Vietile Sfintilor pe luna Mai (Florar)


Mai – Florar
(31 zile; ziua 14 ore, noaptea 10 ore)

1 Sf. Prooroc Ieremia, Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie şi Acachie; Sf. Cuv. Isidora; Sf. Tamara
2 Aducerea moaştelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare;
†) Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului
3 †) Sf. Cuv. Irodion de la Lainici; Sf. Mc. Timotei şi Mavra, soţia lui; Sf. Mc. Diodor şi Rodopian
4 Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica, mama Fericitului Augustin
5 Sf. Mare Mc. Irina; Sf. Mc. Neofit, Gaie şi Gaian
6 Sf. şi Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar
7 Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim;
Sf. Mc. Acachie şi Codrat
8 †) Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare
9 Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor, Aducerea la Bari a moaştelor Sf. Ier. Nicolae
10 Sf. Ap. Simon Zilotul; Sf. Mc. Alfeu, Filadelf şi Ciprian
11 Sf. Mc. Mochie, Arghir şi Dioscor; Sf. Ier. Metodie şi Sf. Cuv. Chiril, luminătorii slavilor
12 †) Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. ierarhi Epifanie, arhiepiscopul Ciprului şi Gherman, patriarhul Constantinopolului
13 Sf. Mc. Glicheria; Sf. Serghie Mărturisitorul
14 Sf. Mc. Isidor din Hios; Sf. Sfinţit Mc. Terapont, episcopul Ciprului
15 Sf. Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Ier. Ahile, episcopul Larisei
16 Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Mc. Isaachie Persul şi Nicolae din Meţovo
17 Sf. Ap. Andronic şi soţia sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan
18 Sf. Mc. Petru, Dionisie şi Paulin; Sf. Mc. Teodot şi cele 7 fecioare din Ancira
19 Sf. Sfinţit Mc. Patrichie, episcopul Prusei; Sf. Cuv. Memnon
20 Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi
21 ) Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena
22 Sf. Mc. Vasilisc şi Marcel; Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic
23 Sf. Ier. Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei; Sf. Mironosiţă Maria a lui Cleopa
24 Sf. Cuv. Simeon cel din Muntele Minunat
25 † A treia aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Olivian
26 Sf. Ap. Carp şi Alfeu dintre cei 70; Sf. Mc. Averchie şi Elena
27 Sf. Mc. Iuliu Veteranul; Sf. Sfinţiţi Mc. Eladie şi Terapont, episcopul Sardei; Sf. Mărturisitor Ioan Rusul
28 Sf. Sfinţit Mc. Eutihie, episcopul Melitinei; Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului; Sf. Eliconida
29 Sf. Mc. Teodosia; Sf. Sfinţit Mc. Olivian şi Alexandru
30 Sf. Cuv. Isaachie Mărturisitorul şi Varlaam; Sf. Mc. Natalie
31 Sf. Mc. Ermie, Eusebiu şi Haralambie
Reclame

Parintele Arsenie Boca – Sfantul Ardealului


Volum coordonat de Romeo Petrasciuc

Apare cu binecuvantarea
IPS Dr. Laurentiu Streza
Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

Sibiu – 2012

Marturie langa marturie…

*

Preasfintitul Daniil Partosanul, Episcop de Dacia Felix

Parintele Arsenie Boca
O abordare simpatica a relatiei tanar – duhovnic

„Pe Parintele Arsenie l-am frecventat discret si clandestin”

„Parintele Arsenie a fost un om al lui Dumnezeu”

„Simteai in prezenta Parintelui Arsenie ca te vede, te cunoaste”

*

PS Irineu Duvlea, Episcop Vicar
al Episcopiei Ortodoxe Romane din America (ROEA)

Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului
„O viata inchinata schimbarii vietii noastre”

„Veniti repede, este aici Parintele Arsenie!”

„Parintele avea asa o putere,
incat putea sa stapaneasca si firea animalelor”

„Ma’, toata viata m-am straduit
sa-l schimb pe om si nu am putut”

*

Pr. Teofil Paraian (1929-2009)
Manastirea Sambata de Sus, Brasov

„Pr. Arsenie a fost un om de exceptie, prin structura lui”

*

Dr. Antonie Plamadeala (1926-2005)
Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului

Intalnire cu Parintele Arsenie

*

Pr. Ioan Sabau (1914-2009)
Foltu, Hunedoara

„Oameni buni, inchideti ploaierele alea,
ca nu ploua peste noi”

„Femeie, lasa-l,
ca asta va sluji pe Dumnezeu candva!”

*

Pr. Craciun Oprea (1925-2012)
Cincis, Hunedoara

Aburul albastru
Parintele ARSENIE BOCA

Foile lipite

Sfintii cu ochii albastri

Trei minuni

*

Pr. Nechifor Teodor (1915-2011)
Sibiu

„Cu mana asta nu vei mai da tu in nimeni,
cat vei trai!”

*

Pr. Ioan Sofonea
Sibiu

„Fericit e cel care i-a apropiat pe oameni
de Iisus Hristosi”

„Am fost de fata cand a fost calugarit Parintele Arsenie”

Lucrarea lui Dumnezeu

Rugaciunea Maicii Domnului

Parintele Arsenie m-a iubit

Cantecele Parintelui Arsenie

Lupta cu demonul

Sa traim crestineste

Un apostol al neamului

Izvorul Parintelui Arsenie

Sfintirea vietii de familie

O lumina in intuneric

Hristos cel cu Cruce!

Spovedania si Cuminecarea

Harul Parintelui Arsenie

Darul lacrimilor

Vacantele duhovnicesti

Vremuri vitrege

Cuvantul Parintelui este viu

*

Simion Gheorghita
Slobozia, Neamt

„Ce deosebire este intre smerenie si neputinta?
Raspunde la intrebare!”

„Tu ma’, ala de colo!”

„Doamne, daca existi, arata-mi calea adevarata
si voi merge pe ea toata viata!”

„Eu nu fac slujba de mantuiala, ci de mantuire!”

„Va trece tavalugul rosu peste toata tara”

*

Bogdan Juncu
Fagaras, jud. Brasov

„Eu nu pot sa-i spun acestui minunat om al lui Dumnezeu altfel decat asa:
Sfantul Parinte Arsenie Boca!”

A pierdut o familie, insa a castigat Cerul

„Lasa, ma’ principiile, tu asculta ce spun eu!”

„O sa te punem la incercare”

Oaspetele din Cer

Celor care vin la Prislop, si pasii li se vor numara!

Izbavita din moarte

Taina celor trei lumanari

Fotografie / fotografii

Cu Parintele Arsenie, la examenul de soferi

Tainicul parinte Nicolae…

Parintele Arsenie, pe holurile spitalului

„Spune-i sa vina la Prislop, la inmormantarea mea…”

Flori de ceai pentru Parintele Arsenie

„Ma, Gheorghe, sa-ti faci toate bagajele, ma,
ca o sa faci o calatorie lunga…”

„Atunci, cum sa tac, mai, fratilor? Cum?”

„Sunt urmarit de Securitate”

„Sa stii ca eu am dat mana in duh
cu Sfantul Ioan Botezatorul”

Intrarea trupelor sovietice in Romania

Pustnicul Ioan si Parintele Arsenie

Parintele Pantelimon si Parintele Arsenie

*

Sora Sanda Spanu
Hunedoara

„Ai grija, ca pe el l-a castigat diavolul”

Cu cartile Parintelui Arsenie, in piata de zarzavaturi

„Il cauti pe Parintele Arsenie?”

Parinte, ce sa fac?
Daca va fi sa mor, odata tot trebuie sa mor…”

*

Pr. Grigore Doru Gadea
Parohia Ortodoxa Bunavestire Medias, jud. Sibiu

Raspunsuri duhovnicesti.
Se intampla minuni? Cum le intelegem?

*

Gheorghe Alimpescu
Hunedoara

„Parintele Arsenie Boca este intruparea moralei crestine in fiinta umana”

„Oamenii spovediti de parintele Arsenie
Il intalnisera pe Hristos prin Parintele”

„Obisnuiam sa ii salut pe calugari sau pe maicute cu Slavit fie Domnul

„Fugi din aceasta lume sodomica in Biserica Ortodoxa!”

Calendarul pe anul 1955


++++++++++++++++++++++++++++++++++

++                 IANUARIE                 ++

++                FEBRUARIE                ++

++                   MARTIE                   ++

++                   APRILIE                   ++

++                      MAI                      ++

++                     IUNIE                     ++

++                      IULIE                      ++

++                   AUGUST                   ++

++                SEPTEMBRIE                ++

++                OCTOMBRIE                ++

++                 NOIEMBRIE                 ++

++                 DECEMBRIE                 ++

++++++++++++++++++++++++++++++++++++

◊◊◊
Slava lui Dumnezeu

In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament?


36. In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament?

In afara de cele 39 carti canonice, Sf. Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti: cele deuterocanonice, pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. De aceea ele au fost pastrate in Sf. Scriptura dupa cartile canonice. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele, chiar la sfintele slujbe.

Acestea sunt:
1.  Cartea lui Tobit
2.  Cartea Iuditei
3.  Cartea lui Baruh
4.  Epistola lui Ieremia
5.  Cântarea celor trei tineri
6.  Cartea a treia a lui Ezdra
7.  Cartea înţelepciunii lui Solomon
8.  Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
9.  Istoria Susanei
10. Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmarii lui Bel
11. Cartea întâi a macabeilor
12. Cartea a doua a macabeilor
13. Cartea a treia a macabeilor
14. Rugăciunea regelui Manase

Dintre toate acestea, sunt suplimente sau adaosuri la cartile canonice: Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniel); Rugaciunea Regelui Manase (la sfarsitul cartii a doua Paralipomena sau Cronici); Psalmul 151 (necanonic, la Cartea Psalmii); Istoria Susanei si Istoria idolului Bel si a balaurului (suplimente sau adaosuri necanonice la cartea Daniel). Iar la cartea Esterei: Visul mardoheu; Decretul lui Artaxerxes si Rugaciunea lui mardoheu si a Esterei.

Cartea a patra a Regilor C24


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Capitolul 24

1. În zilele lui Ioiachim a venit cu război Nabucodonosor, regele Babilonului, şi Ioiachim a ajuns supusul lui timp de trei ani, dar apoi s-a răsculat împotriva lui.
2. Atunci Domnul a trimis asupra lui cete de Caldei, cete de Sirieni, cete de Moabiţi şi cete de Amoniţi; şi le-a trimis asupra lui Iuda, ca să-l piardă, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit prin robii Săi, proorocii.
3. Aceasta s-a făcut cu Iuda numai din porunca Domnului, ca să fie lepădat de la faţa Lui pentru păcatele lui Manase şi pentru tot ce făcuse acesta;
4. Şi pentru sângele nevinovat pe care-l vărsase el, umplând tot Ierusalimul, Domnul n-a vrut să-l ierte.
5. Celelalte ştiri despre Ioiachim şi despre tot ce a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
6. Ioiachim a răposat cu părinţii săi, iar în locul lui s-a făcut rege Iehonia, fiul său.
7. Regele Egiptului n-a mai ieşit din ţara sa, pentru că regele Babilonului a luat regelui Egiptului tot ce avea acesta de la râul Egiptului până la râul Eufratului.
8. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Nehuşta, fiica lui Elnatan, din Ierusalim.
9. El a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse tatăl său.
10. În vremea aceea slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au venit asupra Ierusalimului şi au împresurat cetatea. Iar după ce slugile lui au înconjurat cetatea, a venit şi regele Nabucodonosor.
11. Şi a ieşit Iehonia, regele lui Iuda, la regele Babilonului, împreună cu mama sa, cu slujitorii săi, cu căpeteniile şi eunucii lui,
12. Şi l-a luat rob regele Babilonului în al optulea an al domniei sale;
13. Şi a scos toate comorile templului Domnului şi comorile casei domneşti, şi a sfărâmat, după cum spusese Domnul, toate vasele cele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru templul Domnului, şi ţa dus în robie tot Ierusalimul,
14. Pe toţi fruntaşii şi pe toţi oamenii viteji, aproape zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii, şi n-a rămas nimeni decât numai poporul ţării cel sărac.
15. Şi a dus şi pe Iehonia la Babilon; de asemenea au dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama şi femeile regelui, pe eunucii lui şi pe puternicii ţării;
16. Toată oştirea în număr de şapte mii, teslarii, fierarii în număr de o mie, şi toţi oamenii vârstnici şi buni de oştire i-a dus regele Babilonului robi la Babilon.
17. Atunci regele Babilonului a pus rege în locul lui Iehonia, pe Matania, unchiul lui Iehonia, schimbându-i numele în Sedechia.
18. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
19. Şi a făcut şi acesta lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse şi Iehonia.
20. Şi mânia Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda atât de mare, încât i-a lepădat de la faţa Sa. Şi s-a lepădat şi Sedechia de regele Babilonului.

Cartea a doua a macabeilor C4


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Capitolul 4

1. Iar Simon de care am vorbit mai înainte, care a fost vânzătorul banilor şi al patriei, grăia rău de Onia, ca şi cum el ar fi abătut nenorocirea asupra lui Eliodor şi ar fi fost urzitorul răutăţilor;
2. Şi pe făcătorul de bine al cetăţii şi pe cârmuitorul celor de un neam cu sine, şi pe râvnitorul legilor, vrăjmaş al ocârmuirii îndrăznea a-l arăta.
3. Atât a crescut vrajba, încât şi prin oarecare om al lui Simon ucideri s-au făcut.
4. Gândind Onia la primejdia învrăjbirii şi că se va mânia Apoloniu, stăpânitorul Cele-Siriei şi al Feniciei, auzind de răutatea lui Simon, s-a dus la rege,
5. Nu ca să pârască pe cetăţeni, ci socotind folosul cel de obşte şi deosebi la tot neamul.
6. Că vedea că nu este cu putinţă a se împăca lucrurile, fără de rânduială domnească şi că Simon nu va înceta de la nebunia aceasta.
7. Ci murind Seleuc şi luând domnia Antioh, cel poreclit Epifan, a poftit arhieria Iason, fratele lui Onia.
8. Şi mergând Iason la rege, s-a rugat făgăduind trei sute şaizeci de talanţi de argint, şi încă alt venit de optzeci de talanţi.
9. Afară de acestea, făgăduia încă şi alţi o sută cincizeci, de i s-ar îngădui putinţa de a înfiinţa şcoală pentru tineri şi pe cetăţenii Ierusalimului a-i trece cetăţeni ai Antiohiei.
10. Şi îngăduind regele, a dobândit stăpânirea şi îndată a început să înveţe obiceiuri greceşti pe cei din neamul său.
11. Şi lepădând milostivele îngăduinţe domneşti, care s-au îngăduit Evreilor prin Ioan, tatăl lui Evpolemos care fusese sol la Romani pentru împrietenire şi alianţă şi stricând rânduielile cele legiuite, rânduieli fără de lege înnoia.
12. Că, fără ruşine, tocmai sub cetate a întemeiat şcoală şi pe cei mai tari dintre tineri îi silea să înveţe obiceiurile şi jocurile elineşti.
13. Şi într-acest chip se întărea elenismul şi sporeau obiceiurile celor de alt neam, pentru acea prea mare necurăţie a acestui Iason, păgân şi nu arhiereu.
14. Aşa încât preoţii nu se mai sârguiau spre slujbele altarului; ci nebăgând seamă de templul Domnului şi părăsind jertfele, se grăbeau să se împărtăşească cu privirea cea fără de lege a luptei la disc, după ce se auzea chemarea crainicilor.
15. Şi datina părintească nebăgând-o în seamă, măririle cele elineşti mai bune le socoteau.
16. De aceea grea nevoie i-a cuprins, că aceia a căror povăţuire o pofteau şi cărora voiau a se asemăna, pe aceia vrăjmaşi şi stăpânitori i-au avut.
17. Că a face păgâneşte împotriva dumnezeieştilor legi nu este prea lesne, însă acestea timpul le va arăta.
18. Iar când se ţineau jocurile cele din cinci în cinci ani, la care era de faţă regele,
19. A trimis nelegiuitul Iason din Ierusalim, ca soli, pe cei care erau cu drept de cetăţenie antiohiană, care au adus trei sute de drahme de argint pentru jertfa lui Hercule, pentru care şi cei care au dus argintul s-au rugat ca să nu se dea la jertfe, că nu se cuvine, ei să fie întrebuinţaţi la alte cheltuieli.
20. Iar aceste trei sute de drahme fuseseră sortite de cel care le trimisese pentru jertfă lui Hercule, dar, după voia celor care le-au adus, le-au hărăzit pentru dresul corăbiilor celor de oştire.
21. Şi Apoloniu al lui Menesteu fiind trimis în Egipt de regele Antioh, cu prilejul ridicării la tron a regelui Ptolomeu Filometor, Antioh a aflat că Ptolomeu avea asupra lui gânduri duşmănoase, de aceea Antioh, căutând să se pună la adăpost, s-a dus la Iafa şi apoi la Ierusalim.
22. Şi cu mare cuviinţă a fost primit de către Iason şi de către cetate, cu făclii aprinse şi cu strigări a fost întâmpinat, şi de aici spre Fenicia a pornit eu tabăra.
23. Şi după trei ani a trimis Iason pe Menelau, fratele lui Simon mai sus-numitul, ca să ducă bani regelui şi ca să-i aducă aminte de lucrurile cele de lipsă.
24. Iar el plăcând regelui, pentru că l-a preamărit cu înfăţişarea lui de mare curtean, a ajuns să ia arhieria, dând cu trei sute de talanţi de argint mai mult decât Iason.
25. Şi luând porunci domneşti, a venit, nimic vrednic de arhierie aducând, numai mânie de tiran crud şi urgie de fiară sălbatică având.
26. Şi aşa Iason, care a îndepărtat pe fratele său, îndepărtatu-l-a şi pe el altul şi l-a izgonit în ţara Amoniţilor.
27. Iar Menelau a ajuns arhiereu, dar de banii pe care îi făgăduise regelui nici o grijă n-a avut, deşi Sostrate, mai marele cetăţii, îi cerea.
28. Acesta era pus peste adunarea birurilor. Pentru aceea pe amândoi i-a chemat regele.
29. Şi Menelau a lăsat locţiitor de arhiereu pe Lisimah, fratele său; iar Sostrate pe Crates, mai-marele Ciprului.
30. Şi acestea aşa fiind, s-a întâmplat de s-au răsculat locuitorii oraşelor Tars şi Malus, pentru că au fost daţi dar Antiohidei, ţiitoarea regelui.
31. Degrabă dar a venit regele ca să potolească răscoala, lăsând în locul său pe Andronic, unul din marii dregători.
32. Iar Menelau, socotind că a aflat vreme bună, furând nişte vase de aur de ale templului, le-a dăruit lui Andronic, şi pe altele le-a vândut în Tir şi în cetăţile cele de primprejur.
33. Aflând Onia acest lucru, l-a mustrat, fiind el în loc fără de frică, în Dafne cea de lângă Antiohia.
34. Pentru aceea Menelau, luând deosebi pe Andronic, l-a rugat să omoare pe Onia. Deci venind el la Onia şi cu înşelăciune dându-i dreapta şi încredinţându-l cu jurământ, şi cu toate că acest lucru dădea de bănuială lui Onia, el a izbutit să-l scoată din sihăstria lui şi l-a omorât îndată fără teamă de dreptate.
35. Din această pricină nu numai Iudeii, ci mulţi şi dintr-alte neamuri s-au scârbit şl s-au mâhnit pentru nedreapta ucidere a bărbatului acestuia.
36. Iar după ce s-a întors regele din părţile Ciliciei, Iudeii cei din cetate, împreună cu Elinii, urând vicleşugul, s-au plâns cum că fără de dreptate Onia a fost omorât.
37. Iar lui Antioh, din suflet mâhnindu-se, i s-a făcut milă şi a lăcrimat pentru înţelepciunea şi multa bună rânduială a răposatului.
38. Şi aprinzându-se de mânie, îndată a luat de la Andronic porfira şi i-a rupt hainele şi l-a purtat împrejur prin toată cetatea, şi într-acelaşi loc, în care asupra lui Onia a făcut sângeroasa lui ispravă, acolo l-a omorât pe nelegiuitul ucigaş, Domnul răsplătindu-l cu pedeapsa de care a fost vrednic.
39. Şi Lisimah, cu ştirea lui Menelau, furând multe vase sfinte, a ieşit vestea în cetate şi s-a adunat mulţimea asupra lui Lisimah, după ce multe vase de aur se cheltuiseră.
40. Şi după ce s-au sculat asupră-i mulţimile mânioase, Lisimah a înarmat împotrivă ca la vreo trei mii de bărbaţi, şi a început fără de dreptate a omorî, comandant fiind un anume Tyranus, om bătrân şi cu vârsta şi cu nebunia.
41. Mulţimile, dacă au văzut că se scoală Lisimah asupra lor, apucând unii pietre, alţii măciuci, alţii ţărână, aruncau spre cei care erau împrejurul lui Lisimah şi spre cei care se sculaseră asupră-le.
42. Şi astfel pe mulţi dintre ei i-au rănit, pe unii i-au omorât şi pe toţi i-au pus pe fugă, iar pe furul de cele sfinte lângă vistierie l-au omorât.
43. Apoi a început judecata pricinii lui Menelau.
44. Şi când a venit regele în Tir, trei inşi, trimişi de înaltul sfat, au adus plângerea cea dreaptă înaintea lui.
45. Iar Menelau, aflându-se vinovat, a făgăduit bani mulţi lui Ptolomeu, fiul lui Dorimene, ca să îmblânzească pe rege.
46. Deci, apucând Ptolomeu pe rege într-un foişor, unde se dusese să se răcorească, l-a făcut să-şi schimbe părerea.
47. Şi pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorociţii aceia, care măcar şi la Sciţi, de şi-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovaţi, pe aceştia i-a judecat spre moarte.
48. Drept aceea, degrabă, nedreaptă moarte au suferit cei care purtaseră cuvânt pentru cetate şi pentru popor şi pentru sfintele vase.
49. Pentru care lucru şi locuitorii din Tir, mâhnindu-se de această răutate, cu mare cuviinţă au dat lucrurile cele de îngroparea lor.
50. Iar Menelau, din pricina lăcomiei celor puternici, era în cinste, şi, crescând întru răutate, mare vrăjmaş a fost celor de un neam cu el.

Noi erezii şi secte


Noi erezii şi secte

Protestantismul, apărut în secolul al XVI-lea în cadrul Bisericii Romano-Catolice, a dat naştere unei Biserici Reformate şi unei Biserici Luterane, care au pătruns şi în ţara noastră in special prin minorităţile etnice din Transilvania, maghiarii şi germanii. Mai târziu au pătruns şi sectele neoprotestante.

1. Baptistii

2. Adventistii

3. Martorii lui Iehova

4. Penticostalii

5. Nazarenii sau Pocăiţii

6. Evangheliştii

7. Seceratorii 

8. Inochentistii

9. Tudoriştii

10. Teosofii

11. Spiritiştii

Concluzii

Din această scurtă privire istorică de mai sus asupra sectelor, rezultă următoarele concluzii:

 

1. Toate sectele sunt de dată recentă, căci istoria nu le cunoaşte, după cum – poate tocmai de aceea – nici ele nu

cunosc şi nu recunosc istoria. Deci n-au dovada unei continuităţi apostolice – de la Apostolii Domnului – şi n-au în ele garanţia adevărului.

2. Aproape toate sectele au fost născocite de oameni neînvăţaţi, sau cel puţin fără o pregătire îndestulătoare,

necesară înţelegerii şi aprofundării Scripturii. Pregătirea lor nu le-ar fi putut garanta competenţa tâlcuirii nici măcar a unui articol de ziar sau a unui text profan oarecare, oricât de iluminaţi sau preţioşi s-ar pretinde a fi. Ei vorbesc în numele religiei cam cu aceeaşi competenţă cu care ar vorbi lăcătuşii în numele agriculturii, semidocţii şi analfabeţii în numele ştiinţei şi al progresului, sau agricultorii în numele astronomiei. De necontestat este faptul că doctrinele lor n-au reprezentat un pas înainte în tâlcuirea şi aprofundarea Bibliei, ci dimpotrivă, au dat dovadă numai de nepricepere şi de misticism fanatic şi bolnăvicios.

3. Cele mai multe secte din ţara noastră sunt de provenienţă străină, unele din ele fiind sădite cu scop vădit împotriva neamului nostru românesc.

4. Unele s-au născut din liberalismul protestant, ca reactive împotriva îngrădirilor dogmatice ale Bisericii Catolice, iar altele provin dintr-un habotnicism care n-a fost mulţumit cu gradul de pietate şi disciplină al Bisericii Ortodoxe24.

5. Fiecare sectă a căutat să aducă ceva nou, propriu numai ei, prin care să se caracterizeze şi să se deosebească de toate celelalte secte.

6. Fiecare sectă aparte, precum şi toate la un loc, sunt numai forme diferite de manifestare ale neînlăturatului sectarism, care de veacuri a bântuit şi a hărţuit Biserica lui Hristos şi apoi cu ruşine s-a stins prin puterea şi înţelepciunea lui Hristos, care este Capul şi Mirele Bisericii.

RUGĂCIUNEA STAREȚILOR DE LA OPTINA ÎMPOTRIVA PECETLUIRII CU SEMNUL LUI ANTIHRIST


RUGĂCIUNEA STAREȚILOR DE LA OPTINA ÎMPOTRIVA PECETLUIRII CU SEMNUL LUI ANTIHRIST

— Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte‐ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă‐ne pe noi şi pe toți dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi. Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă‐ne, Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine şi să  primim semnul mârşavului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă‐ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşalele noastre şi îndură‐Te de noi. Doamne, în ziua înfricoşătoarei Tale Judecăți. Amin.

Cartea întâia a Regilor C4


Capitolul 4

1. În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliţii şi a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Şi au păşit Israeliţii împotriva Filistenilor cu război şi au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.
2. Apoi Filistenii s-au aşezat în rânduială de război în faţa Israeliţilor şi, dându-se bătălia, au fost bătuţi Israeliţii de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
3. După aceea au venit oamenii în, tabără şi au spus bătrânilor lui Israel: „Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să luăm cu noi din Şilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâinile vrăjmaşilor noştri!”
4. Şi a trimis poporul la Şilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce şade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau şi cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees.
5. Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt aşa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
6. Şi auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: „Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?” Şi au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
7. Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: „Dumnezeul lor a venit la ei în tabără”. Apoi au zis: „Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
8. Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
9. Întăriţi-vă şi fiţi curajoşi, Filistenilor, ca să nu cădeţi în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiţi curajoşi şi vă luptaţi cu ei!”
10. Şi s-au luptat Filistenii cu Israeliţii şi au fost înfrânţi aceştia, şi a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliţi treizeci de mii de pedestraşi.
11. Şi a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, au murit.
12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.
13. Iar când a venit acela, Eli şedea pe scaun lângă drum la poartă şi privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi după ce a sosit omul acela şi a spus în cetate, atunci s-a tânguit straşnic toată cetatea.
14. Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: „Pentru ce este acest bocet?” Dar a sosit îndată omul acela şi i-a spus toate lui Eli.
15. Eli însă era atunci de nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu mai putea să vadă.
16. Şi a zis omul acela către Eli: „Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă”. Iar Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiul meu?” Vestitorul însă a răspuns şi a zis: „Israeliţii au fugit din faţa Filistenilor şi s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni şi Finees, au murit şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat”.
17. Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi greoi.
18. El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată şi aproape de naştere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului şi despre moartea socrului său şi a bărbatului său, a căzut în genunchi şi a născut, căci o apucaseră durerile ei.
20. Şi pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: „Nu te teme, că ai născut băiat”. Ea însă nu a răspuns şi nu a dat semn de luare aminte.
21. Şi au pus copilului numele: Icabod, zicând: „S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului şi a morţii socrului şi a bărbatului ei.
22. Şi a zis ea: „S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!