Cartea lui Iov C27


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Capitolul 27

1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui şi a zis:
2. „Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu!
3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine şi suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr şi limba mea nu va grăi nici o minciună!
5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăţia mea.
6. Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se ruşinează de zilele pe care le-am trăit.
7. Duşmanul meu să aibă partea nelegiuitului şi cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea!
8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi ridică sufletul către Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc să vă învăţ căile lui Dumnezeu şi ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
12. Şi dacă voi toţi aţi dovedit-o (ca şi mine), atunci pentru ce vorbiţi în zadar?
13. Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Dacă fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
15. Câţi mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă şi văduvele lor nu-i vor jeli.
16. Dacă adună bani mulţi ca nisipul şi grămădeşte veşminte multe ca noroiul,
17. Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană şi de toţi banii lui va avea parte unul cu inima curată.
18. Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi ca o colibă pe care şi-o face un pândar.
19. Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii şi nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopţii, un vârtej l-a smuls.
21. Vântul de la răsărit l-a spulberat şi se duce; din locul de unde era îl spulberă.
22. Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să fugă.
23. Oamenii bat din mâini la priveliştea aceasta şi cu fluierături îl alungă de peste tot.

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) C29


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Capitolul 29

1. Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile.
2. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa.
3. Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
4. Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz celor care i-au ajutat pe ei.
5. Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor,
6. Iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte vremea.
7. De va putea, abia va întoarce jumătate şi o va socoti ca bani daţi de pomană.
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaş pe degeaba.
9. Blesteme şi sudalme îi va răsplăti şi, în loc de cinste, îi va plăti cu necinste.
10. Mulţi, pentru această răutate, se întorc de către om şi nu împrumută, temându-se să nu se păgubească în zadar.
11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el.
12. Pentru poruncă, ajută pe sărac şi în sărăcia lui să nu-l întorci deşert.
13. Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră, pierzându-se.
14. Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.
15. Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire.
16. Mai mult decât pavăza puterii şi decât suliţa tăriei ele se vor război pentru tine împotriva vrăjmaşului.
17. Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a pierdut ruşinea îl va părăsi.
18. Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus viaţa pentru tine.
19. Binele chezaşului îl strică păcătosul şi cel nemulţumitor în cuget părăseşte pe cel care l-a izbăvit.
20. Chezăşia pe mulţi drepţi i-a pierdut şi i-a azvârlit încoace şi încolo ca valurile mării.
21. Pe bărbaţii puternici i-a scos din case şi i-a făcut să rătăcească pe la neamuri străine.
22. Păcătosul, căzând în chezăşie şi gonind după câştig nedrept, va cădea în judecată.
23. Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi.
24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.
25. Mai bună este viaţa săracului, sub acoperământ de scânduri, decât ospeţe luminate în străini.
26. Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit şi nu vei fi socotit ca un străin.
27. Tristă este viaţa să umbli din casă în casă, şi unde te vei opri, nu vei îndrăzni să deschizi gura ta.
28. Vei ospăta şi vei adăpa nemulţumitori şi de la ei vei auzi amărăciuni:
29. „Vino încoace, tu cel străin, şi pune masa şi cu ce va fi în mâna ta hrăneşte-mă”.
30. Ieşi, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu şi-mi trebuie casa!
31. Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei şi ocara că eşti cămătar.

Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor) C9


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Capitolul 9

1. Aşa au fost număraţi după neamurile lor toţi Israeliţii şi iată sunt înscrişi în cartea regilor lui Israel. Iar Iudeii, pentru fărădelegile lor, au fost duşi în Babilon.
2. Cei dintâi locuitori care au trăit în pământurile lor, prin oraşele lui Israel, au fost Israeliţii, preoţii, leviţii şi cei afierosiţi templului.
3. În Ierusalim au trăit unii din fiii lui Iuda, din fiii lui Veniamin şi din fiii lui Efraim şi ai lui Manase.
4. Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, fiul lui Imri, fiul lui Bani, din fiii lui Fares, fiul lui Iuda;
5. Din fiii lui Şiloni: Asaia, întâiul născut, şi fiii acestuia.
6. Din fiii lui Zerah: Ieuel şi fraţii lui, şase sute nouăzeci;
7. Din fiii lui Veniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Hodavia, fiul lui Asenua
8. Şi Ibneia, fiul lui Ieroham, şi Ela, fiul lui Uzi, fiul lui Micri, şi Meşulam, fiul lui Şefatia, fiul lui Reguel, fiul lui Ibneia
9. Şi fraţii lor, după neamurile lor: nouă sute cincizeci şi şase. Aceşti bărbaţi erau capi de familie în neamul lor.
10. Iar dintre preoţi: Iedaia, Ioiarib, Iachin
11. Şi Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, căpetenia în casa lui Dumnezeu;
12. Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia; şi Maesai, fiul lui Adiel, fiul lui Iahzera, fiul lui Meşulam, fiul lui Meşilemit, fiul lui Imer.
13. Şi fraţii lor, capi în familiile lor: o mie şapte sute şaizeci, bărbaţi de ispravă la slujbele din casa Domnului.
14. Iar din leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia; aceştia sunt din fiii lui Merari.
15. Bacbacar, Hereş, Galal şi Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf,
16. Obadia, fiul lui Şemaia, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun; Berechia, fiul lui Asa, fiul lui Elcana, care locuia în satele Netofatiţilor.
17. Iar din portari: Şalum, Acub, Talmon şi Ahiman şi fraţii lor; Şalum era căpetenie.
18. Aceşti portari fac strajă fiilor leviţilor până astăzi la porţile regale cele de la răsărit.
19. Şalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Corah, şi fraţii lui cei din neamul lui Corah, după datoria slujbei lor, aveau paza cortului, iar părinţii lor păzeau intrarea în tabăra Domnului.
20. Finees, fiul lui Eleazar, fusese înainte căpetenie peste ei şi Domnul era cu el.
21. Zaharia, fiul lui Meşelemia, era portar la uşa cortului adunării.
22. Toţi cei aleşi ca portari la praguri erau două sute doisprezece. Ei erau înscrişi în registre după aşezările lor. Pe ei îi pusese David şi Samuel înainte-văzătorul, pentru credincioşia lor.
23. Şi ei şi fiii lor ţineau strajă la uşile casei Domnului, la casa cortului.
24. În patru laturi se aflau portari: la răsărit, la apus, la miazănoapte şi la miazăzi.
25. Iar fraţii lor trăiau în sălaşurile lor, venind la ei din timp în timp, pentru şapte zile.
26. Aceste patru căpetenii de portari leviţi erau de încredere şi tot ei aveau grija casei Domnului şi vistieriei ei.
27. Împrejurul casei lui Dumnezeu ei petreceau şi noaptea, căci asupra lor era lăsată paza şi trebuia să deschidă în fiecare dimineaţă uşile.
28. Unii din ei erau puşi de pază la vasele de slujbă, aşa că ei cu număr le primeau şi cu număr le dădeau.
29. Altora din ei le era încredinţată cealaltă zestre şi toate lucrurile trebuitoare pentru cele sfinte: făina cea mai bună, vinul, untdelemnul şi tămâia cea mirositoare.
30. Iar dintre fiii preoţilor unii pregăteau mir cu aromate.
31. Matatia levitul, care era întâiul născut al lui Şalum, fiul lui Core, era pus să aibă grijă de coptul aluaturilor în tigăi.
32. Unora din fraţii lor, din fiii lui Cahat, le era încredinţată pregătirea pâinilor punerii înainte, ca să le pună în fiecare zi de odihnă.
33. Iar cântăreţii, cei mai de seamă din neamul Leviţilor, erau liberi de ocupaţii în cămările templului, pentru că ziua şi noaptea erau îndatoraţi să se îndeletnicească cu cântarea.
34. Aceştia erau cei mai de seamă între familiile leviţilor şi locuiau în Ierusalim.
35. În Ghibeon locuiau: tatăl Ghibeoniţilor, Ieguel, a cărui femeie se numea Maaca;
36. Şi fiul lui, întâiul născut, se numea Abdon; după el venea Ţur, Chiş, Baal, Ner, Nadab,
37. Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miclot.
38. Lui Miclot i s-a născut Şimeam. Şi ei trăiau lângă fraţii lor, în Ierusalim, împreună cu fraţii lor.
39. Lui Ner i s-a născut Chiş; lui Chiş i s-a născut Saul, lui Saul i s-a născut Ionatan, Melchişua, Aminadab şi Eşbaal.
40. Fiul lui Ionatan a fost Meribaal; lui Meribaal i s-a născut Mica.
41. Fiii lui Mica au fost: Piton, Melec, Tareia şi Ahaz.
42. Lui Ahaz i s-a născut Iara; lui Iara i s-au născut Alemet, Asmavet şi Zimri; lui Zimri i s-a născut Moţa.
43. Lui Moţa i s-a născut Binea; Refaia, fiul lui; Eleasa, fiul lui; Aţel, fiul lui.
44. Lui Aţel i s-au născut şase fii şi iată numele lor: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan. Aceştia sunt fiii lui Aţel.

Cartea lui Neemia (a doua Ezdra) C8


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 8

1. Atunci s-a adunat tot poporul ca un singur om în piaţa cea din faţa Porţii Apelor şi a zis lui Ezdra cărturarul să aducă el cartea legii lui Moise pe care a dat-o Domnul lui Israel.
2. Şi cărturarul Ezdra a adus legea înaintea adunării, care era alcătuită din bărbaţi şi din femei şi din toţi acei ce erau în stare să înţeleagă. Aceasta s-a făcut în ziua întâi a lunii a şaptea.
3. Şi a citit Ezdra din carte de dimineaţă până la amiază în piaţa cea de dinaintea Porţii Apelor, înaintea bărbaţilor şi femeilor şi a celor ce erau în stare să priceapă şi tot poporul a fost cu luare-aminte la citirea cărţii legii.
4. Ezdra cărturarul stătea sus pe un podeţ de lemn, făcut anume pentru acest prilej. Alături de el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia; iar la stânga lui se aflau Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
5. Şi a deschis Ezdra cartea înaintea ochilor a tot poporul, căci el se afla mai sus decât tot poporul şi când a deschis el cartea, tot poporul stătea în picioare în piaţă.
6. Mai întâi Ezdra a binecuvântat pe Domnul, marele Dumnezeu şi tot poporul, ridicându-şi mâinile, a răspuns: Amin, Amin! Şi plecându-se, s-a închinat înaintea Domnului până la pământ.
7. Apoi Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi leviţii au tâlcuit poporului legea, stând fiecare la locul lui.
8. Ei citeau lămurit bucăţi din cartea legii lui Dumnezeu, iar bucăţile citite le lămureau şi poporul înţelegea cele ce se citeau.
9. Atunci Neemia, guvernatorul, Ezdra preotul şi cărturarul, şi leviţii care învăţau poporul au zis către tot poporul: „Ziua aceasta este închinată Domnului Dumnezeului vostru, să nu fiţi trişti, nici să plângeţi! Căci tot poporul plângea, auzind cuvintele legii.
10. Ci mergeţi de mâncaţi carne grasă şi beţi vin dulce – adăugară ei – şi trimiteţi parte şi celor ce n-au nimic gătit, căci ziua aceasta este sfinţită Domnului nostru. Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului va fi puterea voastră”.
11. Şi au liniştit leviţii tot poporul, zicând: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă. Nu fiţi trişti!”
12. Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea şi să trimită părţi celor ce nu aveau şi să facă veselie mare; căci înţeleseseră ei cuvintele ce li se tâlcuiseră.
13. A doua zi, capii familiilor din tot poporul, preoţii şi leviţii se strânseseră împrejurul lui Ezdra cărturarul, ca să asculte tălmăcirea cuvintelor legii.
14. Şi au găsit ei scris în legea pe care Domnul a dat-o lui Moise, că fiii lui Israel în timpul sărbătorilor din luna a şaptea trebuie să locuiască în corturi.
15. Şi au vestit aceasta în toate cetăţile lor şi în Ierusalim, zicând: „Duceţi-vă de căutaţi, în munte, crengi de măslin sălbatic, de mirt, de finici şi de tufari şi faceţi corturi cum este scris”.
16. Atunci poporul s-a dus să caute crengi şi a făcut fiecare cort pe acoperişul casei lor, în curtea sa, în curtea templului Domnului şi în piaţa de dinaintea Porţii Apelor şi în piaţa de dinaintea Porţii lui Efraim.
17. Toată obştea celor ce se întorseseră din robie şi-a făcut corturi şi a stat în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Navi, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai fuseseră aşa. Şi a fost bucurie foarte mare.
18. Şi s-a citit din cartea legii Domnului în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Şi au ţinut sărbătoarea şapte zile iar a opta zi au făcut o adunare sărbătorească, după rânduială.

Cartea lui Neemia (a doua Ezdra) C5


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 5

1. Atunci s-a făcut murmur mare în popor şi între femei împotriva fraţilor lor Iudei.
2. Erau unii care ziceau: „Noi cu fiii şi cu fiicele noastre suntem mulţi, să ni se dea pâine să ne hrănim şi să trăim”.
3. Alţii ziceau: „Ne-am pus zălog viile şi ogoarele şi casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea”.
4. Iar alţii ziceau: „Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile şi ogoarele noastre.
5. Şi noi avem acelaşi trup ca şi fraţii voştri şi fiii voştri sunt tot aşa cum sunt şi fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiţi să ne dăm fiii şi fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se şi află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Şi viile noastre şi ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora”.
6. Când am auzit eu murmurul lor şi astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
7. Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. „Voi luaţi mită de la fraţii voştri”, le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare,
8. Şi le-am zis: „Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri”. Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns.
9. „Nu faceţi bine – am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
10. Şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am dat împrumut şi argint şi pâine, dar n-am mai cerut înapoi.
11. Întoarceţi-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii şi casele lor şi dobânda argintului, pâinii, vinului şi untdelemnului, pentru care le-aţi dat împrumut”.
12. „Se vor întoarce şi nu vom mai cere de la ei – ziseră ei. Vom face aşa cum zici tu”. Atunci am chemat preoţii şi le-am poruncit să le ia jurământ că vor face aşa.
13. Iar eu mi-am scuturat haina şi am zis: „Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. „Amin” – zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul.
14. şi din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu şi fraţii mei n-am mâncat pâinea de conducător.
15. Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până şi slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.
16. în vremea aceasta eu am mers înainte cu lucrul la zidurile acestea şi nici o ţarină n-am cumpărat şi toţi slujbaşii mei se adunau acolo la lucru.
17. Eu aveam la masa mea până la o sută cincizeci de oameni, Iudei şi căpetenii, afară de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.
18. Şi iată ce se gătea în fiecare zi: un bou, şase oi îngrăşate şi păsări; şi la fiecare zece zile se consuma mulţime de vin de tot felul. Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o, deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea.
19. Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia”.

Cartea întâia a lui Ezdra C2


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Capitolul 2

1. Iată fiii ţării, dintre robii strămutaţi din Iuda, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dus la Babilon, care s-au întors şi au venit la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în oraşul său, cu Zorobabel,
2. Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum şi Baana. Numărul oamenilor poporului israelit care s-au întors a fost acesta:
3. Fiii lui Fares: două mii o sută şaptezeci şi doi;
4. Fiii lui Şefatia: trei sute şaptezeci şi doi;
5. Fiii lui Arah: şapte sute şaptezeci şi cinci;
6. Fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi Ioab: două mii opt sute doisprezece;
7. Fiii lui Elam: o mie două sute cincizeci şi patru;
8. Fiii lui Zatu: nouă sute patruzeci şi cinci;
9. Fiii lui Zacai: şapte sute şaizeci;
10. Fiii lui Bani: şase sute patruzeci şi doi;
11. Fiii lui Bebai: şase sute douăzeci şi trei;
12. Fiii lui Azgad: o mie două sute douăzeci şi doi;
13. Fiii lui Adonicam: şase sute şaizeci şi şase;
14. Fiii lui Bigvai: două mii cincizeci şi şase;
15. Fiii lui Adin: patru sute cincizeci şi patru;
16. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia: nouăzeci şi opt;
17. Fiii lui Beţai: trei sute douăzeci şi trei;
18. Fiii lui Iora: o sută doisprezece;
19. Fiii lui Haşum: două sute douăzeci şi trei;
20. Fiii lui Ghibar: nouăzeci şi cinci;
21. Oamenii din Betleem: o sută douăzeci şi trei;
22. Oamenii din Netofa: cincizeci şi şase;
23. Oamenii din Anatot: o sută douăzeci şi opt;
24. Oamenii din Betazmavet: patruzeci şi doi;
25. Din Chiriat-Iearim, Chefira şi Beerot: şapte sute patruzeci şi trei;
26. Din Rama şi Gheba: şase sute douăzeci şi unu;
27. Oamenii din Micmas: o sută douăzeci şi doi;
28. Oamenii din Betel şi din Ai: două sute douăzeci şi trei;
29. Oamenii din Nebo: cincizeci şi doi;
30. Oamenii din Magbiş: o sută cincizeci şi şase;
31. Fiii celuilalt Elam: o mie două sute cincizeci şi patru;
32. Fiii lui Harim: trei sute douăzeci;
33. Oamenii din Lod, Hadid şi Ono: şapte sute douăzeci şi cinci;
34. Oamenii din Ierihon: trei sute patruzeci şi cinci;
35. Fiii lui Senaa: trei mii şase sute treizeci;
36. Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua: nouă sute şaptezeci şi trei;
37. Fiii lui Imer: o mie cincizeci şi doi;
38. Fiii lui Paşhur: o mie două sute patruzeci şi şapte;
39. Fiii lui Harim: o mie şaptesprezece;
40. Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia: şaptezeci şi patru;
41. Cântăreţi: fiii lui Asaf: o sută douăzeci şi opt;
42. Fiii portarilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acuv, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, cu toţii la un loc: o sută treizeci şi nouă;
43. Cei încredinţaţi templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
44. Fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Fadon;
45. Fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub;
46. Fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan;
47. Fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia;
48. Fiii lui Reţin, fiii lui Necoda;
49. Fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah;
50. Fiii lui Besai, fiii lui Asna, fiii lui Meunim;
51. Fiii lui Nefişim, fiii lui Bacbuc;
52. Fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, fiii lui Baţlut, fiii lui Mechida, fiii lui Harşa;
53. Fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah;
54. Fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
55. Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda;
56. Fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel;
57. Fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.
58. Cei încredinţaţi templului şi fiii robilor lui Solomon erau cu toţii trei sute nouăzeci şi doi;
59. Iar cei ce au ieşit din Telmelah, din Telharşa şi din Cherub-Adan-Imer, care n-au putut să-şi arate seminţia şi neamul lor, ca să arate că sunt din Israel, au fost:
60. Fiii lui Delaia, fiii lui Tobie şi fiii lui Necoda: şase sute cincizeci şi doi.
61. Iar din neamul preoţilor: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ şi fiii lui Barzilai care şi-a luat femeie din fiicele lui Barzilai Galaaditul al cărui nume l-a adoptat.
62. Şi-au căutat cartea spiţei neamului lor şi n-au găsit-o şi de aceea au fost îndepărtaţi de la preoţie.
63. Şi Tirşata le-a zis să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va ridica preot cu Urim şi Tumim.
64. Deci toată adunarea la un loc se alcătuia din patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
65. Afară de robii lor şi de roabele lor, care erau în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte; şi mai erau cu ei două sute de cântăreţi şi cântăreţe;
66. Şi aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
67. Două sute patruzeci şi cinci de catâri, patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de asini.
68. Şi ajungând unele din căpeteniile seminţiilor la templul Domnului care este la Ierusalim, au dăruit de bunăvoie pentru templul lui Dumnezeu, ca să fie ridicat din nou pe temeliile lui.
69. Şi aceştia din prisosul lor au dăruit în casa obştească pentru începerea lucrărilor: şaizeci şi una de mii de drahme de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de veşminte preoţeşti.
70. Şi au început să locuiască preoţii şi leviţii şi poporul şi cântăreţii şi portarii şi cei încredinţaţi templului în oraşele lor şi tot Israelul s-a aşezat în cetăţile sale.

Cartea întâi a macabeilor C15


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 15

1. Şi a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele mării lui Simon preotul şi stăpânitorul Evreilor şi către tot neamul iudeu.
2. Şi erau scrise în acest chip: „Regele Antioh, lui Simon arhiereul şi stăpânitorul Evreilor şi neamului evreiesc, bucurie.
3. De vreme ce oameni mişei au biruit împărăţia părinţilor noştri,
4. Şi vreau să o aşez din nou precum era mai înainte, am adunat oştire multă, am făcut corăbii de război şi am hotărât să pedepsesc pe cei care au prădat ţara noastră şi pe cei care au pustiit cetăţile din hotarele stăpânirii mele.
6. Şi-ţi îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în ţara ta.
7. Şi Ierusalimul şi templul să fie libere şi toate armele ce ai şi cetăţile pe care le-ai zidit şi le stăpâneşti să-ţi rămână ţie;
8. Şi toată datoria domnească şi oricâte erau să fie pentru domnie, de acum şi în tot veacul, se lasă ţie.
9. Şi după ce vom aşeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine şi neamul tău şi templul Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul”.
10. În anul o sută şaptezeci şi patru, a ieşit Antioh în pământul părinţilor săi şi s-au adunat acolo toate oştirile, încât puţini au rămas eu Trifon.
11. Şi l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de lângă mare.
12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutăţile şi l-au părăsit oştirile.
13. Şi a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de mii de bărbaţi războinici şi opt mii de călăreţi.
14. Şi a înconjurat cetatea şi cu corăbii şi o lovea şi dinspre uscat şi dinspre mare şi pe nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să intre.
15. Şi a venit Numeniu şi cei care erau cu el de la Roma având scrisori către regi şi ţări, în care erau scrise acestea:
16. „Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie.
17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni şi aliaţi ai noştri, ca să înnoiască prietenia şi legătura cea din început, trimişi de Simon arhiereul şl de poporul Iudeilor.
18. Şi au adus un scut de aur de o mie de mine.
19. Pentru aceasta scriem regilor şi ţărilor, ca să nu le facă rău, lor şi cetăţilor şi ţării lor, şi să nu dea ajutor celor care se războiesc împotriva lor.
20. Şi ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei.
21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din ţara lor la voi, să-i daţi lui Simon arhiereul, să-i pedepsească după legea lor”.
22. Aceeaşi scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate şi lui Arsachis,
23. Precum şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi Cirene.
24. Şi copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul.
25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din ce în ce mai aproape oştirile sale şi făcând maşini, a închis Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să iasă.
26. Şi i-a trimis Simon două mii de bărbaţi aleşi să-i ajute şi argint şi aur şi vase preţioase.
27. Şi n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a înţeles cu el mai înainte şi s-a înstrăinat de el.
28. Şi a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a vorbi cu el astfel: „Voi ţineţi Iafa şi Ghezer şi întăritura din Ierusalim, cetăţi ale stăpânirii mele.
29. Hotarele lor le-aţi pustiit şi aţi adus necaz mare pe pământ, stăpânind locuri multe în hotarele stăpânirii mele;
30. Acum dar daţi cetăţile pe care le-aţi luat şi birurile ţinuturilor pe care le-aţi stăpânit din hotarele cele din afară de Iuda.
31. Iar de nu, daţi pentru ele cinci sute de talanţi de argint şi pentru stricăciunea făcută şi pentru birurile cetăţilor, alţi cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni şi vom face război împotriva voastră”.
32. Şi a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim şi a văzut mărirea lui Simon şi rafturi cu vase de aur şi de argint şi slugărime multă, încât se minuna şi apoi i-a spus cuvintele regelui:
33. Şi răspunzând Simon, i-a zis lui: „Nici pământ străin n-am luat, nici ţinem ceva străin, ci moştenirea părinţilor noştri, pe care vrăjmaşii noştri fără judecată cu orice prilej au apucat-o.
34. Iar noi ne ţinem acum de moştenirea părinţilor noştri.
35. Cât despre Iafa şi Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau tulburare în popor şi în ţara noastră. Pentru ele vom da o sută de talanţi”. Şi Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt.
36. Şi întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea şi mărirea lui Simon şi toate câte a văzut şi sa mâniat regele cu mare furie:
37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia.
38. Şi a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării şi i-a dat oştire pedestraşi şi călăreţi.
39. Şi i-a poruncit să se aşeze în preajma Iudeii şi să zidească Cedronul, să întărească porţile şi să facă război împotriva poporului. Iar regele a început să urmărească el însuşi pe Trifon.
40. Şi a venit Cendebeu la Iamnia şi a început să asuprească poporul şi să intre în Iuda, robind şi ucigând. Şi a zidit Cedronul.
41. Şi a rânduit acolo călăreţi şi oaste, ca să facă năvăliri şi să închidă căile Iudeii, precum i-a poruncit regele.

Cartea a doua a macabeilor C11


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Capitolul 11

1. Iar după puţină vreme Lisias, care era epitrop al regelui şi rudenie şi ispravnic peste toate treburile regelui foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
2. A adunat aproape optzeci de mii şi toată călărimea, şi a venit împotriva Iudeilor, gândind să facă cetatea locaş Elinilor,
3. Templul să-l vândă cu bani, ca şi pe celelalte capişti ale păgânilor, şi arhieria în fiecare an să o scoată în vânzare.
4. Şi nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu, ci se semeţea cu zecile de mii de pedestraşi şi cu miile de călăreţi şi cu optzeci de elefanţi.
5. Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betţur, care era în loc greu de ajuns şi departe de Ierusalim ca la cinci stadii, şi l-a împresurat.
6. Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul că bate cetăţile, cu plângere şi cu lacrimi se rugau Domnului împreună eu tot poporul ca să trimită înger bun spre izbăvirea lui Israel.
7. Şi Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe ceilalţi să stea împreună cu el la primejdii şi să ajute pe fraţii săi.
8. Şi împreună cu osârdie pornind, şi la Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreţ eu haină albă mergând înaintea lor şi cu arme de aur sclipind.
9. Şi toţi împreună au binecuvântat pe milostivul Dumnezeu şi s-au întărit cu inimile, fiind gata a năvăli nu numai asupra oamenilor, ci şi asupra fiarelor sălbatice şi a zidurilor de fier.
10. Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei,
11. Şi ca nişte lei năvălind asupra vrăjmaşilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii de pedestraşi, precum şi o mie şase sute de călăreţi.
12. Şi pe toţi i-au pus pe fugă şi mai mulţi dintre ei răniţi, goi au scăpat şi însuşi Lisias a scăpat fugind cu ocară.
13. Şi pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind asupra înjosirii ce i s-a făcut şi socotind că Evreii sunt nebiruiţi, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
14. Trimiţând la ei, a făgăduit că toate cele drepte le va primi şi că şi pe rege îl va îndupleca să le fie prieten.
15. Şi a ascultat Macabeu de rugăciunile lui Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos; căci câte a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori în privinţa Iudeilor, regele le-a îngăduit.
16. Iar cărţile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: „Lisias, mulţimii Iudeilor, bucurie.
17. Ioan şi Abesalom, pe care voi i-aţi trimis, dând scrisorile cele de la voi, au cerut să împlinesc cele scrise în ele.
18. Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am arătat, şi cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
19. Deci de veţi păzi bunăvoinţa faţă de stăpânire, şi de aici înainte mă voi nevoi a mă face pricină de bunătăţi pentru voi.
20. Şi pentru acestea am poruncit şi acestora şi celor de la mine trimişi, cu de-amănuntul să vă vorbească.
21. Fiţi sănătoşi. Anul o sută patruzeci şi opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci şi patra”.
22. Iar epistola regelui cuprindea acestea: „Regele Antioh fratelui Lisias bucurie.
23. După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să fie netulburaţi întru a lor purtare de grijă;
24. Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl meu, ca să treacă la obiceiurile elineşti, ci mai bine voiesc să-şi ţină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca să-i îngăduim să-şi ţină legea lor,
25. Voind noi ca şi neamul acesta să fie fără tulburare, am judecat ca şi templul să li se întoarcă şi să petreacă după obiceiurile strămoşilor lor.
26. Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei şi vei încheia pace cu ei, ca ştiind voia noastră să fie cu inimă bună şi veseli să-şi isprăvească lucrurile lor”.
27. Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul Iudeilor era astfel: „Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor şi celorlalţi Iudei bucurie.
28. De sunteţi sănătoşi, sunteţi precum voim, şi noi suntem sănătoşi.
29. Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiţi a merge în patrie şi a fi la ale voastre.
30. Drept aceea, celor care se vor întoarce până în treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm liberă voie,
31. Ca Iudeii să-şi ţină bucatele şi legile lor ca şi mai înainte, şi nimeni dintre ei nici o supărare să nu aibă pentru cele ce prin neştiinţă s-au făcut.
32. Şi am trimis şi pe Menelau să vă mângâie.
33. Fiţi sănătoşi. Anul o sută patruzeci şi opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic”.
34. Trimis-au şi Romanii la ei carte aşa scrisă: „Quintus Memius, şi Titus Manlius, împuterniciţii Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
35. Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, şi noi le îngăduim.
36. Iar pentru cele ce a judecat să se supună împăratului, trimiteţi pe cineva îndată, după ce veţi fi cercetat toată pricina, ca să înfăţişăm totul împăratului precum voiţi voi, fiindcă noi venim la Antiohia.
37. Drept aceea, grăbiţi şi trimiteţi pe careva, ca şi noi să ştim ce voiţi.
38. Fiţi sănătoşi. Anul o sută patruzeci şi opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic”.

Cartea a doua a macabeilor C3


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Capitolul 3

1. Când sfânta cetate cu toată pacea se locuia, şi legile foarte bine se păzeau pentru evlavia lui Onia arhiereul şi ura împotriva răutăţii,
2. S-a întâmplat că înşişi regii au cinstit locul acesta şi templului i-au trimis daruri foarte bune,
3. Atât încât chiar şi Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele cele de obşte ale jertfelor.
4. Şi un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al templului Domnului, s-a certat cu arhiereul pentru treburile târgului din cetate.
5. Şi neputând birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea era cârmuitor în Cele-Siria şi în Fenicia,
6. Şi i-a spus cum că vistieria sa din Ierusalim este plină de nenumăraţi bani, căci mulţimea banilor ce se adună din biruri este nenumărată şi fără legătură cu ce se cheltuieşte la jertfe, şi s-ar putea ca aceste comori să vină sub puterea regelui.
7. Şi întâlnindu-se Apoloniu eu regele, l-a înştiinţat de banii despre care i s-a spus, iar el, chemând pe Eliodor, care era mai mare peste bani, l-a trimis şi i-a poruncit să aducă banii mai sus pomeniţi.
8. Şi Eliodor îndată a pornit la călătorie, însă dând veste că merge în cetăţile Cele-Siriei şi ale Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui.
9. Şi după ce a sosit la Ierusalim, a fost primit cu cinste de arhiereul cetăţii, şi a spus de înştiinţarea aceea, şi i-a arătat pentru ce pricină a venit, şi a întrebat de sunt adevărate acestea.
10. Iar arhiereul a arătat că bogăţiile sunt pentru văduve şi pentru săraci,
11. Iar o seamă sunt şi ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu precum a făcut pâra necredinciosul Simon; dacă se scad toate aceste bogăţii, toţi banii sunt patru sute de talanţi de argint şi două sute de aur.
12. Şi cum că strâmbătate se face celor care au încredinţat lucrurile lor sfinţeniei locului aceluia şi templului Domnului, care în toată lumea se cinsteşte pentru mărirea şi sfinţenia lui. Aceea nicidecum nu poate să fie.
13. Iar Eliodor, potrivit poruncilor împărăteşti ce avea, a zis că acelea în vistieria domnească trebuie să fie duse.
14. Dar într-o zi, când el s-a dus să vadă cu de-amănuntul vistieria templului, s-a făcut mare zarvă în toată cetatea.
15. Preoţii îmbrăcaţi cu veşmintele cele sfinţite, căzând înaintea altarului, chemau din cer pe Cel care a dat legea pentru punerile acestea, ca să păzească întregi banii celor care ii încredinţaseră acolo.
16. Şi oricine vedea faţa arhiereului nu putea să nu se mâhnească adânc în inima lui, că vederea lui şi schimbarea feţei arăta necazul cel dinăuntru al sufletului lui.
17. Că se revărsase peste omul acela oarecare temere şi groază a trupului, din care cei care vedeau cunoşteau durerea din inima lui.
18. Iar alţii din case alergau cu grămada spre rugăciunea obştească, ca să nu ajungă locul cel sfânt spre defăimare.
19. Şi femeile, încinse pe sub sâni cu saci de pocăinţă, umpleau căile, iar fecioarele, care erau închise în casă, unele alergau la porţi, unele la ziduri şi altele se plecau pe ferestre.
20. Şi toate cu mâinile ridicate spre cer se rugau.
21. Şi era jalnică privire, cum cădea mulţimea amestecată şi, în necaz mare fiind arhiereul, aştepta ce avea să fie.
22. Aceştia dar se rugau Atotputernicului Dumnezeu, ca bogăţiile încredinţate întregi şi cu toată siguranţa, să se păzească pentru cei care le-au încredinţat.
23. Iar Eliodor vrând să îndeplinească porunca, fiind cu ostaşii la vistierie,
24. Domnul părinţilor şi Stăpânul a toată puterea a făcut o minunată arătare, încât toţi cei ce îndrăzniseră să vină, spăimântându-se de puterea lui Dumnezeu, au leşinat şi s-au înfricoşat.
25. Că li s-a arătat un cal care avea pe el un călăreţ groaznic şi era împodobit cu foarte frumos acoperământ şi, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel care şedea pe cal se vedea având arme de aur.
26. Şi încă alţi doi tineri s-au arătat înaintea lui, puternici foarte, strălucind de mărire şi cu îmbrăcăminte luminoasă, care, stând de amândouă părţile, neîncetat îl băteau cu multe lovituri, copleşindu-l.
27. Şi fără de veste, căzând Eliodor pe pământ şi cu mult întuneric împresurându-se, l-au apucat şi l-au pus într-o lectică.
28. Pe cel care cu puţin mai înainte cu mulţi alergători şi ostaşi a intrat în mai sus-arătata vistierie, l-au dus, neputând avea nici un ajutor de la arme.
29. Aievea cunoscând puterea lui Dumnezeu, şi Dumnezeu lucrând aşa, acela zăcea mut şi lipsit de toată nădejdea de mântuire.
30. Iar aceia binecuvântau pe Domnul, Cel care a mărit locul Său şi templul Său, care cu puţin mai înainte fusese plin de frică şi de tulburare iar când S-a arătat Domnul Atotţiitorul, s-a umplut de veselie şi de bucurie.
31. Şi unii dintr-ai lui Eliodor curând s-au rugat lui Onia ca să cheme pe Cel Preaînalt şi să dăruiască viaţa celui care zăcea în ghearele morţii.
32. Atunci, temându-se arhiereul ca nu cumva să socotească regele că Iudeii au făcut ceva vicleşug asupra lui Eliodor, a adus jertfă pentru izbăvirea omului.
33. Şi după ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăşi s-au arătat lui Eliodor cu aceleaşi haine îmbrăcaţi şi, stând, au zis: „Multă mulţumire să aduci lui Onia arhiereul că pentru el ţi-a dăruit Domnul viaţă.
34. Iar tu din cer fiind bătut, spune la toţi puterea cea prea mare a lui Dumnezeu”. Şi după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuţi.
35. Iar Eliodor aducând jertfă Domnului şi făgăduinţe foarte mari făcând Celui care i-a dăruit viaţa, şi mulţumind lui Onia, s-a întors la rege,
36. Mărturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, pe care le-a văzut.
37. Şi regele, întrebând pe Eliodor cine ar fi vrednic, care să se mai trimită odată în Ierusalim, el a răspuns:
38. „De ai pe cineva vrăjmaş sau pânditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo şi bătut îl vei primi, chiar de va scăpa; pentru că în locul acela este cu adevărat puterea lui Dumnezeu.
39. Că Cel care locuieşte în cer este privitor şi ajutător locului aceluia, şi pe cei care vin ca să facă rău, îi bate şi îi pierde”.
40. Şi aşa s-a întâmplat cu Eliodor şi cu paza vistieriei.

Sfânta Evanghelie după Luca C21


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitolul 21

1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
3. Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis:
6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
7. Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea?
8. Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.
10. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie.
11. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi.
12. Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu.
13. Şi va fi vouă spre mărturie.
14. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;
15. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.
16. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi.
17. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.
18. Şi păr din capul vostru nu va pieri.
19. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el.
22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
23. Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor.
24. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.
26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.
28. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
29. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii:
30. Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape.
31. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu.
32. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste,
35. Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
36. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.
37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.
38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.