Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?

iulie 23, 2013 de USO

39. Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?

In vorbirea obisnuita cuvantul „Testament” inseamna” hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Ap. Pavel in Epistola catre Evrei (9:15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente – cel Vechi si cel Nou – arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El.
Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul „Testament” mai are si inteles de „legamant”. El e „Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni, ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Facerea 12:1-4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (Iesire XX). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9:15-28).
Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos, si-si afla implinirea si desavarsirea in El.
Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, „Legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, (Matei 26:28).
Sf. Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente, Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: „Si pentru aceasta (Hristos) este mijlocitorul aseza mantului, (Testamentului) celui nou, ca facandu-se moarte spre rascumpararea greselilor ce erau in asezamantut de lege cel dintai sa ia cei chemati fagaduinta mostenirii celei vesnice. Caci unde este diata (testament), acolo trebuie sa fie moartea celui ce au facut diata (testamentul). Caci diata intru cei morti este intarita, de vreme ce inca nici o putere nu are pana cand este viu cel ce face diata (testamentul). Pentru aceea nici cea dintai, fara de sange nu s-a innoit” (Evrei 9:15-18).

Isaia C58

iunie 4, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 58

1.	Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
2.	În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
3.	Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
4.	Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5.	Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6.	Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7.	Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8.	Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9.	Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10.	Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11.	Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12.	Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
13.	Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
14.	Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.

Isaia C35

iunie 4, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 35

1.	Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească.
2.	Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru.
3.	Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi.
4.	Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: „Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui”.
5.	Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.
6.	Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.
7.	Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi.
8.	Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci.
9.	Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo; ci vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce.
10.	Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va încununa capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea.

Psalmi C139

iunie 4, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 139

1.	Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
2.	Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
3.	Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
4.	Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
5.	Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
6.	Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”.
7.	Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
8.	Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.
9.	Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
10.	Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11.	Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
12.	Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;
13.	Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Psalmi C109

iunie 4, 2013 de USO

Psalmul 109

1.	Zis-a Domnul Domnului Meu: „Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.
2.	Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.
3.	Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut”.
4.	Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”.
5.	Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi.
6.	Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ.
7.	Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

Psalmi C26

iunie 4, 2013 de USO

Psalmul 26

1.	Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2.	Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3.	Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4.	Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5.	De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6.	De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7.	Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8.	Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9.	Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10.	Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11.	Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12.	Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13.	Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14.	Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15.	Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16.	Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17.	Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18.	Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19.	Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20.	Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Iezechiel C5

iunie 3, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

Capitolul 5

1.	„Iar tu, fiul omului, ia-ţi un cuţit tăios, ia-ţi un brici de bărbierit şi-l trece pe capul tău şi pe barba ta; apoi ia o cumpănă cu talgere şi împarte părul în trei părţi:
2.	O treime să o arzi cu foc în mijlocul cetăţii, după ce se vor împlini zilele împresurării; o altă treime s-o iei şi s-o toci cu cuţitul în împrejurimile cetăţii; iar cealaltă treime s-o spulberi în vânt, şi eu voi trage sabia în urma lor.
3.	Să opreşti însă din părul acela puţine fire şi să le legi în poala hainei tale.
4.	Apoi să iei câteva fire, să le arunci în foc şi să le arzi. Din acestea va izbucni foc împotriva întregii case a lui Israel.
5.	Apoi vei zice către casa lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul, pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi al ţărilor dimprejur.
6.	Dar el s-a răzvrătit împotriva hotărârilor Mele mai mult decât neamurile şi împotriva legilor Mele mai mult decât ţările care îl înconjoară, căci el a lepădat legile Mele şi poruncile Mele nu le-a urmat.
7.	De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai înmulţit nelegiuirile mai mult decât neamurile dimprejurul tău şi poruncile Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba nici după legile neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi,
8.	De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi în mijlocul tău voi rosti osânda ta, în fala neamurilor.
9.	Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce niciodată n-am făcut până acum şi nici nu voi mai face niciodată.
10.	De aceea părinţii îşi vor mânca pe copii în mijlocul tău şi copiii îşi vor mânca părinţii lor; voi aduce asupra ta osândă şi toate rămăşiţele tale le voi spulbera în toate vânturile,
11.	Pentru că tu ai spurcat locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii tăi şi cu toate ticăloşiile tale, de aceea zice Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că te voi micşora, ochiul Meu nu te va cruţa şi nici nu te va milui.
12.	O treime din locuitorii tăi vor muri de ciumă şi vor pieri de foame în mijlocul tău; o treime din ei vor cădea de sabie în împrejurimile tale; şi cealaltă treime o voi împrăştia în toate vânturile şi voi trage sabia în urma lor.
13.	Aşa-Mi voi împlini mânia, Îmi voi potoli urgia Mea cu ei şi Mă voi răzbuna; şi când se va săvârşi urgia Mea asupra lor, vor cunoaşte că Eu, Domnul, am grăit în râvna Mea.
14.	Pustietate te voi face şi de ocară între popoarele cele dimprejurul tău şi în faţa tuturor trecătorilor.
15.	Vei fi de râs şi de batjocură, de pildă şi de groază la popoarele cele dimprejurul tău, când voi săvârşi asupra ta judecăţile Mele cu mânie, cu urgie şi cu pedepse aspre: Eu, Domnul, am zis aceasta.
16.	Când voi slobozi împotriva voastră săgeţile cele ucigătoare ale foametei, care vor semăna moartea, când le voi slobozi spre pieirea voastră şi voi întări foametea între voi şi voi zdrobi tot paiul de grâu,
17.	Eu voi trimite împotriva voastră foametea şi fiare rele care te vor lipsi de copii; ciumă şi sânge vor trece peste tine şi sabie voi aduce împotriva ta: Eu, Domnul, grăiesc acestea”.

Cartea lui Iov C16

mai 30, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Capitolul 16

1.	Atunci Iov a răspuns şi a grăit:
2.	„Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteţi toţi nişte jalnici mângâietori.
3.	Când se vor sfârşi aceste vorbe goale şi ce te chinuieşte ca să răspunzi?
4.	Şi eu aş vorbi aşa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aş putea să spun multe cuvinte împotriva voastră şi să dau din cap în privinţa voastră.
5.	V-aş mângâia numai cu gura şi cu mişcarea buzelor mele v-aş aduce uşurare.
6.	Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se linişteşte şi dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine.
7.	În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne!
8.	M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputinţa mea ea însăşi mă dă de gol şi bârfitorul stă împotriva mea.
9.	El mă sfâşie în furia Lui şi se poartă cu mine duşmănos, scrâşneşte din dinţi împotriva mea; duşmanul meu aruncă asupră-mi săgeţile ochilor săi;
10.	Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toţi grămadă se înghesuie împotriva mea.
11.	Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
12.	Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă şi m-a făcut praf şi a aruncat asupră-mi toate săgeţile Sale;
13.	În jurul meu se învârtesc săgeţile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea.
14.	El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic.
15.	Am cusut un sac pe trupul meu şi am vârât în ţărână capul meu.
16.	Chipul meu s-a înroşit de plânset şi umbra morţii s-a sălăşluit în pleoapele mele;
17.	Şi cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie şi rugăciunea mea este curată!
18.	Pământule, nu ascunde sângele meu şi să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele.
19.	Iar acum martorul meu este în ceruri şi cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
20.	Prietenii mei îşi bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
21.	O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am „u prietenul său!
22.	Căci aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.

Cartea lui Iov C10

mai 30, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Capitolul 10

1.	Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru suferinţa sufletului meu.
2.	Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine.
3.	Care e folosul Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi?
4.	Ai Tu ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul?
5.	Zilele Tale sunt oare ca zilele omului şi anii Tăi ca anii omeneşti,
6.	Ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
7.	Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8.	Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime.
9.	Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.
10.	Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş?
11.	M-ai îmbrăcat în piele şi în carne, m-ai ţesut din oase şi din vine;
12.	Apoi mi-ai dat viaţă, şi bunăvoinţa Ta şi purtarea Ta de grijă au ţinut vie suflarea mea,
13.	Şi ceea ce Tu ţineai ascuns în inima Ta, iată ştiu acum gândul Tău:
14.	Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi şi nu mă dezvinovăţeşti de greşeala mea.
15.	Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară şi sunt apăsat de necazuri.
16.	Şi astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu şi din nou Te arăţi minunat faţă de mine.
17.	Tu înnoieşti duşmănia Ta împotriva mea. Tu sporeşti mânia Ta asupră-mi ca nişte oştiri primenite care se luptă cu mine.
18.	De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut!
19.	Aş fi fost ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt.
20.	Nu sunt oare zilele mele destul de puţine? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puţin în fire,
21.	Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ţinutul întunericului şi al umbrelor morţii,
22.	Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e totuna cu bezna”.

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) C38

mai 30, 2013 de USO

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Capitolul 38

1.	Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.
2.	Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar.
3.	Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.
4.	Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
5.	Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
6.	Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
7.	Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea;
8.	Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului.
9.	Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.
10.	Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.
11.	Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.
12.	Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.
13.	Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă.
14.	Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.
15.	Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.
16.	Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
17.	Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui.
18.	Amară plângere fă şi fierbinte tânguire.
19.	Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de întristare.
20.	Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte virtutea.
21.	Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem.
22.	Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe urmă.
23.	Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi vei face rău.
24.	Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi.
25.	Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea duhului lui.
26.	Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi.
27.	De ce înţelepciune se va umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului,
28.	Care mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre vilei?
29.	Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana boilor.
30.	La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind.
31.	La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
32.	Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să săvârşească lucrul.
33.	Aşa meşterul de fier, şezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
34.	Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu înfierbântarea cuptorului se va lupta.
35.	Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit.
36.	Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârşeşte.
37.	Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata,
38.	Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
39.	Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului.
40.	Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curele cuptorul.
41.	Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este înţelegător.
42.	Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
43.	Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea şi judecata.
44.	Şi în pilde nu se vor pricepe.
45.	Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului.
46.	Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.