Viata Sfintei Teo­dora din Arkadia


Una din cele mai necon­venţio­nale muce­ni­cii din isto­ria Bise­ri­cii: a Sfin­tei Teo­dora din Vasta Arka­diei, în seco­lul al IX-lea. Nu s-au păs­trat foarte multe date des­pre viaţa ei, iar legen­dele care cir­culă nu lămu­resc foarte multe… Din Sina­xa­rul sfin­tei aflăm că Sfânta Teo­dora a intrat într-o mănăs­tire de călu­gări, înfăţişându-se drept băr­bat. Moti­vul aces­tei ale­geri, care pre­su­pune nebu­nie pen­tru Hris­tos, nu se ştie. Mănăs­ti­rea era închi­nată Mai­cii Dom­nu­lui şi se afla lângă satul Monas­ti­raki. Odată, fiind vreme de foa­mete, când sfânta – „părin­tele Teo­dor” – s-a dus să facă rost de hrană pen­tru obşte, a rămas peste noapte în casa unor cre­ş­tini. Când, mai târ­ziu, s-a aflat că fata gaz­dei rămă­sese însăr­ci­nată – având un copil din flori, toţi au vrut să afle cine e vino­va­tul. Şi fata a dat vina pe părin­tele Teodor. Părin­tele Teo­dor a fost con­dam­nat la moarte – aceasta fiind atunci pedeapsa pre­vă­zută de lege pen­tru păca­tul res­pec­tiv. Sfin­tei i-ar fi fost uşor să se dezvi­no­vă­ţească, convingându-i pe cei­la­lţi că este femeie. Dar s-a gân­dit că ast­fel ar fi smin­tit lumea: ce să caute o femeie într-o mănăs­tire de călu­gări? Dacă s-ar fi apă­rat, ar fi scă­pat de pedeapsă, dar poate că alţii s-ar fi înde­păr­tat de cre­dinţa în Hris­tos, smintindu-se. Sfânta a pri­mit moarte muce­ni­cească. Dar, îna­inte de a muri, s-a rugat: „Ia-mi, Doamne, sufle­tul şi iartă-i pe acu­za­to­rii mei. Te implor, cu voia Ta, să faci din tru­pul meu bise­rică, din sân­gele meu râu şi din părul meu copaci”. Şi Dum­ne­zeu i-a ascul­tat rugă­ciu­nea. La locul de muce­ni­cie a izvorât în chip minu­nat un izvor. Iar la bise­ri­cuţa ridi­cată în cin­stea ei s-a întâm­plat o altă minune: pe aco­pe­ri­şul bise­ri­cii au cres­cut, în mod inex­pli­ca­bil, 17 copaci, din­tre care unii sunt foarte îna­lţi şi au o gro­sime de un metru. Totuşi, deşi aco­pe­ri­şul bise­ri­cu­ţei e subţire, rezistă. Cu toate că rădă­ci­nile copa­ci­lor nu au tre­cut prin tavan în inte­ri­o­rul bise­ri­cii. Oame­nii de şti­inţă care au cer­ce­tat cazul îşi măr­tu­ri­sesc nepu­tinţa de a explica cum cresc copa­cii pe un aco­pe­riş subţire fără să se pră­bu­şească biserica… Pele­ri­nii, care vin la bise­ri­cuţa sfin­tei mai ales de praz­ni­cul Sfin­tei Teo­dora (pe 11 sep­tem­brie), rămân pur şi sim­plu uimiţi văzând această minune greu de con­tes­tat. E ade­vă­rat, întot­dea­una vor exista câr­ti­tori, pen­tru care nu există minuni incon­tes­ta­bile – doar rău-credincioşii con­testă chiar apa­ri­ţia Sfin­tei Lumini în noap­tea de Paşti la Sfân­tul Mor­mânt. Dar fiii Bise­ri­cii cred că la bise­ri­cuţă văd un semn dumnezeiesc…