O privire in rai

O privire in rai

Daca stramutam pilda cu locurile la nunta in spiritul pildei cu nunta Fiului de Imparat, (Matei 22:1-14), gasim printre sfinti intamplari ca acestea: voiau sa stie cate unii la ce masuri au ajuns. Atunci Dumnezeu ii indrepta la sfinti nestiuti de oameni, dar mai ales nestiuti in ochii lor, care implineau simplu poruncile lui Dumnezeu. Acestia erau cu adevarat smeriti si aceasta ii aducea inaintea lui Dumnezeu la un loc de frunte, la nunta. Ba, unii dintre acestia erau trecuti ca neintregi la minte, iar ei aveau o socoteala ascunsa, de-a aduna ocari care-i umileau cu adevarat.

Insemnez aici cugetul plin de talc al unei femei simple: „De m-ar lasa Dumnezeu numai sa ma uit putin in Rai si-mi ajunge”.

N-avem siguranta mantuirii in noi, in puterea noastra. Omului ii este cu neputinta aceasta: sa-si asigure eternitatea sa, vesnicia sa. Dar este cu putinta si totul este cu putinta numai la Dumnezeu.

Insa chiar daca am fi siguri ca Dumnezeu ne mantuieste si inca n-am scapa de primejdie, fiindac aceasta siguranta nu s-a dat numanui. „De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă”, (I Corinteni 10:12). De aceea stam improvizat, in nesiguranta, in atarnareamilostivirii lui Dumnezeu. Firea noastra inca nu este intarita ca ea sa poata „sta”. „A sta” este inaltarea care se corecteaza cu caderea. O cadere in umilinta – convins de binefacerea ei – pe multi i-a folosit si la mai mari masuri i-a adus decat pe multi dintre nevoitorii constienti de calea sfinteniei.

Foloseste-te a te smeri pe tine insuti. Dar cand te smereste altul foloseste-te si mai mult. Cand vom binecuvanta pe cei ce ne blestema si ne vom ruga pentru cei ce ne fac noua rau?

Parca femeia, in simplitatea sa, a spus mai mult in putine cuvinte, decat spun toate cuvintele.

Isaia C40

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66

Capitolul 40

1.	„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu”, zice Dumnezeul vostru.
2.	„Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale”.
3.	Un glas strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.
4.	Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede.
5.	Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit”.
6.	Un glas zice: „Strigă!” Şi eu zic: „Ce să strig?” Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui, ca floarea câmpului!
7.	Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba.
8.	Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!
9.	Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului, ridică glasul tău cu putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului, înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”
10.	Că Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că preţul biruinţei Lui este cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui.
11.	El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă.
12.	Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea pământului în baniţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul?
13.	Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El?
14.	De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea înţelepciunii să o cunoască?
15.	Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf.
16.	Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot.
17.	Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare.
18.	Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui?
19.	Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează cu lănţişoare.
20.	Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.
21.	Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii?
22.	El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.
23.	El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.
24.	Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă.
25.	Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
26.	Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? – Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-I scapă!
27.	Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: „Calea mea este ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?”
28.	Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă?
29.	El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.
30.	Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să se clatine;
31.	Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.

Psalmi C146

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82
83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123
124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141
142 143 144 145 146 147 148 149 150 151

Psalmul 146

1.	Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
2.	Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;
3.	Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor
4.	Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor.
5.	Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
6.	Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ.
7.	Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută;
8.	Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
9.	Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
10.	Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
11.	Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

Ieremia C49

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 49

1.	Asupra fiilor lui Amon aşa grăieşte Domnul: „Au doară Israel n-are fii? Au doară el n-are moştenitor? Pentru ce, dar, Milcom a pus stăpânire pe Gad şi poporul lui trăieşte în cetăţile acestuia?
2.	De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când în Raba, cetatea fiilor lui Amon, se va auzi strigăt de război, şi aceasta va fi prefăcută în movilă de dărâmături; cetăţile ei vor fi arse cu foc şi Israel va stăpâni pe cei ce-l stăpâneau, zice Domnul.
3.	Plângi Heşbon, că s-a pustiit Ai! Strigaţi, voi fiice din Raba, încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi rătăciţi prin livezi, căci Milcom va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.
4.	„Fiică nepăsătoare, tu te lauzi cu Valea ta, tu te încrezi în comorile tale, zicând: „Cine va îndrăzni să vină împotriva mea?”
5.	Iată Eu voi aduce asupra ta groază din toate părţile, zice Domnul Dumnezeul Savaot şi veţi fi fugăriţi care încotro şi nimeni nu va aduna pe fugari.
6.	Dar după aceea voi întoarce din robie pe fiii lui Amon”, zice Domnul.
7.	Iar asupra Edomului aşa grăieşte Domnul Savaot: „Au doară nu mai este înţelepciune în Teman? Au doară lipseşte sfatul la cei înţelepţi?
8.	Au doară a secat înţelepciunea lor? Fugiţi, întorcând spatele! Ascundeţi-vă în peşteri, locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire peste Isav, la vremea pedepsirii lui.
9.	Dacă ar fi venit la tine culegătorii de struguri, de bună seamă ar fi lăsat puţine bobiţe neculese. De ar fi venit hoţii noaptea, ar fi răpit cât le-ar fi fost de trebuinţă.
10.	Eu însă voi jefui pe Isav până la piele, voi descoperi ascunzătorile lui, şi el nu se va putea ascunde. Stârpit va fi neamul lui, fraţii lui şi vecinii lui, şi el nu va mai fi.
11.	Lăsaţi orfanii, că Eu voi ţine viaţa lor, şi văduvele tale să creadă în Mine;
12.	Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea paharul, îl vor bea negreşit. Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea negreşit paharul.
13.	Căci Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boţra va fi o groază şi o ruşine, un deşert şi un blestem, şi cetăţile ei vor ajunge ruine veşnice.
14.	Auzit-am veste de la Domnul şi sol s-a trimis la popoare să spună: „Adunaţi-vă şi mergeţi împotriva ei şi ridicaţi-vă pentru luptă”.
15.	Iată Eu te voi face mic între popoare.
16.	Starea ta groaznică şi semeţia inimii tale te-au adeverit pe tine, cel ce locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care te-ai aşezat pe vârfurile dealurilor! Deşi ţi-ai împletit cuibul tău sus, ca un vultur, şi de acolo te voi arunca, zice Domnul.
17.	Edom va fi o groază; toţi cei ce vor trece pe lângă el vor fi uimiţi, vor fluiera, văzând toate rănile lui.
18.	Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, tot aşa şi acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu se va opri în el.
19.	Iată-l, se înalţă ca un leu de la obârşiile Iordanului spre sălaşurile întărite; dar Eu îi voi sili să plece cu grăbire din Edom şi cine va fi ales, pe acela îl voi pune peste acesta. Căci cine este asemenea Mie şi ce păstor se va împotrivi Mie?
20.	Ascultaţi dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El asupra lui Edom şi planurile pe care El le-a gândit împotriva locuitorilor din Teman: „Da, chiar oile cele mai plăpânde vor fi târâte; la vederea lor păşunea lor se va înfiora de spaimă.
21.	La vuietul căderii lor se va cutremura pământul şi răsunetul strigătului lor se va auzi până la Marea Roşie.
22.	Iată-l se înalţă, ca un vultur, şi zboară şi îşi întinde aripile sale deasupra Boţrei, şi inima războinicilor din Edom va fi în ziua aceea ca inima unei femei ce naşte”.
23.	Asupra Damascului: „Hamatul şi Arpadul sunt tulburate, căci au primit o veste rea. Inima lor se topeşte de frică; este o mare în furtună care nu se poate potoli.
24.	Temutu-s-a Damascul şi a luat-o la fugă; de frică l-au cuprins dureri şi chinuri, ca pe femeia ce naşte.
25.	Cum n-a scăpat cetatea slavei, cetatea bucuriei mele!
26.	Deci vor cădea tinerii lui pe uliţele lui şi toţi vor pieri în ziua aceea, zice Domnul Savaot.
27.	Voi aprinde foc în zidurile Damascului şi el va mistui palatele lui Benhadad”.
28.	Asupra Chedarului şi asupra regatelor Haţorului, pe care le-a lovit Nabucodonosor, regele Babilonului, aşa grăieşte Domnul: „Sculaţi-vă şi ieşiţi înaintea lui Chedar şi pustiiţi pe fiii Răsăritului!
29.	Corturile lor şi turmele lor să fie luate, ţesăturile lor şi toate lucrurile lor şi cămilele lor să fie luate. Şi să li se strige: Groază din toate părţile!
30.	Fugiţi, duceţi-vă repede, ascundeţi-vă în prăpăstii, locuitori ai Haţorului, zice Domnul, căci Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat hotărâre asupra voastră, şi a urzit un plan împotriva voastră.
31.	Sculaţi-vă şi păşiţi împotriva poporului celui paşnic, care trăieşte fără grijă, zice Domnul; acela n-are nici uşi, nici zăvoare şi locuieşte singur.
32.	Cămilele lor vor fi date prăzii şi mulţimea turmelor lor răpirii şi-i voi împrăştia în toate vânturile pe aceştia care-şi tund părul de pe tâmple şi din toate părţile lui voi aduce asupra lor pieirea, zice Domnul.
33.	Haţorul va fi sălaşul şacalilor şi pustietate veşnică; nu va trăi acolo om, nici fiu de om nu se va opri acolo”.
34.	Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul împotriva Elamului, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda:
35.	„Aşa zice Domnul Savaot: Iată voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie,
36.	Şi voi aduce asupra Elamului patru vânturi din cele patru margini ale cerului şi-l voi împrăştia în toate vânturile acestea şi nu va fi neam la care să nu ajungă Elamiţi izgoniţi;
37.	Voi lovi pe Elamiţi cu frică înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor care vor să le ia viaţa; asupra lor voi aduce nenorociri, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi în urma lor voi trimite sabie, până îi voi stârpi.
38.	Voi pune tronul Meu în Elam şi voi stârpi de acolo pe rege şi pe dregători, zice Domnul.
39.	Dar în zilele cele de apoi, voi întoarce pe Elam din robie”, zice Domnul.

Cartea lui Tobit C13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 13

1.	Atunci Tobit a scris cu bucurie rugăciunea aceasta şi a zis: „Binecuvântat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvântată este Împărăţia Lui.
2.	Căci El pedepseşte şi miluieşte, coboară până la locuinţa morţilor şi iarăşi înalţă, şi nu este nimeni care ar scăpa din mâna Lui!
3.	Fiii lui Israel, preaslăviţi-L în faţa neamurilor căci El ne-a risipit printre ele.
4.	Vestiţi acolo slava Lui, preaânălţaţi-L înaintea tuturor celor vii, căci El este Domnul şi Dumnezeul şi Tatăl nostru în toţi vecii.
5.	El vă va pedepsi pentru nedreptăţile voastre şi vă va milui şi vă va aduna din toate neamurile, printre care aţi fost risipiţi.
6.	De vă veţi întoarce la El cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru, ca să umblaţi înaintea Lui cu dreptate, atunci şi El se va întoarce spre voi şi nu-Şi va ascunde faţa Sa de la voi. Veţi vedea ce va face El cu voi. Preaslăviţi-L cu glas înalt şi binecuvântaţi pe Domnul dreptăţii şi preaînălţaţi pe Împăratul veacurilor. Îl voi preaslăvi în ţara robiei şi voi vesti puterea şi slava Lui poporului păcătoşilor! Întoarceţi-vă păcătoşi, şi faceţi dreptate înaintea Lui! Poate vă va fi binevoitor şi vă va arăta milă.
7.	Voi înălţa pe Dumnezeul meu, şi sufletul meu va înălţa pe Împăratul cerului şi se va bucura de slava Lui.
8.	Să Îl vestească toţi şi să-L preaslăvească în Ierusalim!
9.	Ierusalime, cetate sfântă, El te va pedepsi pentru păcatele fiilor tăi şi iarăşi va milui pe fiii celor drepţi.
10.	Slăveşte pe Domnul cu sârguinţă şi binecuvintează pe Împăratul veacurilor, ca să se zidească iarăşi locaşul Lui cu bucurie în mijlocul tău, şi ca El să veselească în mijlocul tău pe cei duşi în robie şi să-i iubească pe cei nenorociţi ai tăi în toate neamurile veacului.
11.	Popoare multe vor veni de departe în numele Domnului Dumnezeu cu daruri în mâini, cu daruri ce aduc Împăratului cerului.
12.	Neamurile neamurilor Te vor lăuda în strigăte de bucurie. Blestemaţi fie toţi cei ce Te urăsc pe Tine, iar cei ce Te iubesc să fie binecuvântaţi în veac!
13.	Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii drepţilor, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvânta pe Domnul drepţilor.
14.	O, fericiţi cei ce Te iubesc pe Tine, că aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiţi cei ce s-au întristat de toate pedepsele Tale, că aceia se vor bucura de Tine, când vor vedea toată slava Ta, şi veşnic se vor veseli.
15.	Să binecuvânteze sufletul meu pe Dumnezeu, Împăratul cel mare, căci Ierusalimul se va zidi din nou, cu safir, cu smarald şi cu pietre scumpe!
16.	Iar zidurile tale, turnurile şi întăriturile se vor face de aur curat!
17.	Pieţele Ierusalimului vor fi pardosite cu beril, rubin şi piatră de Ofir.
18.	Pe toate uliţele lui va răsuna „Aliluia”, şi se va cânta: Bine este cuvântat Dumnezeul lui Israel! Întru Tine se va binecuvânta numele Tău cel sfânt în vecii vecilor!”

Cartea lui Tobit C4

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 4

1.	În ziua aceea şi-a adus aminte Tobit de argintul pe care-l încredinţase spre păstrare lui Gabael în Ragheşul Mediei.
2.	Şi el şi-a zis în sine: „Eu mi-am cerut moarte. Aş face bine să chem pe fiul meu Tobie, ca să-i spun de aceşti talanţi până nu mor!”
3.	Şi chemându-l, i-a zis: „Fiule, când voi muri, să mă îngropi şi să nu părăseşti pe mama ta; cinsteşte-o în toate zilele vieţii tale, fă ce-i place ei şi să nu-i pricinuieşti amărăciuni!
4.	Adu-ţi aminte, fiule, că ea a înfruntat multe primejdii pentru tine, când te-a purtat în pântece. Şi când ea va muri, s-o îngropi lângă mine în acelaşi mormânt.
5.	Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru şi să nu doreşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele vieţii tale, şi să nu umbli pe căile nedreptăţii.
6.	Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr!
7.	Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu.
8.	Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie.
9.	Şi-ţi vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele,
10.	Că milostenia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric.
11.	În faţa Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toţi cei ce o fac.
12.	Păzeşte-te, fiule, de orice desfrânare! Să-ţi iei femeie din seminţia tatălui tău, şi să nu-ţi iei femeie străină, căci noi suntem fii de prooroci. Părinţii noştri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac şi Iacov. Adu-ţi aminte, fiule, că ei cu toţii şi-au luat femei din mijlocul fraţilor lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor, şi urmaşii lor vor moşteni pământul.
13.	Aşadar, fiule, să iubeşti pe fraţii tăi, şi să nu te mândreşti în inima ta faţă de fraţii tăi şi faţă de fiii şi fiicele poporului tău, încât să nu-ţi iei femeie de la ei, pentru că din mândrie izvorăşte pieire şi mare neorânduire, iar din lene, sărăcie şi lipsă mare, căci lenea este mama foamei.
14.	Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine crescut în toată purtarea ta!
15.	Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine pe cale!
16.	Dă celui flămând din pâinea ta şi celui gol din hainele tale. Din toate câte ai din belşug, fă milostenie, şi să nu-i pară rău ochiului tău când vei face milostenie!
17.	Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai!
18.	De la tot înţeleptul să ceri sfat şi sfatul folositor să nu-l dispreţuieşti.
19.	Binecuvintează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul şi cere de la El să călăuzească căile tale şi ca toate gândurile tale să izbândească, căci înţelepciunea nu este dată la tot neamul, şi Domnul dă tot binele şi, pe cine voieşte, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locaşului morţilor. Ţine minte deci, fiule, poruncile mele şi să nu se şteargă ele din inima ta.
20.	Şi acum îţi descopăr că am dat zece talanţi de argint în păstrarea lui Gabael, fiul lui Gabri, din Ragheşul Mediei. Nu te teme, fiule, că am sărăcit! Tu ai o mare bogăţie, dacă te vei teme de Domnul şi, îndepărtându-te de orice păcat, vei face cele plăcute înaintea Lui”.

Zaharia C14

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Capitolul 14

1.	Iată că vine ziua Domnului, când se vor împărţi prăzile tale în mijlocul tău.
2.	Şi voi aduna toate neamurile pentru război împotriva Ierusalimului, şi cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile necinstite. Atunci jumătate din cetate va fi dusă în robie, iar restul poporului Meu nu va fi stârpit din cetate.
3.	Atunci Domnul va ieşi la luptă şi se va război împotriva acestor popoare, ca în vreme de luptă, ca în vreme de război.
4.	Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi.
5.	Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El.
6.	În vremea aceea nu va mai fi lumină, ci frig şi ger.
7.	Va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie; nu va fi nici zi şi nici noapte, ci în vremea serii va fi lumină.
8.	Iar în ziua aceea vor izvorî din Ierusalim ape vii: jumătate se vor îndrepta către marea cea de la răsărit, iar cealaltă jumătate către marea cea de la apus. Şi aşa va fi şi vara şi iarna.
9.	Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi Domnul unul singur şi tot aşa şi numele Său unul singur.
10.	Ţara întreagă va fi prefăcută în câmpie de la Gheba şi până la Rimon, spre miazăzi de Ierusalim. Şi Ierusalimul va fi înălţat şi va fi locuit pe locul unde se află el, de la poarta lui Veniamin şi până la locul porţii dintâi, adică până la poarta din colţ, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile regelui.
11.	Şi vor locui în el, şi nu va mai fi acolo blestem, ci Ierusalimul va fi locuit în siguranţă.
12.	Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul: trupul duşmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor şi limba în gură.
13.	În ziua aceea va fi de la Domnul mare spaimă printre ei şi fiecare va apuca de mână pe aproapele său şi îşi vor ridica mâna unii împotriva altora.
14.	Şi Iuda va lupta împotriva Ierusalimului, şi bogăţiile tuturor neamurilor din jur, aur, argint şi veşminte fără număr vor fi strânse la un loc.
15.	Şi la fel cu acest prăpăd va fi prăpădul care va lovi calul, catârul, cămila, asinul şi toate dobitoacele care vor fi în acele tabere.
16.	Şi toţi cei care vor fi rămas cu viaţă dintre neamurile acelea care veniseră să lupte împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnul Savaot, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
17.	Iar cele din neamurile pământului care nu se vor sui să se închine în Ierusalim, Împăratului, Domnul Savaot, nu vor avea parte de ploaie.
18.	Şi dacă neamul Egiptului nu se va sui şi nu va veni, nu numai că ei nu vor avea parte de ploaie, ci va veni peste ei prăpădul cu care Domnul va lovi neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
19.	Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui în Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
20.	În ziua aceea va fi (scris) pe clopoţeii cailor: „Sfânt lui Dumnezeu!” Şi vor fi căldările în templul Domnului ca năstrapele înaintea jertfelnicului.
21.	Şi orice căldare din Ierusalim şi din Iuda va fi sfântă Domnului Savaot. Şi vor veni toţi cei ce vor să jertfească şi le vor lua şi vor fierbe carne şi nu va mai fi nici un neguţător, în ziua aceea, în templul Domnului Savaot.

Miheia C4

1 2 3 4 5 6 7

Capitolul 4

1.	Şi în zilele cele de apoi, muntele templului Domnului se va înălţa peste vârfurile munţilor şi mai sus decât dealurile şi către el vor curge popoarele;
2.	Popoare multe se vor îndrepta spre el zicând: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în templul Dumnezeului lui Iacov, şi El ne va învăţa căile Sale, şi să mergem pe cărările Sale, că din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim!”
3.	El va fi judecător al multor popoare şi dreptate va împărţi la neamuri puternice până departe. Acelea vor preface săbiile lor în fiare de plug şi lăncile lor în cosoare. Şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai învăţa cum să se lupte;
4.	Ci fiecare va sta liniştit sub vita şi smochinul lui şi nimeni nu-i va înfricoşa, căci gura Domnului Savaot a grăit!
5.	Atunci toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, iar noi vom merge în numele Domnului Dumnezeului nostru de acum şi până în veac!
6.	În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna laolaltă pe cei care o luaseră la fugă şi pe cei chinuiţi;
7.	Şi din cei şchiopi voi face un rest şi din cei ce au fost împovăraţi, un neam puternic, şi Domnul va împărăţi peste ei în muntele Sionului, de acum şi până m veac!
8.	Iar la tine, turnul de pază al turmei, colina fiicei Sionului, la tine se va întoarce stăpânirea de odinioară, împărăţia fiicei Ierusalimului!
9.	Şi acum pentru ce strigi aşa de tare? Oare îţi lipseşte rege şi sfătuitorul tău a pierit şi te-au cuprins durerile ca pe una care naşte?
10.	Sufere dureri de naştere şi zvârcoleşte-te ca o femeie în chinuri, fiică a Sionului, căci vei ieşi din cetate şi te vei sălăşlui în câmp şi te vei duce în Babilon. Acolo tu vei fi izbăvită şi acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.
11.	Acum s-au adunat la tine neamuri fără de număr, care zic: „Pângărită să fie, şi ochii noştri să privească nesăţioşi Sionul!”
12.	Dar ele nu cunosc cugetele Domnului şi nu pricep sfatul Lui, că El le-a adunat ca snopii pe arie.
13.	Scoală-te şi calcă în picioare pe fiica Sionului; că voi face cornul tău de fier şi copitele tale de aramă! Tu vei zdrobi popoare multe şi prada luată de la ele, Domnului o vei închina şi bogăţiile lor Stăpânului a tot pământul.
14.	Şi acum închide-te cu zid, Bet-Gader! Suntem cuprinşi de toate părţile! Ei lovesc cu toiagul peste obraz pe toate seminţiile lui Israel!

Cartea a doua a macabeilor C2

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Capitolul 2

1.	Şi se află în arhive cum că Ieremia proorocul a poruncit celor care erau duşi în robie să ia foc, precum s-a arătat.
2.	Şi că a poruncit proorocul celor care erau duşi în robie, când le-a dat sulul legii, ca să nu uite poruncile Domnului şi să nu rătăcească cu cugetele, văzând chipuri de aur şi de argint şi podoaba cea de primprejurul lor.
3.	Şi altele ca acestea zicând, îi îndemna să nu depărteze legea de la inima lor.
4.	Şi era tot în acele scrieri cum că proorocul, luând poruncă de la Domnul, a poruncit ca să aducă cu sine cortul şi chivotul.
5.	Şi ieşind la muntele în care s-a suit Moise şi a văzut ţara ce i s-a dat ca moştenire, Ieremia a venit acolo şi a aflat loc în peşteră, şi cortul şi chivotul şi jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo şi a astupat uşa.
6.	Şi venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi.
7.	Aflând acest lucru, Ieremia i-a înfruntat şi a zis că necunoscut va fi locul acela, până când va aduna Dumnezeu adunarea poporului şi Se va milostivi.
8.	Şi atunci Domnul va arăta acestea, şi se va arăta slava Domnului şi norul, precum s-a arătat şi lui Moise, şi precum cu slavă s-au arătat când s-a rugat Solomon să se sfinţească templul,
9.	Şi ca un înţelept a adus jertfă de sfinţirea şi de săvârşirea templului Domnului;
10.	Precum, când s-a rugat Moise către Domnul, şi s-a coborât foc din cer şi a mistuit cele ale jertfei, aşa şi Solomon s-a rugat, şi coborându-se foc, a ars arderile de tot.
11.	Moise a zis: „Fiindcă jertfa pentru păcat n-a fost mâncată, ca a fost mistuită”.
12.	Asemenea şi Solomon opt zile a prăznuit.
13.	Şi se spuneau nu numai acestea în pomenirile lui Neemia, dar şi cum el, întemeind o bibliotecă, a adunat cele despre regi şi despre prooroci, şi ale lui David, şi cărţile cele trimise de regii perşi pentru dări,
14.	Asemenea şi Iuda, cărţile care s-au risipit din pricina războiului ce s-a făcut nouă, toate le-a adunat, şi sunt la noi.
15.	Dintre acestea, de vă vor trebui, să trimiteţi oameni care să vi le aducă.
16.	Vrând dar a prăznui sărbătoarea curăţirii templului, v-am scris vouă; drept aceea bine veţi face de veţi ţine zilele acestea.
17.	Şi Dumnezeu, Cel care a izbăvit pe tot poporul Său a dat tuturor moştenirea şi împărăţia şi preoţia şi sfinţenia.
18.	Precum a făgăduit prin lege, să nădăjduim în Dumnezeu, că în curând ne va milui pe noi şi ne va aduna de sub cer la locul cel sfânt.
19.	Că din mari răutăţi ne-a scos şi locaşul sfânt l-a curăţit”.
20.	Despre istoria lui Iuda Macabeul şi a fraţilor lui, curăţirea marelui templu şi înnoirea altarului,
21.	Şi războaiele ce au făcut împotriva lui Antioh Epifan şi împotriva lui Eupator, fiul lui,
22.	Şi arătările cele din cer ce s-au făcut celor care vitejeşte s-au nevoit pentru iudaism, încât, puţini fiind ei, toată ţara au cucerit din nou şi mulţime de barbari au izgonit,
23.	Şi templul cel în toată lumea vestit au zidit, ţi cetatea au făcut-o slobodă, şi legile cele părăsite le-au adus la loc, Domnul cu toată bunătatea, milostiv fiindu-le;
24.	Aceste toate de către Iason Cirineanul istorisite în cinci cărţi vom încerca într-o carte a le scrie.
25.	Că socotind mulţimea numerelor şi greutatea care este celor care vor să pătrundă cu de-amănuntul povestirile istoriei, din pricina mulţimii materiei,
26.	Am avut grijă ca, celor care vor vrea să citească, să le fie mângâiere sufletească; iar celor care se vor nevoi a le ţine minte, uşurare, şi tuturor celor care vor citi, folos.
27.	Iar noi, care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de priveghere ne-am apucat,
28.	Lucru nu de mai puţină îndemânare decât a celui care găteşte ospăţ şi caută folosul altora. Deşi lucrul nu este uşor, pentru mulţumirea celor mulţi vom suferi bucuroşi pătimirea aceasta.
29.	A alege cu amănuntul adevărul fiecărui lucru, lăsăm celui care a scris; iar aici mai mult ne ostenim, ca să ne ţinem de regulile prescurtării.
30.	Că precum meşterul casei celei noi se cade să poarte grijă de toată aşezarea, iar cel care se apucă a o înfrumuseţa şi a o zugrăvi trebuie să caute cele ce sunt spre podoabă, aşa trebuie a socoti şi despre noi.
31.	Că a căuta şi a culege multe cu amănuntul, şi a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria;
32.	Iar a urmări scurtarea povestirii şi a lăsa cercetarea lucrării este în voia celui care face prescurtarea.
33.	De aici dar vom începe istorisirea, la cele de mai sus atâta adăugând, că neînţelept lucru ar fi în precuvântare a înmulţi cuvintele şi istoria a o scurta.

Sfânta Evanghelie după Matei C3

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 3

1.	În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
2.	Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.
3.	El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
4.	Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică.
5.	Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului.
6.	Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
7.	Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?
8.	Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,
9.	Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
10.	Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
11.	Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
12.	El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.
13.	În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
14.	Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15.	Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
16.	Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.
17.	Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.