VIATA SFANTULUI APOSTOL
SI EVANGHELIST IOAN
Din Sfintele Evanghelii stim ca Sfantul Apostol Ioan era fiul lui Zevedeu si fratele Sfantului Apostol Iacov (Matei 4:21; 10:2; Marcu 1:19); originar din Betsaida Galileei, orasul Sfintilor Apostoli Petru si Andrei (Ioan 1:44), el se indeletnicea cu pescuitul in Marea Tiberiadei. Mama sa, Salomeea, despre care pomenesc Sfintii Evanghelisti Matei (Matei 27:56) si Marcu (Marcu 15:40), era cea mai mica dintre cele trei fiice ale batranului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, fiind una dintre femeile mironosite, care Il insoteau pe Mantuitorul in calatoriile Sale si care ajutau cu bunurile lor la intretinerea Lui si a Apostolilor Sai (Marcu 15:41; Luca 8:3). Salomeea este amintita de Sfantul Evanghelist Marcu si intre femeile mironosite (Marcu 16:1), care s-au invrednicit cele dintai sa afle despre Invierea Domnului (Marcu 16:6-7).
Inainte de a devein ucenic al Mantuitorului, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a fost ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul, alaturi de Andrei, fratele lui Simon Petru (Ioan 1:35-40). Ioan si fratele sau mai mare Iacov, au fost chemati de Iisus si alesi Apostoli (Matei 4:21), fiind, impreuna cu Petru, de fata la invierea fiicei lui Iair (Marcu 5:37), la Schimbarea la Fata a Mantuitorului Iisus Hristos (Matei 17:1-2) si la rugaciunea Domnului din gradina Ghetsimani (Matei 26:37).
Ca si fratele sau Iacov, Ioan avea o ravna deosebita de a urma lui Hristos, fapt pentru care Domnul i-a numit “fiii tunetului” (Marcu 3:17). Stapanit de acest temperament aprins, numai el si Petru au insotit pe Iisus pana in curtea arhiereului Caiafa (Ioan 18:15-16); iar dupa ce Petru s-a lepadat de Iisus in curtea arhiereului (Ioan 18:17-27), numai Sfantul Evanghelist Ioan a mers dupa Iisus, insotit de sfintele femei, pana la locul rastignirii (Ioan 19:25-26). Vazandu-l stand langa Cruce impreuna cu Maica Sa, a zis: “Iata, mama ta! Si, din ceasul Acela, el a luat-o in casa sa” (Ioan 19:27).
Tot Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan este cel dintai dintre Sfintii Aspotoli care a ajuns, in dimineata Invierii, la mormantul aflat gol (Ioan 20:2-8) si este primul care L-a recunoscut pe Iisus, cand S-a aratat dupa Inviere pe tarmul Ghenizaretului si a avut loc pescuirea minunata (Ioan 21:6-8).
In cartea Faptele Apostolilor aflam ca Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a ramas cu ceilalti Sfinti Apostoli, cu Maica Domnului si cu sfintele femei in Ierusalim, dupa Inaltarea Domnului (Fapte 1:13-14), fiind de fata la alegerea Apostolului matia in locul lui Iuda vanzatorul. (Fapte 1:26) si la Pogorarea Sfantului Duh (Fapte 2:1-4). A fost impreuna cu Sfantul Apostol Petru la vindecarea ologului de la temple (Fapte 3:1-8), apoi a fost inchis impreuna cu Sfantul Apostol Petru, judecat, dar eliberat de teama poporului (Fapte 4:21). A fost inchis din nou cu toti Sfintii Apostoli, dar un inger i-a eliberat pe toti (Fapte 5:18-20); din nou au fost inchisi, batuti si, de teama multimilor au fost din nou eliberati (Fapte 5:40).
Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a fost de fata la alegerea celor 7 diaconi si impreuna cu ceilalti Sfinti Apostoli, care, “dupa ce s-au rugat, si si-au pus mainile peste ei” (Fapte 6:2-6). Apoi a fost trimis impreuna cu Sfantul Apostol Petru in Samaria, pentru a impartasi Duhul Sfant celor botezati de diaconul Filip (Fapte 8:14-17). Intensificandu-se prigoana lui Irod Agripa I, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, impreuna cu ceilalti Sfinti Apostoli, a parasite Ierusalimul si Iudeea. El n-a fost in Ierusalim in anul 44, cand fratele sau, Sfantul Apostol Iacov, a fost omorat de Irod Agripa I, prin taierea capului, si nici cand, dupa convertire, a venit Sfantul Apostol Iacov, fratele Domnului (Galateni 1:19), unul din cei patru fii ai batranului Iosif, pe care i-a avut cu sotia sa, ce a murit inainte de a se logodi Iosif cu Sfanta Fecioara Maria.
Pe Sfantul Evanghelist Ioan il intalneste Sfantul Apostol Pavel in Ierusalim, la Sinodul din anul 49, si-l numeste “stalp al Bisericii”, alaturi de Sfantul Apostol Petru si de Sfantul Apostol Iacov, fratele Domnului (Galateni 2:9); dar, cand s-a intors la Ierusalim din a treia calatorie, n-a mai gasit decat pe Sfantul Apostol Iacov, fratele Domnului (Fapte 21:18), care era episcop in Ierusalim. Din Apocalipsa aflam ca Sfantul Ioan a fost exilat in insula Patmos “pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus” (Apocalipsa 1:9).
Despre viata ulterioara a Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan au scris Sfintii Parinti si scriitori bisericesti: Policarp (70-156), episcopul Smirnei si ucenicul iubit al Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan; Irineu (115-202), episcopul Lugdunului (Lyon) si ucenic al Sfantului Policarp; Clement Alexandrinul (150-216); istoricul Eusebiu de Cezareea (265-340), contemporan cu Sfintii Imparati Constantin si maica sa, Elena. Dupa acestia, Fericitul Ieronim (347-420) a scris despre Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan urmatoarele: “Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, pe care Iisus l-a iubit mult, era fiul lui Zevedeu si fratele lui iacov, cel caruia Irod i-a taiat capul dupa Sfintele Patimiri ale Domnului.
Sfantul Evanghelist Ioan a scris Evanghelis in urma tuturor, rugat fiind de episcopii din Asia, impotriva lui Cerint si a altor eretici si, mai cu seama, impotriva invataturii, atunci ivite, a ebionitilor, care spuneau ca Hristos nu a existat inainte de nasterea Sa din Fecioara Maria. De aceea a fost nevoit sa vorbeasca de Nasterea dumnezeiasca a lui Iisus. Se mai aduce si o alta pricina a acestei carti: citind Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan cartile celorlalti Sfinti Evanghelisti Matei, Marcu si Luca, a acercetat inaltimea istorisirilor si a adeverit ca au spus adevarul, dar au scris intamplarile numai ale unui an, dupa intemnitarea Sfantului Ioan Botezatorul, an in care a si patimit Hristos. Lasand, deci, anul ale carui fapte au fost scrise de cei trei, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a scris faptele timpului dinainte de a fi fost aruncat Sfantul Ioan Botezatorul in temnita, precum se vede bine de cei care citesc cu luare aminte cele patru Sfinte Evanghelii. Aceasta pune capat aparentei nepotrivirii dintre Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan si ceilalti Sfinti Evanghelisti.
Sfantul Apostol si Evanghelsit Ioan a scris si o piestola al carui inceput este: Ce era de la inceput”; epistola aceasta este primita de toti barbatii invatati ai Bisericii. Celelalte doua – dintre care una are inceputul: “Batranul catre aleasa doamna”, iar a doua: Batranul catre Gaius cel iubit” – se zice ca sunt “ale lui Ioan Presbiterul”.
Asadar in al XIV-lea an, pornind Domitian a doua prigoana impotriva crestinilor, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a fost izgonit in insula Patmos (96); aici a scris Apocalipsa, pe care au talcuit-o Sfintii Justin Martiriul si Irineu. Fiind ucis Domitian si fiind desfiintate hotararile si faptele lui de catre Senat, din pricina marii lui cruzimi, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a avenit pe timpul lui Nerva in Efes (96-98) si a trait acolo pana in vremea imparatului Traian. El a intemeiat multe din Bisericile Asiei si a zidit biserici. Si, fiind in varsta foarte inaintata, s-a savarsit la 68 de ani dupa Patimirea Domnului si a fost inmormantat in mai sus de pomenita cetate, in anul 101. Mormantul Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan a fost in mare cinste in vremea cea dintai a Bisericii crestine. Pe locul unde se afla mormantul a fost zidita o biserica inchinata Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan, care se numea “Apostolicon”. Si, ruinandu-se biserica, a ridicat imparatul Justinian in locul Acela o alta biserica noua, atat de mare si de frumoasa, pe cat era biserica inchinata Sfintilor Apostoli, zidita la Constantinopol tot de imparatul Justinian.
La adanci batraneti, nemaiputand rosti cuvantari lungi, Sfantul Apostol si Evanghelsit Ioan nu spunea credinciosilor decat aceste cuvinte: “Fiilor, iubiti-va unul pe altul”. Intrebandu-l cu mirare ucenicii sai, pentru ce totdeauna zice aceste vorbe, el le raspundea: “Aceasta este invatatura Domnului si, de veti pazi-o, numai prin aceasta va veti mantui”.
Se mai numeste si Teologul pentru descoperirile sale si, mai cu seama, pentru inceputul Evanghelisi sale: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era la inceput la Dumnezeu. Toate printr-Insul s-au facut si fara de Dansul nimic nu s-au facut din ce s-a facut” (Ioan 1:1-3). Iar cuprinsul intreg al Evangheliei sale este un izvor nesecat de invataturi teologice, demonstrate prin fapte istorice, care dovedesc ca Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit in lume si trup S-a facut pentru mantuirea lumii.
Ceilalti Sfinti Evanghelisti au scris faptele vietii de pe pamant a lui Iisus Hristos, iar Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan s-a inaltat ca un vulture, mai presus de nri, si a ajuns pana la sanul Parintelui sa gaseasca pe Cuvantul lui Dumnezeu, Care este deopotriva cu Parintele Ceresc. Si cu toate ca nu era invatat nici in stiinta filosofica, nici in arta retoricii – si lumea toata stia asta – a fost cu putinta Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan sa infatiseze talcul tainelor celor din veac ascunse print aria cugetarii si prin limpezimea cuvantului sau, pentru ca Duhul Sfant Care l-a insuflat este mai presus de toata filosofia si de toata iscusinta retorica. Acesta este motivul pentru care el se zugraveste, avand alaturi cu sine un vulture, unul din cele patru animale simbolice, aratate in vedenia lui Iezechiez (Iezechiel 1:10).
Biserica Ortodoxa il praznuieste in zilele de 8 mai si 26 septembrie.
Duminica Invierii Domnului
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri
Sambata
Duminica a doua dupa Pasti
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri
Sambata
Duminica a treia dupa Pasti
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri
Sambata
Duminica a patra dupa Pasti
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri
Sambata
Duminica a cincea dupa Pasti
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri
Sambata
Duminica a sasea dupa Pasti
Joi
Duminica a saptea dupa Pasti
Luni
Marti
Miercuri
Joi
Vineri
Sambata
Duminica Cincizecimii
◊◊◊
Slava lui Dumnezeu
Un Suflet Ortodox 