Pateric

Patericul este o colecție de învățături și de experiențe duhovnicești.

Etimologic, “Pateric” vine de la “patir”, care în limba greacă înseamnă “tată”; așadar, putem spune: “Învățături ale părinților duhovnicești”, sau: “Învățături ale bătrânilor”. “Cartea bătrânilor”, astfel se mai numește Patericul.

În limba greacă, cuvântul “călugăr” este format din cuvântul “gheron”, care se traduce prin “bătrân”, și cuvântul “calos”, care înseamnă “bun” sau “frumos”. “Calos-gheron” ar însemna “bătrân bun”, dacă e să dăm un înțeles aparte cuvântului călugăr.

Deși există un Pateric al Lavrei Pecerska, un Pateric atonit, un Pateric din Sinai și altele, niciunul nu este de valoarea Patericului egiptean. Când vorbim acum despre “Ce învățăm din Pateric”, ne gândim la un Pateric anume, la un Pateric care e numit, în general (acuma, dupa ce mai sunt atâtea paterice): Patericul egiptean; deci Patericul “clasic”, Patericul care a existat înainte de a fi alte Paterice.

Învățături pătrunse de limpezimea pe care doar singurătatea și aparenta lipsă a timpului o dau, fragmente de viață monahală, esențe lente ale fiecărei zi trăite în prezența lui Dumnezeu – tot atâtea argumente pentru care Patericele se adresează și acum cu forța uimitoare a celor care au văzut alte lumi. Actualitatea lor ține de Inactualul prezent în fiecare vorbă adresată omului și lui Dumnezeu deopotrivă.