Patericul Solovetului
Schimonahul Nicodim
Sosirea sa în mănăstire. Paracliser. Retragerea în pustie. Lucrarea ascetică. Schima. Sfârşitul.
Rămânând văduv, Nicodim şi-a dat unica fiică la mănăstire, iar el a venit la mănăstirea Solovăţ. Aici el s-a ostenit cu râvnă şi iubire de osteneală în diferite ascultări; mult timp a condus treburile de la prescurărie, după care a fost numit paracliser la Biserica bolniţei. Dar sufletul său tânjea după liniştea din pustie. Rămânând câtva timp în ascultarea de paracliser, în prima zi a Postului Mare el a plecat din mănăstire dis-de-dimineaţă. Degrab s-a aflat locul unde se găseşte, dar arhimandritul Dimitrie, ca să nu-i tulbure postul, n-a permis nimănui să-i deranjeze petrecerea lui în pustie. După o săptămână, fiind chemat la mănăstire, a fost pus la canon pentru fapta săvârşită, astfel că Nicodim, timp de o săptămână, în lanţuri de fier, a bătut mătănii până la pământ în Biserică, după care, dându-se curs dorinţei sale, i s-a dat binecuvântarea să plece în pustie.
Chilia lui Nicodim se afla la patru verste de mănăstire, într-o vâlcea din munţi, acoperită de pădure. Aproape de chilie, el a săpat o fântână şi a amenajat o grădină unde a cultivat legume. Aici el se ostenea cu toată sârguinţa în post şi rugăciune, purta lanţuri, se hrănea cu pâine uscată înmuiată puţin în apă, iar mâncare gătită mânca numai la sărbători; la masa lui nu se afla niciodată unt. În Postul Mare, mărindu-şi pravila de rugăciune, Nicodim citea cele patru Evanghelii în fiecare zi. Afară de mătănii, pentru a-şi osteni mai mult trupul, el stătea îndelung la rugăciune cu mâinile întinse în forma crucii lui Iisus şi la aceasta îl îndemna şi pe ucenicul său, care vieţuia în altă pustie. Pentru a-şi aduce aminte mereu de moarte, el a făcut un sicriu, pe care l-a aşezat în faţa uşii chiliei sale. Pe toţi care îl vizitau, îi primea cu blândeţe şi inimă bună şi, după porunca iubirii de străini, îi ospăta cu cartofi şi poame.
Vieţuind în pustie 17 ani, Nicodim s-a îmbolnăvit şi a fost adus la mănăstire unde, primind schima şi luându-şi rămas bun de la ceilalţi, aşa cum i se cade unui creştin, şi-a încheiat viaţa de ascet în anul 1854 la 3 noiembrie.
Un Suflet Ortodox 