Partea 1
*******************
Partea 2
Partea 1
*******************
Partea 2
Taina rabdarii
Rabdarea este o conditie a mantuirii, cu conditia ca sa nu fie pentru vinovatii, ci pentru vinovatia de a fi crestin. In lumea aceasta nu poti sa crezi in Iisus fara sa nu fii pedepsit.
Scriptura a prevazut de mult cenzura impotrivirii zicand: „Fiule, cand vrei sa te apropii si sa slujesti Domnului, sa-ti pregatesti sufletul de ispite”, (Isus Sirah 2:1). Iar Sfantul Pavel de asemenea ne previne: „Toti cei ce vor sa traiasca cucernic in Iisus Hristos, vor fi prigoniti”, (II Timotei 3:12).
De ce, oare, oamenii lumii acesteia ii iau la tinta tuturor faradelegilor pe oamenii care nu fac rau la nimeni, pe oamenii care se roaga pentru vrajmasii lor?
De ce, oare, ucenicii lui Iisus, ucenicii iubirii de oameni, starnesc in oameni atatea valuri de ura? Si daca lipseste ceva omului, cu adevarat, doar iubirea ii lipseste, fiindca numai climatul iubirii le face oamenilor viata posibila.
Deci, este de neinteles cum iubirea starneste ura impotriva ei. Si deci, este de neinteles cum iubirea trebuie sa inghita atatea valuri de ura si oricate ar fi.
Oamenii veacului acestuia va vor face si voua ce Mi-au facut Mie. De M-au prigonit pe Mine si pe voi va vor prigoni. Daca pe Mine M-au denuntat stapanirii veacului acestuia si pe voi vaor pune mana si va vor da judecatii si va vor duce inaintea regilor si stapanilor lor si va vor arunca in temnite pentru vinovatia numelui Meu (Ioan 15:18-21). Deci: „paziti-va de oameni” (Matei 10:17).
De ce atata prigoana? Fiindca crestinii au iesit din complicitatea cu pacatul. Si-au schimbat cetatenia. Si s-au declarat cetateni si slujitori ai „Imparatului cerurilor”. Aceasta ar fi o explicatie.
Alta explicatie: chiar rostul incercarilor. „In necazuri, chema-Ma pe Mine” zice Domnul „si-ti voi ajuta tie”. In necazurile voastre veti vedea prezenta Mea. Eu voi grai puternicilor lumii prin gura voastra si va voi da o intelepciune careia nu-i vor putea sta impotriva toti potrivnicii vostri. Eu voi grai prin rabdarea voastra care ii va uimi, si-i va sili sa Ma cunoasca pe Mine (Luca 21:15).
Asa a fost, caci multi tirani s-au ingrozit de rabdarea mai presus de fire a sfintilor, si au sfarsit prin a marturisi si ei pe Hristos, de asemenea cu acelasi pret al vietii.
Deci, iata ca rabdarea in incercari a sfintilor are rostul iubirii de oameni a lui Dumnezeu.
Multi oameni, mai ales puternicii veacului, sunt refractari propovaduirii cuvantului, dar unii dintre ei se biruiesc de ultimul cuvant al sfintilor, ce ii acoperit cu pretul vietii lor.
La urma tuturor este dreapta judecata a lui Dumnezeu si este dreapta pentru ca la toti Dumnezeu le-a prilejuit o marturisire a cuiva si, deci, nu vor avea cuvant de scuza ca n-au auzit de Dumnezeu.
Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea e ispita sa se ciocneasca cu Iisus.
Daca cu Iisus – Dumnezeul imbracat in om – Dumnezeu tatal a facut o puternica ispitire satanei, ca sa se atinga de calcaiul Lui – trupul – si sa pateasca, inghitindu-L, spargerea pantecelui iadului si eliberarea dreptilor, atunci si cu ucenicii lui Iisus aceeasi ispitire face oamenilor lumii acesteia, ca atungandu-se de ei sau sa se lumineze spre mantuire sau desavarsit sa se piarda.
Atata am inteles din taina rabdarii sfintilor. Este ascunsa in ea o mare bucurie. Si IIsus o avea.
Iisus, motivul revolutiei ultime
Se intrevede ca se vor lichida toate motivele de razboi dintre oameni: motive economice, nationale, rasiale, etc. Va mai ramane unul: motivul lui Dumnezeu. Iisus a azvarlit pe pamant focul acestei revolutii: parjolul dragostei lui Dumnezeu, care aprinde impotriva-i vapaia urii impotriva lui Dumnezeu.
Iisus a venit sa ne arunce sabia intre virtiuti si pacat (Matei 10:34). Iata oamenii invrajbindu-se de moarte, pe motivul lui Dumnezeu. Nu va fi casa fara galceava din cauza lui Iisus. Ultimul ideal capabil de unificare a oamenilor va dovedi oamenii incapabili de el. Cu cat oamenii isi vor pogori destinul lor din cer pe pamant, cu atat mai mult se va cutremura pamantul sub ei: fiindca totusi nu este pace decat sub Dumnezeu „cunoscand duhul vremii”, cunoscand inclinarea ei spre Facatorul sau, au pacea lui Dumnezeu, pe cand ceilalti, ignorand sensul existentei, iubind fata exterioara a lumii, se gaesc in afara de sens, aruncati launtric de parasul lor – constiinta – care si fara credinta lor, ii va aduce la judecata lui Dumnezeu. iar Judecatorul va da dreptate parasul lor – „constiintei” – fiindca acestia nu s-au impacat cu ea, pa cand mergeau alaturi de stadia vietii acesteia (Matei 5:25-26).
Iisus destainuieste si aceasta, li s-a prevazut o teminta care sa semene cu ei, cu existenta lor negativa. Acolo nu exista Dumnezeu, decat ca un cosmar, ca o lipsa, ca un chin absolut. Iata dreptatea care atarna peste ucigasii dreptilor.
Un destin inteles
Pribegim multi ani in viata fara a ne lamuri un rost in lume. Unii pribegesc fara rost, fara tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca sau fara sa stie ca l-au gasit.
Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie sa devina o creatie.
In crestinism, omul, este ridicat pana la cinstea de colaborator a lui Dumnezeu, iar aceasta colaborare e destinul. Talantii (talantele) sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul.
Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului tau. Omul e nelinistit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el. ce vrea Dumnezeu de la el.
Viata (pamanteasca) nu e un scop in sine, ci numai un mijloc, e numai cadrul unui destin sau e in cadrul unui destin.
Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa insemne predestin, prin urmare, sa se trezeasca intr-o doctrina fara de libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime.
Cum sa nu raspunzi la ce ti-a dat Dumnezeu?
Si cum sa nu raspunzi daca n-ai facut ce ti-a dat de facut?
Lucratorii viei angajati de Dumnezeu, iconomi ai creatiei Sale, nu aveau sa raspunda pantru ca si-au interpretat destinul? Mozaicii in Ierusalim, care aveau aceasta istorie unica in lume, istorie mai mult a viitorului decat a trecutului – Sfanta Scriptura – nu sunt cu atat mai raspunzatori, cu cat n-au inteles destinul ascuns de Dumnezeu in neamul lor, in sensul lui Dumnezeu, ci in sensul unei imparatii pamantesti? Marea raspundere a lui Israel a ramas tocmai vinovatia ca nu s-au integrat in ciitorul pe care-l destinase Dumnezeu Scripturii.
Dar iata ca vine cineva la Praznicul Pastilor in Ierusalim, un copilas de 12 ani, placut la chip, cu ochii frumosi si par balai ca odinioara stromosul lui, David (Regi 16:22), Care Isi intelege destinul la reala interpretare a destinului lui Israel.
Toti capii de familie erau indatorati de religie sa vina la Ierusalim de 3 ori pe an. Printre aceste 3 zile era si Praznicul Pastilor iudeilor, care comemora iesirea evreilor din robia Egiptului, dar mai insemna si ultima zi a robiei, cand asteptau imbracati de plecare porunca lui Faraon de punere in libertate. Mai era tinuta in Praznicul Pastilor si jertfa pe altarul tmplului a mielului pascal, sangele caruia era semn pe usa fiecarui israelitean, spre apararea de ingerul mortii care pedepsea Egiptul.
Cand a vazut copilul Iisus jertfa si arderea mielului, atunci Cel ce era personificarea iubirii S-a identificat durerii mielului si deodata I s-a deschis taina ce preinchipuie aceasta jertfa. Aceasta puternica impresie a jertfei unui miel nevinovat a organizat dintr-o data, intr-o lumina noua de viitor, intrebarile pe care avea sa le puna rabinilor de indata ca-i va putea prinde de vorba. De aceea, dupa praznic, Iisus nici gand nu avea sa se intoarca acasa, pana ce nu afla tot ce-L ardea pe el. Cum Iisus avea 12 ani, varsta de trecere intre copii si tineri si varsta de admitere in scoala rabinica a templului – printre tinerii care sedeau la picioarele batranilor era sii Iisus. Intr-o aripa a templului (intrebandu-i si raspunzandu-le din Dcriptura), preotii tineau curs de indrumare prin intrebari si raspunsuri, in felul in care erau mai de mult scolile profetilor.
Iisus era printre mozaretii templului, intrebandu-i si raspunzandu-le din Scriptura despre venirea lui Mesia. Batranii ascultau Copilul si se minunau de intelepciunea Lui. Ei nu-si puteau da seama ca vorbesc cu un Copil ce Si-a inteles destinul: misiunea pe care o avea in lume de a inlocui cu Sine mielul de jertfa. Cu umilinta de copil, Iisus repeta textele din profeti, aratand intelesuri mai adanci pe care mozaretii le treceau cu vederea. Copilul ii intreba mai des despre locul din Isaia, in care sunt profetite suferintele lui Mesia, si din Psalmi, despre jertfa Mielului lui Dumnezeu. Daca la aceasta intalnire a lui Iisus cu mai-marii templului s-ar fi mers mai inainte, s-ar fi trezit un mare interes pentru ale religiei, si cand Iisus, la 30 de ani – varsta legala ce dadea dreptul de a invata – ar fi inceput sa propovaduiasca, ar fi gasit capetenii care sa-L primeasca drept o implinire a Scripturilor.
Batranii aveau in El mari fagaduinte, dar nu le vedeau decat prin cercul lor ingust. Copilul le misca inima, cum poate n-o facuse nici un om pana la El. Dumnezeu incearca sa le dea invatatorilor lui Israel o noua lumina a Scripturilor, folosindu-se de nevinovatia de copil a Fiului Sau, singura cale care nu le ranea ingamfarea lor de rabini. Ei nu admiteau ca cineva sa-i invete. De aceea Iisus de-a dat impresia ca ei sunt invatatorii iar El scolarul. Era singura cale de a le arata ca profetiile mesianice mai au si alt inteles. Dar trufia lor nu le ingaduia sa recunoasca si o alta interpretare a Scripturilor, decat ceea care le satisfacea pofta de dominatie.
Daca L-ar fi ascultat, talcuirea locurilor mesianice ar fi suferit o radicala reforma, in sensul vederilor dumnezeiescului copil.
Au trecut 3 zile frumoase pentru Iisus, nu insa si pentru Iosif si Maria, Maica Sa, care-L cautau deznadajduiti. Cand Il gasesc intre batrani, mama Ii face o duioasa dojana – „Ce ne-ai facut? Tatal Tau si cu mine Te cautam!” La aceste cuvinte ale mamei, copilul raspunde intr-un grai neinteles: – „Nu stiati ca in casa Tatalui Meu se cade sa fiu?” Iisus aflase cine era si ce avea de facut.
Iata un destin inteles la 12 ani. Intalnirea cu jertfa din templu si cu rabinii, Ia facut lui Iisus revelarea destinului. Desi acesta ar fi trebuit sa fie cunoscut de ei dupa Scripturi – iata Iisus Si-l cunoaste impotriva lor, fiindca cunoasterea lor era orbita de prejudecati politice si nu era orientata spre nazuintele desavarsirii.
Dreptul Simeon Il cunoaste pe Copil acum 12 ani, in acelasi templu, dar urmasii dreptului nu mai aveau viata lui ca sa-l cunoasca si ei. Acesta din copilarie, ars de o raza a destinului, astepta…
Oamenii nu stiau ce ce rabdare si indarjire a inzestrat providenta pe Copilasul acesta Caruia I-a incredintat marea misiune a mantuirii oamenilor. De atunci nu mai este intre oameni destin mai mare decat al lui Iisus. Iar Iisus Si-a asociat la acelasi destin al Sau pe toti ucenicii Sai din veacuri. A fi gura Lui, a fi inima Lui. Asa cum si Sfantul Pavel isi interpreta destinul – „Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un CASTIG” (Filipeni 1:21). De atunci , Iisus, da omului si toata energia Lui divina. Iisus este un destin intruchipat.
3. Tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti[1]
Promotorii unor învăţături şi practici noi, exponenţi ai falsului misticism, străini de Tradiţia şi de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt adesea oameni nelămuriţi în probleme de morală, de credinţă şi de viaţă bisericească. Alteori însă ei sunt de-a dreptul impostori, care folosesc minciuna ca metodă de îmbogăţire materială şi de alterare a bunei credinţe a oamenilor cu care vin în legătură[2].
[1] Clasificarea prezentată mai jos este rezumată din lucrarea Î.P.S. Antonie Plămădeală, op, cit., pp. 345-355. Noi ne vom ocupa în continuare numai de devierile mistice şi practice prezente în „evlavia” pe care unii şi-o declară drept ortodoxă, deşi ele sunt valabile şi pentru alţii.
[2] În general, proorocii mincinoşi aduc cu ei o serie de erezii doctrinare şi de practici cu care se manifestă în public. De exemplu, cei cu iz oriental aduc cu ei teoriile eretice ale predestinaţiei şi reîncarnării, teorii nelipsite din suportul doctrinar al celor care se ocupă cu yoga, astrologia, bioenergia, radiestezia, parapsihologia etc.; pentru toţi aceşti oameni rătăciţi există încă şansa şi calea revenirii în sânul Bisericii: lepădarea definitivă de diavol (şi de toate lucrurile lui) şi unirea cu Mântuitorul Hristos prin Sfintele Taine şi virtuţile creştine.
39. Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?
In vorbirea obisnuita cuvantul „Testament” inseamna” hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Ap. Pavel in Epistola catre Evrei (9:15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente – cel Vechi si cel Nou – arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El.
Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul „Testament” mai are si inteles de „legamant”. El e „Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni, ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Facerea 12:1-4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (Iesire XX). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9:15-28).
Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos, si-si afla implinirea si desavarsirea in El.
Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, „Legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, (Matei 26:28).
Sf. Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente, Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: „Si pentru aceasta (Hristos) este mijlocitorul aseza mantului, (Testamentului) celui nou, ca facandu-se moarte spre rascumpararea greselilor ce erau in asezamantut de lege cel dintai sa ia cei chemati fagaduinta mostenirii celei vesnice. Caci unde este diata (testament), acolo trebuie sa fie moartea celui ce au facut diata (testamentul). Caci diata intru cei morti este intarita, de vreme ce inca nici o putere nu are pana cand este viu cel ce face diata (testamentul). Pentru aceea nici cea dintai, fara de sange nu s-a innoit” (Evrei 9:15-18).
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66
Capitolul 65
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66
Capitolul 54
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66
Capitolul 34
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151
Psalmul 87