Psalmi C88


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 88

1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
3. Că ai zis: „În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
4. Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
5. Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău”.
6. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.
7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.
10. Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti.
11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.
12. Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
13. Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere.
14. Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău.
15. Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;
16. Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa.
17. Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră.
18. Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.
20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.
22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.
25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui;
26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele.
27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului;
28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi.
29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului;
30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla,
31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,
32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.
33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
35. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne
36. Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer.
37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău.
38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui.
39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
40. Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
41. Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui.
42. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război.
43. Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât.
44. Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine.
45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
46. Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?
47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului?
48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
49. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.
50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.
51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Plângerile lui Ieremia C3


1 2 3 4 5

Capitolul 3

1. Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
2. El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă.
3. Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa.
4. Mistuit-a trupul meu şi pielea mea, zdrobit-a oasele mele;
5. A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium,
6. Mutându-mă în împărăţia morii, ca pe morţii cei din veac.
7. M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele;
8. Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude;
9. El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
10. El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare.
11. Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a pustiit;
12. A încordat arcul Său şi m-a aşezat ca ţintă săgeţii Sale,
13. Trimiţând în rărunchii mei pe fiii tolbei Sale.
14. Făcutu-m-am de râs faţă de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi.
15. El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
16. A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă.
17. Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea
18. ţi am zis: „S-a dus puterea vieţii mele şi nădejdea mea în Domnul”.
19. Adu-ţi aminte de nevoia şi necazul meu, de pelin şi otravă!
20. Să-ţi aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.
21. Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui:
22. Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează.
23. În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare!
24. „Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El”.
25. Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.
26. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27. Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui.
28. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă!
29. Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde!
30. Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară!
31. Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna;
32. Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
33. Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor.
34. Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
35. Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt,
36. Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede?
37. Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit?
38. Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul?
39. De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui?
40. Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul!
41. Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer!
42. Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat.
43. Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
44. Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
45. Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor.
46. Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră;
47. De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină.
48. Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49. Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare,
50. Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri.
51. Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
52. Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei,
53. Au vrut să nimicească în groapă viaţa mea, şi au aruncat cu pietre în mine.
54. Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: „Sunt pierdut!”
55. Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt.
56. Tu ai auzit glasul meu: „Nu astupa urechea la suspinul şi strigătul meu”.
57. Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: „Nu-ţi fie frică!”
58. O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea!
59. Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate!
60. Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
61. O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea,
62. Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea.
63. Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor!
64. Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor,
65. Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei!
66. Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne!