Taina rabdarii


Taina rabdarii

Rabdarea este o conditie a mantuirii, cu conditia ca sa nu fie pentru vinovatii, ci pentru vinovatia de a fi crestin. In lumea aceasta nu poti sa crezi in Iisus fara sa nu fii pedepsit.

Scriptura a prevazut de mult cenzura impotrivirii zicand: „Fiule, cand vrei sa te apropii si sa slujesti Domnului, sa-ti pregatesti sufletul de ispite”, (Isus Sirah 2:1). Iar Sfantul Pavel de asemenea ne previne: „Toti cei ce vor sa traiasca cucernic in Iisus Hristos, vor fi prigoniti”, (II Timotei 3:12).

De ce, oare, oamenii lumii acesteia ii iau la tinta tuturor faradelegilor pe oamenii care nu fac rau la nimeni, pe oamenii care se roaga pentru vrajmasii lor?

De ce, oare, ucenicii lui Iisus, ucenicii iubirii de oameni, starnesc in oameni atatea valuri de ura? Si daca lipseste ceva omului, cu adevarat, doar iubirea ii lipseste, fiindca numai climatul iubirii le face oamenilor viata posibila.

Deci, este de neinteles cum iubirea starneste ura impotriva ei. Si deci, este de neinteles cum iubirea trebuie sa inghita atatea valuri de ura si oricate ar fi.

Oamenii veacului acestuia va vor face si voua ce Mi-au facut Mie. De M-au prigonit pe Mine si pe voi va vor prigoni. Daca pe Mine M-au denuntat stapanirii veacului acestuia si pe voi vaor pune mana si va vor da judecatii si va vor duce inaintea regilor si stapanilor lor si va vor arunca in temnite pentru vinovatia numelui Meu (Ioan 15:18-21). Deci: „paziti-va de oameni” (Matei 10:17).

De ce atata prigoana? Fiindca crestinii au iesit din complicitatea cu pacatul. Si-au schimbat cetatenia. Si s-au declarat cetateni si slujitori ai „Imparatului cerurilor”. Aceasta ar fi o explicatie.

Alta explicatie: chiar rostul incercarilor. „In necazuri, chema-Ma pe Mine” zice Domnul „si-ti voi ajuta tie”. In necazurile voastre veti vedea prezenta Mea. Eu voi grai puternicilor lumii prin gura voastra si va voi da o intelepciune careia nu-i vor putea sta impotriva toti potrivnicii vostri. Eu voi grai prin rabdarea voastra care ii va uimi, si-i va sili sa Ma cunoasca pe Mine (Luca 21:15).

Asa a fost, caci multi tirani s-au ingrozit de rabdarea mai presus de fire a sfintilor, si au sfarsit prin a marturisi si ei pe Hristos, de asemenea cu acelasi pret al vietii.

Deci, iata ca rabdarea in incercari a sfintilor are rostul iubirii de oameni a lui Dumnezeu.

Multi oameni, mai ales puternicii veacului, sunt refractari propovaduirii cuvantului, dar unii dintre ei se biruiesc de ultimul cuvant al sfintilor, ce ii acoperit cu pretul vietii lor.

La urma tuturor este dreapta judecata a lui Dumnezeu si este dreapta pentru ca la toti Dumnezeu le-a prilejuit o marturisire a cuiva si, deci, nu vor avea cuvant de scuza ca n-au auzit de Dumnezeu.

Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea e ispita sa se ciocneasca cu Iisus.

Daca cu Iisus – Dumnezeul imbracat in om – Dumnezeu tatal a facut o puternica ispitire satanei, ca sa se atinga de calcaiul Lui – trupul – si sa pateasca, inghitindu-L, spargerea pantecelui iadului si eliberarea dreptilor, atunci si cu ucenicii lui Iisus aceeasi ispitire face oamenilor lumii acesteia, ca atungandu-se de ei sau sa se lumineze spre mantuire sau desavarsit sa se piarda.

Atata am inteles din taina rabdarii sfintilor. Este ascunsa in ea o mare bucurie. Si IIsus o avea.

Iisus, motivul revolutiei ultime


Iisus, motivul revolutiei ultime

(Matei 10:1-43).

Se intrevede ca se vor lichida toate motivele de razboi dintre oameni: motive economice, nationale, rasiale, etc. Va mai ramane unul: motivul lui Dumnezeu. Iisus a azvarlit pe pamant focul acestei revolutii: parjolul dragostei lui Dumnezeu, care aprinde impotriva-i vapaia urii impotriva lui Dumnezeu.

Iisus a venit sa ne arunce sabia intre virtiuti si pacat (Matei 10:34). Iata oamenii invrajbindu-se de moarte, pe motivul lui Dumnezeu. Nu va fi casa fara galceava din cauza lui Iisus. Ultimul ideal capabil de unificare a oamenilor va dovedi oamenii incapabili de el. Cu cat oamenii isi vor pogori destinul lor din cer pe pamant, cu atat mai mult se va cutremura pamantul sub ei: fiindca totusi nu este pace decat sub Dumnezeu „cunoscand duhul vremii”, cunoscand inclinarea ei spre Facatorul sau, au pacea lui Dumnezeu, pe cand ceilalti, ignorand sensul existentei, iubind fata exterioara a lumii, se gaesc in afara de sens, aruncati launtric de parasul lor – constiinta – care si fara credinta lor, ii va aduce la judecata lui Dumnezeu. iar Judecatorul va da dreptate parasul lor – „constiintei” – fiindca acestia nu s-au impacat cu ea, pa cand mergeau alaturi de stadia vietii acesteia (Matei 5:25-26).

Iisus destainuieste si aceasta, li s-a prevazut o teminta care sa semene cu ei, cu existenta lor negativa. Acolo nu exista Dumnezeu, decat ca un cosmar, ca o lipsa, ca un chin absolut. Iata dreptatea care atarna peste ucigasii dreptilor.

Un destin inteles


Un destin inteles

Pribegim multi ani in viata fara a ne lamuri un rost in lume. Unii pribegesc fara rost, fara tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca sau fara sa stie ca l-au gasit.
Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie sa devina o creatie.

In crestinism, omul, este ridicat pana la cinstea de colaborator a lui Dumnezeu, iar aceasta colaborare e destinul. Talantii (talantele) sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul.

Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului tau. Omul e nelinistit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el. ce vrea Dumnezeu de la el.

Viata (pamanteasca) nu e un scop in sine, ci numai un mijloc, e numai cadrul unui destin sau e in cadrul unui destin.

Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa insemne predestin, prin urmare, sa se trezeasca intr-o doctrina fara de libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime.

Cum sa nu raspunzi la ce ti-a dat Dumnezeu?

Si cum sa nu raspunzi daca n-ai facut ce ti-a dat de facut?

Lucratorii viei angajati de Dumnezeu, iconomi ai creatiei Sale, nu aveau sa raspunda pantru ca si-au interpretat destinul? Mozaicii in Ierusalim, care aveau aceasta istorie unica in lume, istorie mai mult a viitorului decat a trecutului – Sfanta Scriptura – nu sunt cu atat mai raspunzatori, cu cat n-au inteles destinul ascuns de Dumnezeu in neamul lor, in sensul lui Dumnezeu, ci in sensul unei imparatii pamantesti? Marea raspundere a lui Israel a ramas tocmai vinovatia ca nu s-au integrat in ciitorul pe care-l destinase Dumnezeu Scripturii.

Dar iata ca vine cineva la Praznicul Pastilor in Ierusalim, un copilas de 12 ani, placut la chip, cu ochii frumosi si par balai ca odinioara stromosul lui, David (Regi 16:22), Care Isi intelege destinul la reala interpretare a destinului lui Israel.

Toti capii de familie erau indatorati de religie sa vina la Ierusalim de 3 ori pe an. Printre aceste 3 zile era si Praznicul Pastilor iudeilor, care comemora iesirea evreilor din robia Egiptului, dar mai insemna si ultima zi a robiei, cand asteptau imbracati de plecare porunca lui Faraon de punere in libertate. Mai era tinuta in Praznicul Pastilor si jertfa pe altarul tmplului a mielului pascal, sangele caruia era semn pe usa fiecarui israelitean, spre apararea de ingerul mortii care pedepsea Egiptul.

Cand a vazut copilul Iisus jertfa si arderea mielului, atunci Cel ce era personificarea iubirii S-a identificat durerii mielului si deodata I s-a deschis taina ce preinchipuie aceasta jertfa. Aceasta puternica impresie a jertfei unui miel nevinovat a organizat dintr-o data, intr-o lumina noua de viitor, intrebarile pe care avea sa le puna rabinilor de indata ca-i va putea prinde de vorba. De aceea, dupa praznic, Iisus nici gand nu avea sa se intoarca acasa, pana ce nu afla tot ce-L ardea pe el. Cum Iisus avea 12 ani, varsta de trecere intre copii si tineri si varsta de admitere in scoala rabinica a templului – printre tinerii care sedeau la picioarele batranilor era sii Iisus. Intr-o aripa a templului (intrebandu-i si raspunzandu-le din Dcriptura), preotii tineau curs de indrumare prin intrebari si raspunsuri, in felul in care erau mai de mult scolile profetilor.

Iisus era printre mozaretii templului, intrebandu-i si raspunzandu-le din Scriptura despre venirea lui Mesia. Batranii ascultau Copilul si se minunau de intelepciunea Lui. Ei nu-si puteau da seama ca vorbesc cu un Copil ce Si-a inteles destinul: misiunea pe care o avea in lume de a inlocui cu Sine mielul de jertfa. Cu umilinta de copil, Iisus repeta textele din profeti, aratand intelesuri mai adanci pe care mozaretii le treceau cu vederea. Copilul ii intreba mai des despre locul din Isaia, in care sunt profetite suferintele lui Mesia, si din Psalmi, despre jertfa Mielului lui Dumnezeu. Daca la aceasta intalnire a lui Iisus cu mai-marii templului s-ar fi mers mai inainte, s-ar fi trezit un mare interes pentru ale religiei, si cand Iisus, la 30 de ani – varsta legala ce dadea dreptul de a invata – ar fi inceput sa propovaduiasca, ar fi gasit capetenii care sa-L primeasca drept o implinire a Scripturilor.

Batranii aveau in El mari fagaduinte, dar nu le vedeau decat prin cercul lor ingust. Copilul le misca inima, cum poate n-o facuse nici un om pana la El. Dumnezeu incearca sa le dea invatatorilor lui Israel o noua lumina a Scripturilor, folosindu-se de nevinovatia de copil a Fiului Sau, singura cale care nu le ranea ingamfarea lor de rabini. Ei nu admiteau ca cineva sa-i invete. De aceea Iisus de-a dat impresia ca ei sunt invatatorii iar El scolarul. Era singura cale de a le arata ca profetiile mesianice mai au si alt inteles. Dar trufia lor nu le ingaduia sa recunoasca si o alta interpretare a Scripturilor, decat ceea care le satisfacea pofta de dominatie.

Daca L-ar fi ascultat, talcuirea locurilor mesianice ar fi suferit o radicala reforma, in sensul vederilor dumnezeiescului copil.

Au trecut 3 zile frumoase pentru Iisus, nu insa si pentru Iosif si Maria, Maica Sa, care-L cautau deznadajduiti. Cand Il gasesc intre batrani, mama Ii face o duioasa dojana – „Ce ne-ai facut? Tatal Tau si cu mine Te cautam!” La aceste cuvinte ale mamei, copilul raspunde intr-un grai neinteles: – „Nu stiati ca in casa Tatalui Meu se cade sa fiu?” Iisus aflase cine era si ce avea de facut.

Iata un destin inteles la 12 ani. Intalnirea cu jertfa din templu si cu rabinii, Ia facut lui Iisus revelarea destinului. Desi acesta ar fi trebuit sa fie cunoscut de ei dupa Scripturi – iata Iisus Si-l cunoaste impotriva lor, fiindca cunoasterea lor era orbita de prejudecati politice si nu era orientata spre nazuintele desavarsirii.

Dreptul Simeon Il cunoaste pe Copil acum 12 ani, in acelasi templu, dar urmasii dreptului nu mai aveau viata lui ca sa-l cunoasca si ei. Acesta din copilarie, ars de o raza a destinului, astepta…

Oamenii nu stiau ce ce rabdare si indarjire a inzestrat providenta pe Copilasul acesta Caruia I-a incredintat marea misiune a mantuirii oamenilor. De atunci nu mai este intre oameni destin mai mare decat al lui Iisus. Iar Iisus Si-a asociat la acelasi destin al Sau pe toti ucenicii Sai din veacuri. A fi gura Lui, a fi inima Lui. Asa cum si Sfantul Pavel isi interpreta destinul – „Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un CASTIG” (Filipeni 1:21). De atunci , Iisus, da omului si toata energia Lui divina. Iisus este un destin intruchipat.

  • Cine-L ajunge, stie ce are de facut!

Tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti


3. Tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti[1]

Promotorii unor învăţături şi practici noi, exponenţi ai falsului misticism, străini de Tradiţia şi de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt adesea oameni nelămuriţi în probleme de morală, de credinţă şi de viaţă bisericească. Alteori însă ei sunt de-a dreptul impostori, care folosesc minciuna ca metodă de îmbogăţire materială şi de alterare a bunei credinţe a oamenilor cu care vin în legătură[2].


[1] Clasificarea prezentată mai jos este rezumată din lucrarea Î.P.S. Antonie Plămădeală, op, cit., pp. 345-355. Noi ne vom ocupa în continuare numai de devierile mistice şi practice prezente în „evlavia” pe care unii şi-o declară drept ortodoxă, deşi ele sunt valabile şi pentru alţii.

[2] În general, proorocii mincinoşi aduc cu ei o serie de erezii doctrinare şi de practici cu care se manifestă în public. De exemplu, cei cu iz oriental aduc cu ei teoriile eretice ale predestinaţiei şi reîncarnării, teorii nelipsite din suportul doctrinar al celor care se ocupă cu yoga, astrologia, bioenergia, radiestezia, parapsihologia etc.; pentru toţi aceşti oameni rătăciţi există încă şansa şi calea revenirii în sânul Bisericii: lepădarea definitivă de diavol (şi de toate lucrurile lui) şi unirea cu Mântuitorul Hristos prin Sfintele Taine şi virtuţile creştine.

Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?


39. Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?

In vorbirea obisnuita cuvantul „Testament” inseamna” hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Ap. Pavel in Epistola catre Evrei (9:15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente – cel Vechi si cel Nou – arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El.
Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul „Testament” mai are si inteles de „legamant”. El e „Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni, ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Facerea 12:1-4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (Iesire XX). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9:15-28).
Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos, si-si afla implinirea si desavarsirea in El.
Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, „Legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, (Matei 26:28).
Sf. Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente, Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: „Si pentru aceasta (Hristos) este mijlocitorul aseza mantului, (Testamentului) celui nou, ca facandu-se moarte spre rascumpararea greselilor ce erau in asezamantut de lege cel dintai sa ia cei chemati fagaduinta mostenirii celei vesnice. Caci unde este diata (testament), acolo trebuie sa fie moartea celui ce au facut diata (testamentul). Caci diata intru cei morti este intarita, de vreme ce inca nici o putere nu are pana cand este viu cel ce face diata (testamentul). Pentru aceea nici cea dintai, fara de sange nu s-a innoit” (Evrei 9:15-18).

Isaia C65


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 65

1. Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau. Şi am zis: „Iată-Mă, iată-Mă aici, la un neam care nu chema numele Meu!
2. Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale,
3. Oameni care întărâtau fără încetare faţa Mea jertfind în grădini şi pe lespezile acoperişului ardeau miresme;
4. Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror vase erau pline de mâncăruri spurcate
5. Şi care ziceau: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt sfânt faţă de tine!” – Aceştia sunt ca un fum care se urcă în nările Mele, o văpaie care arde fără sfârşit.
6. Iată este scris înaintea Mea: „Nu voi tăcea până ce nu voi răsplăti
7. Fărădelegile voastre şi fărădelegile părinţilor voştri laolaltă, – zice Domnul – ale celor care au adus jertfă de tămâie pe munţi şi pe dealuri şi au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după faptele lor şi cu măsură plină.
8. Aşa zice Domnul: „Ca atunci când găseşti must într-un strugure şi zici: „Nu-l rupe, că în acesta se află o binecuvântare”, tot astfel voi face şi cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric tot!
9. Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un moştenitor peste munţii Mei; şi cei aleşi ai Mei li vor stăpâni şi slujitorii Mei vor locui acolo.
10. Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul, imaş pentru vite, pentru poporul Meu care M-a căutat pe Mine.
11. Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele Meu cel sfânt, care întindeţi masă pentru dumnezeul Gad şi umpleţi o cupă pentru Meni;
12. Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea ce nu am binevoit aţi ales”.
13. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, slugile Mele vor mânca şi vouă vă va fi foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi!
14. Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de întristată ce vă va fi inima, şi de frânt ce vă va fi sufletul veţi urla!”
15. Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor Mei spre blestem: „Domnul Dumnezeu să te ucidă!… Dar slujitorii Mei vor fi numiţi cu alt nume.
16. Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului, şi cel ce se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul adevărului; că nenorocirile din vremurile de demult au fost uitate şi ei stau departe de ochii Mei.
17. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte,
18. Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare.
19. Şi Mă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu şi nu se va mai auzi în acesta nici plâns, nici ţipăt.
20. Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici bătrâni care nu ajung la capătul vieţii lor! Aşa că cine va muri la o sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi blestemat.
21. Şi ei vor zidi case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul lor vor mânca.
22. Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce. Într-adevăr vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de osteneala mâinilor lor.
23. Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte fără de vreme, că ei vor fi un neam binecuvântat de Domnul şi împreună cu ei şi odraslele lor.
24. Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat.
25. Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.

Isaia C54


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 54

1. Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul.
2. Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău întinde-l, nu cruţa nimic! Lungeşte funiile şi întăreşte ţăruşii!
3. Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va cuceri neamurile şi cetăţile cele pustiite le va umple de oameni.
4. Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci nu vei avea de ce să te ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce aminte.
5. Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel: „Dumnezeul a tot pământul” se cheamă!
6. Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul; ca pe soţia din tinereţe care a fost alungată; zice Dumnezeul tău.
7. O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine.
8. Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul.
9. Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele potopului nu se vor mai răspândi pe pământ; tot aşa Mă jur acum să nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert.
10. Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine.
11. Sărmană, lovită de vijelie şi fără mângâiere! Iată, zidurile tale le voi împodobi cu pietre scumpe şi voi pune temelia ta pe safire.
12. Şi-ii voi face crestele zidurilor de rubin şi porţile tale de cristal, iar împrejmuirea de pietre nestemate.
13. Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire.
14. Şi vei fi întemeiată pe dreptate: depărtează silnicia, căci nu ai de ce să te mai temi; leapădă şi groaza, căci nu se va mai apropia de tine.
15. Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi cine se hărţuieşte cu tine va cădea în lupta împotriva ta!
16. Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce trebuie s-o nimicească.
17. Orice armă făurită împotriva ta nu va izbuti şi orice limbă oare se ridică la judecată cu tine osândită va fi. Aceasta este moştenirea slugilor Domnului şi dreptatea care vine de la Mine, zice Domnul.

Isaia C34


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 34

1. Apropiaţi-vă, voi neamuri, şi ascultaţi, şi voi popoare, luaţi aminte; să asculte pământul şi cei ce-l locuiesc, lumea cu toate făpturile ei.
2. Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oştirii lor. El le nimiceşte şi le dă la junghiere;
3. Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor mirosi şi prin munţi vor şerpui pârâiaşe din sângele lor.
4. Toată oştirea cerului se va topi, cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie şi toată oştirea lor va cădea cum cad frunzele de viţă şi cele de smochin.
5. Că s-a îmbătat de mânie în ceruri sabia Domnului şi iată că asupra lui Edom coboară, asupra poporului hărăzit pedepsei.
6. Sabia Domnului este plină de sânge, acoperită de grăsime, de sânge de miei şi de ţapi, de grăsimea rărunchilor de berbeci. Că Domnul face jertfă la Boţra şi mare junghiere în ţara lui Edom.
7. Bivolii cad împreună cu ei, şi boii cu taurii. Şi pământul se îmbată de sângele lor şi pulberea de grăsime este plină.
8. Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire pentru pricina Sionului!
9. Râurile în păcură se vor preface şi pulberea în pucioasă. Pământul lui va fi pucioasă arzătoare,
10. Zi şi noapte. Niciodată nu se va mai stinge în veci de veci şi din neam în neam se va înălţa văpaia şi fumul lui. Pe veci el va rămâne pustiu şi nimeni pe acolo nu va trece.
11. Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul, locuitorii lui. Şi pe deasupra, Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap într-însul vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi.
12. Nu se va pomeni acolo de nici un regat şi toţi prinţii lui vor fi nimiciţi.
13. În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate mărăcini şi urgie. Acolo va fi sălaşul şacalilor şi adăpostul struţilor.
14. Câini şi pisici sălbatice se vor pripăşi pe acolo şi făpturi omeneşti cu chip de ţap se vor strânge (fără număr). Acolo vor zăbovi năluci ce umblă noaptea şi în acele locuri îşi vor găsi odihna.
15. Acolo îşi va face şarpele cuibul, şi va depune ouă în el, va cloci şi va scoate pui. Acolo se vor strânge vulturii de pradă şi în acele locuri se vor găsi cu toţii.
16. Cercetaţi cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acestea nu lipseşte. Căci gura Domnului a poruncit şi suflarea Lui le-a adunat.
17. El singur a aruncat sorţii şi mâna Lui le-a împărţit pământul cu funia. Pentru totdeauna ei le vor stăpâni şi în el vor locui din neam în neam.

Psalmi C87


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 87

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
3. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.
6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
9. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.
10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?
12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?
13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?
14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?
16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit.
17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.
18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.
19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.