Omul care L-a vazut pe Dumnezeu


Primul articol scris in aceasta pagina este a lui Marius.
Probabil ati vazut trista stire la televizor, cand, in luna octombrie 2011, un camion de 30 de tone a intrat direct in autovehiculul acestuia pe care il conducea, punandu-l direct in coma si stand asa 15 zile.
Cat a stat in coma a vazut Raiul si iadul si multe altele dar si pe Dumnezeu.
Iar datorita rugaciunii sotiei si pentru un nou inceput, Dumnezeu i-a dat o a doua sansa.
Cum arata si ce spune Marius si sotia lui, mai multe in clipul de mai jos.

Veniţi creştini la rugăciune


Veniţi creştini la rugăciune

 

Veniţi creştini la rugăciune
În casa Tatălui cel Sfânt
Veniţi creştini, plecaţi genunchii      } Bis
Şi fruntea voastră la pământ

Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainic,         } Bis
Chemarea Domnului Hristos.

Veniţi cei osteniţi la mine,
Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihnă, pacea mea cea sfântă,     } Bis
Şi alinare să luaţi.

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul sfânt,
S-apleacă-n faţa lui natura,        } Bis
Văzduhul tot cu nori şi vânt.

Dar, omul singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte     } Bis
La glasul cel dumnezeiesc.

Creştinii noştri din vechime,
Pe sub pământ zideau Altare
Şi pe furiş în miez de noapte,    }Bis
Veneau cu toţii la-nchinare.

Azi stau lăcaşurile sfinte,
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul,    }Bis
În zilele de sărbătoare?

Vai, Masa Domnului stă-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea,
Ei n-aud glasul Lui ce strigă,    }Bis
Veniţi creştini la Masa Mea.

Veniţi, veniţi cu umilinţă!
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,    }Bis
Şi să ne înnoim în har.

Psalmi C146


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 146

1. Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;
3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor
4. Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor.
5. Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
6. Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ.
7. Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută;
8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
9. Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
11. Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

Psalmi C134


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 134

1. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul,
2. Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
3. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
4. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
18. Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

Psalmi C107


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 107

1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.
2. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.
6. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:
7. Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura.
8. Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu,
9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;
10. Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.
11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea?
12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni.
14. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

Psalmi C88


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 88

1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
3. Că ai zis: „În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
4. Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
5. Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău”.
6. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.
7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.
10. Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti.
11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.
12. Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
13. Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere.
14. Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău.
15. Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;
16. Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa.
17. Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră.
18. Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.
20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.
22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.
25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui;
26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele.
27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului;
28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi.
29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului;
30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla,
31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,
32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.
33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
35. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne
36. Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer.
37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău.
38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui.
39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
40. Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
41. Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui.
42. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război.
43. Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât.
44. Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine.
45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
46. Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?
47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului?
48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
49. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.
50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.
51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Psalmi C56


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 56

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.
7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.
11. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

Ieremia C51


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 51

1. Aşa zice Domnul: „Iată, voi ridica împotriva Babilonului şi a locuitorilor ţării Caldeii un duh nimicitor.
2. Şi voi trimite la Babilon vânturători, care-l vor vântura şi vor pustii ţara lui, căci în ziua nenorocirii vor năvăli asupra lui din toate părţile.
3. Arcaşul să-şi încordeze arcul împotriva arcaşului şi împotriva celui ce se laudă cu platoşele sale, şi să nu cruţe pe tinerii lui! Nimiciţi toată oştirea lui!
4. Să cadă răniţi de moarte în ţara Caldeilor şi străpunşi pe străzile Babilonului.
5. Căci Iuda şi Israel n-au rămas văduvi de Dumnezeul lor, de Domnul Savaot, şi ţara Caldeilor e plină de păcate înaintea Sfântului lui Israel.
6. Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată.
7. Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul; băut-au popoarele din vinul ei şi au înnebunit.
8. Căzut-a fără de veste Babilonul, şi s-a zdrobit. Plângeţi-l şi aduceţi balsam pentru rănile lui, că poate se va vindeca!
9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Lăsaţi-l şi haideţi să mergem fiecare în ţara noastră, pentru că osânda lui s-a ridicat până la nori şi a ajuns până la cer!
10. Domnul a scos la lumină dreptatea noastră! Veniţi să vestim în Sion fapta Domnului Dumnezeului nostru!
11. Ascuţiţi săgeţile şi vă umpleţi tolbele! Că Domnul a trezit duhul regilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul Său.
12. Ridicaţi steagul împotriva zidurilor Babilonului, întăriţi paza, puneţi străjeri, întindeţi curse, căci Domnul a făcut un plan şi a împlinit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13. O, tu, cel ce locuieşti lângă apele cele mari şi eşti plin de comori, venit-a sfârşitul tău şi măsura lăcomiei tale ţi s-a umplut!
14. Domnul Savaot S-a jurat pe Sine Însuşi şi a zis: „Adevărul grăiesc, că te voi umple de oameni, ca de lăcuste, şi ei vor ridica strigăt de biruinţă”.
15. El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Sa şi cu mintea Sa a întins cerurile.
16. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică nori de la marginile pământului; făureşte fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
17. Tot omul rătăceşte în ştiinţa sa şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipurile turnate de el nu sunt decât minciună; n-au nici o suflare în ele.
18. Aceasta este deşertăciune adevărată, faptă rătăcită şi în vremea pedepsirii lor vor pieri.
19. Dar soarta lui Iacov nu e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, şi Israel este toiagul moştenirii Lui, şi numele Lui este Domnul Savaot.
20. „Ciocan Îmi eşti tu şi armă de război. Cu tine am lovit popoare şi cu tine am stricat regate.
21. Cu tine am lovit cal şi călăreţ şi cu tine am sfărâmat carul şi pe conducătorul lui.
22. Cu tine am lovit bărbat şi femeie, cu tine am bătut tânăr şi bătrân şi cu tine am lovit fecior şi fecioară.
23. Cu tine am lovit păstor şi turmă, cu tine am bătut pe plugar şi boii lui şi cu tine am lovit pe mai-marii ţinuturilor şi pe căpeteniile cetăţilor.
24. Şi voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru toate relele ce au făcut ei Sionului sub ochii voştri”, zice Domnul.
25. „Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al nimicirii, care ai pustiit tot pământul; voi întinde împotriva ta mâna Mea, te voi arunca jos de pe stânci şi te voi face munte dogorit de soare, zice Domnul!
26. Nimeni nu va lua din tine pietre de pus în capul unghiului, nici pietre de temelie, ci veşnic vei fi pustiu”, zice Domnul.
27. „Ridicaţi steag pe pământ, trâmbiţaţi cu trâmbiţa printre neamuri, pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui regatele: Ararat, Mini şi Aşchenaz, puneţi căpetenie împotriva lui şi aduceţi cai ca lăcusta cea grozavă.
28. Înarmaţi împotriva lui neamurile şi pe regii Mediei, căpeteniile provinciilor ei şi pe toate căpeteniile cetăţilor ei şi toată ţara de sub stăpânirea lor.
29. Pământul se cutremură şi se zbuciumă, căci se împlineşte împotriva Babilonului planul Domnului de a face pământul Babilonului pustietate fără locuitori.
30. Cei puternici ai Babilonului au încetat lupta, şed în întăriturile lor; secătuitu-s-a puterea lor şi au ajuns ca femeile; locuinţele lor sunt arse şi zăvoarele sfărâmate.
31. Sol după sol, vestitor după vestitor aleargă să dea de ştire regelui Babilonului că cetatea sa e cuprinsă din toate părţile,
32. Că vadurile sunt luate, bălţile cu stuf arse şi ostaşii loviţi de spaimă”.
33. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului e asemenea unei arii în timpul treieratului: încă puţin şi vine vremea secerişului”.
34. „Mâncatu-m-a şi m-a ros Nabucodonosor, regele Babilonului; făcutu-m-a vas gol; înghiţitu-m-a ca un dragon; umplutu-şi-a pântecele cu bunătăţile mele şi m-a aruncat.
35. Ocara mea şi carnea mea cea sfâşiată să fie asupra Babilonului”, să zică ceea ce locuieşte în Sion – „şi sângele meu să fie asupra locuitorilor Caldeii”, să zică Ierusalimul.
36. De aceea, aşa zice Domnul: „Iată Eu iau apărarea pricinii tale şi te voi răzbuna şi voi seca marea lui Şi canalele lui le voi usca.
37. Babilonul va fi o movilă de dărâmături, adăpost pentru şacali, groază şi batjocură fără locuitori.
38. Ei toţi vor mugi ca nişte lei şi vor mârâi ca nişte pui de leu.
39. În vremea aprinderii lor le voi face ospăţ şi-i voi adăpa, ca să se veselească şi să doarmă somnul de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40. Îi voi coborî ca pe nişte miei la junghiere, ca pe nişte berbeci şi ţapi.
41. Cum a fost luat Şisac! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a ajuns Babilonul spaimă printre neamuri!
42. S-a ridicat marea împotriva Babilonului şi acesta e acoperit de mulţimea valurilor.
43. Cetăţile lui au ajuns pustii, pământul lui sec, ţinut unde nu locuieşte nici un om şi pe unde nu trece fiu de om.
44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon şi voi smulge din gura lui cele înghiţite de el; popoarele nu se vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile Babilonului au şi căzut.
45. Ieşi din mijlocul lor, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa de flacăra mâniei Domnului.
46. Să nu slăbească inima voastră şi să nu vă temeţi de zvonul care se va auzi în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar în anul următor altul şi pe pământ va fi silnicie; tiran peste tiran se va scula.
47. De aceea iată vin zile când voi pedepsi pe idolii Babilonului şi toată ţara lui va fi ruşinată, toţi cei loviţi ai lui vor cădea în mijlocul lui.
48. Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele vor striga de bucurie împotriva Babilonului, căci vin asupra lui pustiitorii de la miazănoapte, zice Domnul.
49. Cum Babilonul a dobândit şi a zdrobit pe Israeliţi, aşa vor fi doborâţi şi zdrobiţi în Babilon locuitorii pământului lui.
50. Cei scăpaţi de sabie, plecaţi, nu vă opriţi, aduceţi-vă aminte din depărtare de Domnul şi să-şi găsească Ierusalimul loc în inima voastră.
51. Ne ruşinam când auzeam ocara, şi necinstea acoperea obrazul nostru, când străinii au venit în locul cel sfânt al templului Domnului;
52. Dar în schimb iată vin zile, zice Domnul, când voi pedepsi idolii lui şi tot pământul lui va fi plin de gemetele celor ce sunt ucişi.
53. De s-ar ridica Babilonul până la cer şi de şi-ar întări întru înălţime cetatea sa, tot vor veni din porunca Mea pustiitorii, zice Domnul.
54. Ascultaţi ţipătul care se ridică din Babilon şi uriaşa trosnitură din Caldeea!
55. Că Domnul va pustii Babilonul şi va pune capăt glasului celui mândru al lui. Suna-vor valurile lor, ca apele cele mari, răsuna-va glasul lor.
56. Căci pustiitorul va veni asupra lui, asupra Babilonului, şi apărătorii lui vor fi luaţi şi arcurile lor vor fi sfărâmate, că Domnul Dumnezeul răsplătirilor va da fiecăruia plata cuvenită.
57. Voi îmbăta pe mai-marii lui şi pe înţelepţii iui, pe căpeteniile ţinuturilor lui şi pe căpeteniile cetăţilor lui şi pe ostaşii lui şi vor dormi somnul de veci şi nu se vor mai trezi, zice Domnul, al Cărui nume e Domnul Savaot”.
58. Aşa zice Domnul Savaot: „Zidurile cele groase ale Babilonului le voi dărâma până la temelie şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Aşadar în deşert s-au trudit popoarele şi neamurile au muncit pentru foc”.
59. Cuvântul pe care proorocul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiului Neria, fiul lui Maaseia, când acesta a plecat la Babilon cu Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei lui; Seraia era mare cămăraş.
60. Atunci a scris Ieremia într-o carte toate nenorocirile care trebuia să vină asupra Babilonului.
61. Şi a zis Ieremia către Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, caută să citeşti toate cuvintele acestea şi să zici:
62. „Doamne, Tu ai grăit de locul acesta că-l vei pierde aşa încât să nu rămână într-însul nici om, nici animal, ci să fie pustietate veşnică”.
63. Şi după ce vei isprăvi de citit cartea aceasta, leagă o piatră de ea şi arunc-o în mijlocul Eufratului şi zi:
64. „Aşa se va cufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din acea nenorocire pe care o voi aduce asupra lui şi se va istovi”. Până aici este vorbirea lui Ieremia.

Iezechiel C31


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

Capitolul 31

1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, a fost cuvântul Domnului către mine:
2. „Fiul omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, şi poporului lui: Cu cine te asemeni tu în mărirea ta?
3. Iată Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu frunziş umbros şi cu trunchi înalt; vârful lui se ridicase până la nori.
4. Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl ridicase şi râurile acestuia înconjurau locul unde fusese sădit şi trimiteau apele lor la toţi arborii câmpului.
5. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi avea pe dânsul mulţi lăstari şi ramurile lui se înmulţiseră; lăstarii lui se făcuseră înalţi, pentru că avuseseră apă multă la creşterea lor.
6. în lăstarii lui îşi împletiseră cuiburi tot felul de păsări de-ale cerului; sub ramurile lui îşi scoteau puii tot felul de fiare de ale pământului, iar la umbra lui trăiau numeroase şi felurite popoare.
7. El era frumos prin înălţimea trunchiului său, şi prin lungimea ramurilor sale, căci rădăcinile sale se aflau lângă nişte ape mari.
8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l umbreau, chiparoşii nu se puteau asemăna cu crengile lui şi castanii nu erau la mărime ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se asemăna cu el în frumuseţe.
9. Eu îl împodobisem cu mulţimea ramurilor lui, încât toţi arborii Edenului din grădina lui Dumnezeu îl pizmuiau.
10. De aceea, aşa a zis Domnul Dumnezeu: Pentru că s-a făcut înalt la statură şi creştetul lui şi l-a înălţat până la nori şi inima lui s-a îngâmfat cu înălţimea lui,
11. De aceea l-am dat în mâna regelui neamurilor, şi acesta s-a purtat cu el după răutatea lui; pentru nelegiuirea lui l-am lepădat.
12. Tăiatu-l-au străinii cei mai răi dintre popoare şi l-au prăvălit peste munţi; ramurile lui au căzut prin toate văile, iar lăstarii lui s-au frânt prin toate văgăunile pământului şi de sub umbra lui au fugit toate popoarele pământului şi l-au părăsit.
13. Pe dărâmăturile lui s-au aşezat toate păsările cerului şi în lăstarii lui erau toate fiarele câmpului.
14. Aceasta s-a făcut pentru ca nici unul dintre arborii de pe lângă ape să nu se îngâmfe cu statura sa înaltă şi să nu-şi înalţe vârful până la nori; ca toţi stejarii ce se adapă din ape să nu mai vadă înălţimea lor, căci toţi vor fi daţi morţii, în latura cea de dedesubt a pământului, împreună cu fiii oamenilor, care s-au coborât în mormânt.
15. Aşa zice Domnul Dumnezeu: „În ziua aceea, când s-a coborât el în locuinţa morţilor, în semn de jale, am închis peste el adâncul; am oprit râurile lui şi apele cele mari au secat; am întunecat Libanul pentru el şi toţi arborii câmpului s-au uscat din cauza lui.
16. La vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am prăbuşit în locuinţa morţilor, la cei ce se coborâseră în mormânt, şi s-au bucurat în latura cea de dedesubt toţi arborii Edenului, cei mai aleşi şi mai buni ai Libanului, toţi cei adăpaţi cu apă;
17. Şi aceştia s-au coborât cu el în locuinţa morţilor la cei ucişi de sabie, care erau braţul lui şi trăiau în umbra lui, printre neamuri”.
18. Deci, cu care din arborii Edenului te-ai asemănat tu în strălucire şi măreţie? Acum însă la rând cu arborii Edenului vei fi prăbuşit în adânc, vei. zăcea în mijlocul celor netăiaţi împrejur, cu cei ucişi de sabie. Iată pe Faraon şi toată mulţimea supuşilor săi”, zice Domnul.

Iezechiel C10


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

Capitolul 10

1. Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de safir.
2. Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de in: „Intră între roţile cele de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni aprinşi, pe care-I vei lua dintre heruvimi, şi-i aruncă asupra cetăţii!” Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei;
3. Şi când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un nor umplea curtea cea dinăuntru.
4. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de afară, ca glasul când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul.
6. Când a dat Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de in şi i-a zis: „Ia foc dintre roţile cele dintre heruvimi”, şi când a intrat el şi a stat lângă roţi,
7. Atunci unul din heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în pumni celui îmbrăcat în haină de in, iar el, luându-l, a ieşit.
8. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti.
9. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată lângă fiecare heruvim; roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul.
10. După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta.
11. Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau, ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se întorceau.
12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur…
13. Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a zis: „Galgal” (Vijelie).
14. Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur.
15. Atunci heruvimii s-au ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul Chebar.
16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei.
17. Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau, pentru că duhul fiarelor era şi în ele.
18. Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi.
19. Iar heruvimii, întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ înaintea ochilor mei şi s-au dus însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.
20. Aceştia erau aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la picioarele Dumnezeului lui Israel, la râul Chebar.
21. Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de mâini omeneşti.
22. Chipul feţelor şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le văzusem la râul Chebar, ba şi ei înşişi erau aceiaşi. Fiecare mergea în partea înspre care era cu faţa.