Cu noi este Dumnezeu

Cu noi este Dumnezeu

 

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Auziţi toate neamurile, căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umbla întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri nu avem.

Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi.

Doamne de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum     am îndrăzni Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine, pe Carele bine te cuvintează neâncetat îngerii, Stiutorul inimilor, iartă sufletelor noastre.

Ieremia C35

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 35

1.	Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
2.	„Mergi în casa Recabiţilor şi vorbeşte cu ei şi-i adu în templul Domnului, într-o cămară, şi dă-le să bea vin”.
3.	Atunci am luat eu pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe fraţii lui, pe toţi fiii lui şi toată casa Recabiţilor
4.	şi i-am adus în templul Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care e lângă cămara dregătorilor, deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul pragului.
5.	Apoi am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor cupe pline cu vin şi pahare şi le-am zis: „Beţi vin!”
6.	Dar ei au zis: „Noi nu bem vin, pentru că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat poruncă, zicând: Să nu beli vin nici voi, nici fiii voştri în veac!
7.	Nici case să nu zidiţi, nici seminţe să nu semănaţi, nici vii să nu sădiţi, nici să aveţi, ci să trăiţi în corturi în toate zilele vieţii voastre, ca să trăiţi vreme îndelungată pe pământul în care sunteţi călători.
8.	Şi noi am ascultat glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, întru toate câte ne-a poruncit el, ca să nu bem vin în toate zilele noastre nici noi, nici femeile noastre, nici fiii noştri, nici fiicele noastre,
9.	Şi să nu zidim case ca locuinţe pentru noi şi să nu avem nici vii; nici ţarini, nici semănături,
10.	Ci să trăim în corturi. intru toate ascultăm şi facem toate câte ne-a poruncit Ionadab, strămoşul nostru.
11.	Când însă a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva acestei ţări, noi am zis: Hai să intrăm în Ierusalim dinaintea oştirilor Caldeilor şi a oştirilor Sirienilor! Şi iată acum trăim în Ierusalim”.
12.	Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis:
13.	„Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Mergi şi spune bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: Se poate oare să nu luaţi voi învăţătură din aceasta şi să nu ascultaţi cuvântul Meu?” – zice Domnul.
14.	Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, pe care le-a spus fiilor săi de a nu bea vin, se împlinesc, şi ei nu beau până în ziua de astăzi, pentru că se supun celor rânduite de tatăl lor; iar Eu necontenit v-am vorbit, v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi voi nu M-aţi ascultat.
15.	Trimis-am la voi pe toţi proorocii, robii Mei, i-am trimis dis-de-dimineaţă şi am zis: Să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi să vă îndreptaţi purtările, să nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi trăi în pământul acesta pe care l-am dat vouă şi părinţilor voştri; dar voi nu v-aţi plecat urechea şi nu M-aţi ascultat.
16.	Deoarece fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, împlinesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, iar poporul Meu nu Mă ascultă,
17.	De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi aduce asupra lui Iuda şi a tuturor locuitorilor Ierusalimului tot răul acela pe care l-am rostit asupra lor, pentru că Eu le-am vorbit şi ei n-au ascultat, i-am chemat şi ei n-au răspuns”.
18.	Iar casei Recabiţilor, Ieremia i-a grăit: „Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că voi aţi ascultat porunca lui Ionadab, tatăl vostru, şi păziţi toate poruncile lui şi în toate faceţi cum v-a poruncit el,
19.	De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Nu va lipsi lui Ionadab, fiul lui Recab, bărbatul care să stea înaintea felei Mele în toate zilele”.

Ieremia C8

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 8

1.	„În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda şi oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor şi proorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor,
2.	Şi vor fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti, pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit şi pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat şi cărora s-au închinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ.
3.	Şi toţi ceilalţi care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea în locul vieţii, în toate locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul.
4.	Să le mai spui de asemenea: Aşa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoală, şi cei ce rătăcesc drumul nu se mai întorc?
5.	De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu vrea să se întoarcă?
6.	Privit-am şi am ascultat, şi iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc de necredinţa lor şi nimeni nu zice: „Vai, ce am făcut?” Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în bătălie.
7.	Până şi barza îşi ştie vremea sa hotărâtă sub cer; şi turturica şi rândunica şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină;
8.	Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: „Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?” Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
9.	S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
10.	De aceea, pe femeile lor le voi da altora şi ogoarele lor le voi trece altor stăpânitori, pentru că ei cu toţii, de la mic până la mare, se dedau la jaf, şi de la prooroc până la preot, toţi înşală,
11.	Şi leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: „Pace, pace!” şi pace nu este.
12.	Se ruşinează ei, oare, când fac ticăloşii? Nu se ruşinează deloc, nici nu roşesc. De aceea vor cădea printre cei ce cad şi se vor prăbuşi când îi voi pedepsi, zice Domnul.
13.	Îi voi culege cu totul, zice Domnul, şi nu va rămâne nici o bobiţă pe viţă şi nici o smochină în smochin, şi va cădea şi frunza şi, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei”.
14.	De ce şedem noi oare? Adunaţi-vă şi haideţi în cetăţile cele întărite, ca să pierim acolo; că Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire şi ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am greşit înaintea Domnului.
15.	Aşteptăm pace şi iată nu este nici un bine; aşteptăm timpul vindecării, şi iată groaza.
16.	De la Dan se aude ropotul cailor şi de nechezatul puternic al armăsarilor se cutremură tot pământul; iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei.
17.	„Căci iată voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu este descântec, şi vă vor muşca, zice Domnul.
18.	Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine.
19.	Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din ţară depărtată, zicând: „Oare nu mai este Domnul în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?” – „De ce M-au împins ei oare la mânie cu idolii lor cei străini şi de nimic?” – zice Domnul.
20.	Secerişul a trecut, vara este pe sfârşite şi noi tot nu suntem izbăviţi:
21.	De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât şi groaza m-a cuprins.
22.	Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu?

Cartea Iuditei C12

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 12

1.	Şi el a dat poruncă s-o introducă înăuntru, unde erau aşezate tacâmurile de argint, şi să i se întindă masă, ca să mănânce din bucatele lui şi să bea din vinul lui.
2.	Dar Iudita a zis: „Nu mănânc dintr-acestea, ca să nu iasă vreo sminteală, ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!”
3.	Atunci Olofern i-a răspuns: „Şi dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi, de unde să mai aducem ca să-ţi dăm la fel? Căci aici n-avem pe nimeni din neamul tău”.
4.	Şi Iudita i-a zis: „Să trăieşti în pace, stăpâne. Eu, roaba ta, nu voi isprăvi proviziile mele, până ce Domnul nu va împlini prin mine planurile Sale!”
5.	După aceasta, căpitanii lui Olofern au dus-o în cort, şi ea a dormit până la miezul nopţii şi s-a sculat spre straja dimineţii,
6.	Şi a trimis la Olofern să-i spună: „Să poruncească stăpânul meu, ca roaba ta să fie lăsată să iasă la rugăciune”.
7.	Atunci Olofern a poruncit gărzii sale să n-o împiedice. Şi aşa ea a rămas în tabără trei zile, şi noaptea ieşea în văgăuna stâncii de lângă Betulia, şi se spăla la izvorul unde se găsea postul de gardă.
8.	Iar după ce ieşea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca să-i îndrepteze calea pentru izbăvirea poporului ei.
9.	Şi întorcându-se curată, ea stătea în cort până seara, când i se aducea mâncarea.
10.	Iar în ziua a patra Olofern a făcut ospăţ, numai pentru slujitorii săi, şi n-a poftit pe nimeni dintre dregători.
11.	Şi el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale: „Du-te şi înduplecă pe această fiică de Evrei, aceea care este la tine, să vină să mănânce şi să bea cu noi,
12.	Căci ar fi o ruşine pentru noi să lăsăm să ne scape o astfel de femeie fără a trăi cu ea. Şi dacă nu vom reuşi s-o înduplecăm, lumea va râde de noi”.
13.	Şi Bagoas a ieşit de dinaintea lui Olofern şi a intrat la ea şi i-a zis: „Să nu zăbovească această tânără frumoasă să vină la stăpânul meu, ca să fie cinstită în faţa lui şi să se desfăteze bând vin cu noi şi într-această zi să fie ca una din fiicele Asirienilor, care sunt în palatul lui Nabucodonosor”.
14.	Şi Iudita i-a răspuns: „Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Căci tot ce este plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac, şi aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua morţii mele!”
15.	Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei s-a dus înainte şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zilnică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce.
16.	Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească.
17.	Atunci Olofern îi zise: „Bea şi te veseleşte cu noi!”
18.	Şi Iudita i-a răspuns: „Beau bucuros, stăpâne, fiindcă viaţa mea a fost astăzi cinstită mai mult decât în orice zi de la naşterea mea”.
19.	Şi ea a mâncat şi a văzut înaintea lui din ceea ce-i gătise roaba ei.
20.	Şi Olofern era sub farmecul ei şi a băut atâta vin, cât nu băuse niciodată în vreo zi de la naşterea lui.

Cartea lui Tobit C6

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 6

1.	Iar călătorii au ajuns seara la fluviul Tigru şi s-au oprit peste noapte acolo.
2.	Şi tânărul s-a dus să se spele, dar din fluviu a sărit un peşte şi a vrut să înghită pe tânăr.
3.	Atunci îngerul a zis către el: „Prinde acest peşte!” Şi tânărul a apucat peştele şi l-a târât pe uscat.
4.	Şi i-a zis îngerul: „Spintecă peştele şi i-ai inima, ficatul şi fierea, şi păstrează-le!”
5.	Şi a făcut tânărul cum i-a zis îngerul, iar peştele l-au fript şi l-au mâncat.
6.	Şi au plecat amândoi mai departe şi au ajuns la Ecbatana.
7.	Şi a zis tânărul către înger: „Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima şi fierea acestui peşte?”
8.	Şi acela i-a răspuns: „De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rău, se afumă bărbatul sau femeia aceea cu inima şi ficatul şi nu-l va mai munci.
9.	Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeaţă, şi se vindecă”.
10.	Iar dacă s-au apropiat de Ecbatana,
11.	A zis îngerul către tânăr: „Frate, acum avem să poposim la Raguel, ruda ta, care are o fată cu numele Sara.
12.	Am să vorbesc de ea ca să ţi-o dea de femeie, că ţie ţi-e dat s-o moşteneşti, fiindcă eşti din neamul ei, iar fata este frumoasă şi deşteaptă.
13.	Deci, să mă asculţi pe mine, că eu am să grăiesc cu tatăl ei, şi când ne vom întoarce din Ragheş vom face nunta. Eu cunosc pe Raguel. El n-are să vrea s-o dea după bărbat străin, împotriva legii lui Moise, fiindcă s-ar face vinovat de moarte, căci moştenirea se cuvine s-o primeşti tu, iar nu altul”.
14.	Atunci tânărul a zis către înger: „Frate Azaria, eu am auzit că această fată a fost măritată cu şapte bărbaţi şi că toţi au pierit în camera de nuntă. Eu însă sunt singur la tata şi mă tem ca nu cumva intrând la ea să mor ca şi ceilalţi. Pe ea o iubeşte un demon care nu face rău nimănui, decât numai celor ce se apropie de ea.
15.	Şi de aceea mă tem ca nu cumva să mor şi să cobor viaţa tatălui şi a mamei mele în mormânt prin întristarea după mine, căci ei n-au alt fiu care să-i îngroape”.
16.	Şi i-a zis îngerul: „Oare ai uitat cuvintele pe care ţi le-a spus tatăl tău, ca să-ti iei femeie din neamul tău? Ascultă-mă deci pe mine, frate. Ea trebuie să fie femeia ta, iar de demon nu te nelinişti! Chiar în noaptea aceasta au să ţi-o dea de femeie.
17.	Deci, când vei intra în camera de nuntă, să iei căţuia, să pui în ea inima şi ficatul peştelui şi să afumi; şi demonul va simţi mirosul şi se va depărta şi nu se va mai întoarce niciodată,
18.	Şi când va trebui să te apropii de ea, ridicaţi-vă amândoi şi să strigaţi către milostivul Dumnezeu, şi El vă va mântui şi vă va milui. Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei mântui, şi ea va merge cu tine, şi ştiu că vei avea de la ea copii”.
19.	Şi ascultând Tobie acestea, a iubit-o şi sufletul lui s-a lipit de ea foarte.

Plângerile lui Ieremia C5

1 2 3 4 5

Capitolul 5

1.	Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră!
2.	Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
3.	Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
4.	Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
5.	Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
6.	Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine.
7.	Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
8.	Slugi ne stăpânesc şi nimeni nu vine să ne scoată din mina lor.
9.	Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
10.	Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
11.	Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
12.	Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.
13.	Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
14.	Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
15.	S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
16.	Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
17.	Pentru aceasta inima noastră tânjeşte şi ochii s-au întunecat.
18.	Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
19.	Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam!
20.	Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme?
21.	Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de demult!
22.	Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?

Cartea a treia a macabeilor C7

1 2 3 4 5 6 7

Capitolul 7

1.	„Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din Egipt şi tuturor celor rânduiţi peste treburile domneşti, bucurie şi sănătate.
2.	Sănătoşi suntem şi noi şi fiii noştri, îndreptându-ne marele Dumnezeu lucrurile după cum voim.
3.	Unii dintre prieteni, cu rău nărav adeseori îndemnându-se, ne-au făcut ca să adunăm pe toţi Iudeii de sub stăpânirea noastră la un loc, să-i muncim ca pe nişte vicleni cu mari chinuri,
4.	Zicând că, din cauza urii, pe care o au aceştia către, toate neamurile, niciodată lucrurile noastre nu vor fi bine aşezate până ce se va face aceasta.
5.	Pe aceştia legaţi aducându-i, cu batjocuri, ca pe nişte robi şi mai vârtos ca pe nişte vicleni, fără de nici o cercetare şi iscodire s-au apucat a-i ucide, mai cu sălbatică cruzime fiind cuprinşi decât în datinile Sciţilor.
6.	Iar noi, pentru aceasta, aspru certându-i pe aceştia, după blândeţea pe care o avem către toţi oamenii, cu greu le-am cruţat viaţa, cunoscând că Dumnezeul cel ceresc apără şi scuteşte pe Iudei, ca un tată care pururea ajută pe fii;
7.	Socotind şi prietenia, pe care au adeverit către noi şi către părinţii noştri, cugetând bine după dreptate i-am slobozit pentru orice vină ar fi,
8.	Şi am poruncit fiecăruia, toţi la casele lor să se întoarcă în tot locul, şi nimeni întru nimic să nu-i vatăme, nici să-i ocărască pentru cele ce fără de socoteală s-au făcut.
9.	Că să ştiţi că asupra acestora, de vom meşteşugi cu vreun rău vicleşug sau îi vom mâhni cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeul cel Preaînalt, Care stăpâneşte toată puterea, Împotrivitor nouă spre izbândirea lucrurilor, totdeauna neapărat întru toate Îl vom avea. Fiţi sănătoşi”.
10.	Şi luând Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au nevoit îndată a pleca, ci l-au rugat pentru cei din neamul Iudeilor, care de bună voie au făcut rău înaintea lui Dumnezeu cel Sfânt şi legea lui Dumnezeu au călcat-o, să li se facă prin ei mustrarea care li se cuvine,
11.	Zicând că cei care pentru pântece au călcat poruncile cele dumnezeieşti niciodată nu vor cugeta bine, nici poruncilor regelui nu vor fi credincioşi.
12.	Şi spunând ei adevărul, regele a primit şi, lăudându-i, le-a dat voie slobodă la toate, ca pe cei care au călcat legea lui Dumnezeu să-i piardă în tot locul cel de sub stăpânirea sa, cu îndrăzneală, fără de nici o împuternicire sau cercetare domnească.
13.	Atunci, făcându-şi urări de plecare unii altora, precum se cădea, preoţii şi toată mulţimea lor glăsuind aliluia, cu bucurie s-au despărţit.
14.	Şi aşa pe cei care le cădea în mână din cei pângăriţi, care erau de un neam cu ei, pe drum îi certa şi cu arătări din lege îi omora.
15.	Şi în acea zi au omorât mai mult decât trei sute de bărbaţi şi s-au bucurat şi s-au veselit omorând pe cei fără de lege.
16.	Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu până la moarte, desăvârşit dobândirea izbăvirii luând, au plecat din cetate, încununaţi cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie şi cu strigăte de laude şi cu cântări de toate viersurile, mulţumind Dumnezeului celui Sfânt al părinţilor, Izbăvitorul lui Israel.
17.	Şi sosind în Ptolemaida, care pentru firea locului se numeşte Rodoforon (adică aducătoare de trandafir), unde-i aştepta tabăra, după sfatul lor cel de obşte,
18.	Şapte zile au făcut acolo ospăţ de izbăvire, dându-le regele cu bună inimă toate cele trebuincioase la călătorie fiecăruia până la casa lui.
19.	Şi sosind în pace cu cuvioase mărturisiri, asemenea şi acolo au rânduit a ţine aceste zile de veselie,
20.	Şi ei le-au sfinţit şi printr-o inscripţie săpată pe o columnă, apoi au înălţat pe locul ospăţului o casă de rugăciune şi s-au întors acasă sănătoşi, liberi şi foarte veseli, scăpaţi din primejdii, cu porunca regelui, pe uscat, pe mare şi pe fluviu.
21.	Şi mai multă putere decât mai înainte având între vrăjmaşi, cu mărire şi cu frică şi de nimeni întru nimic n-au fost tulburaţi în averile lor,
22.	Şi toate ale sale fiecare după scrisoare le-au luat, încât cei care aveau câte ceva de ale lor, cu mare frică li le da, slavă desăvârşită aducând lui Dumnezeu cel prea mare, pentru izbăvirea lor.
23.	Bine este cuvântat Dumnezeu, izbăvitorul lui Israel, în vremuri veşnice. Amin.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 11

1.	Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
2.	Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
3.	Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
4.	Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
5.	Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
6.	Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
7.	Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
8.	Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
9.	Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10.	De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
11.	Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12.	Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.
13.	Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14.	Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
15.	Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
16.	Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
17.	Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18.	Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred.
19.	Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.
20.	Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
21.	Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.
22.	N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.
23.	Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
24.	Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25.	Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
26.	Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
27.	Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28.	Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29.	Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30.	De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
31.	Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
32.	Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
33.	De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
34.	Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C8

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 8

1.	Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
2.	Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3.	Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
4.	Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.
5.	Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, – precum şi sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi,
6.	Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.
7.	Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.
8.	Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.
9.	Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
10.	Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor?
11.	Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos!
12.	Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.
13.	De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.

Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel C13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 13

1.	A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul.
2.	Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa,
3.	De vreme ce voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi.
4.	Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
5.	Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.
6.	Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici.
7.	Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici.
8.	Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr.
9.	Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.
10.	Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu cutez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare.
11.	Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12.	Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează.
13.	Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!