Pe Parintele Arsenie l-am frecventat discret si clandestin

“Pe Parintele Arsenie l-am frecventat discret si clandestin”

Astazi, aici, la Timisoara, ca episcop vicar si administrator al Episcopiei Ortodoxe de Varset, marturisesc inaintea lui Dumnezeu si inaintea tuturor cititorilor ca pentru patru lucruri, in mod deosebit, petrecute in viata mea, nu sunt si nu voi fi niciodata vrednic a multumi indeajuns lui Dumnezeu.

In primul rand, pantru faptul ca, la 15 ani, mi-a indrumat pasii spre teologie, respectiv spre Seminarul Teologic din Caransebes, apoi spre Institutul Teologic din Sibiu, dupa aceea spre cursurile de doctorat de la Bucuresti si, mai apoi, spre Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Aristotelice din Tesalonic – Grecia.

In al doilea rand, pentru faptul ca, la inceputul celui de-al doilea an de studentie la Sibiu, Dumnezeu mi-a randuit pasii, in ziua de 26 octombrie, sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, spre Parintele Arsenie Boca, pe care l-am intalnit intaia data la casa parohiala a bisericii sale ortodoxe din Draganescu, comuna Mihailesti, din apropierea Bucurestiului, unde Sfintia Sa, de mai multi ani, picta si lucra in semiclandestinitate la biserica ce astazi ii poarta pictura exprimata si reprezentata intr-un mod deosebit in stil neobizantin, curat ortodox, pedagogic, duhovnicesc si chiar profetic.

In al treilea rand, trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca mi-a indrumat pasii inspre viata monahala, mai intai spre manasirea Sambata Brancoveanu, unde am fost frate, mai apoi spre manastirea Hodos-Bodrog, unde am fost calugarit, si in cele din urma spre sfanta manasire Prislop, unde am putut sa fiu mai mult in apropierea Parintelui Arsenie, in ultimii ani ai vietii Sfintiei Sale.

In al patrulea rand, trebuie sa multumesc lui Dumnezeu si sa-mi plec capul cu nevrednicie pentru harul arhieriei, la care m-a chemat, si pentru slujba de ierarh si de episcop in Biserica Sa, Biserica Ortodoxa, acum, pentru fratii nostri romani ortodocsi din Banatul iugoslav, care, dupa 160 de ani, au in persoana mea un ierarh, silindu-ma si straduindu-ma sa-i calauzesc, sa-i pastoresc si sa-i conduc spre Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

In viata mea personala, mai multi oameni au avut roluri deosebite. In primul rand parintii mei. APoi preotul care m-a botezat si mi-a indrumat pasii spre seminarul teologic, profesorii de la Caransebes, Sibiu, Bucuresti, Tesalonic –  Grecia, colegii profesori si studenti de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Arad, unde predau in continuare Patristica, I.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae al Banatului, care m-a propus pentru alegerea si hirotonirea intru arhiereu, fratele Traian Dorz, conducatorul spiritual al Oastei Domnului de oarecand, in anii ’70 si ’80. pe care l-am cunoscut de asemenea. Dar in mod cu totul si cu totul aparte, cu totul si cu totul deosebit in viata mea, un rol crucial l-a avut si-l are persoana si personalitatea duhovniceasca, harismatica, de statura neopatristica, a Parintelui Arsenie Boca, atat de cinstit, de cunoscut, de apreciat, de cautat si de recunoscut chiar si ca sfant de catre o multime uriasa de credinciosi.

Mai vorbiti-ne putin despre prima intalnire cu Sfintia Sa!

Eram student la Sibiu, in toamna anului 1979, cand, auzind de la maicile de la manastirea Prislop – unde petreceam vacantele de vara, satul meu natal fiind la aproximativ 7 km spre sud de sfanta manasire Prislop, din jud. Hunedoara – despre Parintele Arsenie, am ajuns la Sfintia Sa, dupa ce am calatorit cu trenul o noapte, de la Sibiu spre Bucuresti. Prima intalnire cu Parintele, ca si toate celelalte de totdeauna, m-a marcat profund, m-a rascolit, m-a remontat, m-a zidit sufleteste si duhovniceste. Parintele Arsenie, din nefericire, era atunci civil, intrucat fusese pe nedrept scos din manastirea Prislop prin Decretul 410 din 1959. Dupa ce alucrat o vreme in Schitul Maicilor la Bucuresti, dupa ce a pictat partial biserica <<Sfantul Elefterie>> din Bucuresti, iesind la pensie – o penise minora -, in 1968 a inceput pictura bisericii parohiale ortodoxe din Draganescu, unde a lucrat vreme de 15 ani cu multa dragoste, cu rabdare, prin multe incercari, si unde – cum spunea Sfintia Sa insusi – a fost cautat si cercetat duhovniceste de o adevarata “avalansa de oameni”. Pun aceste cuvinte in ghilimele pentru ca ii apartin si eu insumi l-am auzit zicand aceasta. Pe Parintele Arsenie l-am frecventat discret si clandestin in toti anii cat am fost apoi student la Sibiu. Dupa aceea, fiind doctorand la Bucuresti, am avut prilejul mai mult si mai indeaproape sa-l intalnesc, tot acolo, in biserica la Draganescu. De asemenea, cu Sfintia Sa am avut fericirea sa fiu de doua ori in calatorii si drumetii in Muntii Retezat, o data la Sinaia, la Ghelar si in alte parti.