Pentru ce numim, in articolul I din Simbolul Credintei, pe Dumnezeu, „Tatal”?


95. Pentru ce numim, in articolul I din Simbolul Credintei, pe Dumnezeu, „Tatal”?

Dumnezeu este unul dupa fiinta Lui. Descoperirea dumnezeiasca ne invata, insa, ca acest Dumnezeu, unul dupa fiinta, este in trei persoane: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Aceste trei persoane sau ipostasuri dumnezeiesti alcatuiesc Sf. Treime, taina de nepatruns de mintea omeneasca si impartasita noua prin Descoperirea dumnezeiasca. Cuvantul „Tatal” din Simbolul Credintei, ne arata prima persoana a Sf. Treimi. El arata insa si legatura filiala pe care noi, credinciosii, o avem cu El, caci El este „Tatal nostru”, asa cum spunem la inceputul Rugaciunii Domnesti.

Pictura din naos


Pictura din naos

Sarpanta a fost pictata in intregime. Zugravul a impartit spatial gri-albastrui al cerimii in doua registre longitudinale si alte patru registre transversal, delimitate prin braie sugerand motivul funiei si ornamente florale, pictate cu rosu, galben si verde. Cadrul pictural al boltei astfel structurate il compun mai multe scene de forma unor medalioane. In primul medallion, intre ghirlande, este reprezentat Dumnezeu-Tatal (“D(omnu)l Tat(al)”); celelalte, redau: chipul antropomorf al Soarelui, Maria Ornata, Sf. Imparati Constantin si Elena,  incadrand o cruce inalta, decorate cu motive florale, in fine, reprezentarea antropomorfa a Lunii. La capatul registrelor transversal sunt reprezentati serafimi.

Peretii naosului au picture dispusa in cadrul a doua registre delimitate prin braie decorative identice cu cele de pe sarpanta.

Registrul I, de pe peretele sudic, infatiseaza (de la est spre vest) urmatoarele scene: Sf. Evanghelist Ioan (“S. Ev. Ioan”) si un numar de sase reprezentari din ciclul patimilor Domnului: Vanzarea Domnului („Vanz“rea lui Hs.”), Iisus la Ana (“Anna”), Iisus la Caiafa (“Caiafa”), Iisus la Pilat (“Pilat”), Iisus in inchisoare (“Temnita”), friza incheindu-se cu reprezentarea Sf. Evanghelist Marcu (“S. Ev. Marcu”). Acelasi registru reda, pe peretele Nordic (de la vest la est), scena cu Sf. Evanghelist Luca (“S. Ev. Luca”) si urmatoarele alte sase scene din ciclul patimilor Domnului: Divanul (“Divan”), Incoronarea cu spini (“L-au incoronat pre Is. Hs.”), Iisus la stalp (“Cand l-au legat pre Hs.”) – scena in care  cel ce il schingiuieste pe Iisus Hristos a fost infatisat aievea unui pagan turc, Iisus pe drumul Golgotei (“Ducerea Crucii”), Rastignirea Domnului (“Rastignirea lui Is. Hs.”), Coborarea de pe Cruce (“Pogorarea de pre cruce a lui Is. Hs.”) si, in final chipul Sf. Evanghelist Matei (“S. Ev. Matei”), toate invaluite in ghirlande din frunze si flori.

Registrul II cuprinde, pe peretele sudic (de la est la vest), delimitate prin draperii si ghirlande, urmatoarele scene: Omul cel falamnd (astazi, scena nu are legenda sau titlu), Nastererea maicii Domnului (nu are titlu), Nasterea Sf. Ioan Botezatotul (“Nasterea S. Ioan”), Taierea capului Sf. Ioan Botezatotul (“Taerea capului S. Ioan”), Inaltarea Sfintei Cruci (“Inaltarea Crucii”), Omul cel setos (“Omul cel satos”), iar pe peretele Nordic (de la vest la est): Omul cel robit (“Omul cel robit”), Duminica Orbului (“Dumineca orbului”), Duminica Tomii (“Dumineca Tomi” – “Is. Hs.”), Duminica Samarinencei (“Dumineca Samarinan.” – “Is. Hs.”), Intrarea in biserica a Maicii Domnului (“Intrarea in biserica a Preaci”) si Omul cel gol (“Omul cel gol”).

In extremitatea vestica a naosului, deasupra scaunelor, pe peretele sudic, zugravul le-a infatisat pe cele Cinci fete intelepte (“Cinci fete intelepte”), iar pe peretela Nordic pe cele Cinci fete nebune (“Cinci fete nebune”).

Peretele vestic al naosului (din fata iconostasului) are dispusa picture in cadrul a trei registre, redand teme din Vechiul Testamnet si altele contemporane, profane, din viata comunitatii.

Registrul I il compun (de la sud la nord) scenele: Cain si Abel (“Cain”-“Abel”) si Sf. Prooroc Iona si Chitul (“Ioan(a) prooroc”).

Registrul II cuprinde (de la sud la nord) scenele: Daniil in groapa leilor (“In groapa… pasaj sters – n.n., F.D.), portretul unui barbat distins si cucernic, in costum de epoca, cu suman lung si intr-un car tras de doi cai, iar alaturi Proorocul Elisei, tinand, deasupra capului, cojocul, portretul altui barbat distins si cucernic, intr-o tinuta identica, cu mana ridicata si degetul aratator intins, amintind postura de inchinare a sfantului lacas, si scena Jertfa lui Avraam (“Jertfa lui Avraam”), in care Avraam se aseamana cu omul sarman, din cele patru scene amintite mai sus.

Registrul III infatiseaza (in stanga) tabloul tutorilor bisericii. Astfel ii numeste insusi zugravul, in cadrul legendei scenei: “Tutori(i) biserici(i)”, astazi stearsa, fiind vorba, prin urmare, despre epitropii lacasului. Laiesirea din naos (in dreapta) a fost pictat portretul infatisandu-l pe preotul satului Homorog (“Parohul locului”, legenda astazi stearsa).

Talantii Imparatiei


Talantii Imparatiei

Imparatiile pamantului isi au banii lor si Imparatia lui Dumnezeu isi are talantii ei.

„Omul de neam ales” din pilda talantilor este Iisus.

Dupa invierea Sa din morti, Iisus S-a dus intr-o tara indepartata, „Suirea la Tatal” – cum i-a spus Mariri Magdalena ce plangea la mormant – ca sa pogoare oamenilor darurile Duhului Sfant. Cum le-a spus Iisus si Apostolilor dupa Inviere: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ”, (Matei 28:18). „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi”, (Ioan 20:21). „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă…”, (Matei 28:19-20). „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi”, (Marcu 16:16).

Cuvintele acestea erau „intarirea craiasca”, impartirea talantilor, campul de negustorie si raspunderile. Acesta era ceasul cand Iisus a impartit avutia Sa lucratorilor: cele 10 daruri ale Duhului Sfant. Cu acesti talanti (Matei 25:14-30; Luca 19:12-28), ai Duhului Sant, cei inzestrati cu ele au sa negustoreasca in lume, castigand cu ele fii ai imparatiei.

De acum incep raspunderile. Ai sa ajungi constient ca inzestrarea ta spirituala este de la Dumnezeu si spre slujirea Lui intre oameni ti s-a dat inzestrarea? Sau te constitui ca un talentat iresponsabil?

Convertirea talentelor este de mare talent. Inzestrarile lui Dumnezeu nu ne sunt date ca niste simple ornamente, de care sa ne bucuram numai noi; ele sunt inzestrari de energie divina, energie pe care lumea nu o cunoaste. Acestea dau indrazneala nucenicilor, rabdare pustnicilor, darul cunostintei, curajul adevarului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vietii in perspectiva luminii divine.

In fiecare ins ce vine in lume, Dumnezeu ascunde un gand al Sau, o intentie divina, un plan pe care-l urmareste intre oameni, si, potrivit cu el, tocmirea celui care vine capata insusirile de a-l putea indeplini. Aceasta e o mare taina. Acestia, prevazuti de Dumnezeu cu sjujba anumita inca mai inainte de a se naste (Galateni 1:15; Ieremia 1:5) si trimisi sa o indeplineasca, sunt slugile Sale, carora le-a dat avutia pe mana. Talantii sunt talentele: inzestrari cu daruri, misiuni, slujbe duhovnicesti si slujiri cetatenesti; mestesugul artelor; mestesugul stiintei, a oricarei stiinte, darul chivernisirii avutiei; pe scurt, valorile culturii: valoarea morala, politica, teoretica (stiinta), estetica, economica si religioasa.

Si fara vorba, s-ar pricepe ca toate valorile, talentele ar trebui sa se negustoreasca intre oameni, de bunavoie si libera vointa, in favoarea lui Dumnezeu, caci precum este o ierarhie a valorilor, tot asa este un Ierarh al lor.

Dar zice pilda ca unii din talentati n-au vrut sa-L recunoasca de stapan: „cetatenii Sai Il urau si au trimis solie in urma Lui zicand: Nu vrem ca Acesta sa domneasca peste noi”, (Luca 19:14). Acestia sunt cei ce nu se cunosc pe sine ca avandu-si obarsia spirituala si toata inzestrarea de la Dumnezeu, ci socotesc ca sunt ale lor darurile date de Dumnezeu. Acestia nu vor sa primeasca peste ei domnia lui Hristos, ci domnia lui Antihrist. Ei se umfla cu parerea de sine, isi afuma mintea cu mandria si scot afara pe Dumnezeu din negustoria lor. A nu lucra cu valorile in sensul in care le-a rostit Dumnezeu, inseamna a iesi din ierarhie si a face anarhie. Toata zdroaba lor e egala cu ingroparea talantului in pamant.

Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile si le-a pus in conflict. in valoarea politica trufia starneste tirania, terorismul, dictatura; in religie, inchizitia, despotismul, protestantismul; in stiinta si economie, materialismul; in arta, senzualismul; in toate a bagat anarhia fata de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, cand li se va cere socoteala?

Daca iisus a suflat suflet viu, viata duhovniceasca in Adam in temeiul careie Adam vedea pe Dumnezeu, daca a suflat Duhul Sfant peste Apostoli si toti urmasii lor pentru iertarea pacatelor spre reinvierea duhovniceasca a oamenilor si daca s-a intarit aceasta inviere prin suflarea ca de vifor a Duhului Sfant in ziua Rusaliilor, a mai ramas totusi o suflare a Duhului Sfant pe care Iisus n-a impartasit-o omului.

Pilda talantilor vorbeste si despre taierea acelor vrajmasi care n-au vrut ca sa domneasca Iisus peste ei. La cartea Proorocului Isaia, unde se insira darurile sau puterile lui Mesia, ultimul este suflarea de moarte cu care il va omori pe cel faradelege (Isaia 11:4).

Deci de doua ori Duhul Sfant a suuflat spre viata: o data – primului om, si a doua oara, la plinirea vremii – a tuturor oamenilor spre reinvierea lor duhovniceasca; iar a treia oara va sufla Duhul Sfant spre moarte spirituala asupra unui singur om, omul faradelegii.

Nu se poate ca Iisus sa nu fie Dumnezeu adevarat cand in El erau: inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega (Apocalipsa 1:8), intr-o continua si divina prezenta. De altfel, aceasta prezenta a lui Iisus in toate fragmentele timpului este ceea ce da talantilor valoarea lor de energii divine. Cei inzestrati cu acesti talanti sau talente ale Duhului Sfant se cuvine sa negustoreasca cu ele in lume, castigand fii ai imparatiei. Legile negustoriei sunt cele doua legi: iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni.

Tot celui ce recunoaste Providenta de la Dumnezeu a talentelor sale, i se va mai da si tot celui ce i se pare ca nu le are de la Dumnezeu, i se va lua si ceea ce i se pare ca are.

Cu talantul Botezului sunt daruiti crestinii ortodocsi, talant ingropat, si de putini dezgropat si sporit.

Sf. Scriptura se poate intelege usor?


45. Sf. Scriptura se poate intelege usor?

Nu. Sf. Scriptura se intelege greu, intai din pricina vechimii, a multimii scriitorilor si a deosebirii de timp si de cuprins a cartilor ei, apoi din pricina felului mai presus de fire al Descoperirii ei. De altfel, ea insasi marturiseste ca talcuirea ei nu e lucru usor. La intrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, daca intelege ce citeste, cel intrebat raspunde : ” Cum voi putea, de nu ma va pooatui cineva ?” (Faptele Apostolilor 8:31), Sf. Apostol Petru scrie astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: „In ele sunt unele lucruri anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru 3:16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118, sunt nu numai o lauda sincera a Legii Domnului, ci si o rugaciune neintrerupta, pentru dobandirea adevaratei ei intelegeri.
Sf. Parinti si Scriitori bisericesti au aratat, in repetate randuri greutatile intampinate pentru intelegerea Sf. Scripturi. Origen spune ca intelesul Scripturii nu se descopera de la inceput cititorilor, mai ales celor necunoscatori in lucrurile dumnezeesti, sau care sunt necredinciosi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindca intelesul Scripturii e un lucru supraomenesc. Putinatatea intelegerii noastre nu poate patrunde stralucirea dogmelor. Aceasta e una din cauzele principale ale caderii in erezie. Fericitul Augustin ne recomanda ca partile neintelese din Scriptura sa le apropiem de altele, care sunt limpezi, spre a le patrunde unele prin altele. Sf. Ioan Damaschin ne indeamna ca: „daca citim odata, de doua ori, si nu intelegem ce citim, sa nu ne trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam. Caci spune Scriptura: „intreaba pe tatal tau si-ti va vesti si pe batranii tai si-ti vor spune”. (Deuteronom 32:7). Cunostinta nu este a tuturor”.

Avem dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a cartilor Vechiului si Noului Testament?


42. Avem dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a cartilor Vechiului si Noului Testament?

Avem dovezi limpezi despre insuflarea dumnezeiasca a Sf. Scripturi. (Vezi: Despre V. T. Iesire 4:12; II Regi 23:2; Isaia 6:1-8, 8:1 ; Avacum 2:2 si altele). Iisus Hristos numeste Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu (Marcu 7:13). El e descoperirea neamurilor (Luca 2:32; Evrei 1:1-2). El descopera pe Dumnezeu. (Matei 11:27; Ioan 17:6-8; I Ioan 5:20). Evanghelia e revelatia lui Dumnezeu (I Corinteni 2:9-10, 11:2515:3 ; Galateni 1:11-12; Efeseni 1:17).
Astfel, Sf. Apostol Pavel ne invata ca „toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea spre dreptate” (II Timotei 3:16). Sf. Apostol Petru ne arata, la randu-i, ca „niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1:21).
Insuflarea da Sf. Scripturi autoritate dumnezeiasca. Este ceea ce intareste Mantuitorul cand zice despre Legea Vechiului Testament: „Amin zic voua: pana ce va trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta nu va trece din Lege, pana ce vor fi toate” (Matei 5:18).
Cartile Noului Testament s-au bucurat de darul Duhului Sfant pe care l-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si Ucenicii lor. In clipa aratarii catre Apostoli, dupa inviere, Mantuitorul le spune: „Luati Duh Sfant” (Ioan 20:22), iar in momentul despartirii de aceiasi Apostoli, El le porunceste: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei 28:19); „Ca nu voi sunteti cei ce graiti, ci Duhul Tatalui vostru este carele graieste intru voi” (Matei 10:20); ” Mangaietorul, Duhul cel Sfant, pe care il va trimite Tatal intru numele Meu, acela va va invata pe voi toate si va va aduce aminte toate cele ce am grait” (Ioan 14:26).

De ce invatatura crestina e socotita drept cea mai inalta treapta a credintei?


20. De ce invatatura crestina e socotita drept cea mai inalta treapta a credintei?

Pentru ca invatatura crestina a fost data de insusi Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat, Domnul nostru Iisus Hristos si pentru ca nimeni altul ca El n-a cunoscut de-a dreptul pe Dumnezeu si n-a invatat pe oameni chiar din izvorul care e insusi Dumnezeu: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Cel Unul Nascut Fiul, care este in sanul Tatalui, Acela a spus” (Ioan 1:18). Mantuitorul insusi declara: „Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9). Caci „nimeni nu cunoaste pe Fiul, fara numai Tatal, nici pe Tatal nu-L, cunoaste nimeni, fara numai Fiul si acela caruia va voi Fiul sa-i descopere” (Matei 11:27). Iisus Hristos a adus Descoperirea celor mai mari taine ale adevarului dumnezeesc pe care omenirea s-a invrednicit sa le cunoasca de la inceputul lumii. Credinta adusa de El a potolit si potoleste setea dupa adevar a nenumarate suflete. Ea a schimbat fata lumii vechi. Prin luminarea si schimbarea adanca a sufletelor, ea a legat din nou viata omeneasca, vestejita de pacat, de izvorul nesecat al vietii netrecatoare: Dumnezeu. Ea a coborat cerul pe pamant, implinind rugaciunea Psalmistului: „Doamne, pleaca cerurile Tale si Te pogoara, atinge-Te de munti si vor fumega” (Psalmi 143:5). Cerurile s-au plecat si chiar s-au deschis (Luca 2:9-15; Matei 3:16). In sfarsit, nici o alta credinta sau cunoastere religioasa n-au putut si nu pot inlocui pe cea crestina, fiindca n-a avut si nu are roadele acesteia, invatatura crestina sta pe culmea cunoasterii religioase, pentru ca nicairi sufletul credinciosului nu se desfata de adevar, de drep tate, de fericire, de viata vesnica, ca in Hristos.

Dragostea catre Dumnezeu


Daca Il iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta si cu tot sufletul tau, vei avea nevoie de dragoste.
Dar nu dragoste pamanteasca ci cereasca, care le intrece pe toate.
Cititi in Epistola intai catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel C13 despre dragoste;
cum este ea si ce ne-am face daca Tatal nu ne-ar da-o.
Duhul lui Dumnezeu, de unde izvoraste dreptatea sa ne pazeasca si pe noi.

Rugaciuni nepotrivite


Este neinchipuit de mare nepotrivirea intre ceea ce-I cer oamenii lui Dumnezeu si intre ceea ce cere Dumnezeu oamenilor.

Marcu, cap. 10, Biblia din 1914:

17. Si iesind El in cale, alergand oarecine, si ingenunchind inaintea Lui, Il intreba pe El zicand: Invatatorule bune, ce voi face ca sa mostenesc viata vesnica?
18. Iar Iisus a zis lui: Ce imi zici bun? Nimeni nu este bun, fara numai unul Dumnezeu.
19. Poruncile stii: Sa nu curvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti marturie mincinoasa; sa nu rapesti; cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
20. Iar el raspunzand, a zis Lui: Invatatorule, toate acestea le-am pazit din tineretile mele.
21. Iar Iisus cautand spre el, l-a iubit pe dansul, si a zis lui: Inca una iti lipseste; mergi, vinde-ti cate ai, si le da saracilor, si vei avea comoara in Cer; si luand Crucea, vino, urmeaza Mie.
22. Iar el intristandu-se de cuvantul acesta, s-a dus mahnit. Pentru ca avea avutii multe.
23. Si cautand Iisus, a zis Ucenicilor Sai: Cat de anevoie vor intra intru Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii.
24. Iar Ucenicii se inspaimantau de cuvintele Lui; Iara Iisus iarasi raspunzand, le-a zis lor: Fiilor cat de anevoie este sa intre intru Imparatia lui Dumnezeu cei ce nadajduiesc intru avutii.
25. Mai lesne este a trece camila prin urechea acului decat un bogat a intra intru Imparatia lui Dumnezeu.
26. Iar ei mai mult se ingrozeau, zicand unul catre altul: Si cine poate sa se mantuiasca?
27. Si cautand Iisus la dansii, a zis: La oameni este cu neputinta, dar nu la Dumnezeu. Ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

Matei, cap. 20

20. Atunci s-au apropiat catre dansul mama fiilor lui Zevedei, impreuna cu fiii sai, inchinandu-se si cerand oaresce de la dansul.
21. Iar el a zis ei: Ce voiesti? Zis-a lui: Zi ca sa sada acesti doi fii ai mei, unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru Imparatia Ta.
22. Iar Iisus raspunzand, a zis: Nu stiti ce cereti. Puteti sa beti paharul care voi sa-l beau Eu, si cu botezul, cu care Eu ma botez, sa va botezati? Zis-au Lui: Putem.
23. Si a grait lor: PAharul Meu cu adevarat veti bea, si cu botezul, cu care Eu ma botez, va veti boteza; iar a sedea de-a dreapta Mea, si de-a stanga Me, nu este al Meu a da, ci celora ce s-au gatit de la Tatal Meu.
24. Si auzind cei zece, s-au maniat pentru cei doi frati.
25. Iar Iisus chemandu-i pe dansii, a zis: Stiti ca domnii paganilor ii domnesc pe ei, si cei mari ii stapanesc pe dansii.
26. Iar intre voi nu va fi asa; ci care dintre voi va vrea sa fie mai mare, sa fie voua sluga.
27. Si care dintre voi va vrea sa fie intaiu, sa fie voua sluga.
28. Precum si Fiul Omului, nu a venit sa-I slujeasca Lui, ci sa slujeasca si sa-Si de-a sufletul Sau, rascumparare pentru multi.

Evanghelia de astazi este modelul de nepotrivire intre Dumnezeu si oameni.

In vreme ce Iisus le prevestea ucenicilor apropierea patimilor Sale in Ierusalim, cu amanunte, pentru ca atunci cand le vor vedea sa nu deznadajduiasca, doi dintre ei ii cel lui Iisus ranguri de prim-ministri (primii de-a dreapta si de-a stanga Imparatului).

De atunci au trecut aproape 2000 de ani, dar aceleasi cereri nepotrivite se aud si astazi:
– cutare se roaga lui Dumnezeu sa castige un serviciu,
– altul – sa i se descopere hotii,
– altul – ca sa risipeasca dusmanii,
– altul – ca sa castige la loterie,
– una – ca sa desparta pe cutare de cutare,
– altcineva – sa nu i se impunga vitele
– iar scolarul – ca sa reuseasca la examene.

Acestia, este drept, cer lui Dumnezeu lucruri mai smerite, dar toate pamantesti, trecatoare nimicuri.

Sunt unii care-I cer lui Dumnezeu socoteala de cum conduce lumea si lucrurile. Acestia cer ca sa asculte Dumnezeu de ei. Alta nesocotinta.

Altii nu-I cer nimic, ba chiar Ii cer sa taca, sa nu existe in fata lor; iarasi alta nesocotinta.

Oamenii, fiecare in felul lui, cel lui Dumnezeu lucruri potrivite cu icoana (conceptia) ce si-o fac despre Dumnezeu.  Apostolii, fiindca Il doreau imparat, Ii cer posturi inalte in imparatie. Saracii Il vad pe Dumnezeu ca pe un bogat si Ii cer unele ca acestea etc. Dumnezu este vazut de oameni prin patimile lor ca prin niste ochelari colorati. Dar El este altul.

Cred ca cea mai deformata fiinta in capul oamenilor este Dumnezeu.

Si ce ne cere Dumnezeu noua? Sa fim ca Iisus in Care S-a imbracat El si ni S-a dat model de urmat. Dumnezeu pune accentul (apasul) pe a fi, iar noi, pe a avea. De acee sa-L cerem pe Iisus-Omul, care ne invata sa fim, deocamndata, oameni.

Rugaciunea copiilor la moartea unuia din parinti


Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tanguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a cazut pe fata tatalui sau si l-a plans si l-a sarutat,- asemenea si Fiul Tau, Domnul nostru lisus Hristos, a cunoscut dragostea de mama, caci pe cruce si in grele chinuri fiind, a vazut pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea alaturea stand, si a zis Maicii Sale: „Femeie, iata fiul tau!”, iar dupa aceea a zis si ucenicului: „Iata mama ta!”.Insuti, intrutot Bunule Stapane, cauta din ceruri si vezi jalea si durerea ce mi-au cuprins astazi inima si sufletul. Indura-Te de mine, robul Tau, si primeste rugaciunea ce-Ti inalta fiul care si-a pierdut pe tatal sau preaiubit (pe mama sa preaiubita) si iarta-i lui (ei), si dezleaga-i toate gresalele cele de voie sau fara de voie, cele cu lucrul sau cu cuvantul si toate cate ca un om in aceasta viata a savarsit.Asculta, milostive Stapane, glasul indurerat al fiului, pe carele tatal sau (mama sa) l-a povatuit si l-a deprins ca, in restriste si in necazuri, catre Tine si cu credinta tare sa-si ridice ochii si sa-si deschida gura. Milostiveste-Te, Doamne, si da sufletului tatalui meu (mamei mele) odihna cea buna si fa-l pe el (fa-o pe ea) partas (partasa) bunatatilor celor vesnice, asezandu-l (o) cu dreptii in curtile Tale, ca binecuvantat si preaslavit esti in vecii vecilor.
Amin.