilor, fie la vremea ei reglementara, adica in jurul orei 4 p.m. (in manastiri), fie inainte de amiaza (cum se obisnuieste in bisericile de enorie). Randuiala ei este ca la Vecernia sarbatorilor. Preotul imbraca de la inceput toate vesmintele (de culoare neagra). Nu se citeste catisma, se face vohodul cu Evanghelia; dupa prochimen, care este special, al zilei: “Impartit-au hainele Mele…”, se citesc paremii, Apostol si Evanghelie, iar la stihoavna preotul scoate Sfantul Epitaf din altar si il aseaza in mijlocul bisericii (sub policandru). Triodul nu spune nimic despre scoaterea Sfantului Epitaf, dar ritualul acesta este descris mai pe larg intr-un capitol deosebit din Liturghier, intitulat: “Invatatura pentru scoaterea Sfantului Aer[11]; el simbolizeaza coborarea de pe Cruce a trupului Domnului si pregatirea Lui pentru inmormantare[12]. La sfarsit, se rosteste apolisul special al Vecerniei Patimilor (vezi in Liturghier).
Schema randuielii acestei Vecernii este, deci, urmatoarea (sublinierile indica partile specifice):
Preotul (imbracat in toate vesmintele): Binecuvantarea obisnuita
Cant.: “Amin. Veniti sa ne inchinam…”, Psalmul 103 (preotul citeste rugaciunile in altar).
Preotul (din altar): Ectenia mare.
Cant.: “Doamne, strigat-am…”, cu stihirile din Triod (preotul, cadire mare).
Preotul: Vohod cu Evanghelia.
Cant.: “Lumina lina..” (citit), Prochimenul special al zilei (“Impartit-au hainele Mele…”), Paremiile (trei, precedate fiecare de cate un prochimen special), Apostolul (preotul, cadire mica).
Preotul: Evanghelia (din fata usilor imparatesti).
Preotul: Ectenia intreita (din altar).
Cant.: Rug. “Invredniceste-ne, Doamne…”.
Preotul: “Pace tuturor! Capetele noastre…”. Ecf.: “Fie stapanirea imparatiei Tale binecuvantata…”, ectenia cererilor (“Sa plinim rugaciunile noastre cele de seara…”).
Cant.: Stihoavna, cu stihurile din Triod si scoaterea Sfantului Epitaf de catre preot, in mijlocul bisericii.
Cant.: “Acum libereaza…” si rug. incepatoare.
Troparele zilei (“Iosif cel cu bun chip…” si “Mironositelor femei…”).
Preotul: Apolisul special al zilei: “Cela ce pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire,,,” (vezi Liturghierul).
2. Vecenia zilei de Luni din Saptamana Luminata se face in Duminica pastilor, fie la vremea ei reglementeaza (dupa-amiaza, cum se face in manastiri si la bisericile de tara), fie catre amiaza (orele 11-12, cum se obisnuieste la unele biserici de enorie, mai ales la orase), fiind cunoscuta in general sub denumirea de a doua Inviere. Ea ne aduce aminte de prima aratare a Mantuitorului catre ucenicii Sai, in insasi ziua Invierii, spre seara (Ioan 20:19 s.u.); randuiala ei se deosebeste prin urmatoarele:
Preotul imbraca de la inceput toate vesmintele (luminate) si da binecuvantarea ca la Priveghere (“Slava Sfintei si Celei de o fiinta… Treimi…”)[13], dupa care se canta “Hristos a inviat…” (de trei ori) si stihurile Pastilor (“Sa invieze Dumnezeu…”), cu inconjurarea si cadirea Sfintei Mese ca si in noaptea Invierii, la Utrenie si la Sfanta Liturghie. Nu se citeste nici Psalmul 103, nici catisma, ci indata dupa stihurile Pastilor, preotul rosteste ectenia mare, din sfantul altar. Dupa “Doamne, strigat-am…”, cu stihirile prevazute in Penticostar, preotul face vohod cu Evanghelia. Dupa “Lumina lina…” se canta prochimenul praznicelor mari. (“Cine este Dumenzeu…”), iar indata dupa prochimen, in loc de paremii se citeste Evanghelia de la Ioan 20: 19-25 (la catedrale, in 12 limbi)[14]. Apoi obisnuitele ectenii, Stihoavna (fara “Acum libereaza…” si rugaciunile incepatoare) si otpustul Pastilor, facandu-se la sfarsit sarutarea Sfintei Cruci si a Sfintei Evanghelii, langa iconostas, cu miruirea credinciosilor.
Iata deci schita randuielii acestei Vecernii (cu sublinierea partilor proprii):
Preotul (in toate vesmintele luminate): Binecuvantarea (“Slava Sfintei… Treimi…”).
Preotul si cant.: “Hristos a inviat…”, de trei ori.
Preotul: Stihurile Pastilor, cu inconjurarea si cadirea Sfintei Mese.
Preotul: Ectenia mare (din sfantul altar).
Cant.: “Doamne, strigat-am…”, cu stihurile din Penticostar (preotul cadire mare).
Preotul: Vohod cu Evanghelia.
Cant.: “Lumina lina…”. Prochimenul (“Cine este Dumnezeu…”).
Preotul: Evanghelia (dintre usile imparatesti).
Preotul: (din sfantul altar): Ectenia intreita (“Sa zicem toti…”).
Cant.: Ectenia cererilor (“Sa plinim rugaciunule noastre cele de seara”).
Cant.: Stihoavna, cu “Slava…, SI acum…, Ziua Invierii…”. “Hristos a inviat…” (de treo ori).
Preotul: Apolisul Pastilor si miruirea credinciosilor, langa iconostas, cu sarutarea Sfintei Cruci si a Sfintei Evanghelii.
Dupa aceeasi randuiala se face Vecernia si in celelalte zile ale Saptamanii Luminate, cu deosebirea ca nu se mai citeste Evanghelia si de aceea vohodul se face cu cadelnita, ca la sarbatorile obisnuite, iar prochimenele obisnuite ale zilelor saptamanii se inlocuiesc cu prochimenele speciale ale zilelor Saptamanii Luminate, din Penticostar.
3. Vecernia pentru Luni dupa Rusalii (Lunea Sfintei Treimi), a carei randuiala o gasim in Penticostar, cat si in Molitfelnic (sub titlul Slujba plecarii genunchilor), se oficiaza, atat in bisericile de enorie, cat si in manastiri, indata dupa Liturghia din Duminica Rusaliilor. Ea aminteste de pogorarea Sfantului Duh, precum si de procesiunea care se facea odinioara (secolele IV-V) la Ierusalim, in ziua Rusaliilor, dupa Liturghie, cand se mergea de la biserica de pe Golgota la Muntele Maslinilor, unde se facea slujba Vecerniei. Slujba are urmatoarele particularitati:
Preotul oficiaza imbracat in toate vesmintele, ca la Liturghie;
Dupa binecuvantarea preotului, inceputul se face cu “Imparate ceresc…”, de obicei cantat, “Sfinte Dumnezeule…” si celelalte;
Ectenia mare, de la inceput, are, in plus, cereri speciale pentru coborarea Sfantului Duh asupra Bisericii;
Nu se citeste catisma (deci nu se canta nici “Fericit barbatul…”);
Se canta prochimenul sarbatorilor mari (“Cine este Dumnezeu…”);
Dupa prochimen, in loc de paremii, preotul, stand in genunchi intre usile imparatesti, cu fata spre credinciosi, citeste sapte rugaciuni (molitfe), asezate intre prochimen si ectenia cererilor si impartite in trei grupe, prin doua ectenii mici (dupa prima grupa, de doua rugaciuni, si ectenia mica, se adauga ectenia intreita, iar dupa a doua grupa, tot doua rugaciuni si ectenia mica, se adauga “Invredniceste-ne, Doamne…”; urmeaza apoi a treia grupa, de trei rugaciuni si ectenia). In aceste rugaciuni se invoca Sfanta Treime si e aminteste despre cele sapte daruri ale Sfantului Duh, coborat peste Biserica, in ziua Rusaliilor, facandu-se totodata mijlociri pentru morti. Dupa unii, aceste frumoase rugaciuni se datoresc Sfantului Vesile cel Mare, iar dupa altii, Sfantului Sofronie al Ierusalimului sau Sfantului Mitrofan marturisitorul, din secolul IX[15].
Otpustul are o formula speciala, unica prin lungimea ei (a se vedea Liturghierul).
Iata, deci, sub forma de schita, randuiala acestei Vecernii:
Preotul: (in toate vesmintele): “Binecuvantat este Dumnezeul nostru…”.
Cant.: “Amin. Imparate ceresc… (cantat), Sfinte Dumnezeule…” si celelalte; dupa “Tatal nostru… Veniti sa ne inchinam…” si Psalmul 103 (preotul citeste rugaciunile luminilor, in altar).
Preotul (din altar): Ectenia mare (cu cereri speciale, potrivite sarbatorii).
Cant.: “Doamne, strigat-am…”, cu stihurile din Penticostar (preotul, cadire mare).
Preotul: Vohod cu cadelnita.
Cant.: “Lumina lina…”. Prochimenul (“Cine este Dumnezeu…”).
Preotul (in genunchi, dintre usile imparatesti): Cele sapte rugaciuni (impartite in trei grupe, prin doua ectenii mici), ectenia intreita si rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne…”.
Preotul: Ectenia cererilor, “Pace tuturor, Capetele noastre…” etc.
Cant.: Stihoavna, “Acum libereaza…”, rugaciunile incepatoare si celelalte, Troparul praznicului (“Bine este cuvantat, Hristoase, Dumnezeul nostru…”).
Preotul: Otpustul special al sarbatorii: “Cela ce din parintestile si dumnezeiestile sanuri…” (vezi Liturghier).
4. Tot ca Vecernii deosebite putem considera si cazurile cand Vecernia se savarseste impreuna cu Sfanta Liturghie, oficiindu-se in cursul diminetii. In aceste cazuri, inceputul vecerniei tine locul primei parti din Liturghia catehumenilor (pana la vohodul cu Evanghelia) si prezinta unele deosebiri fata de Vecernia obisnuita.
Astfel, Vecernia se poate uni cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, asa cum se face in toate miercurile si vinerile din Paresimi; particularitatile ei in acest caz le vom arata la randuiala Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite.
Vecernia se uneste si cu Liturghia Sfantului Vasile de patru ori pe an (in ajunul nasterii si al Bobotezei, in Joia si in Sambata Patimilor), precum si cu Liturghia Sfantului Ioan, intr-un singur caz, si nume, in ziua Bunei-Vestiri, atunci cand acest praznic cade in zilele de rand ale saptamanii, adica de luni pana vineri in Paresimi. In toate aceste cinci cazuri, preotul imbraca de la inceput toate vesmintele, deschide usile imparatesti si da binecuvantarea, ca la Liturghie (“Binecuvantata este imparatia tatalui…”). La strana se citeste Psalmul 103, in timp ce preotul citeste rugaciunile Vecerniei (in altar); apoi preotul rosteste, din altar, ectenia mare, dupa care indata se canta “Doamne, strigat-am…”, cu stihurile si stihirile prevazute in Minei sau in Triod (Catisma nu se citeste). La “Sa se indrepteze…” preotul face obisnuita cadire mare, iar la “Si acum…” face Vohodul cu Evanghelia. La strana: “Lumina lina…”, apoi prochimenul[16] si paremiile sarbatorii[17], dupa care indata preotul rosteste ectenia mica si se incepe partea de Liturghie, de la “Sfinte Dumnezeule…” inainte (in Sambata Patimilor, in loc de “Sfinte Dumnezeule…’, se canta “Cati in Hristos v-ati botezat…”).
Iata, deci, schita randuielii Vecerniei, in cele cinci cazuri in care ea se imbina cu Liturghia Sfantului vasile si cu Liturghia Sfantului Ioan (cu sublinierea particularitatilor):
Preotul (in toate vesmintele): “Binecuvantata este imparatia Tatalui…”.
Cant.: “Amin. Veniti sa ne inchinam…”, Psalmul 103 (preotul citeste rugaciunile luminilor, in altar).
Preotul (din altar): Ectenia mare.
Cant.: “Doamne, strigat-am…”, cu stihurile si stihirile respective (preotul, cadire mare).
Preotul: Vohod cu Evanghelia.
Cant.: “Lumina lina…”, prochimenul, paremiile (din Minei, respectiv Triod).
Preotul: Ectenia mica, cu ecfonistul “Ca sfant esti, Dumnezeul nostru…”.
Cant.: “Sfinte Dumnezeule…” (in Sambata Patimilor: “Cati in Hristos v-ati botezat…”) si celelalte ale Liturghiei obisnuite.
***
Unirea Vecerniei cu Liturghia, in toate cazurile mentionate mai inainte, constituie o reminiscenta a timpurilor vechi, cand Liturghia se savarsea, in zilele de ajunare, nu dimineata, ca azi, ci spre seara, dupa vremea Vecerniei. Cum in zilele acestea se ajuna, adica nu se manca nimic pana dupa Ceasul al IX-lea sau dupa Vecernie, pentru a nu se intrerupe ajunarea, Liturghia se savarsea spre seara, dupa vecernie, cand credinciosii se impartaseau si apoi puteau manca (vezi la cap. despre Liturghia Darurilor mai inainte sfintite)[18]. De altfel, pe atunci Liturghia se incepea (in toate zilele) de la vohodul cu Evanghelia (intrarea slujitorilor in altar), insotit de cantarea “Sfinte Dumnezeule…” (vezi mai departe, la cap. despre Istoria Liturghiei(.
Cu timpul, pravila traditionala a ajunarii nu s-a mai respectat cu strictetea de odinioara si nici credinciosii nu se mai impartaseau in aceste zile; de atunci, Liturghia a inceput a se oficia si in zilele de ajunare tot dimineata, ca in zilele fara ajunare, iar odata cu ea a fost atrasa la ora diminetii si Vecernia (pana la apremii), care o preceda odinioara si care constituie si acum partea introductiva a Liturghiei din zilele de ajunare, tinand locul partii respective la Liturghiei catehumenilor din celelalte zile.
[1] Vezi mai departe, la cap. despre Ceasurile liturgice.
[2] Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rugaciuni, titlul cap. 331, trad. rom. p. 214; Liturghierul, Bucuresti, 1937, p. 11 si Bucuresti, 1956, p. 21; Gherasim Saffirin, Tipic asupra serviciilor divine, Bucuresti 1905, p. 6; Ic. D. Lungulescu, Manual de practica liturgica, Bucuresti 1926, p. 9; F. Balamace, Explicatiuni la practica liturgica (curs litogr.), p. 5, 130; A. Popoviciu, Tipicul Bisericii Ortodoxe, ed. a II-a, Sibiu, 1927, p. 57; B. Cireseanu, tezaurul liturgic, vol III, p. 127; V. Mitrofanovici si colab., Liturghia Bisericii ortodoxe, ed. 1929, p. 472 s.a.. numai cateva tipice particulare, ca cel de P. Procopoviciu (Ritualistica, p. 18) si cel de C. Telaga (Tipicon, p. 49), precum si Liturghierul din 1950 (p. 21), recomanda binecuvantarea din fata sfintelor usi ca la Ceasul al IX-lea conform practicii manastiresti, dupa care preotul, imbracat numai cu epitrahilul, nu zice nimic din altar, ci numai din fata usilor imparatesti.
[3] Cantarea aceasta corespunde simbolic polieleului de la Utrenie si de aceea nu se canta in ajunul praznicelor cu polieleu care cad in timpul Postului Mare. De asemenea, nu se citeste catisma la vecerniile dintre Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimi (dupa Liturghie) si Duminica Tomii, la Vecernia Inaltarii Domnului (atat in ajunusl serbarii, cat si in insasi ziua serbarii seara) si la Vecernia din Duminica Rusaliilor. La Vecernia din ajunul si din ziua Schimbarii la fata citim catisma numai daca este duminica ori luni seara.
[4] Odinioara, atat cantarea stihirii precedata de ultimul stih din psalmi (“Ca s-a intarit mila Lui spre noi…”), cat si a stihirilor cu “Slava…, SI acum…” se facea de ambele strane (coruri) reunite in mijlocul bisericii, ceea ce reprezenta un moment solemn (festiv) al slujbei, inchipuind unirea a toata lumea, care s-a facut prin venirea Mantuitorului (vezi Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rugaciuni, cap. 332, P.G., t. CLV, col. 605 si Trad. rom. cit., p. 217, – Comp. si V.N. Iliin Vsenosnoe vdeanie (Privegherea de toata noaptea), Paris, 1927, p. 43).
[5] Unii, inainte de a iesi, cadesc altarul ca si la cadirea mare (vezi, de ex. Liturghierul, 1956, p. 29 si Tipicele de: Saffirin, p. 31; Balamace, p. 68, 131; Lungulescu, p. 25). Randuiala Vcereniei mari din Tipicul mare, din Liturghierele slave ( ca de ex. Slujebnik, Kiev, 1907, t. 5 si Slujebnik, Sofia, 1928, p. 16) si din fruntea Liturghierelor romanesti (vezi de ex. ed. 1950, p. 10) nu pomeneste insa nimic despre o astfel de cadire; Liturghierul din 1937 (p.23) chiar precizeaza ca nu se cadeste altarul inainte de iesire.
[6] Vezi Triodul, la Vecernia din Duminica lasatului sec de branza si la Vecernia Duminicii I din Paresimi (ed. Bucuresti, 1946, p. 120 s.u., 238-239) si Tipicul de G. Teleaga, p. 310.
[7] Vezi Penticostarul la locurile respective (ed. 1936, pp. 53-54 si 316), Tipicul mare, pp. 289 si 591 si G. Teleaga, Tipic, p. 310.
[8] In tot cursul anului, duminica seara nu se citeste catisma la Vecernie, dar la “Doamne, strigat-am…” se canta toate stihurile (se citeste catisma ori se canta “Fericit barbatul…” numai daca luni cade praznic imparatesc, ori sfant cu Polieleu); luni seara se citeste Catisma a 6-a, marti seara Catisma a 9-a, miercuri seara Catisma 12-a, joi seara Catisma a 15-a si vineri seara Catisma a 18-a. In timpul Postului Mare (cu exceptia saptamanii a cincea), in toate zilele de rand de peste saptamana la Vecernie se citeste numai Catisma a 18-a; la fel in rastimpul dintre 22 sept. – 20 dec. si dintre 15 ian. – sambata dinaintea duminicii Fiului risipitor. In saptamana a cincea din Postul Mare, la Vecernie, se citesc urmatoarele catisme: luni seara, a 10-a; marti seara a 19-a; miercuri seara, a 7-a; joi seara, a 12-a; iar vineri, a 18-a; (vezi Randuiala citirii Psaltirii, in Psaltirea, ed. Bucuresti, 1978).
[9] Ceaslovul adauga la sfarsitul Vecerniei o frumoasa rugaciune a Sfantului Vasile (“Bine esti cuvantat, Stapane Atotiitorule…”), de citit benevol (“de-ti este voia”; vezi Ceaslov, Bucuresti, 1945, p. 14).
[10] In Ceaslov se adauga aici si Psalmul 164 (“Inalta-Te-voi Dumnezeul meu…”), care insa in Triod este randuit pentru vremea mesei.
[11] Vezi de ex., Liturghier, Bucuresti, 1956, p. 404, s.u. Dupa invatatura din Liturghiere, scoaterea Epitafului are loc in timp ce se canta “Slava…” de la Stihoavna (“Pe Tine, Cela ce Te imbraci cu lumina ca o haina…”); dar dupa invatatura corespunzatoare din Tipicul bisericesc vezi de ex., ed. Cernica, 1925, pp. 259-260), scoaterea incepe mai devreme, si anume inca de la prima stihira a Stihoavnei (“Cand Te-a pogorat de pe lemn, mort…”).
[12] Vezi mai pe larg Pr. M. Apostol, Epitaful liturgic si intrebuintarea lui in cultul ortodox, in G.B., an. 1961, nr. 7-8, p. 124.
[13] Acasta este o practica mai noua, prevazuta in Tipicul bisericesc al Sfantului Sinod (vezi de ex., ed. Bucuresti, 1893, p. 331, nota 1). Dar dupa Penticostar si Tipicul mare (al Sfantului Sava), se da binecuvantarea obisnuita la Vecernie in tot timpul anului (“Binecuvantat este Domnul nostru”). Pentru justificarea practicii mai noi vezi C. Erbiceanu, Tipicul in Biserica Ortodoxa, in B.O.R., an. XVI (1892), nr. 7, p. 536.
[14] Aceasta este o practica mai noua, prevazuta in Tipicul bisericesc al Sfantului Sinod (vezi de ex., ed. Bucuresti, 1893, p. 331, nota 1). Dar dupa Penticostar si Tipicul mare (al Sfantului Sava), se da binecuvantarea obisnuita la Vecernie in tot timpul anului. (“Binecuvantat este Dumnezeul nostru”). Pentru justificarea practicii mai noi vezi C. Erbiceanu, Tipicul in Biserica Ortodoxa, in B.O.R., an. XVI (1892), nr. 7, p. 536.
[15] Vezi de ex., V. Mitrofanovici, op. cit., p. 717. De fapt, cele sapte rugaciuni din randuiala acestei Vecernii alcatuiesc o dublura a celor sapte rugaciuni ale luminilor, pe care preotul le citeste in taina la orice Vecernie, in timpul Psalmului 103. Dintre ele, patru (si nume: prima, a treia, a cincea si a sasea) sunt rugaciuni speciale ale Vecerniei Rusaliilor; primele doua dintre acestea contin cereri legate de evenimentup praznuit (Pogorarea Sfantului Duh), iar celelalte doua sunt rugaciuni pentru iertarea pacatelor si odihna celor morti, find legate de pomenirea mortilor din sambata prrecedenta. Celelalte trei rugaciuni (a doua, a patra si a saptea) sunt rugaciuni ale serii, fiind deci legate de momentul din zi in care ar trebui oficiata slujba. Acestea sunt luate din randuiala altor slujbe. Prima dintre ele este rugaciunea de la sfarsitul primei parti a Pavecernitei mari, din Ceaslov, unde este atribuita Sfantului Vasile cel Mare; a doua este rugaciunea pe care o gasim in Ceaslov la sfarsitul Vecerniei, fiind atribuita tot Sfantului Vasile cel Mare; air ultima este de fapt a saptea rugaciune a luminilor din randuiala Vecerniei, din Liturghier. Toate aceste sapte rugaciuni se distin prin remarcabila lor frumusete de fond si de forma.
[16] In ajunul Craciunului si al Bobotezei se canta prochimenul zilei saptamanale; in Joia din Saptamana Patimilor se canta prochimenul special din Triod (“Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean…”); in Smbata cea Mare nu se canta prochimen, iar la Buna-Vestire se canta prochimenul zilei, din Triod.
[17] In ajunul Craciunului se citesc opt paremii, impartite in trei grupe prin tropare si stihuri; in ajunul Bobotezei sunt 13 paremii, impartite de asemenea in trei grupe, prin tropare care se canta precedate de stihuri; la Buna-vestire sepun intai ale Triodului si apoi trei ale praznicului; in Joia cea mare sunt trei paremii, iar in Sambata Mare, 15 paremii, impartite de asemenea in trei grupe, prin cantarea lui Moise (din Iesire) si prin cantarea celor trei tineri (din profetia lui Daniil), cu stihurile lor (vezi Triodul).
[18] Canonistul bizantin Matei Vlastare (Sint. Aten., VI, 345, 460-462) explica savarsirea Liturghiei serale (sau chiar nocturne) in aceste zile liturgice prin aceea ca evenimentele istorice comemorate in ele (Nasterea si Botezul Domnului, CIna si Invierea Domnului) s-au petrecut noapte (Cf. si Placide de Meester, Rituale benedizionale bizantino, Roma, 1929, p. 419).
Un Suflet Ortodox 