Întâmplări minunate ale cuviosului Sava Vatopedinul

Din  părinți tesaloniceni, cuviosul Sava (prăznuit la 5 octombrie) a trăit în secolul al XIV -lea, continuându-și viața monahală din Athos. Mai târziu a vizitat Sfintele locuri, unde închis într-o peșteră, a gustat din experiența luminii necreate.

Acolo, în pustiul Iordanului, a petrecut cincizeci de zile fără să găsească nimic de mâncare. Puterile l-au părăsit, căzând aproape mort. Atunci s-a apropiat de el îngerul Domnului, nu ca să-i ia sufletul, ci ca să-i redea putere însuflețită.

Pustnicul, aproape mort, a simțit o mireasmă îmbătătoare și o lumină. Îngerul l-a apucat de mână, l-a ridicat ca și când s-ar fi cunoscut de mult, au vorbit prietenește:

– Îmbărbătează-te și prinde putere! De acum o să mă găsesc întotdeauna lângă tine, ca ajutor în nevoințele tale. Așa mi-a poruncit Dumnezeu, de aceea nu-ți fie frică de nimic.

Altădată, din nou din pizma diavolului, l-au atacat doi hoți arabi și l-au lovit rău, încât stătea căzut, fără să se poată mișca din loc. Atunci îngerul păzitor îi apare din nou în preajmă. Îl apucă de mână și-l ridică în picioare, dăruindu-i sănătate trupească și veselie sufletească.

Continuând cuviosul urcușul lui greu, cu nevoințe mai presus de fire, se întoarce mai târziu în Athos și locuiește ca monah la mânăstirea Vatoped. Aici se va învrednici să guste o minunată vedenie cu sfinții îngeri.

Era ora mesei. Călugării, printre ei și cuviosul Sava, mâncau la masa comună. Cu cât trecea timpul, a început să se creeze un șir de discuții printre frați, nepotrivit pentru sfințenia locului. Cei răspunzători au făcut necesarele observații celor vinovați de deranj, dar aceia au rămas nepăsători. Atunci egumenul i-a mustrat cu duritate pe cei guralivi și agitați.

A întrerupt bineînțeles citirea și a continuat cu supărare mustrarea.

Când cel care citea a încetat, și-a ridicat cuviosul ochii lui, descoperind vedenia minunată. Doi îngeri de lumină s-au arătat ridicându-se din locul egumenului. Au început să risipească și mai multă lumină chiar și decât soarele. Imediat s-a luminat împrejur tot locul.

Cei doi îngeri erau frumoși și veseli, cuviincioși și dulci. Păreau pregătiți să slujească la vreo oarecare recepție specială, pentru că țineau în mâinile lor diverse eșarfe.

Unul dintre aceștia ținea în mâini sticle și coșuri din aur curat, ce conțineau fructe alese, dulci și mâncăruri împreună cu diverse flori mirositoare și frumos colorate.

Îngerii au început să împartă fraților din cadourile lor, dar nu au dat la toți în același fel. Câți dintre frați rămăseseră răbdători, cu smerenie și ascultând de mânia dreaptă și mustrarea egumenului, au primit din belșug darurile îngerilor, împreună cu buna lor privire și misterioasă lor vorbă. Câți însă s-au împotrivit și au făcut zgomot la mustrările de față, nu au fost învredniciți să primească din darurile acelea cerești.

La aceștia îngerii nu le-au dat nici o importanță, plecând rușinați.

Văzând cuviosul o asemenea situație, a săltat de bucurie. A deschis brațele ca să ia din acele daruri. Îngerii iubitori de oameni i-au dat din belșug darurile lor. Cuviosul a rugat în gândul lui să nu înceteze bătrânul observațiile, ca să nu înceteze nici îngerii vizita lor.

Când s-a terminat ora mesei și săvârșitul Înălțării Născătoare, cei doi îngeri au stat lângă masa egumenului și se rugau împreună cu el și cu cei evlavioși.

Când a pornit egumenul să iasă din sala de mese, l-au însoțit și îngerii, stând și aceștia lângă el în locul lui, de unde acela era obișnuit să dea binecuvântarea. Treceau acum prin fața lui frații punând metanie și cerând iertare.

Câți dintre aceștia o făcuseră cu smerenie și simțire, se apropiau de ei îngerii, dăruindu-le din nou cadouri, șoptindu-le ceva secret .

Câți însă treceau nepăsători, cu ipocrizie, aceștia din nou îi îndepărtau. Sfârșind astfel slujba cei doi îngeri s-au făcut nevăzuți.

Sfânta Evanghelie după Marcu C1

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 1

1.	Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2.	Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: „Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta.
3.	Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
4.	Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.
5.	Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
6.	Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.
7.	Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.
8.	Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.
9.	Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.
10.	Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
11.	Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
12.	Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.
13.	Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.
14.	După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu.
15.	Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.
16.	Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari.
17.	Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.
18.	Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.
19.	Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele.
20.	Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El.
21.	Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.
22.	Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.
23.	Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24.	Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
25.	Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el.
26.	Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.
27.	Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.
28.	Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.
29.	Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.
30.	Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea.
31.	Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea.
32.	Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii.
33.	Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34.	Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos.
35.	Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.
36.	Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu el.
37.	Şi aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine.
38.	Şi El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.
39.	Şi venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni.
40.	Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă curăţeşti.
41.	Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te.
42.	Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.
43.	Şi poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat,
44.	Şi i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.
45.	Iar el, ieşind, a început să propovăduiască multe şi să răspândească cuvântul, încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de pretutindeni.

Sfânta Evanghelie după Matei C3

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 3

1.	În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
2.	Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.
3.	El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
4.	Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică.
5.	Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului.
6.	Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
7.	Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?
8.	Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,
9.	Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
10.	Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
11.	Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
12.	El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.
13.	În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
14.	Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15.	Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
16.	Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.
17.	Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.

Cartea lui Iosua Navi C24

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitolul 24

1.	Apoi a adunat Iosua toate seminţiile lui Israel la Sichem şi a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe mai-marii oştirii lui; şi s-au înfăţişat ei înaintea Domnului.
2.	Şi a zis Iosua către tot poporul: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: În vechime părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, au trăit dincolo de râu (Eufrat) şi slujeau la alţi dumnezei.
3.	Dar Eu am luat pe părintele vostru Avraam de mână, de dincolo de Eufrat, şi l-am povăţuit către această ţară a Canaanului şi am înmulţit sămânţa lui şi i-am dat pe Isaac.
4.	Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Isav; lui Isav i-am dat muntele Seir de moştenire, iar Iacov şi fiii lui s-au pogorât în Egipt şi au ajuns acolo popor mare, tare şi mult la număr şi Egiptenii au început să-i strâmtoreze.
5.	Dar am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu semne pe care le-am făcut Eu acolo şi apoi v-am scos pe voi.
6.	Eu am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi venit la Marea Roşie. Atunci Egiptenii au alergat după părinţii voştri cu care şi cu călăreţi până la Marea Roşie.
7.	Iar ei au strigat către Domnul şi El a pus nor între voi şi Egipteni şi a adus asupra lor marea care i-a şi acoperit. Ochii voştri au văzut ce am făcut Eu în Egipt. După aceea, aţi rămas voi multă vreme în pustiu.
8.	Apoi v-am dus Eu asupra Amoreilor care locuiau peste Iordan; şi ei s-au luptat cu voi, dar Eu i-am dat în mâinile voastre şi aţi primit de moştenire ţara lor şi Eu i-am stârpit înaintea voastră.
9.	S-a sculat apoi Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, şi a pornit cu război asupra lui Israel şi a trimis să cheme pe Valaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme;
10.	Dar Eu n-am voit să ascult pe Valaam şi el v-a binecuvântat şi v-am izbăvit din mâinile lui Balac.
11.	După aceea aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon. Atunci au început a se lupta cu voi locuitorii Ierihonului, apoi Amoreii, Ferezeii, Canaaneii, Heteii, Ghergheseii, Heveii şi Iebuseii, dar Eu i-am dat în mâinile voastre.
12.	Trimis-am înaintea voastră viespi care au gonit de la voi pe cei doi regi ai Amoreilor; nu cu sabia ta, nici cu arcul tău ai făcut acestea.
13.	Şi v-am dat ţara cu care nu v-aii ostenit şi cetăţile pe care nu le-aii zidit şi trăiţi în ele; din viile şi din grădinile de măslini pe care nu le-aţi sădit, iată, mâncaţi roade.
14.	Temeţi-vă dar de Domnul şi-I slujiţi Lui cu credincioşie şi curăţenie. Lepădaţi dumnezeii cărora au slujit părinţii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.
15.	Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji: sau dumnezeilor cărora au slujit părinţii voştri cei de peste râu sau dumnezeilor Amoreilor, în ţara căl-ora trăiţi. Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că sfânt este!”
16.	Şi a răspuns poporul şi a zis: „Departe de noi. gândul să părăsim pe Domnul şi să ne apucăm să slujim la alţi dumnezei,
17.	Căci Domnul este Dumnezeul nostru; El ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa robiei şi a făcut Înaintea ochilor noştri minuni mari şi ne-a păzit în toată calea pe care am umblat şi printre toate popoarele pe la care am trecut.
18.	Domnul a alungat de la noi toate popoarele şi pe Amoreii care trăiau în ţara aceasta. De aceea şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!”
19.	Şi a zis Iosua poporului: „Nu veţi putea să slujiţi Domnului Dumnezeu, căci El este Dumnezeu sfânt, Dumnezeu zelos şi nu va răbda nelegiuirile voastre, nici păcatele voastre.
20.	Dacă voi veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji la dumnezei străini, atunci El va aduce asupra voastră răul şi vă va stârpi, după ce v-a făcut bine”.
21.	Iar poporul a zis către Iosua: „Nu, noi Domnului vom sluji”.
22.	Iosua însă a zis poporului: „Vă sunteţi voi martori că v-aii ales pe Domnul să-I slujiţi?” Ei au răspuns: „Suntem martori!”
23.	Aşadar, a adăugat Iosua, lepădaţi dumnezeii străini pe care îi aveţi şi întoarceţi-vă inima către Domnul Dumnezeul lui Israel!
24.	Şi a zis poporul către Iosua: „Domnului Dumnezeului nostru vom sluji şi glasul Lui vom asculta!”
25.	Şi a încheiat Iosua cu poporul legământ în ziua aceea şi i-a dat legi şi porunci în Sichem, înaintea cortului Domnului Dumnezeului lui Israel.
26.	Şi a scris Iosua cuvintele acestea în cartea legii lui Dumnezeu şi a luat o piatră mare şi a pus-o acolo sub stejarul care era lângă locaşul sfânt al Domnului.
27.	Apoi a zis Iosua către tot poporul: „Iată piatra aceasta ne va fi mărturie, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului, pe care le-a grăit El cu noi astăzi. Să fie dar ca mărturie împotriva voastră în zilele viitoare, ca să nu minţiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru!”
28.	Şi a dat Iosua drumul poporului şi s-a întors fiecare la moştenirea lui.
29.	Şi a murit după aceea Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului, fiind de o sută zece ani.
30.	Şi l-au îngropat în ţinutul moştenirii sale la Timnat-Serah, care e în muntele Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. Şi au pus acolo cu dânsul, în mormântul în care l-au îngropat, cuţitele cele de piatră cu care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui Israel în Ghilgal, când i-a scos pe ei din Egipt, cum poruncise Domnul, şi sunt ele acolo până în ziua de astăzi.
31.	Israel a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor a căror viaţă s-a prelungit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile Domnului, pe care le făcuse El cu Israel.
32.	Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, le-au îngropat în Sichem, în partea de ţarină pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, cu o sută de arginţi, şi care căzuse de moştenire fiilor lui Iosif.
33.	După aceasta a murit şi Eleazar, fiul lui Aaron, arhiereul, şi l-au îngropat în Ghibeea, oraşul lui Finees, fiul lui, care i se dăduse în muntele Efraim.
34.	În ziua aceea fiii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu, l-au dus cu ei, iar Finees a fost preot în locul lui Eleazar, tatăl său, până ce a murit şi a fost îngropat în cetatea sa Ghibeea.
35.	Iar fiii lui Israel s-au dus fiecare la locul său şi în cetatea sa. Şi au început fiii lui Israel a sluji Astartei şi lui Aştarot şi dumnezeilor popoarelor vecine. De aceea i-a dat Domnul în mâinile lui Eglon, regele Moabului, şi i-a stăpânit optsprezece ani.

Cartea lui Iosua Navi C22

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitolul 22

1.	Atunci Iosua a chemat seminţia lui Ruben, a lui Gad şi jumătate din a lui Manase şi le-a zis:
2.	„Voi aţi împlinit toate câte v-a poruncit Domnul prin Moise şi aţi ascultat cuvintele mele întru toate câte v-am poruncit;
3.	N-aţi lăsat pe fraţii voştri în toată această îndelungată vreme, până în ziua aceasta şi aţi împlinit cele ce se cuvenea a împlini după porunca Domnului Dumnezeului vostru.
4.	Acum Domnul Dumnezeul vostru a liniştit pe fraţii voştri, cum le spusese. Întoarceţi-vă dar şi duceţi-vă la corturile voastre, în pământul moştenirii voastre, pe care vi l-a dat Moise, sluga Domnului, peste Iordan.
6.	După aceea Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul şi ei s-au împărţit pe la corturile lor.
7.	Unei jumătăţi din seminţia lui Manase i-a dat Moise parte în Vasan, iar celeilalte jumătăţi i-a dat Iosua parte cu fraţii lui dincoace de Iordan, spre apus. Şi când le-a dat drumul Iosua pe la corturile lor şi i-a binecuvântat,
8.	Atunci le-a spus: „Cu mari bogăţii vă întoarceţi voi pe la corturile voastre, cu mare mulţime de vite şi de argint, cu aur, cu aramă şi cu fier şi cu mare mulţime de haine: să împărţiţi dar prada cu fraţii voştri”.
9.	Şi s-au întors fiii lui Ruben şi ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase şi au plecat de la fiii lui Israel din Şilo, care e în pământul Canaanului, ca să meargă în ţara Galaadului, în pământul moştenirii lor, pe care îl luaseră în stăpânire după porunca Domnului dată prin Moise.
10.	Şi ajungând în preajma Iordanului ce e în rara Canaan, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit acolo lângă Iordan jertfelnic, jertfelnic mare la vedere.
11.	Şi au auzit fiii lui Israel că se zicea: „Iată fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit jertfelnic pe pământul Canaanului, în preajma Iordanului, în faţa fiilor lui Israel”.
12.	Când au auzit acestea fiii lui Israel, s-a adunat toată obştea fiilor lui Israel la Şilo, ca să meargă împotriva lor cu război.
13.	Dar fiii lui Israel au trimis mai întâi la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Finees, fiul preotului Eleazar,
14.	Împreună cu zece căpetenii, câte o căpetenie de fiecare seminţie a lui Israel de dincoace de Iordan; fiecare din aceştia era căpetenie de mie din seminţiile lui Israel.
15.	Şi au venit ei la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la jumătatea seminţiei lui Manase în pământul Galaadului şi au vorbit cu ei şi le-a zis:
16.	„Aşa grăieşte toată obştea Domnului: Ce înseamnă nelegiuirea aceasta pe care aţi făcut-o înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel, abătându-vă acum de la Domnul Dumnezeul lui Israel, ridicându-vă jertfelnic şi sculându-vă acum împotriva Domnului?
17.	Nu vă ajunge oare păcatul din Peor, de care nu ne-am spălat nici până în ziua de astăzi şi pentru care a fost bătută obştea de Domnul?
18.	Şi iată astăzi voi vă abateţi de la Domnul! Astăzi voi vă sculaţi împotriva Domnului, iar mâine se va mânia Domnul pe toată obştea lui Israel.
19.	Dacă însă pământul moştenirii voastre vi se pare necurat, atunci treceţi în pământul moştenirii Domnului, unde se află cortul Domnului, luaţi-vă parte între noi, dar nu vă ridicaţi împotriva Domnului, nici împotriva noastră nu vă ridicaţi, zidindu-vă jertfelnic afară de cel al Domnului Dumnezeului nostru.
20.	Oare n-a făcut singur Acan, fiul lui Zerah, nelegiuire, luând din cele date nimicirii, dar mânia a venit asupra a toată obştea fiilor lui Israel? Şi oare numai el singur a murit pentru nelegiuire?”
21.	Atunci fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, răspunzând la acestea, au zis căpeteniilor lui Israel:
22.	„Dumnezeul dumnezeilor este Domnul şi Domnul Dumnezeul dumnezeilor ştie şi să ştie şi Israel: de ne răzvrătim şi ne abatem noi de la Domnul, atunci să nu ne cruţe pe noi Domnul astăzi!
23.	Şi dacă am ridicat noi un jertfelnic, ca să ne abatem de la Domnul Dumnezeul nostru şi ca să aducem pe el arderi de tot şi prinos de pâine şi ca să săvârşim pe el jertfe de împăcare, atunci Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!
24.	Dar noi am făcut aceasta de teamă ca nu cumva în viitor fiii voştri să zică fiilor noştri: „Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui Israel?
25.	Domnul a pus hotar între noi şi voi, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase, Iordanul; voi n-aveţi deci nici o legătură cu Domnul”. Şi astfel fiii voştri nu vor îngădui fiilor noştri să se închine Domnului în Şilo.
26.	De aceea am zis noi: Să ne facem un jertfelnic, nu pentru arderi de tot nici pentru jertfe,
27.	Ci ca să fie el între noi şi voi, între urmaşii noştri, mărturie că noi putem sluji Domnului cu arderile de tot ale noastre şi cu jertfele noastre şi cu cele de împăcare ale noastre, şi pentru ca în vremurile viitoare să nu zică fiii voştri către fiii noştri: Voi nu aveţi nici o legătură cu Domnul.
28.	Şi ziceam noi: Dacă ni se va zice astfel nouă şi urmaşilor noştri, atunci vom răspunde: Priviţi chipul jertfelnicului Domnului pe care l-au făcut părinţii noştri nu pentru arderi de tot şi nu pentru jertfe, ci ca să fie mărturie între noi şi voi şi între fiii noştri şi fiii voştri.
29.	Să nu se întâmple una ca aceea ca să ne ridicăm noi împotriva Domnului şi să ne abatem acum de la Domnul şi să facem jertfelnic pentru arderi de tot şi pentru prinos de pâine şi pentru jertfe, afară de jertfelnicul Domnului Dumnezeu care se află înaintea cortului”.
31.	Şi a zis Finees, fiul preotului Eleazar, către fiii lui Ruben şi către fiii lui Gad şi către jumătatea de seminţie a lui Manase: „Astăzi am aflat noi că Domnul este în mijlocul nostru şi că voi n-aţi făcut prin aceasta o nelegiuire; acum aţi izbăvit pe fiii lui Israel din mâna Domnului”.
32.	Şi s-a întors Finees, fiul preotului Eleazar, şi căpeteniile de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad şi de la jumătatea de seminţie a lui Manase din pământul Galaadului în ţara Canaan la fiii lui Israel şi le-a adus răspunsul.
33.	Şi le-a plăcut aceasta fiilor lui Israel şi au binecuvântat fiii lui Israel pe Dumnezeu şi au zis să nu se mai ridice împotriva lor cu război, ca să pustiiască ţara în care locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase.
34.	Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au numit jertfelnicul Ed, adică mărturie, căci îşi ziceau: Acesta este mărturie între noi că Domnul este Dumnezeul nostru.
80.	Iar preotul Finees şi toate căpeteniile obştii şi căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu dânsul, auzind cuvintele pe care le-au vorbit fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase, au rămas mulţumiţi.

Cartea lui Iosua Navi C7

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitolul 7

1.	Iar fiii lui Israel au făcut păcat mare: au luat din cele date nimicirii; căci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din cele date spre nimicire şi s-a aprins mânia Domnului asupra fiilor lui Israel.
2.	Din Ierihon Iosua a trimis oameni asupra cetăţii Ai, care e aproape de Bet-Aven, la răsărit de Betel, şi le-a zis: „Duceţi-vă de iscodiţi ţara!” Şi s-au dus oamenii aceştia şi au iscodit cetatea Ai.
3.	Apoi întorcându-se la Iosua, i-au spus: „Să nu meargă tot poporul, ci să meargă numai două sau trei mii de oameni şi să lovească cetatea Ai. Nu obosi până acolo tot poporul, pentru că acolo sunt puţini duşmani”.
4.	Şi s-au dus acolo ca la trei mii de oameni, dar aceştia au luat-o la fugă în faţa celor din Ai.
6.	Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului şi a stat aşa până seara şi el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat pulbere pe capetele lor.
7.	Atunci a zis Iosua: „O, Doamne Dumnezeule, de ce a trecut robul Tău poporul acesta peste Iordan? Oare, ca să-l dai în mâinile Amoreilor şi să ne pierzi? Mai bine rămâneam să locuim de cealaltă parte de Iordan!
8.	Ce să zic eu acum, când Israel a fugit înapoi dinaintea vrăjmaşilor săi?
9.	Auzind Canaaneii şi toţi locuitorii ţării, ne vor împresura şi ne vor pierde de pe pământ. Şi ce vei face Tu pentru numele Tău cel mare?”
10.	Iar Domnul a zis către Iosua: „Scoală, pentru ce ai căzut cu faţa la pământ?
11.	A păcătuit poporul şi a călcat legământul Meu pe care l-am încheiat cu el; au furat din lucrurile date spre nimicire, au minţit şi le-au pus printre lucrurile lor.
12.	De aceea fiii lui Israel n-au putut sta împotriva vrăjmaşilor lor şi au fugit înapoi, căci au căzut sub blestem şi nu voi mai fi cu voi de nu veţi ridica blestemul dintre voi.
13.	Scoală dar şi sfinţeşte poporul şi zi: Sfinţiţi-vă pentru mâine; căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemul e în mijlocul tău, Israel. De aceea tu nu poţi să stai împotriva vrăjmaşilor tăi până nu vei îndepărta din mijlocul tău blestemul.
14.	Mâine să vă apropiaţi toţi, pe seminţii; iar seminţia pe care o va arăta Domnul să se apropie pe familii şi familia pe care o va arăta Domnul să se apropie pe case; şi casa pe care o va arăta Domnul să se apropie om cu om.
15.	Iar omul care se va dovedi că a furat lucru dat spre nimicire, să se ardă cu foc şi el şi toate câte are, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcut fărădelege în Israel”.
16.	Atunci, sculându-se Iosua a doua zi dis-de-dimineaţă, a poruncit lui Israel să se apropie pe seminţii; şi a fost arătată seminţia lui Iuda.
17.	După aceea a poruncit să se apropie seminţia lui Iuda pe familii şi a fost arătată familia lui Zerah. Şi a poruncit să se apropie familia lui Zerah pe case şi a fost dată în vileag casa lui Zabdi.
18.	Şi a poruncit să se apropie casa lui Zabdi om cu om şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda.
19.	Atunci Iosua a zis către Acan: „Fiul meu, dă astăzi slavă Domnului Dumnezeului lui Israel şi fă mărturisire înaintea Lui şi arată-mi ce-ai făcut. Să nu ascunzi de mine!”
20.	Şi răspunzând Acan lui Iosua, a zis: „Adevărat, am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut:
21.	Am văzut printre prăzi o haină frumoasă pestriţă şi două sute de sicli de argint, un drug de aur, greu de cincizeci de sicli; acestea mi-au plăcut şi le-am luat şi iată sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu şi argintul este pus sub elen.
22.	Atunci a trimis Iosua câţiva slujitori şi aceştia au alergat la cort, în tabără, şi toate acestea erau ascunse În cortul lui şi argintul era sub ele.
23.	Şi au luat ei acestea din cort şi le-au adus la Iosua şi la bătrânii lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului.
24.	Iar Iosua şi împreună cu el tot poporul au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, haina, drugul cel de aur, pe fiii lui, pe fiicele lui, boii lui, asinii lui şi toate oile lui, cortul lui şi tot ce avea el şi i-au scos pe ei şi toate ale lor în valea Acor.
25.	Şi a zis Iosua: „Pentru că tu ai adus asupra noastră tulburare, să aducă şi Domnul necaz asupra ta în ziua aceasta!” şi toţi Israeliţii i-au ucis cu pietre şi, după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc.
26.	Apoi au ridicat deasupra lor o grămadă mare de pietre, care se vede şi astăzi. După aceasta s-a potolit mânia Domnului. De aceea locul acela se numeşte valea Acor până în ziua de astăzi.

Deuteronomul – A cincea carte a lui Moise C28

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34

Capitolul 28

1.	„Dacă tu, după ce vei trece peste Iordan, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău îi-l va da, vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei împlini cu băgare de seamă toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, atunci Domnul Dumnezeul tău te va pune mai presus de toate popoarele pământului.
2.	De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, vor veni asupra ta toate binecuvântările acestea şi se vor împlini asupra ta:
3.	Binecuvântat să fii în cetate şi binecuvântat să fii în ţarină;
4.	Binecuvântat să fie rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul dobitoacelor tale;
5.	Binecuvântate să fie hambarele tale şi cămările tale;
6.	Binecuvântat să fii la intrarea ta în casă şi binecuvântat să fii la ieşirea ta din casă;
7.	Să bată Domnul înaintea ta pe vrăjmaşii tăi cei ce se vor ridica asupra ta; pe o cale să vină asupra ta şi pe şapte căi să fugă de tine;
8.	Să-îi trimită Domnul binecuvântare peste grânarele tale şi peste tot lucrul mâinilor tale şi să te binecuvânteze în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă;
9.	Să facă Domnul Dumnezeu din tine popor sfânt al Său, precum ţi S-a jurat El ţie şi părinţilor tăi, dacă vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla în căile Lui;
10.	Vor vedea toate popoarele pământului că porţi numele Domnului Dumnezeului tău şi se vor teme de tine;
11.	Domnul Dumnezeul tău îţi va da belşug în toate bunătăţile, în rodul pântecelui tău, în rodul dobitoacelor tale şi în rodul ogoarelor tale din pământul pe care Domnul S-a jurat părinţilor tăi să ţi-l dea;
12.	Domnul îţi va deschide comoara Sa cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la vreme şi ca să binecuvânteze toate lucrurile mâinilor tale; şi vei da împrumut multor popoare, iar tu nu vei lua împrumut; vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine;
13.	Domnul Dumnezeul tău te va pune cap iar nu coadă şi vei fi numai sus, iar jos nu vei fi, dacă te vei supune poruncilor Domnului Dumnezeului tău, care ţi le spun eu astăzi să le ţii şi să le împlineşti
14.	Şi dacă nu te vei abate de la toate poruncile care ţi le poruncesc eu astăzi nici la dreapta nici la stânga, ca să mergeţi după alţi dumnezei să le slujiţi.
15.	Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi nu te vei sili să împlineşti toate poruncile şi hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea şi să te ajungă:
16.	Blestemat să fii tu în cetate şi blestemat să fii tu în ţarină;
17.	Blestemate să fie grânarele tale şi cămările tale;
18.	Blestemat să fie rodul pântecelui tău şi rodul pământului tău, rodul vacilor tale şi rodul oilor tale;
19.	Blestemat să fii tu la intrarea ta în casă şi blestemat la ieşirea ta din casă;
20.	Să trimită Domnul asupra ta blestem, tulburare şi necaz în tot lucrul mâinilor tale pe care te vei apuca să-l faci, până vei fi stârpit şi până vei pieri curând, pentru faptele tale rele şi pentru că M-ai părăsit;
21.	Ba să mai trimită Domnul asupra ta ciumă, până te va stârpi de pe pământul în care mergi ca să-l stăpâneşti;
22.	Să te bată Domnul cu oftică, cu lingoare, cu friguri, cu aprindere, cu secetă, cu vânt rău şi cu rugină, şi te vor urmări acestea până vei pieri;
23.	Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier;
24.	În loc de ploaie, Domnul să dea pământului tău praf şi pulbere, care să cadă din cer asupra ta până te va pierde şi până vei fi prăpădit;
25.	Domnul te va da să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum să mergi asupra lor şi pe şapte drumuri să fugi de ei şi să fii împrăştiat prin toate ţările pământului;
26.	Trupurile tale să fie hrană tuturor păsărilor cerului şi fiarelor şi nu va fi cine să le alunge;
27.	Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie şi cu pecingine, de care să nu te poţi vindeca;
28.	Să te bată Domnul cu nebunie, cu orbire şi cu amorţirea inimii;
29.	Pe dibuite să mergi ziua în amiaza mare, cum umblă orbul pipăind pe întuneric, şi să te strâmtoreze şi să te ocărască în toate zilele, şi nimeni să nu te apere;
30.	Cu femeie să te logodeşti şi altul să se culce cu ea; casă să zideşti, şi să nu trăieşti în ea; vie să sădeşti, dar de ea să nu te foloseşti;
31.	Boul tău să fie junghiat sub ochii tăi şi să nu-l mănânci tu; asinul să ţi-l ia şi să nu ţi-l mai aducă; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi şi nimeni să nu te izbăvească;
32.	Fiii tăi şi fiicele tale să fie date la popor străin; ochii tăi să-i vadă şi să se topească în toate zilele de mila lor, dar să nu ai nici o putere în mâinile tale;
33.	Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un popor pe care tu nu l-ai cunoscut, iar tu să fii numai strâmtorat şi chinuit în toate zilele;
34.	Din pricina celor ce-ţi vor vedea ochii tăi, îţi vei ieşi din minţi;
35.	Domnul te va lovi cu lepră rea peste genunchi şi peste fluiere şi din tălpile picioarelor tale până în creştetul capului tău, de care nu te vei mai putea vindeca;
36.	Te va duce Domnul pe tine şi pe regele tău, pe care-l vei pune peste tine, la poporul pe care nu l-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, şi acolo vei sluji altor dumnezei de lemn şi de piatră;
37.	Şi vei fi de spaimă, de pomină şi de râs la toate popoarele la care te va duce Domnul Dumnezeul tău;
38.	Vei semăna multă sămânţă în ţarină, dar puţină vei culege, pentru că o vor mânca lăcustele;
39.	Vii vei sădi şi le vei lucra, dar nu le vei culege, nici nu vei bea vin, pentru că le vor mânca viermii;
40.	Măslini încă vei avea în toate ţinuturile tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru că măslinele tale vor cădea;
41.	Fii şi fiice vei naşte, dar nu-i vei avea, pentru că vor fi luaţi în robie;
42.	Toţi pomii tăi şi roadele pământului le va strica rugina;
43.	Străinul cel din mijlocul tău se va înălţa peste tine din ce în ce mai sus, iar tu te vei pogorî din ce în ce mai jos;
44.	Acela îţi va da împrumut, iar tu nu-i vei da lui împrumut; acela va fi cap, iar tu vei fi coadă.
45.	Vor veni asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmări şi te vor ajunge. până vei fi stârpit, pentru că n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău şi n-ai păzit poruncile Lui, nici hotărârile Lui pe care ţi le-a dat El.
46.	Şi vor fi ele semn şi pecete asupra ta şi asupra seminţiei tale în veci.
47.	Pentru că tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu veselia şi cu bucuria inimii, când erai îmbelşugat de toate.
48.	Vei sluji vrăjmaşului tău, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tău, când vei fi în foamete şi în sete şi în golătate şi în tot felul de lipsă; acela va pune pe grumazul tău jug de fier şi te va istovi.
49.	Trimite-va Domnul asupra ta popor din depărtare, de la marginea pământului; ca un vultur va veni poporul acela a cărui limbă tu nu o vei înţelege;
50.	Popor crunt, care nu va da cinste bătrânului şi nu va cruţa pe cel tânăr.
51.	Va mânca acela rodul dobitoacelor tale şi rodul pământului tău, până te va nimici, căci nu-ţi va lăsa nici pâine, nici vin, nici untdelemn, nici rodul vitelor tale, nici rodul oilor tale, până te va pierde.
52.	Te va strâmtora în toate cetăţile tale, până ce va dărâma, în tot pământul tău, zidurile tale cele înalte şi tari în care nădăjduieşti tu şi te va împila în toate locaşurile tale, în tot pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă.
53.	Şi vei mânca tu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va fi dat Domnul Dumnezeul tău în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău.
54.	Bărbatul tău, cel răsfăţat şi trăit în alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele său; la soţia de la sânul său şi la ceilalţi copii ai săi, care îţi vor rămâne.
55.	Şi nu va da nici unuia din ei carne din copiii săi, pe care îi va mânca el, căci nu-i va mai rămâne nimic în vremea împresurării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.
56.	Femeia ta, trăită în belşug şi răsfăţ, care nu şi-a pus piciorul său în pământ din pricina traiului alintat şi îndestulat dinainte, va privi cu ochi nemilostivi pe bărbatul de la sânul ei şi la fiul său şi la fiica sa,
57.	Şi nu le va da fătul, care a ieşit din coapsele sale şi copiii, pe care i-a născut, pentru că ea, din pricina lipsei de toate, îi va mânca pe ascuns în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
58.	De nu te vei sili să împlineşti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise în cartea aceasta şi nu te vei teme de acest nume slăvit şi înfricoşător al Domnului Dumnezeului tău,
59.	Atunci Domnul te va bate pe tine şi pe urmaşii tăi cu plăgi nemaiauzite, cu plăgi mari şi nesfârşite şi cu boli rele şi necurmate;
60.	Va aduce asupra ta toate plăgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut şi se vor lipi acelea de tine.
61.	Toată boala, toată plaga scrisă şi toată cea nescrisă în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, până vei fi stârpit.
62.	Puţini din voi vor rămâne, deşi veţi fi fost ca stelele cerului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru.
63.	Cum s-a bucurat Domnul, când v-a făcut bine şi v-a înmulţit, tot aşa se va bucura Domnul când vă va pierde şi vă va stârpi şi veţi fi aruncaţi din pământul în care intraţi ca să-l stăpâniţi.
64.	Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la pietre.
65.	Dar şi între aceste popoare nu te vei linişti şi nu vei avea loc de odihnă pentru piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere sufletului.
66.	Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta.
67.	De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins, şi de cele ce vei vedea cu ochii tăi, dimineaţa vei zice: O, de ar veni seara! Iar seara vei zice: O, de ar veni ziua!
68.	Şi te va întoarce Domnul în Egipt, în corăbii pe calea aceea de care ţi-a zis: „Să nu o mai vezi!”; şi acolo vă veţi da spre vânzare vrăjmaşilor voştri robi şi roabe şi nu va fi cine să vă cumpere”.

Deuteronomul – A cincea carte a lui Moise C27

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34

Capitolul 27

1.	Moise, împreună cu bătrânii fiilor lui Israel, a poruncit poporului şi a zis: „Toate poruncile pe care vi le poruncesc eu astăzi să le împliniţi.
2.	Când vei trece peste Iordan în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă, să-ţi aşezi pietre mari şi să le văruieşti cu var;
3.	Şi pe pietrele acelea să scrii toate cuvintele acestei legi când vei trece Iordanul, ca să intri în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă, în pământul unde curge lapte şi miere, după cum ţi-a grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi.
4.	După ce veţi fi trecut Iordanul, să puneţi pietrele acelea, precum vă poruncesc eu astăzi, pe muntele Ebal şi să le văruiţi cu var.
5.	Să zideşti acolo jertfelnic Domnului Dumnezeului tău, jertfelnic făcut din pietre, fără să pui asupra lor fierul.
6.	Jertfelnicul Domnului Dumnezeului tău însă să-l faci din pietre întregi şi să aduci pe el Domnului Dumnezeului tău ardere de tot.
7.	Să mai aduci jertfe de pace; să mănânci şi să te saturi acolo şi să te veseleşti înaintea Domnului Dumnezeului tău.
8.	Dar să scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acesteia foarte lămurit”.
9.	Moise cu preoţii cei din leviţi a grăit la tot Israelul şi a zis: „Ia aminte şi ascultă, Israele: Astăzi te-ai făcut poporul Domnului Dumnezeului tău.
10.	Ascultă dar glasul Domnului Dumnezeului tău şi plineşte toate poruncile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi”.
11.	În ziua aceea a mai poruncit Moise poporului şi a zis:
12.	„După ce veţi trece Iordanul, seminţiile: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Veniamin să stea pe muntele Garizim şi să binecuvânteze poporul;
13.	Iar seminţiile: Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.
14.	Atunci leviţii să strige şi să zică cu glas tare tuturor Israeliţilor:
15.	Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de mână de meşter şi urâciune înaintea Domnului şi-l va pune la loc tainic! La aceasta tot poporul să răspundă şi să zică: Amin!
16.	Blestemat să fie cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa! Şi tot poporul să zică: Amin!
17.	Blestemat să fie cel ce va muta hotarul aproapelui său! Şi tot poporul să zică: Amin!
18.	Blestemat să fie cel ce va abate pe orb din drum! Şi tot poporul să zică: Amin!
19.	Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă! Şi tot poporul să zică: Amin!
20.	Blestemat să fie cel ce se va culca cu femeia tatălui său, că a ridicat poala hainei tatălui său! Şi tot poporul să zică: Amin!
21.	Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreun dobitoc! Şi tot poporul să zică: Amin!
22.	Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său, sau fiica mamei sale! Şi tot poporul să zică: Amin!
23.	Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacra sa! Şi tot poporul să zică: Amin! Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora femeii sale! şi tot poporul să zică: Amin!
24.	Blestemat să fie cel ce va ucide în ascuns pe aproapele său! Şi tot poporul să zică: Amin!
25.	Blestemat să fie cel ce va lua mită, ca să ucidă suflet şi să verse sânge nevinovat! Şi tot poporul să zică: Amin!
26.	Blestemat să fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii acesteia şi nu va urma după ea! Şi tot poporul să zică: Amin!”

Deuteronomul – A cincea carte a lui Moise C11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34

Capitolul 11

2.	Băgaţi de seamă dar că eu nu grăiesc cu copiii voştri, care nu ştiu şi n-au văzut pedeapsa Domnului Dumnezeului vostru, nici slava Lui, nici mâna Lui cea tare, nici braţul Lui cel înalt,
3.	Nici semnele Lui, nici lucrurile Lui, pe care le-a făcut în mijlocul Egiptului cu Faraon, regele egiptean, şi cu tot pământul lui,
4.	Nici ce a făcut El cu oştirea egipteană, cu caii lui şi cu carele lui, pe care le-â înecat în apele Mării Roşii, când alergau după voi; şi i-a pierdut Domnul Dumnezeu până în ziua de astăzi;
5.	Nici ce a făcut El pentru voi în pustie, până când aţi ajuns în locul acesta;
6.	Nici ce a făcut El cu Datan şi Abiron, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când şi-a deschis pământul gura sa şi în mijlocul a tot Israelul i-a înghiţit pe ei, pe familiile lor, corturile lor şi toată averea ce o aveau.
7.	Căci ochii voştri au văzut toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le-a făcut El.
8.	De aceea păziţi toate poruncile Lui, pe care vi le spun eu astăzi, ca să fiţi vii şi să vă întăriţi, să vă duceţi să moşteniţi pământul în care veţi trece peste Iordan ca să-l stăpâniţi;
9.	Şi ca să trăiţi multă vreme în pământul acela pentru care Domnul S-a jurat părinţilor voştri să li-l dea lor şi seminţiei lor, în pământul unde curge miere şi lapte.
10.	Căci pământul la care mergi tu ca să-l stăpâneşti nu este ca pământul Egiptului din care ai ieşit, unde, semănând sămânţa, o udai cu ajutorul picioarelor tale, ca pe o grădină de legume.
11.	„Să iubeşti dar pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti în toate zilele cele ce ţi-a poruncit El să păzeşti: hotărârile Lui, legile Lui şi poruncile Lui.
11.	Ci pământul în care treceţi ca să-l stăpâniţi este o ţară cu munţi şi cu văi şi se adapă cu apă din ploaia cerului.
12.	Este ţara de care poartă grijă Domnul Dumnezeul tău; ochii Domnului Dumnezeului tău sunt necontenit asupra ei, de la începutul anului până la sfârşitul lui.
13.	De veţi asculta poruncile Mele pe care vi le dau astăzi, zice Domnul, şi veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi-I veţi sluji din toată inima şi din tot sufletul vostru,
14.	Voi da pământului vostru ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul tău;
15.	Voi da iarbă pe câmpia ta pentru dobitoacele tale şi vei mânca şi te vei sătura.
16.	Păziţi-vă să nu se mândrească inima voastră şi să nu vă abateţi, nici să vă apucaţi să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor.
17.	Că atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră, va închide cerul şi nu va fi ploaie şi pământul nu-şi va da roadele sale; iar voi veţi pieri curând de pe pământul cel bun pe care Domnul vi-l dă.
18.	Puneţi dar aceste cuvinte ale mele în inima voastră şi în sufletul vostru; legaţi-le ca semn la mâna voastră şi să le aveţi ca pe o tăbliţă pe fruntea voastră.
19.	Să învăţaţi acestea şi pe fiii voştri, grăind de ele când şedeţi acasă şi când mergeţi pe cale, când vă culcaţi şi când vă sculaţi.
20.	Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile voastre,
21.	Ca zilele voastre şi zilele copiilor voştri în acel pământ bun, pentru care Domnul S-a jurat părinţilor voştri, să fie atât de multe, câte vor fi zilele cerului deasupra pământului.
22.	Că de veţi păzi voi toate poruncile acestea, pe care vă poruncesc să le păziţi, şi de veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi lipindu-vă de El,
23.	Va alunga Domnul toate popoarele acestea de la faţa, voastră şi veţi stăpâni popoare mai mari şi mai puternice decât voi.
24.	Tot locul pe care va călca piciorul vostru va fi al vostru; de la pustiu până la Liban, de la râul Eufratului şi până la marea cea de la asfinţit, se vor întinde hotarele voastre.
25.	Nimeni nu va putea sta înaintea voastră; Domnul Dumnezeul vostru va aduce frică şi cutremur peste tot pământul dinaintea voastră, în care veţi călca voi, după cum v-a grăit.
26.	Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem:
27.	Binecuvântare veţi avea dacă veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi; iar blestem, dacă nu veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru,
28.	Ci vă veţi abate de la calea pe care v-o poruncesc astăzi şi veţi merge după dumnezei pe care nu-i ştiţi.
29.	Când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela în care mergi ca să-l moşteneşti, atunci să rosteşti binecuvântarea pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele Ebal.
30.	Iată, aceştia sunt peste Iordan, în drumul spre asfinţitul soarelui, în pământul Canaaneilor, care locuiesc pe şesul Arabah din faţa Ghilgalei, aproape de stejarul More.
31.	Căci voi veţi trece Iordanul, ca să mergeri să luaţi pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-l dă moştenire veşnică şi-l veţi lua în stăpânire şi veţi trăi în el.
32.	Aşadar siliţi-vă să păziţi toate hotărârile şi poruncile Lui pe care vi le pun eu astăzi înainte”.

Numerii C34

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36

Capitolul 34

1.	A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2.	„Porunceşte fiilor lui Israel şi le zi: Iată, veţi intra în pământul Canaan. Acesta va fi moştenirea voastră; iar hotarele Canaanului sunt acestea:
3.	Partea de miazăzi va începe de la pustiul Sin de lângă Edom şi va avea la răsărit, ca hotar, Marea Sărată.
4.	Acest hotar se va îndrepta spre miazăzi, către înălţimea Acravimului; va trece prin Sin şi se va întinde până la miazăzi de Cadeş-Barne; apoi va merge către Haţar-Adar trecând la Aţmon.
5.	De la Aţmon, hotarul se va îndrepta spre Râul Egiptului şi se va pogorî până la mare.
6.	Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfinţit.
7.	Iar spre miazănoapte, hotarul vostru să-l trageţi de la Marea cea Mare până la muntele Hor;
8.	De la muntele Hor, să-l trageţi spre Hamat, şi hotarul va atinge Ţedadul.
9.	De acolo va merge hotarul către Ţifron şi va atinge Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de miazănoapte.
10.	Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l trageţi de la Haţar-Enan către Şefam;
11.	De la Şefam hotarul se va pogorî spre Ribla, pe la răsărit de Ain, mergând de-a lungul malului Mării Chineret (Ghenizaret) pe partea de răsărit.
12.	De aici hotarul se va pogorî pe Iordan şi se va sfârşi la Marea Sărată. Acesta va fi pământul vostru, după hotarele lui din toate părţile”.
13.	Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel şi a zis: „Iată pământul pe care voi îl veţi împărţi în bucăţi, prin sorţi, şi care a poruncit Domnul să se dea la nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui Manase.
14.	Căci seminţiilor fiilor lui Ruben cu familiile lor, a fiilor lui Gad cu familiile lor, şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit partea lor.
15.	Două seminţii întregi şi o jumătate de seminţie şi-au primit partea peste Iordan, pe partea răsăriteană, în faţa Ierihonului”.
16.	A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
17.	„Iată numele bărbaţilor care au să vă împartă pământul: Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi;
18.	Veţi mai lua încă şi câte o căpetenie de fiecare seminţie pentru împărţirea pământului.
19.	Numele acestor bărbaţi sunt: Caleb, fiul lui Iefoni, pentru seminţia Iudei;
20.	Samuel, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Simeon;
21.	Elidad, fiul lui Chislon, pentru seminţia lui Veniamin;
22.	Căpetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru seminţia fiilor lui Dan;
23.	Căpetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru seminţia fiilor lui Manase;
24.	Căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan, pentru seminţia fiilor lui Efraim;
25.	Căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac, pentru seminţia fiilor lui Zabulon,
26.	Căpetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru seminţia fiilor lui Isahar;
27.	Căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi, pentru seminţia fiilor lui Aşer;
28.	Căpetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Neftali”.
29.	Aceştia sunt aceia cărora a poruncit Domnul să împartă pământul Canaan la fiii lui Israel.