Veniţi creştini la rugăciune

Veniţi creştini la rugăciune

 

Veniţi creştini la rugăciune
În casa Tatălui cel Sfânt
Veniţi creştini, plecaţi genunchii      } Bis
Şi fruntea voastră la pământ

Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainic,         } Bis
Chemarea Domnului Hristos.

Veniţi cei osteniţi la mine,
Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihnă, pacea mea cea sfântă,     } Bis
Şi alinare să luaţi.

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul sfânt,
S-apleacă-n faţa lui natura,        } Bis
Văzduhul tot cu nori şi vânt.

Dar, omul singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte     } Bis
La glasul cel dumnezeiesc.

Creştinii noştri din vechime,
Pe sub pământ zideau Altare
Şi pe furiş în miez de noapte,    }Bis
Veneau cu toţii la-nchinare.

Azi stau lăcaşurile sfinte,
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul,    }Bis
În zilele de sărbătoare?

Vai, Masa Domnului stă-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea,
Ei n-aud glasul Lui ce strigă,    }Bis
Veniţi creştini la Masa Mea.

Veniţi, veniţi cu umilinţă!
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,    }Bis
Şi să ne înnoim în har.

Imnul ortodoxiei

Imnul ortodoxiei

 

Pentru ce te zbaţi în patimi şi-n păcat?
Pe Iisus cel răstignit şi înviat
Să-l primeşti că El e mare
Şi e bun cu fiecare, orişicând
El te caută prin lume suspinând.

De ce fugi de jertfa crucii tot mereu?
Că ea ne-a spălat păcatul cel mai greu
Tu nu vezi că viaţa trece
Vine moartea groapa-i rece, pe vecii
Iară sufletu-i în iadul cu urgii.

De ce râzi de rugăciune şi de post?
De Biserica cu slujbele cu rost.
Tu nu ştii de rugăciune
Ce amară-nşelăciune, te-a rănit
Şi te-a amăgit satana cel smintit

Azi Biserica te chemă cu al său glas
Ca să vii la rugăciune-n orice ceas
Şi s-asculţi slujba cea sfantă
În Altar îngerii cântă, lui Iisus
Heruvimi cu aripi multe vin de sus.

Şi toţi cântă cu preoţii într-un cor
Nevăzuţi de ochii noştri ai tuturor,
Numai de fiinţe alese,
Ce le-au dat daruri prin mese, Duhul Sfânt
Ca să-ntărească credinţa pe pământ.

Credinţa cea ortodoxă a lui Iisus
Cu şapte Taine curate, cum le-a spus
Cine Trupul lui primeşte
Cu Iisus se-mpărtăşeşte, dragul meu
El trăieşte, cu nădejdea-n Dumnezeu.

Şi Măicuţa lui cea sfântă-l va păzi
Cu puterea Sfintei Cruci îl va umbri
De satana cel smintit
Ce pe creştini i-amăgit, ca un hoţ
Şi îi trage-n rătăcire mai pe toţi.

Proorocia mincinoasăs-a-nmulţit
Şi satana multe sate-a dobândit
formând secte amăgitoare
De suflete pierzătoare, pe pământ.
Hulind preoţia şi lucrul sfânt.

Să nu te laşi amăgit iubitul meu
De satana cel smintit, duşmanul tău
Vino-n Biserica sfântă, dragul meu
Şi răsplata o primeşti la Dumnezeu.

Biserica cea sfinţită să n-o uiţi
Că-i izvor de viaţă de la Sfinţi Părinţi
În ea vei găsi lumină
Mîntuirea ta deplină, orişicând
Adevărul este unul pe pământ.

Pământul cu ale sale-i trecător
Iar tu omule pe lume eşti un călător
Azi eşti tânăr şi-n putere
Frumuseţe, bani, avere, vrei să dobândeşti
Mâine-o mână de ţărână tu mai eşti.

Toate se vor schimba ca şi cum n-au fost
Se va schimba pe vecie al vieţii rost
Fiecare-şi va lua plata
După cum ne va fi fapta, dragul meu
Peste toate-mpărăţi-va Dumnezeu.

Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor) C13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Capitolul 13

1.	Atunci David s-a sfătuit cu căpeteniile cele peste mii, cu sutaşii şi cu toate căpeteniile,
2.	Şi a zis David către toată adunarea Israeliţilor: „Dacă binevoiţi voi şi dacă este voia Domnului Dumnezeului nostru, să trimitem pretutindeni la ceilalţi fraţi ai noştri, în toată ţara lui Israel şi totodată şi la preoţi şi leviţi prin oraşele şi prin satele lor, ca sa Se adune la noi;
3.	Şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, pentru că în zilele lui Saul ne-am îndreptat spre el”.
4.	Atunci toată adunarea a zis: „Aşa să fie”, pentru că lucrul acesta s-a părut drept înaintea a tot poporul.
5.	Astfel a adunat David pe toţi Israeliţii, de la Şihorul egiptean până la intrarea Hamatului, ca să strămute chivotul Domnului din Chiriat-Iearim.
6.	Atunci s-a dus David şi tot Israelul la Chiriat-Iearim, ce este în Iuda, ca să strămute de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia se cheamă numele Domnului Celui care sade pe heruvimi.
7.	Şi au adus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou din casa lui Abinadab; iar carul îl conduceau Uza şi Ahia.
8.	David însă şi toţi Israeliţii jucau înaintea lui Dumnezeu cât puteau cu cântări din gură, din chitară, din psaltirion, din timpane şi ţimbale şi din trâmbiţe;
9.	Dar când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna, ca să sprijine chivotul, căci boii erau să-l răstoarne.
10.	Atunci S-a mâniat Domnul pe Uza şi l-a lovit, pentru că şi-a întins mâna spre chivot; şi el a murit acolo pe loc înaintea lui Dumnezeu.
11.	Şi s-a întristat David că Domnul lovise pe Uza şi a numit locul acela Pereţ-Uza şi aşa se numeşte până azi.
12.	Şi s-a temut David de Dumnezeu în ziua aceea şi a zis: „Cum voi duce la mine chivotul lui Dumnezeu?”
13.	De aceea nu a dus David chivotul la sine, în cetatea lui David, ci l-a întors la casa lui Obed-Edom.
14.	Şi a rămas chivotul Domnului la Obed-Edom, în casa lui, trei luni şi a binecuvântat Domnul casa lui Obed-Edom şi toate ale lui.

Cartea lui Baruh C2

1 2 3 4 5

Capitolul 2

1.	Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit împotriva noastră şi a judecătorilor noştri, care au judecat pe Israel şi împotriva regilor noştri şi a conducătorilor noştri şi împotriva oamenilor din Israel şi din Iuda,
2.	Ca să aducă asupra noastră greutăţi mari, care nu s-au făcut sub tot cerul, aşa cum a făcut în Ierusalim, după cele ce sînt scrise în legea lui Moise,
3.	Ca să mănânce omul cărnurile fiului său şi cărnurile fiicei sale.
4.	Şi i-a dat supuşi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocară şi spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
5.	Şi în loc să fie stăpâni, ei au fost supuşi, pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultând glasul Lui.
6.	Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar nouă şi părinţilor noştri, ruşinea feţelor, cum este în ziua aceasta.
7.	Toate relele, pe care le-a rostit Domnul împotriva noastră, acestea au venit peste noi.
9.	Şi a privegheat Domnul asupra celor răi şi i-a adus Domnul peste noi, că drept este Domnul în toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
10.	Şi n-am ascultat glasul Lui, ca să umblăm după poruncile Domnului, pe care le-a dat înaintea feţei noastre.
11.	Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tău din pământul Egiptului cu mână tare şi cu braţ înalt, cu semne şi cu minuni şi cu putere mare, şi ţi-ai făcut nume mare până în ziua de azi,
12.	Am păcătuit, am fost nelegiuiţi, am fost nedrepţi, Doamne Dumnezeul nostru, în toate poruncile Tale;
13.	Întoarcă-se mânia Ta de la noi, că am rămas puţini între neamuri, unde ne-ai risipit.
14.	Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cererea noastră şi ne scoate pentru Tine şi ne dă har înaintea feţei celor ce ne-au înstrăinat.
15.	Ca să cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, că numele Tău s-a chemat peste Israel şi peste neamul lui.
16.	Doamne, caută din locaşul Tău cel sfânt şi ia aminte spre noi; pleacă Doamne, urechea Ta şi auzi,
17.	Şi deschide ochii Tăi, Doamne, şi vezi că nu cei morţi care sînt în locuinţa morţilor, de la care s-a luat duhul din cele dinăuntru ale lor, vor da slavă şi dreptate Domnului,
18.	Ci sufletul cel mâhnit peste măsură, cel ce merge gârbovit şi fără putere, ochii cei slăbiţi şi sufletul cel flămând îţi vor da slavă şi dreptate, Doamne.
19.	Că nu pentru dreptăţile părinţilor noştri şi ale regilor noştri cerem mila către noi înaintea feţei Tale, Doamne Dumnezeul nostru;
20.	Ci pentru că ai slobozit mânia şi iuţimea Ta peste noi, precum ai grăit prin glasul slugilor Tale, proorocilor, zicând:
21.	Aşa zice Domnul: Plecaţi sub jug umărul vostru şi lucraţi regelui. Babilonului, ca astfel să locuiţi în pământul pe care l-am dat părinţilor voştri.
22.	Şi de nu veţi asculta glasul Domnului, ca să lucraţi regelui Babilonului,
23.	Voi face să amuţească, din cetăţile lui Iuda şi din preajma Ierusalimului, glasul bucuriei şi glasul miresei şi tot pământul va ajunge o paragină, fără locuitori.
24.	Şi noi n-am ascultat glasul Tău, ca să lucrăm regelui Babilonului şi ai întărit cuvintele Tale pe care le-ai grăit prin glasul slugilor Tale, proorocii, că vor scoate oasele regilor şi oasele părinţilor noştri din locul lor.
25.	Şi iată sînt lepădate la căldura zilei şi la îngheţul nopţii, iar părinţii noştri au murit în suferinţe grele, în foamete şi în sabie şi în robie.
26.	Şi ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui Iuda.
27.	Şi ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată bunătatea Ta şi după toată îndurarea Ta cea mare,
28.	Cum ai grăit prin glasul slujitorului Tău Moise în ziua în care i-ai poruncit să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israel zicând:
29.	„De nu veţi asculta glasul Meu cu adevărat, acest neam mare şi mult se va întoarce micşorat la neamurile întru care îi voi risipi.
30.	Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că este popor tare la cerbice, ci se vor întoarce în inima lor în pământul înstrăinării lor.
31.	Şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor; şi le voi da inimă şi urechi de auzit;
32.	Şi Mă vor lăuda în pământul înstrăinării lor şi vor pomeni numele Meu.
33.	Şi se vor întoarce de la cerbicia lor cea tare şi de la lucrurile lor cele rele, că îşi vor aduce aminte de calea părinţilor lor, care au păcătuit înaintea Domnului.
34.	Şi ii voi întoarce în pământul despre care M-am jurat părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, şi-l vor stăpâni, şi îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina.
35.	Şi le voi întări veşnică legătură ca să le fiu Dumnezeu si ei Îmi vor fi popor şi nu voi mai mişca pe poporul Meu Israel din ţara pe care le-am dat-o”.

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel C13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 13

1.	Rămâneţi întru dragostea frăţească.
2.	Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri.
3.	Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup.
4.	Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.
5.	Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”.
6.	Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”.
7.	Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.
8.	Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.
9.	Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10.	Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului.
11.	Într-adevăr, trupurile dobitoacelor – al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor – sunt arse afară din tabără.
12.	Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii.
13.	Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui.
14.	Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.
15.	Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui.
16.	Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.
17.	Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.
18.	Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim.
19.	Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat înapoi mai curând.
20.	Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
21.	Să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!
22.	Şi vă rog, fraţilor, să îngăduiţi acest cuvânt de îndemn, căci vi l-am scris pe scurt.
23.	Să ştiţi că fratele Timotei este slobod. Dacă vine mai degrabă, vă voi vedea împreună cu el.
24.	Îmbrăţişaţi pe toţi mai-marii voştri şi pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează cei din Italia.
25.	Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

Sfânta Evanghelie după Matei C28

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 28

1.	După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
2.	Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.
3.	Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4.	Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.
5.	Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.
6.	Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.
7.	Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.
8.	Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9.	Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.
10.	Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.
11.	Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12.	Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,
13.	Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14.	Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.
15.	Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.
16.	Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17.	Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.
18.	Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
19.	Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20.	Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.