Pildele lui Solomon C12

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Capitolul 12

1.	Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte ştiinţa, iar cel ce urăşte certarea este nebun.
2.	Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul.
3.	Omul nu se întăreşte întru fărădelegea lui; rădăcina celor drepţi nu se va clătina niciodată.
4.	Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.
5.	Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea.
6.	Graiurile celor nelegiuiţi sunt curse de moarte, iar gura celor drepţi îi scapă pe ei din primejdie.
7.	Cei fără de lege numai cât se întorc şi nu mai sunt, dar casa drepţilor dăinuieşte de-a pururi.
8.	Omul aste preţuit după priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
9.	Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.
10.	Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare.
11.	Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte.
12.	Nelegiuitul pofteşte prada celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă rodul său.
13.	Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtorare.
14.	Din rodul gurii sale se satură de cele bune omul, şi fiecăruia i se răsplăteşte după faptele lui.
15.	Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat.
16.	Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara.
17.	Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.
18.	Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire.
19.	Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.
20.	Înşelăciunea este în inima celor ce gândesc rău, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
21.	Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.
22.	Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după adevăr sunt plăcerea Lui.
23.	Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia.
24.	Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică.
25.	Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură.
26.	Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.
27.	Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.
28.	Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.

Pildele lui Solomon C1

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Capitolul 1

1.	Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2.	Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3.	Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4.	Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5.	Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6.	Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7.	Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8.	Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
9.	Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10.	Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
11.	Dacă-ţi spun: „Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12.	Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13.	Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14.	Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!”
15.	Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16.	Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17.	Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18.	Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19.	Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
20.	Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
21.	Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22.	„Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
23.	Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24.	Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!
25.	Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
26.	De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27.	Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28.	Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
29.	Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30.	Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31.	Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
32.	Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33.	Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme”.

Avdie C1

1

Capitolul 1

1.	Vedenia lui Avdie. Aşa zice Domnul Dumnezeu despre Edom: Auzit-am o veste de la Domnul şi un sol a fost trimis către popoare: Veniţi, să ne sculăm cu război împotriva lui!
2.	Iată că mic te-am făcut printre neamuri şi neluat în seamă foarte!
3.	Semeţia inimii tale te-a înşelat! El, care are sălaş în văgăunile stâncilor şi odihna pe vârfuri, zice în inima sa: ?Cine mă va coborî pe pământ?”
4.	„Dacă te vei înălţa ca vulturul şi-ţi vei face cuibul tău printre stele, şi de acolo te voi da jos”, zice Domnul.
5.	Dacă furii ar fi venit la tine, sau jefuitorii în vreme de noapte, n-ar fura ei decât atât cît le este de ajuns? Sau dacă culegătorii ar fi venit la tine, n-ar fi lăsat pe urmă ciorchini de poamă?
6.	Cum a fost scotocit Isav şi cercetate cu de-amănuntul ascunzişurile lui!
7.	Ei te-au alungat până la hotare, şi-au bătut joc de tine toţi cei uniţi cu tine! Ei te-au înşelat, bunii tăi prieteni! Cei care mâncau pâinea ta îţi întind curse paşilor tăi şi tu n-ai băgat de seamă.
8.	Oare în ziua aceea, zice Domnul, nu voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Isav?
9.	Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară.
10.	Din pricina măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi!
11.	În vremea când tu erai de fată, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre aceia!
12.	Nu te uita la ziua fratelui tău, a prăpădului venit peste el! Nu te veseli de fiii lui Iuda în ziua pieirii lor! Nu grăi trufaş în vremea aceea de strâmtorare!
13.	Nu intra pe poarta poporului Meu în ziua zbuciumării lui şi nici nu te uita la nenorocirea lui în ziua când se prăpădeşte! Nu întinde mâna ta către averea lui în ziua pieirii lui ;
14.	Nu sta la răspântii ca să dobori pe cei fugari ai lui şi nu fi silnic cu cei rămaşi în ziua cea de strâmtorare!
15.	Că aproape este ziua Domnului pentru toate neamurile! Cum ai făcut aşa ţi se va face; fapta se va întoarce asupra ta.
16.	Precum aţi băut voi pe muntele meu cel sfânt, tot aşa popoarele toate vor bea vin fără încetare, vor bea, se vor îmbuiba, vor fi ca şi cum n-ar fi fost!
17.	Ci numai în muntele Sionului va fi mântuire şi sfânt va fi, şi casa lui Iacov va stăpâni pe cei care au stăpânit-o.
18.	Şi va fi casa lui Iacov foc, a lui Iosif văpaie şi a lui Isav paie. Ele o vor aprinde şi mistui, şi niciunul din casa lui Isav nu va scăpa, zice Domnul.
19.	Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul.
20.	Şi cei robii din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sînt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi.
21.	Şi biruitorii se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!