XX. Epistola lui Pseudo-Barnaba, sfaturi morale pentru crestinii din perioada apostolica: calea luminii si calea intunericului (anul 100)

XX. Epistola lui Pseudo-Barnaba, sfaturi morale pentru crestinii din perioada apostolica: calea luminii si calea intunericului (anul 100)

Sub numele Apostolului Barnaba se pastreaza o epistola importanta pentru Biserica primara, redactata la inceputul secolului al II-lea, in mediul alexandrine. O vreme s-a crezut ca Barnaba este autorul acestei scrisori, dar critica medieval si cea moderna a demonstrate contrariul. Chiar daca autorul este un pagan din Alexandria convertit la crestinism, anumite idei anti-Semite isi fac loc in aceasta scriere. Cele mai importante invataturi, in afara de alegoriile referitoare la Vechiul Testament, se refera la viata morala a crestinilor din epoca apostolica. Autorul necunoscut al epistolei prezinta calea luminii si a vietii si calea intunericului si a mortii, prezentand fapte pe care crestinii trebuie sa le savarseasca pentru a se mantua, respective faptele de care trebuie sa se fereasca, pentru a fi placuti lui Dumnezeu.

1. Autorul necunoscut al Epistolei lui Pseudo-Barnaba le vorbeste adresantilor despre calea luminii, creionand un tablou sugestiv al vietii morale autentice, pe care ar trebui sa o duca un crestin desavarsit, care doreste sa ajunga in imparatia cerurilor:

— Calea luminii este aceasta. Daca cineva vrea sa mearga pe cale spre un loc hotarat, apoi sa se grabeasca prin faptele lui. Iar gnoza care ni s-a dat cum sa mergem pe aceasta cale este aceasta: Sa iubesti pe Cel Ce te-a facut, sa te temi de Cel Ce te-a plasmuit, sa slavesti pe Cel Ce te-a izbavit de moarte. Fii curat cu inima si bogat cu duhul. Sa nu te alaturi de cei care merg pe calea mortii. Sa urasti tot ce nu-i placut lui Dumnezeu. Sa urasti orice fatarnicie. Sa nu parasesti poruncile Domnului. Sa nu te inalti pe tine insuti, ci sa fii semrit in toate. Sa nu-ti dai tie insuti slava. Sa nu iei hotarare vicleana impotriva aproapelui tau. Sa nu fii obraznic in sufletul tau. Sa nu fii desfranat, sa nu faci adultery, sa nu strici copiii. Sa nu rostesti cuvantul lui Dumnezeu inaintea celor necurati. Sa nu te uiti la fata omului, cand ai sa mustri pe cineva pentru pacat. Sa fii bland, sa fii potolit, sa tremuri de cuvintele pe care le auzi. Sa nu porti vrajmasie fratelui tau. Sa nu te indoiesti, daca un lucru va fi sau nu. Sa nu iei in desert numee Domnului. Sa iubesti pe aproapele tau mai mult decat sufletul tau. Sa nu ucizi copil in pantecele mamei si nici sa-l ucizi dupa ce s-a nascut. Sa nu-ti iei mana ta de pe fiul tau sau de pe fiica ta, ci sa-i inveti din tinerete frica de Domnul. Sa nu poftesti cele ale aproapelui tau. Sa nu fii lacom, nici sa-ti lipesti sufletul tau de cei mandri, ci sa te intovarasesti cu cei smeriti si drepti. Cele ce ti se intampla, primeste-le ca bune, stiind ca nimic nu se intampla fara Dumnezeu. Sa nu fii cu doua ganduri, nici cu doua feluri de vorbe, ca doua feluri de vorbe sunt cursa a mortii. Sa te supui stapanilor, ca chhipului lui Dumnezeu, cu rusine si cu frica. Sa nu poruncesti slugii tale sau slujnicii tale cand esti suparat, ca si ei nadajduiesc in Acelasi Dumnezeu, ca nu cumva sa nu se mai teama de Dumnezeu, Care este si peste tine si peste ei; ca Dumnezeu n-a venit sa ne cheme dupa fata, ci a venit la aceia, ep care i-a pregatit Duhul. Sa faci parte din toate ale tale semenului tau sis a nu zici ca sunt ale tale; ca daca suntem partasi la cele nestricacioase, cu ata mai mult la cele stricacioase. Sa nu fii guraliv, ca limba este cursa a mortii. Pe cat poti, cauta sa fii curat la suflet. Sa nu fii la luat cu mainile intinse, iar la dat cu ele stranse. Sa iubesti c alumina ochilor tai pe orice om care-ti vorbeste cuvantul Domnului. Sa-ti aduci aminte, ziua si noaptea, de ziua judecatii sis a cercetezi in fiecare zi, fie ostenindu-te prin cuvant, mergand la rugaciune si cugetand sa-ti mantuiesti, cu cuvant de invatatura, sufletul tau, fie lucrand cu mainile tale pentru rascumpararea pacatelor tale. Sa nu sovai a da, nici sa murmuri cand dai, ca vei cunoaste cine este Bunul Rasplatitor. Sa pastrezi ceea ce ai primit, fara sa adaugi si fara sa scoti. Pe cel rau sa-l urasti pe vecie. Sa judeci drept. Sa nu faci dezbinare, ci sa impaci, unind pe cei ce se cearta. Sa-ti marturisesti pacatele. Sa nu te duci la rugaciune cu cuget rau.

2. Epistola lui Pseudo-Barnaba, vorbeste si despre calea intunericului, datorita faptului ca majoritatea celor carora le era adresata proveneau dintre pagani. Calea intunericului ofera o imagine a lumii pagane, cuprinzand majoritatea pacatelor si patimilor de care un crestin trebuie sa se paseasca, pentru a fi placut lui Dumnezeu:

— Calea intunericului este stramba si plina de bestem, ca este intru totul calea mortii vesnice cu pedeapsa; pee a se afla cele ce pierd sufletele: inchinarea la idoli, obraznicia, mandria puterii, fatarnicia, inima vicleana, adulterul, uciderea, rapirea, ingamfarea, calcarea legii, viclesugul, rautatea, fermecatoria, magia, lacoia, netemerea de Dumnezeu, prigonitorii celor buni, uratorii adevarului, iubitorii minciunii, cei ce nu cunosc raspplata dreptatii, cei care nu se lipsesc de bine, cei care nu iau aminte la judecata dreapta, la vaduva si la orfan, cei care privegheaza, nu in frica de Dumnezeu, ci pentru rau, de care sunt departe blandetea si rabdarea: cei care iubesc cele desarte, cei care umbla dupa mita si nu miluiesc pe sarac; cei care nu sufera cu cel necajit, cei gata spre barfeala, cei care nu cunosc pe Creatorul lor, ucigasii de copii, stricatori ai fapturii lui Dumnezeu; cei care intorc spatele celui lipsit, cei care asupresc pe cel stramtorat, aparatori ai bogatilor, judecatori nelegiuiti ai saracilor, plini de tot pacatul.

Ieremia C7

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52

Capitolul 7

1.	Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia: „Stai în uşa templului Domnului şi rosteşte acolo cuvântul acesta şi zi:
2.	Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe această poartă ca să vă închinaţi Domnului!
3.	Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele voastre şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta!
4.	Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: „Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului”.
5.	Iar dacă vă veţi îndrepta cu totul căile şi faptele voastre, dacă veţi face judecată cu dreptate între om şi pârâşul lui,
6.	Dacă nu veţi strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi merge după alţi dumnezei spre pieirea voastră,
7.	Atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta şi pe pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor voştri din neam în neam.
8.	Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos.
9.	Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi,
10.	Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele Meu, şi ziceţi: „Suntem izbăviţi”, ca apoi să faceţi iar toate ticăloşiile acelea?
11.	Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul.
12.	Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi ce am făcut Eu cu el, pentru necredinţa poporului Meu Israel!
13.	Şi acum, de vreme ce aţi făcut toate faptele acestea, zice Domnul, şi Eu v-am grăit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, v-am chemat şi n-aţi răspuns,
14.	De aceea şi cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu şi în care voi vă puneţi încrederea, şi cu locul pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot aşa, cum am făcut cu Şilo;
15.	Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.
16.	Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta.
17.	Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
18.	Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.
19.	Dar oare pe Mine Mă rănesc ei – zice Domnul – şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?”
20.	De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia, asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge”.
21.	Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: „Arderile de tot ale voastre adăugaţi-le la jertfele voastre şi mâncaţi carne;
22.	Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului, pentru arderea de tot şi pentru jertfă;
23.	Ci iată porunca pe care ţi-am dat-o: Să ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veţi fi poporul Meu, şi să umblaţi pe toată calea pe care vă poruncesc Eu, ea să vă fie bine.
24.	Dar ei n-au ascultat glasul Meu şi nu şi-au plecat urechea lor, ci au trăit după pofta şi îndărătnicia inimii lor rele şi s-au întors cu spatele către Mine, iar nu cu faţa.
25.	Din ziua când părinţii voştri au ieşit din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta am trimis la voi pe toţi robii Mei – proorocii – şi i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineaţă;
26.	Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au învârtoşat cerbicia şi s-au purtat mai rău decât părinţii lor.
27.	Şi când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi când îi vei chema, nu-ţi vor răspunde.
28.	Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi nu primeşte învăţătură! Credinţa nu mai este; ea a dispărut din gura lor.
29.	Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit pe neamul care şi-a atras mânia Sa.
30.	Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, şi şi-au pus urâciunile lor în templul asupra căruia s-a chemat numele Meu ca să-l pângărească;
31.	Şi au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit şi ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte.
32.	De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet şi valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet se vor face înmormântări din pricina lipsei de loc.
33.	Şi vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le alunge.
34.	Şi voi curma în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că pământul acesta va fi pustiu”.

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel C13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 13

1.	Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.
2.	Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.
3.	Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.
4.	Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul.
5.	De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă.
6.	Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat.
7.	Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.
8.	Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea.
9.	Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti… şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
10.	Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.
11.	Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.
12.	Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13.	Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă;
14.	Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.

Sfânta Evanghelie după Ioan C8

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Capitolul 8

1.	Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2.	Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3.	Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
4.	Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
5.	Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6.	Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7.	Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
8.	Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
9.	Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
10.	Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
11.	Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
12.	Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13.	De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
14.	A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.
15.	Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.
16.	Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine.
17.	Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
18.	Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.
19.	Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu.
20.	Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul Lui.
21.	Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
22.	Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
23.	Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24.	V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
25.	Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
26.	Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume.
27.	Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28.	Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.
29.	Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.
30.	Spunând El acestea, mulţi au crezut în El.
31.	Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
32.	Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
33.	Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
34.	Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
35.	Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
36.	Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
37.	Ştiu vă sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvâtul Meu nu încape în voi.
38.	Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39.	Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40.	Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
41.	Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
42.	Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43.	De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
44.	Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45.	Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
46.	Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
47.	Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
48.	Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
49.	A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
50.	Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
51.	Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
52.	Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
53.	Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi?
54.	Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
55.	Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
56.	Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57.	Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
58.	Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
59.	Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov C2

1 2 3 4 5

Capitolul 2

1.	Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2.	Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară,
3.	Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
4.	N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?
5.	Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
6.	Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?
7.	Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi?
8.	Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi;
9.	Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
10.	Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
11.	Căci Cel ce a zis: „Să nu săvârşeşti adulter”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
12.	Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
13.	Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
14.	Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15.	Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16.	Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17.	Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18.	Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19.	Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20.	Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21.	Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22.	Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23.	Şi s-a împlinit Scriptura care zice: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate” şi „a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
24.	Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
25.	La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26.	Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.

Sfânta Evanghelie după Matei C19

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 19

1.	Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
2.	Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
3.	Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină?
4.	Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?
5.	Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6.	Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7.	Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8.	El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.
9.	Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.
10.	Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
11.	Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
12.	Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.
13.	Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14.	Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15.	Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.
16.	Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
17.	Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
18.	El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19.	Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20.	Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
21.	Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
22.	Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
23.	Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
24.	Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
25.	Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
26.	Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
27.	Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
28.	Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29.	Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30.	Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

Sfânta Evanghelie după Matei C16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 16

1.	Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
2.	Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu.
3.	Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!
4.	Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.
5.	Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.
6.	Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
7.	Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine.
8.	Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine?
9.	Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
10.	Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
11.	Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
12.	Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
13.	Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
14.	Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15.	Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16.	Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17.	Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
18.	Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
19.	Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
20.	Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21.	De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze.
22.	Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
23.	Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
24.	Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25.	Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26.	Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27.	Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28.	Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.