Eseu… Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan…


Motto: Bucură-te, luminătoarea Moldovei; Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei; Bucură-te, învăţătoarea părinţilor tăi; Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământeşti; Bucură-te, adunătoarea cerestilor daruri; Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe; Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei; Bucură-te, îndreptătoarea mândriei; Bucură-te, cinstitoarea fecioriei; Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor; Bucură-te, osânditoarea duşmanilor; Bucură-te, miluitoarea săracilor; Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!…

Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul ţării noastre. Marea evlavie faţă de Cuvioasa se explică tocmai prin convingerea şi constatarea că ea este mult folositoare prin rugăciunile ei înaintea lui Dumnezeu, dăruind fiecăruia ajutorul de care are nevoie. Acatistul închinat sfintei o numeşte „izvorâtoare a milostivirii“ şi „ocrotitoare neobosită“, iar minunile consemnate de-a lungul timpului dovedesc cu prisosinţă adevărul acestor cuvinte. În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi, fiind izvor de binecuvântare şi însănătoşire duhovnicească şi trupească pentru toţi cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniţă Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Creştin Ortodox, este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”. Ca un simbol al unităţii Ortodoxiei de pretutindeni, viaţa de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfinţenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire şi apropiere între toţi cei care mărturisesc şi viază întru aceeaşi credinţă. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoşii noştri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, dar şi în Transilvania şi în Ţara Românească. Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învăţătură în Limba Română despre viaţa sfintei o găsim în „Cartea românească de învăţătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iaşi, 1643. Cu alte cuvinte, în această zi, toţi credincioşii sunt în sărbătoare. Astăzi se prăznuieşte patronul cel de peste an, Preacuvioasa Maica noastră Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, rugătoarea şi grabnic ajutătoarea tuturor credincioşilor care cer mijlocirea ei. În această zi se adună la Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, încă din ajun, mii de credincioşi care vin să se roage, să se închine şi să sărute cu evlavie racla cu moaştele Sfintei Parascheva. Iată, sunt peste 350 de ani de când această mireasă a lui Iisus Hristos ne ocroteşte cu sfintele ei moaşte. Ce slujbe frumoase şi cântări alese nu se fac acum în sfintele noastre

mănăstiri, în cinstea Cuvioasei Parascheva? Dar cine poate spune de câte primejdii nu ne-a scăpat Dumnezeu, de-a lungul secolelor, cu mijlocirea Cuvioasei? De aceea, suntem datori să-i cinstim pe sfinţi, că ei sunt „prietenii lui Dumnezeu” şi rugătorii noştri la cer. Să cinstim cu credinţă şi pe Cuvioasa Parascheva, să-i sărutăm cu evlavie sfintele ei moaşte ori de câte ori avem posibilitatea. Apoi, să citim adesea acatistul ei, cântându-i cu toţii într-un glas această scurtă rugăciune: Bucură-te, Parascheva, mult folositoare! Amin. Altfel spus, Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, dovadă grăitoare în acest sens fiind mulţimea de pelerini care se închină moaştelor sale la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Mai mult, sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc, de asemenea, cu multă evlavie (A se vedea în această privinţă frumoasa carte – album, în limbile română, greacă şi engleză, Sfânta Parascheva – Călăuza pelerinilor, Editura Mitropolitană, Trinitas, Iaşi, 2000). În Bucureşti există optsprezece biserici cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, iar mai recent (din anul 2008) chiar Paraclisul vechi din Reşedinţa Patriarhală a primit şi hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfânta Cuvioasă Parascheva este numită în Acatistul ei „mult folositoare”. Fiecare icos se încheie prin cuvintele: „Bucură-te Sfântă Parascheva, mult folositoare”. O citire sau o ascultare atentă a Acatistului ei ne arată în ce fel este ea „mult folositoare”. Sfânta Cuvioasă Parascheva alină suferinţa, mângâie pe cei întristaţi, izbăveşte pe cei deznădăjduiţi (Icos 1). Sfânta Cuvioasă Parascheva ascultă rugăciunile preoţilor cucernici, se roagă Maicii Domnului pentru fecioare, povăţuieşte văduvele, ajută pe străini, mângâie pe cei prigoniţi, vindecă bolile trupeşti (Icos 2). Sfânta Cuvioasă Parascheva sprijină pe cei bătrâni, miluieşte pe cei săraci (Icos 3). Sfânta Cuvioasă Parascheva mijloceşte către Domnul pentru toţi creştinii, risipeşte furtunile, aduce mană roditoare şi belşug (Icos 4). Sfânta Cuvioasă Parascheva păzeşte în suflete dreapta credinţă şi cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5). Sfânta Cuvioasă Parascheva ocroteşte şi izbăveşte de boli, de spaimă şi de pagube (Icos 6). Sfânta Cuvioasă Parascheva este mijlocitoarea celor ce au greşit, folositoarea celor asupriţi, îndreptătoarea judecătorilor răi, scăparea celor judecaţi şi osândiţi, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce caută numai folosul lor, neizbândire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, întărire a slăbănogilor, stârpitoare a răutăţilor, izvorâtoare a milostivirii (Icos 7). Sfânta Cuvioasă Parascheva este invocată prin rugăciuni şi cântări, ca fiind mărirea monahilor, povăţuitoarea obştii, cinstitoarea cuvioaselor, păzitoare a sihaştrilor, povăţuitoare a dreptei credinţe şi surpătoare a eresurilor (Icos 8). Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, îmbelşugătoare de roade bune, veselitoarea plugarilor (Icos 9). Sfânta Cuvioasă Parascheva este lăudată ca cinstitoare a celor ce ne miluiesc, întăritoare a celor ce ne slujesc, împreună-lucrătoare cu cei ne hrănesc (Icos 10). Sfânta Cuvioasă Parascheva este chemată în rugăciune ca fiind mângâietoarea celor nenorociţi, povăţuitoarea celor rătăciţi, preablândă îndreptătoare, grabnică ajutătoare (Icos 11). Sfânta Cuvioasă Parascheva este rugată să izbăvească pe oameni de toată răutatea, de ceasul osândirii şi de chinul cel de veci, pentru că este pentru toţi credincioşii laolaltă şi pentru fiecare în parte feritoare de răutăţi, aducătoare de bunătăţi, sprijinitoare şi a mea, a smeritului păcătos (Icos 12).

Marea evlavie a poporului dreptcredincios faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva se explică tocmai prin convingerea şi constatarea că ea este mult folositoare, dăruind ajutor, prin rugăciunile ei, tinerilor şi bătrânilor, fecioarelor şi mamelor, bolnavilor şi săracilor. Puterea ei vine din sfinţenia şi din bunătatea ei, adică din iubirea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Puterea de ajutorare a sfinţilor este, de fapt, iubirea lui Dumnezeu care se revarsă prin sfinţi pentru a întări legătura sfântă între oameni şi Dumnezeu, mai ales când oamenii iubesc Biserica lui Iisus Hristos şi cinstesc pe sfinţii Lui. Prin urmare, comuniunea sfinţilor cu Dumnezeu întăreşte şi comuniunea oamenilor în rugăciune, în căutarea sfinţeniei şi a ajutorului lui Dumnezeu. Astfel, sfinţii din fiecare neam adună laolaltă în iubirea lui Iisus Hristos credincioşii din neamul lor şi din alte neamuri. Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, prin sfinţenia, bunătatea şi rugăciunile ei făcătoare de minuni, credincioşi ortodocşi din popoare diferite ca: români, greci, bulgari, sârbi, ş.a. Sfinţii nu aparţin numai neamului lor, ci ei sunt ai lui Dumnezeu şi ai întregii umanităţi; ei ajută pe toţi oamenii, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii. În acest înţeles, se spune că la o mănăstire creştină ortodoxă din Serbia a venit un musulman ca să se roage. Atunci, un ortodox l-a întrebat: – Cum de-ai venit să te rogi la un sfânt de-al nostru? Musulmanul a răspuns: – Nu este nici al nostru, nici al vostru, ci al lui Dumnezeu (Sfânta Parascheva – Călăuza pelerinilor, Editura Mitropolitană, Trinitas, Iaşi, 2000, pagina 53). Cu alte cuvinte, sfinţenia este iubire şi bunătate dumnezeiască fără graniţe, care se revarsă în lume prin legătura rugăciunii. Să cerem, aşadar cu toţii, Sfintei Cuvioase Parascheva să ne ajute cu rugăciunile ei, ca să ne putem ruga şi noi ca şi ea, să chemăm ajutorul lui Dumnezeu, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru alţii. Sfanta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decât toţi ceilalţi sfinţi locali care au moaşte în România. În fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă până seara târziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată „Ziua Sfintei Vineri”, adică a Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate şi binecuvântare. Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, ziua Maicii noastre Sfanta Parascheva, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinătorii de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. Această zi este considerată un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează până la trei zile. Încă din ajun se scot în faţa catedralei moaştele Cuvioasei Sfintei Parascheva şi, timp de două zile şi două nopţi, credincioşii stau la rând pentru închinare. În seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se încheie cu o procesiune în jurul catedralei, având în frunte pe mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi credincioşii, cu lumânări în mâini, poartă racla cu moaştele Cuvioasei Sfanta Parascheva, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cântări bisericeşti. După aceea, se aşază moaştele în biserică la locul lor, se cântă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet şi cu mângâierea Duhului Sfânt în inimă. Iată, în câteva cuvinte, de ce este numită Sfânta Parascheva mult folositoare. Evlavia poporului nostru faţă de sfinţi s-a bazat nu numai pe datoria morală de a cinsti pe sfinţi, ca pe

unii care au fost bineplăcuţi lui Dumnezeu, ci s-a hrănit şi din ajutorul real pe care sfinţii l-au dat celor care îi cinstesc pe ei. Evlavia poporului este deci una de ordin practic, ei au simţit ajutorul Sfintei şi, de aceea, o numesc mult folositoare. Minunile pe care le-a săvârşit în timpul vieţii şi după trecerea la viaţa veşnică arată că Sfânta este mult folositoare prin ajutorul pe care îl dăruieşte celor care caută pe Dumnezeu şi iubesc cu adevărat pe sfinţi şi îi cheamă în rugăciune. Deci, numai aşa se explică evlavia atât de mare faţă de Sfânta Parascheva. Nu datorită teologiei ei, nu datorită neamului ales, nu datorită vreunui oarecare renume, ci, în primul rând, datorită acestei puteri de a ajuta pe cei în nevoi. Puterea aceasta este, de fapt iubirea lui Dumnezeu, care se revarsă prin sfinţi. În ajutorul sfinţilor este de fapt lucrarea Duhului Sfânt prin ea, în Biserică, lucrarea lui Iisus Hristos prin sfinţii care sunt aproape de El şi tocmai această taină a ajutorului pe care-l primim de la Dumnezeu prin rugăciunile sfinţilor, este taina Bisericii ca taină a vindecării de păcat, a vindecării de necazuri, a vindecării de boală şi a vindecării de moarte. Iată deci cum Sfânta este mult folositoare. Ea ne arată taina mântuirii ca taină a izbăvirii de ceea ce este contrar vieţii, de ceea ce este contrar chemării noastre. Aşadar, mult folositoarea Parascheva ne arată cât de folositor este harul lui Dumnezeu, care se revarsă în lume prin mijlocirea sfinţilor. Este cu totul vrednic de a aminti faptul că dintre sfinţii din ţară nici unul nu este mai popular ca Sfânta Parascheva în rândurile tineretului. Este de ajuns să vezi într-o zi, de dimineaţă până seara, câţi tineri vin la Sfânta aceasta, care a fost tânără atunci când a trecut, în secolul al XI-lea, la viaţa veşnică; studenţii, elevii din Iaşi şi din diferite părţi ale ţării vin aproape cu totul natural să cinstească moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi aceasta arată că tânărul simte în Sfânta Parascheva o putere a tinereţii veşnice pe care o dă Duhul Sfânt sfinţilor care din tinereţe şi-au dăruit viaţa lui Dumnezeu. Închei acest eseu cu dorinţa sfântă ca oricine, de orice vârstă, cinsteşte pe Sfânta Parascheva şi îi citeşte Acatistul, să fie ajutat de Dumnezeu prin mijlocirile ei, ca să simtă puterea de înviere a sufletului şi să trăiască bucuria tinereţii veşnice pe care o au sfinţii pentru că au iubit pe Dumnezeu şi pe semenii lor…

Stelian Gomboş

Programe pentru concurs titularizare 2016 (profesori)


Intrati pe link-urile de mai jos pentru categoria dorita.

Programa religie ortodoxa – titularizare 2016

Programa limba si literatura romana – titularizare 2016
Programa educatori – titularizare 2016
Programa invatatori – titularizare 2016
Programa matematica – titularizare 2016
Programa fizica – titularizare 2016
Programa biologie – titularizare 2016
Programa chimie – titularizare 2016
Programa documentaristi – titularizare 2016
Programa coregrafie – titularizare 2016
Programa arte vizuale – titularizare 2016
Programa alimentatie publica – titularizare 2016
Programa agricultura / horticultura – titularizare 2016
Programa arta actorului – titularizare 2016
Programa geografie – titularizare 2016
Programa istorie – titularizare 2016
Programa limba engleza – titularizare 2016
Programa limba franceza – titularizare 2016
Programa informatica – titularizare 2016
Programa psihologie – titularizare 2016
Programa turism – titularizare 2016
Programa mecanica – titularizare 2016
Programa limba spaniola – titularizare 2016

Programa limba latina – titularizare 2016
Programa limba italiana – titularizare 2016
Programa limba germana – titularizare 2016
Programa geologie – titularizare 2016
Programa electrotehnica si electromecanica – titularizare 2016
Programa filosofie si logica – titularizare 2016
Programa electronica, automatizari si telecomunicatii – titularizare 2016
Programa educatie muzicala – titularizare 2016
Programa zootehnist – titularizare 2016
Programa veterinar – titularizare 2016
Programa sociologie – titularizare 2016
Programa silvicultura – titularizare 2016
Programa psihopedagie speciala – titularizare 2016
Programa prelucrare lemn – titularizare 2016
Programa terapie educationala complexa si integrata – titularizare 2016
Programa educatie fizica (antrenori) – titularizare 2016
Programa economie – titularizare 2016
Programa cultura civica – titularizare 2016
Programa chimie industriala – titularizare 2016
Programa comert – titularizare 2016
Programa confectii piele – titularizare 2016
Programa confectii textile – titularizare 2016
Programa constructii – titularizare 2016
Programa protectia mediului – titularizare 2016
Programa medicina generala – titularizare 2016
Programa limba rusa – titularizare 2016
Programa limba japoneza – titularizare 2016
Programa limba greaca – titularizare 2015
Programa limba chineza – titularizare 2016
Programa kinetoterapie – titularizare 2016
Programa instalatii pentru constructii – titularizare 2016
Programa industrie alimentara – titularizare 2016
Programa filatura, tesatorie – titularizare 2016
Programa farmacie – titularizare 2016
Programa estetica si igiena corpului omenesc – titularizare 2016
Programa educatie tehnologica – titularizare 2016
Programa educatie fizica – titularizare 2016
Programa energetica – titularizare 2016
Programa economic, administrativ, posta – titularizare 2016
Programa drept – titularizare 2016
Programa consiliere psihopedagogica – titularizare 2016

Data Pastilor de la 1961 si pana la 2118


DATA PASTILOR DE LA 1961 SI PANA LA 2118
DUPA VECHEA PASCALIE, PE STIL NOU

 

  • Anii colorati sunt bisecti
1961 – 9 aprilie
2013  – 05 mai
2065 – 26 aprilie
1962 – 29 aprilie
2014 – 20 aprilie
2066 – 18 aprilie
1963 – 14 aprilie
2015 – 12 aprilie
2067 – 10 aprilie
1964 – 03 mai
2016   – 01 mai
2068 – 29 aprilie
1965 – 25  aprilie
2017   – 16 aprilie
2069 – 14 aprilie
1966 – 10 aprilie
2018   – 08 aprilie
2070 – 04 mai
1967 – 30 aprilie
2019 – 28 aprilie
2071 – 19 aprilie
1968 – 21 aprilie
2020   – 19 aprilie
2072 – 10 aprilie
1969 – 13 aprilie
2021   – 02 mai
2073 – 30 aprilie
1970 – 26 aprilie
2022 –  24 aprilie
2074 – 22 aprilie
1971 – 18 aprilie
2023    – 16 aprilie
2075 – 07 aprilie
1972 – 09 aprilie
2024   – 05 mai
2076 – 26 aprilie
1973 – 29 aprilie
2025 – 20 aprilie
2040 – 06 mai
1974 – 14 aprilie
2026    – 12 aprilie
2078 – 8 mai
1975 – 04 mai
2027   – 02 mai
2079 – 23 aprilie
1976 – 25 aprilie
2028   – 16 aprilie
2080 – 14 aprilie
1977 – 10 aprilie
2029   – 08 aprilie
2081 – 04 mai
1978 – 30 aprilie
2030   – 28 aprilie
2082 – 19 aprilie
1979 – 22 aprilie
2031   – 13 aprilie
2083 – 11 aprilie
1980 – 06 aprilie
2032   – 02 mai
2084 – 30 aprilie
1981 – 26 aprilie
2033 – 24 aprilie
2085 – 15 aprilie
1982 – 18 aprilie
2034    – 09 aprilie
2086 – 07 aprilie
1983 – 08 mai
2035   – 29 aprilie
2087 – 27 aprilie
1984 – 22 aprilie
2036   – 20 aprilie
2088 – 18 aprilie
1985 – 14 aprilie
2037   – 05 aprilie
2089 – 01 mai
1986 – 04 mai
2038   – 25 aprilie
2090 – 23 aprilie
1987 – 19 aprilie
2039 – 17 aprilie
2091 – 08 aprilie
1988 – 10 aprilie
2077 – 18 aprilie
2092 – 27 aprilie
1989 – 30 aprilie
2041 – 21 aprilie
2093 – 19 aprilie
1990 – 15 aprilie
2042 – 13 aprilie
2094 – 11 aprilie
1991 – 07 aprilie
2043 – 03 mai
2095 – 24 aprilie
1992 – 26 aprilie
2044 – 24 aprilie
2096 – 15 aprilie
1993 – 18 aprilie
2045 – 09 aprilie
2097 – 05 mai
1994 – 01 mai
2046 – 29 aprilie
2098 – 27 aprilie
1995 – 23 aprilie
2047 – 21 aprilie
2099 – 12 aprilie
1996 – 14 aprilie
2048 – 05 aprilie
2100 – 01 mai
1997 – 27 aprilie
2049 – 25 aprilie
2101 – 23 aprilie
1998 – 19 aprilie
2050 – 17 aprilie
2102 – 08 aprilie
1999 – 11 aprilie
2051 – 07 mai
2103 – 28 aprilie
2000 – 30 aprilie
2052 – 21 aprilie
2104 – 19 mai
2001 – 15 aprilie
2053 – 13 aprilie
2105 – 04 aprilie
2002 – 05 mai
2054 – 03 mai
2106 – 24 aprilie
2003 – 27 aprilie
2055 – 18 aprilie
2107 – 16 aprilie
2004 – 11 aprilie
2056 – 09 aprilie
2108 – 05 mai
2005 – 01 mai
2057 – 29 aprilie
2109 – 20 aprilie
2006 – 23 aprilie
2058 – 14 aprilie
2110 – 12 aprilie
2007 – 08 aprilie
2059 – 04 mai
2111 – 02 aprilie
2008 – 27 aprilie
2060 – 25 aprilie
2112 – 16 mai
2009  – 19 aprilie
2061 – 10 aprilie
2113 – 08 aprilie
2010  – 04 aprilie
2062 – 30 aprilie
2114 – 28 aprilie
2011  – 24 aprilie
2063 – 22 aprilie
2115 – 13 aprilie
2012  – 15 aprilie
2064 – 13 aprilie
2116 – 02 mai
2117 – 24 aprilie
2118 – 16 aprilie

15.11.2015 – Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminicã a Postului Naşterii Domnului


Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminicã a Postului Naşterii Domnului

––
––––––––––––
––
––
––
––


Preacuviosului cin monahal,

Preacucernicului cler

şi preaiubiţilor credincioşi

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatãl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părin­teşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Anul 2015 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al misiunii parohiei şi mãnãstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gurã de Aur şi al marilor pãstori de suflete din eparhii. Tradiţia sãrbãtoririi anilor omagiali şi comemorativi dedicaţi unor sfinţi, activitãţi sau evenimente din viaţa Bisericii ne‑a arãtat cã aceasta aduce mai multã conlucrare în activitatea pastoralã şi misionarã a Bisericii, mai multã comuniune fraternã în eparhii şi între eparhii, mai multãrecunoştinţã faţã de înaintaşi şi mai multã reînnoire spiritualã în prezent.

Astãzi se simte tot mai mult nevoia unei lucrãri pastoral‑misionare unitare şi intense pentru pãstrarea identitãţii creştine, atât prin promovarea cinstirii sfinţilor ca modele duhovniceşti, cât şi prin strãdania de a spori în credinţã şi fapte bune spre asemãnarea cu Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36).

În acest sens, misiunea comunitãţilor parohiale şi monahale azi se bazeazã pe lumina Evangheliei lui Hristos prezentã în sufletele celor ce cred în El şi Îl iubesc pe El. Prin toate activitãţile ei, Biserica propovãduieşte Cuvântul mântuitor şi sfinţitor al lui Dumnezeu, Care poate înmuia inima împietritã de pãcat, pentru a deveni o inimã curatã şi milostivã.

Mântuitorul Iisus Hristos a afirmat vocaţia comunitarã a Bisericii, zicând: ,,Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Însã, dincolo de numãr, conteazã mai ales credinţa şi viaţa duhovniceascã a celor ce se adunã în numele lui Hristos, deoarece prin ei se aratã prezenţa şi lucrarea Lui în comunitatea creştinã.

În aceastã privinţã, şi cartea Faptele Apostolilor ne descrie prima comunitate de creştini din Ierusalim, arãtând cãaceştia ,,stãruiau în învãţãtura apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugãciuni… şi toţi cei care credeau erau laolaltã şi aveau toate de obşte… Iar Domnul sporea zilnic obştea celor ce se mântuiau” (Fapte 2, 41‑47).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Din perspectiva lucrãrii mântuitoare care se împlineşte în Bisericã, parohia este comunitatea sau obştea credincioşilor pãstoriţi de un preot trimis de episcop ca sã fie slujitor la o bisericã anume. În fiecare parohie, prezenţa însãşi a Sfântului Altar, la care slujeşte preotul, aratã cã acolo este prezent tainic Hristos şi lucrarea Sa haricã, împãrtãşind credincioşilor darurile Duhului Sfânt care se revarsã prin Sfânta Euharistie şi prin lucrarea sfinţitoare a Bisericii, adunând, astfel, oamenii în iubirea Preasfintei Treimi.

Dacãmisiunea parohiei va avea în centrul ei o viaţã liturgicã şi duhovniceascã profundã, în comuniune cu Hristos şi cu Sfinţii Lui, şi o acţiune pastoralã şi socialã ancoratã în realitãţile timpului în care trãim, Biserica va aduce multã pace, bucurie şi speranţã în sufletele oamenilor, chiar şi în vreme de secularizare.

Biserica este în lume, dar nu din lume (cf. Ioan 18, 36). O Bisericã aservitã duhului lumii acestui veac îşi pierde vocaţia profeticã de a împãrtãşi oamenilor lumina şi iubirea lui Hristos, Mântuitorul lumii.

În acest sens, astãzi, misiunea clerului implicã, în primul rând, un efort continuu de a transmite lumina Evangheliei lui Hristos prin cuvinte, gesturi şi acţiuni concrete care sã contribuie la întãrirea comuniunii şi întrajutorãrii în comunitatea eclesialã localã, naţionalã şi universalã, precum şi la ameliorarea vieţii sociale. Predica trebuie sã fie documentatã biblic şi patristic, caldã şi mobilizatoare, iar activitãţile social‑filantropice trebuie sã fie folositoare cu prioritate celor aflaţi în nevoi.

Aceasta înseamnã şi implicarea în acţiune a tuturor membrilor mireni sau laici ai comunitãţii parohiale, având vocaţia de a fi buni creştini misionari, deschişi şi disponibili pentru lucrarea binelui comun. Parohia şi Biserica în general au nevoie astãzi de laici bine pregãtiţi şi angajaţi în diferite domenii de activitate: social, administrativ, cultural şi altele.

Din nefericire, în prezent,majoritatea populaţiei din parohiile rurale este sãracã, iar preoţii noştri de la sate se confruntã cu multe probleme de ordin social şi pastoral. Criza economicã, şomajul, dezvoltarea ruralã insuficientã şi emigraţia spre ţãri mai dezvoltate au cauzat o crizã majorã a satului românesc şi mari dificultãţi în misiunea pastoralã a preoţilor din parohii. În rândul slujitorilor noştri existã multã bunãvoinţã de a ajuta pe cei sãraci, dar puţine mijloace de a realiza cele ce sunt urgent necesare. În multe localitãţi rurale s‑au închis şcolile, din lipsã de copii, dar şi dispensarele medicale, din lipsã de medici, încât doar preotul a rãmas ca intelectual sã promoveze cultura şi sã ajute spiritual comunitatea.

La oraş, însã, parohiile sunt mult mai diferite, fiind formate adesea din oameni veniţi din provincii diferite ale ţãrii, care simt nevoia ca parohia sã fie pentru ei o mare familie spiritualã, un sprijin moral şi social. Parohia de la oraş trebuie sã fie sensibilã şi la probleme noi, ca însingurarea celor bolnavi şi bãtrâni, delincvenţa juvenilã, tentaţia drogurilor în rândul tinerilor ş.a.

În societatea de consum din zilele noastre, marcatã tot mai mult de o mentalitate care orienteazãcopiii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material imediat, este esenţialã cultivarea unei educaţii creştine bazate pe luminile Evangheliei iubirii lui Hristos, în pofida presiunilor la care statutul orei de religie este supus adesea. Astfel, copiilor le sunt destinate o serie de programe catehetice menite sã completeze şi sã diversifice elementele de educaţie religioasã dobândite în şcoalã, cultivându‑le dorinţa unei vieţi curate, de respect reciproc şi de iubire sincerã, de rugãciune şi fapte bune, dupã cum se vede în programele catehetice: Hristos împãrtãşit copiilor, Copilul învaţã iubirea lui Hristos, Alege şcoala!.

Preotul trebuie sã conlucreze cu profesorul de religie, oferindu‑i acestuia şansa de a fi un membru activ în programele parohiale. O atenţie sporitã trebuie acordatã generaţiei tinere, deoarece aceasta este expusã unor multiple influenţe derutante, încât tinerii de azi nu mai pot discerne uşor calea care duce spre mântuire. Aceştia trebuie încurajaţi sã activeze în cadrul organizaţiilor de tineret creştin‑ortodoxe care lucreazã cu binecuvântarea Sfântului Sinod: ASCOR (Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români) şi LTCOR (Liga Tinerilor Creştin‑Ortodocşi Români). De asemenea, pentru copii şi tineri trebuie organizate excursii, tabere, pelerinaje, concursuri, întruniri cultural‑duhovniceşti, dar şi programe tematice privind problemele de azi ale familiei şi ale comunitãţii în care trãiesc, din ţarã sau din diaspora românã.

* * *

În ceea ce priveşte misiunea monahismului în viaţa Bisericii azi, aceasta trebuie intensificatã în societatea contemporanã, profund marcatã de fenomenul secularismului – consumist şi al individualismului – indiferentist. În ultimii zece ani, din cauza migraţiei şi a secularizãrii, s‑a diminuat numãrul persoanelor care doresc sã devinã monahi sau monahii. Totodatã, duhul individualismului şi al materialismului creeazã uneori dificultãţi în menţinerea comuniunii şi armoniei în obşte, dacã lipsesc ascultarea duhovniceascã şi conlucrarea frãţeascã. În acest sens, statornicia şi credincioşia sau stabilitatea şi fidelitatea în mãnãstire devin astãzi virtuţi mai preţioase decât în vreme de entuziasm, deoarece aceste virtuţi sunt semne ale maturitãţii duhovniceşti dobândite de vieţuitorii din mãnãstiri prin multã rugãciune, smerenie şi rãbdare, pocãindu‑se constant pentru propriile pãcate, fãrã a judeca pe alţii.

Deşi unele mãnãstiri sunt mai izolate de lume, acestea sunt de mare folos vieţii duhovniceşti a tuturor creştinilor. La sfintele slujbe din mãnãstiri participã adesea şi credincioşii din parohii, care aflã aici o atmosferã de duhovnicie şi trãire mai intensã a valorilor Ortodoxiei şi dobândesc mai multã întãrire în credinţa lor. Tot aici, ei gãsesc adesea duhovnici cu îndelungatã experienţã, la care se spovedesc, primind dupã aceea Sfintele Taine şi sporind astfel în viaţa creştinã. Renumitele hramuri mãnãstireşti sunt momente de profundã comuniune bisericeascã dintre toţi cei care participã la ele, cãlugãri şi mireni. Primirea cu bucurie a pelerinilor sau ospitalitatea a fost şi este o lucrare misionarã a mãnãstirilor, care oferã pelerinilor atât hranã duhovniceascã pentru suflet, cât şi o masã caldã dupã Sfânta Liturghie. Astãzi, parohia şi mãnãstirea sunt chemate sã conlucreze pentru binele Bisericii, pentru apãrarea credinţei ortodoxe şi promovarea vieţii creştine în iubire de Dumnezeu şi de semeni.

De asemenea, mãnãstirile româneşti au şi un important rol cultural şi educaţional în mijlocul credincioşilor. Mãnãstirile mari au fost în ţara noastrã primele comunitãţi creştine care au înfiinţatbiblioteci, precum şi şcoli de teologie sau de culturã creştinã, unde se copiau manuscrise, se tipãreau cãrţi, monahii fiind mari apãrãtori ai dreptei credinţe şi promotori ai culturii creştine. În aceste mãnãstiri se pãstreazã multe valori patrimoniale: icoane, manuscrise, obiecte de cult din metale preţioase, cãrţi vechi, documente istorice, prezentate cu bucurie pelerinilor de cãtre monahi şi monahii. Dupã modelul acestor biblioteci monahale s‑au înfiinţat apoi şi biblioteci parohiale, mai ales în parohiile urbane.

Iubiţi fii şi fiice duhov­niceşti,

În tradiţia apostolicã şi patristicã a Bisericii întâlnim multe chipuri luminoase de pãstori duhovniceşti care şi‑au dãruit întreaga viaţã misiunii Bisericii. Unul dintre aceştia este Sfântul Ierarh Ioan Gurã de Aur (347 – † 407), Arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare predicator al Bisericii Ortodoxe. Sfântul Ioan Gurã de Aur a slujit ca diacon, preot şi episcop. El a apãrat şi promovat sfinţenia şi demnitatea familiei, virtuţile vieţii monahale şi lucrarea filantropicã a Bisericii în societate. A fost nu doar un mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi, ci şi un mare pãstor de suflete, dascãl al rugãciunii, al pocãinţei şi al înnoirii vieţii duhovniceşti.

De aceea, el a fost un mare luminãtor şi pentru mulţi pãstori de suflete (ierarhi, preoţi şi monahi) ai poporului român, înzestraţi cu multã înţelepciune şi bogaţi în fapte bune, care au mãrturisit credinţa în vremuri grele, au construit biserici şi mãnãstiri, au crescut du­hov­niceşte generaţii de credincioşi în iubirea lui Hristos şi în iubirea de Bisericã şi Neam. Toţi aceştia ne cheamã astãzi sã urmãm lumina iubirii lor jertfelnice pentru Hristos şi pentru Biserica Sa, sprijinind şi noi activitatea misionarã a Bisericii, îngrijindu‑ne de creş­terea noastrã duhovniceascã personalã şi a comunitãţii bisericeşti, cultivatã prin ascultarea Sfintei Evanghelii, prin pocãinţã, prin primirea Sfintelor Taine, prin milostenie şi ajutorarea celor aflaţi în nevoi şi în necazuri.

Anul omagial al misiunii parohiei şi mãnãstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gurã de Aur şi al marilor pãstori de suflete din eparhii a prilejuit în eparhiile din ţarã şi strãinãtate, în parohii şi mãnãstiri, în centrele culturale şi şcolile teologice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, o intensã lucrare a ierarhilor, preoţilor şi monahilor, a duhovnicilor, a profesorilor de teologie şi a cre­din­cioşilor mireni, care, prin slujirea lor, contribuie la susţinerea, întãrirea şi înnoirea vieţii şi a misiunii parohiei şi mãnãstirii azi.

Dreptmãritori creştini,

Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne aflãm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit şi Postul Crãciunului. Acesta este un post de pregãtire şi curãţire duhovniceascã, pentru a deveni „bisericã sfinţitã” în sufletele şi în trupurile noastre, ca sã primim în noi, în „peştera trupului nostru” şi în „ieslea sufletului nostru” pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume şi Se face Om, pentru ca pe noi oamenii pãmânteni sã ne ridice la viaţa duhovniceascã şi la bucuria cereascã veşnicã.

Fiecare perioadã de post este un timp de pocãinţã şi de înnoire duhovniceascã, dar Postul Crãciunului este, mai ales, o şcoalã a milosteniei, în care învãţãm sã rãspundem cu dãrnicie milostivirii şi bunãtãţii nesfârşite a lui Dumnezeu pentru noi, arãtatã prin Întruparea Fiului Sãu veşnic, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Aşadar, mai ales în aceastã vreme a Postului Crãciunului, înţelegem cã, pe lângã sfinţirea noastrã duhovniceascã, trebuie sã fim şi milostivi, dãruind, dupã posibilitãţi, celor aflaţi în nevoi daruri materiale sau mãcar un cuvânt bun, o mânã de ajutor sau o încurajare adresatã unui om sãrac, singur şi deznãdãjduit, întristat sau îndoliat.

Citind cu luare aminte cuvântãrile Sfântului Ierarh Ioan Gurã de Aur despre virtutea milosteniei, vedem cã el a cãutat şi a folosit multe argumente pentru a‑i convinge pe ascultãtori sã practice mântuitoarea virtute a milosteniei: ,,Când facem milostenie, spune Sfântul Ierarh, sã nu ne uitãm numai la sãracul care primeşte milostenia noastrã, ci sã ne gândim şi la Cine este Cel Ce primeşte darul pe care‑l dãm noi sãracului şi a fãgãduit rãsplatã pentru ceea ce dãm1, adicã sã ne gândim la Hristos. Evanghelia din duminica aceasta, care prezintã Pilda samarineanului milostiv, nu este doar o istorioarã frumoasã, ci ea este pentru noi toţi un program, un îndemn la fapte bune, iar dacã lucrãm cu iubire şi bucurie pentru mântuirea altora, lucrãm şi pentru propria noastrã mântuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos uneşte duhovniceşte pe omul care ajutã cu omul care este ajutat.

De aceea, şi în anul acesta, vã îndemnãm sã organizaţi la parohii, mãnãstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaţi în suferinţã şi în sãrãcie, bãtrâni, copii orfani, familii defavorizate cu mulţi copii, persoane singure şi fãrã ajutor, astfel încât ,,prisosinţa voastrã sã împlineascã lipsa acelora” (II Corinteni 8, 14).

Folosiţi acest prilej pentru a cunoaşte mai bine pe ceilalţi membri ai parohiei din care faceţi parte, mai ales pe cei aflaţi în dificultãţi materiale, şi fiecare sã‑i ajute dupã posibilitãţi, devenind astfel pentru cei aflaţi în nevoi mâinile iubirii milostive a Mântuitorului Iisus Hristos, spre bucuria lor şi a celor care‑i ajutã.

Ne rugãm Preamilostivului Dumnezeu, Pãrintele luminilor, de la Care vine „toatã darea cea bunã şi tot darul desãvârşit” (Iacob 1, 17), sã vã rãsplãteascã dãrnicia arãtatã prin colecta din toamna anului trecut (2014) şi sã vã binecuvânteze pe toţi cu iubirea, mila şi bunãtatea Sa dumnezeiascã, spre a arãta şi de aceastã datã, în vremea Postului Crãciunului, multã rugãciune şi grijã pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţã de toţi cei neajutoraţi, având încredinţarea, dupã cum ne învaţã Sfântul Apostol Pavel, cã: „Slujirea acestui dar nu numai cã împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu” (II Corinteni 9, 12).

Vã îmbrãţişãm cu pãrinteascã dragoste şi ne rugãm ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatãl şi împãrtãşirea Sfântului Duh sã fie cu voi, cu toţi!” (II Corinteni 13, 13). Amin!

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† Daniel

 Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului
Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române

și membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Notă

1 ‑Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XXXIV, III, în col. PSB, vol. 22, EIBMBOR, Bucureşti, 1989, p. 9.

Nu va lasati inselati de diavol


Cand omul nu Il are pe Dumnezeu langa el, dracii dau navala si il indobitoceste pe om, pana la ultima treapta a ticaloseniei lor. Asa se face ca in ziua de azi, ceea ce unii numesc moda sau distractie, este tocmai invers, adica: indobitocirea omului de catre diavol.

Dumnezeu i-a dat omului intelepciunea, ratiunea iar animalului ascultarea fata de om. Acum, diavolul doreste ca omul sa fie mai prejos decat animalul, care nu gandeste; un animal domesticit de insusi diavolul, de a-i face toate dorintele lui spurcate, (la fel cum i-a aratat lui Dumnezeu si in Gradina Edenului: ca omul nu este alaturi de El si ca orice ar face pentru om, tot nu il va putea atrage la El).

 

Feriti-va de inselaciunea vrajmasului-USO

Ce este apa? Apa este viata, fara ea, am pieri. Apa vietii cea cereasca o va da-o Mantuitorul celor care nu L-au uitat si ii va pune in ceata dreptilor, la a Doua Venire a Sa. Aici pe pamant, vrajmasul ataca si aceasta parte a simbolisticii crestine ortodoxe.

Mai recent am vazut chiar si o reclama la televizor, la apa minerala ZIZIN. Se doreste ca sa devenim familiarizati pe cat de mult posibil cu aceste ciudatenii diavolesti, ca omul (incet-incet), sa uite de Dumnezeu si de poruncile Lui si sa fie mai usor ispitit.

 

 

Nu va lasati inselati, oameni buni si cu suflet ortodox. Acestea sunt inselaciuni de la diavol. El nu mai are rabdare si se da pe fata omului, nu se mai ascunde si nu mai asteapta momentul potrivit cand sa o faca pentru ca omul cu fiecare an ce trece, se departa tot mai mult de Dumnezeu (chiar fara ca diavolul sa faca ceva) iar acum cand omul s-a obisnuit cu cele lumesti, vrajmasul mai usor isi face lucrul sau cel rau si cum am spus, nu se mai ascunde ci se da pe fata, -direct-, omului. Stie ca se apropie ziua judecatii, ziua distrugerii lui de catre puterea dumnezeiasca si de Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Amin.

Rugaciunea inimii sa fie prezenta mereu in sufletul vostru.

Rugati-va unul pentru celalalt.

 

-UnSufletOrtodox-

Rugaciunea din suflet


Trei tineri scapati dintr-un naufragiu au reusit sa ajunga intr-o insula nelocuita. Vaporul s-a scufundat si ei si-au organizat viata cum au putut, avand acolo cele de trebuinta. Nu stiau nici o rugaciune. Stiau doar ca Dumnezeu este Treime, asa ca au imaginat o rugaciune simpla: „Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi”.

Toata viata, pana au ajuns ca la 90 de ani, au rostit aceasta rugaciune. La o vreme, a ajuns acolo un vapor, din intamplare caci calea era greu navigabila, si pe ci era si un episcop. Vazand semne ca insula ar fi locuita, in ciuda indicatiilor hartilor ca ar fi pustie, au coborat toti de pe vapor si i-au gasit acolo pe cei trei, ninsi de ani si de asteptare.

Episcopul i-a intrebat ce rugaciuni stiu, si ei i-au raspuns: „Stim o rugaciune simpla, compusa de noi, fiindca atunci cand vaporul nostru a naufragiat, nu prea eram dintre cei cu educatie religioasa”. Si si-au descoperit textul rugaciunii. Episcopul le-a spus ca nu e de ajuns si ca sunt in primejdie sa-si piarda mantuirea. I-a povatuit sa invete macar rugaciunea domneasca, Tatal nostru. I-a invatat rugaciunea Tatal nostru, iar conducatorul vaporului i-a invitat sa se intoarca inapoi in tarile lor. N-au vrut. Erau prea batrani si se obisnuisera acolo pe insula.

Intr-o zi vaporul a plecat. Dar n-a apucat sa se departeze mai mult de o zi de mal, ca la un moment dat cei de pe vapor i-au vazut cu stupefactie pe cei trei batrani venind spre vapor si umbland pe apa ca pe uscat. Comandantul a oprit vaporul si episcopul i-a intrebat: „Ce-i cu voi? V-ati razgandit? Vreti sa va intoarceti inapoi in tarile voastre?” „Nu, a raspuns unul dintre ei, dar am uitat jumatate din rugaciunea ce ne-ai invatat, si ne temem sa nu ne pierdem mantuirea, asa cum ai spus Prea Sfintia Ta. Pana la jumatate merge, dar mai incolo numai merge”.

Episcopul si-a dat seama atunci ca oamenii nu mai aveau nevoie de nici o alta rugaciune, in afara de aceea pe care o stiau ei. Aceea era rugaciunea in duh si in adevar, pentru ca era adresata lui Dumnezeu din suflete curate, cu toata credinta, cu toata forta sufletului lor. Numai asa se putea explica darul ce-l capatasera, de a merge pe apa ca pe uscat. Si atunci le-a spus: „Duceti-va inapoi si ziceti-va mai departe rugaciunea voastra, si mantuiti-va in Domnul, si rugati-va si pentru noi!”

Romania ar putea fi supravegheata de un sistem care va contine si un program de recunoastere faciala


Romania ar putea fi supravegheata de un sistem care va contine si un program de recunoastere faciala

 

 

Vice-premierul Liviu Dragnea se afla in China, unde a discutat cu giganti in domeniu despre implementarea unui proiect-pilot intr-un oras din Romania.

Se pune insa intrebarea daca acest sistem nu incalca dreptul la intimitate al cetatenilor filmati pe strada cu camere inteligente.

Daca fotografia unei persoane a fost deja introdusa in baza de date, este o chestiune de minute pana cand dispecerul unui asemenea sistem de recunoastere faciala poate sa o depisteze in trafic prin intermediul camerelor de supraveghere, folosind bineinteles tehnologia de ultima ora.

Sistemul poate recunoaste fetele trecatorilor si poate accesa baza de date cu criminali cunoscuti. Poate preveni astfel o crima inainte sa se intample.

Inca din 2013, chinezii ii prezentau premierului roman, aflat in vizita oficiala in China, sistemul de supraveghere, iar Victor Ponta se arata interesat.

As vrea sa implementez un asemenea sistem in Romania, dar mai inainte trebuie sa intreb presa daca e de acord si sa ii conving ca Guvernul va supraveghea totul„, spunea Ponta, in 2013.

Acum vicepremierul Liviu Dragnea se afla in China si a discutat despre instalarea acestui sistem cu cele doua mari companii de telecomunicatii chineze.

Am propus sa identifice un oras unde sa dezvolte un proiect-pilot pentru un sistem de supraveghere pentru siguranta cetateanului„, a spus Dragnea.

Ce nu stie vicepremierul este ca ZTE e pe cale sa instaleze un astfel de sistem intr-un oras din sudul Romaniei, proiect tinut deocamdata secret.

42 de camere sunt aduse pentru acel oras – camere de luat vederi, exista un software cu sistem de recunoastere achipului si un centru de virtualizare a imaginii si un centru de stocare si un dispecerat de interventie care notifica politia locala sau alte unitati„, a spus Lorian Vintila, directorul ZTE Romania.

Pretul unei astfel de camere de supraveghere ajunge la 500 de euro.

Acum, atat ZTE, cat si Huawei, vor instala sisteme de supraveghere intr-un alt oras din Romania, pe care il vor stabili dupa discutii si cu premierul.

Ne referim la un pilot de monitorizare video si supraveghere. Softul care sa poata faca monitorizarea poate sa aiba aplicatie de tip plate recognition, sa ai identificarea numerelor de inmatriculare a automobilelor, daca se intampla infractiuni sau trebuie aplicate amenzi. Pot sa aiba diverse softuri care sa faca recunoastere de permietru, inclusiv de face recognition„, a spus Vlad Doicaru, directorul Huawei Romania.

Monitorizarea traficului face parte dintr-un memorandum mai amplu semnat de guvern cu Huawei in noiembrie, care mai prevede realizarea unei infrastructuri nationale de informatii si comunicatii. Documentul a fost criticat de presedinte.

Securitatea nationala nu se da pe mana unor firme IT straine, indiferent cat de prieteni am fi cu o tara sau cu alta„, a spus Basescu.

Huawei spune ca a instalat deja un sistem de monitorizare a traficului in Chisinau, in timp ce ZTE a montat 20.000 de camere de supraveghere pentru primaria din Marsilia, dar si sisteme similare in Londra sau Moscova.

StirileProTv

Arad, 25 martie 2014: “Euharistia, Viața duhovnicească și Muntele Athos”, conferință susținută de către Hrisostom Stamoulis din Tesalonic (Grecia)


Arad, 25 martie 2014: “Euharistia, Viața duhovnicească și Muntele Athos”, conferință susținută de către Hrisostom Stamoulis din Tesalonic (Grecia)

Hrisostom Stamoulis, decanul Facultății de Teologie din Tesalonic (Grecia) va promova un stil aparte, un dialog între Biserică şi societate, totul într-o conferinţă intitulată ”Euharistia, Viața duhovnicească și Muntele Athos”. Evenimentul se derulează în cadrul proiectului-program „Hristos în cetate”, închinat anului omagial euharistic în Patriarhia Ortodoxă Română şi va avea loc pe data de 25 martie, la Sala Filarmonicii din Arad, începând cu orele 18.00.

Succesul didactic și științific al profesorului Stamulis se datorează faptului că promovează un tip de dialog original al Bisericii cu societatea, în cadrul căruia operele Sfinților Părinți întâlnesc cele mai prestigioase capodopere ale culturii universale și chiar domenii ale științei. Poezia, literatura, în general, muzica, filmul sau fizica fac casă bună cu scrierile marilor Părinți și teologi din vechime sau contemporani. Teologul perspicace și realist, iubit deopotrivă de tinerii săi studenți și de mai vârstnicii colegi de breaslă pentru modul empatic de a discuta despre problemele lumii contemporane este dublat de un artist de o mare sensibilitate. Absolvent al Conservatorului de Stat din Tesalonic, este compozitor al unor arii muzicale care îmbină melosul bizantin cu muzica grecească tradițională. Este și dirijor al coralei bisericești și al orchestrei de tineri „Sfântul Ioan Hrisostom” din Tesalonic.

Împărtășirea  „continuă” cu Hristos euharistic reprezintă temeiul efortului ascetico-moral de transfigurare a persoanei umane. Tema evaluează, printre altele, si contribuția insuficient sau deloc cunoscută a Sfântului Chiril al Alexandriei la renașterea filocalică în Muntele Athos, în secolul al XVIII-lea .

În Prefața scrisă la cartea sa Frumusețea sfințenieiPreafericitul Părinte Patriarh Daniel îi sintetizează astfel viziunea teologică: „Prof. H. Stamoulis ne dovedește o dată în plus posibilitățile inepuizabile ale unei teologii fundamentate patristic. Aceasta se poate deschide spre un dialog fertil cu alte domenii ale culturii umaniste, pe care le poate îmbogăți cu adevărul ultim al Revelației creștine”.

sfantulmunteathos.wordpress.com

Cuvant pentru Psalmi – al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul


Psalmii

Pentru dragoste acestea fie zise, si decât acestea mai multe. Iar noi iarãsi cãtre prochimen sã ne întoarcem, si pentru pocãinta si pentru judecata ceea ce va sã fie sã gândim, cã acestea de-a pururea este de nevoie a le cugeta. Cã ziua Domnului ca un fur noaptea, asa va veni. Deci pentru aceasta noaptea si ziua, la ceasul cel mai de pe urmã priviti, si intru legea Domnului sã cugetati ziua si noaptea. Grãieste lui Dumnezeu multe, si oamenilor putine. Si dacã mâna o intinzi la lucru, gura sã cânte si mintea sã se roage, psalmul în gurã sã-ti fie neîncetat. Cã numele lui Dumnezeu pornindu-se, izgoneste pe draci si sfinteste pe cântãtorul de psalmi.

Psalmul este alinare a sufletului, dãruitor al pãcii, psalmul este adunãtor al prieteniei, unire a celor despãrtiti, al celor învrãjbiti împãcãtor. Psalmul este aducãtorul de ajutor al îngerilor, armã întru frica de noapte, odihnã a ostenelilor de ziuã, pruncilor întemeiere, bãtrânilor împodobire, prea îmbãtrânitilor mângâiere, femeilor podoabã prea potrivitã.. Psalmul pe pustietãti le face sãlase, pe târguri le întelepteste, al celor noi începãtori învãtãturã de slovã, al celor sporiti crestere, al celor desãvârsiti întãrire, glas al Bisericii. Acesta praznicelor le dã strãlucire, acesta pe intristarea cea dupã Dumnezeu o zideste.
Cã psalmul si din inimã de piatrã scoate lacrimi. Psalmul este lucrul îngerilor, petrecerea cea cereascã, tãmâia cea duhovniceascã. Psalmul este luminare a sufletelor, sfintire a trupurilor. Pe acesta, fratilor, sã nu încetãm totdeauna cugetându-l; si prin case, si în cãlãtorii, si dormind, si sculându-ne, grãind între noi însine cu psalmi si cu laude si cu cântãri duhovnicesti. Psalmul este bucurie a iubitorilor de Dumnezeu. Acesta pe grãirea desartã o surghiuneste, pe râs il domoleste, pe judecatã o pomeneste, pe suflet cãtre Dumnezeu îl desteaptã, împreunã cu îngerii dãntuieste.

Unde este psalmul cu umilinta, acolo este si Dumnezeu cu îngerii; iar unde sunt cântãrile celui strãin, acolo este urgia lui Dumnezeu, si vaiul este rãsplãtirea râsului. Unde sunt sfintitele cãrti si citirile, acolo este veselie a dreptilor si mântuire a auzitorilor; iar unde sunt alãute si hore, acolo este întunecare a bãrbatilor si a femeilor si praznicul diavolului. O, ce viclenie rea si aflãri ale diavolului! Cum prin mestesug pe fiecare il împiedicã, si îl amãgeste, si îl pleacã sã facã pe cele rele, ca pe niste bune!
Astãzi cu pãrere cântã psalmi, si mâine cu sârguintã joacã. Astãzi sunt crestini, si mâine pãgâni. Astãzi bine lãudati, si mâine elini. Astãzi robi ai lui Hristos, si mâine împotrivnici ai lui Durnnezeu. Nu vã amãgiti; nici un rob nu poate sã slujeascã la doi domni, dupã cum este scris: nu puteti a-i sluji lui Dunmezeu si împreunã cu diavolul a dãntui.

Sã-I slujim Lui ca niste adevãrati robi ai lui Hristos, sã ne închinam Lui, lângã Dânsul sã îngãduim, lângã Dânsul sã rãmânem pânã la rãsuflarea cea mai de pe urmã; si sã nu ne plecãm balaurului, cãci ca un leu rãcnind înconjura cãutând pe cine sã înghitã, pe cine sã amãgeascã, cãruia stati-i împotrivã, ca niste tari ostasi ai lui Hristos, slujindu-I Lui.

Nu astãzi sã cânti psalmi, si mâine sã dãntuiesti. Nu astãzi sã te pocãiesti de pãcatele tale, si mâine sã joci spre pierirea ta. Nu astãzi sã citesti, si mâine sã lãutãresti. Nu astãzi sã te înfrânezi, si mâine sã te apropii aicea si acolo împrejur purtându-te, si de toti batjocorindu-te. Nu, fratilor, nu asa sã pierdem vremea mântuirei noastre, jucând si batjocorindu-ne. Fã-te ca un bun lucrãtor de pãmânt, lucrând si pãzind. Sã nu socotesti ca niste rele, frate, pe merinzile vietii celei vesnice, sã nu lepezi mancarea cea uscatã, sã nu te depãrtezi de priveghere, sã nu te lenevesti de culcarea pe jos, sã nu pãrãsesti cântarea de psalmi; cã acestea si cele asemenea acestora, la viatã, la bucurie, la veselie si la odihnã vesnicã te vor trimite pe tine. Iubeste tãcerea despre vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor pe minte o departeaza de la Dumnezeu.