Decembrie 30


30 Decembrie


 

30-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfintei MuceniŢe Anisia cea din Tesalonic.

Sfânta MuceniŢă Anisia era din Tesalonic si a trăit pe vremea împăratului Maximian. A avut părinŢi binecredinciosi si cu multă avere. După moartea lor, sfânta ducea viaŢă singuratică si bineplăcea lui Dumnezeu prin viaŢa si faptele ei. Odată, pe când se ducea la biserică, după cum îi era obiceiul, a întâlnit pe drum un ostas care se închina la idoli, care a apucat-o de mână târând-o spre altarele idolesti. Sfânta se împotrivea, iar el o silea si mai mult să jertfească demonilor. Când sfânta a mărturisit că e crestină, ostasul s-a umplut de mânie, mai ales că sfânta îl scuipase în obraz; a scos sabia si i-a înfipt-o în coastă. Si asa a primit de-a pururea pomenita muceniŢă fericitul sfârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teodora cea din Cezareea.

Cuvioasa Teodora a schimnicit în Mănăstirea Sfintei Ana, ce se cheamă Reghidion. A trăit pe vremea împăratului Leon, tatăl lui Constantin Copronim. Era de neam strălucit si cinstit. Pe tatăl ei îl chema Teofil, cu dregătoria patrician, iar pe mama ei Teodora. Mama ei, vreme de mulŢi ani, si-a plâns sterpăciunea si ruga pe Dumnezeu si pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu să-i dăruiască un copil. Si a primit har din cer. Iar harul l-a primit prin mijlocirea Sfintei si dreptei Ana, maica Născătoarei de Dumnezeu. După ce s-a născut copila si s-a făcut mai mare, a fost dusă în biserica Sfintei Ana si primită în mănăstire ca un dar dumnezeiesc. StareŢa mănăstirii a crescut-o în frică de Dumnezeu si a învăŢat-o Sfintele Scripturi. Si vieŢuia bine, cinstita copilă. Dar vicleanul demon n-a suferit să fie călcat în picioare de o copilă. A îndemnat pe Leon împăratul, luptătorul împotriva lui Dumnezeu, să o dea de soŢie fiului sau Hristofor, pe care-l făcuse cezar. A smuls-o deci cu sila si cu tiranie din mănăstire si a silit-o să vină la Constantinopol, s-a făcut nunta si i s-a gătit camera de nuntă. Acesta a fost gândul lui Leon. Dar Dumnezeu, Ca altădată, a spăimântat pe egipteanul ce se pornise ca un turbat asupra Sarei, Dumnezeu, Care a făcut să fie biruit Tiridat de fecioara Ripsimia, Dumnezeu a păzit-o nepângărită si pe aceasta de legătura cu logodnicul. Pe neasteptate sciŢii au pornit cu război împotriva imperiului în partea de apus a împărăŢiei si în grabă a fost trimis mirele să se împotrivească barbarilor. Mirele a căzut în cea dintâi bătălie. Când curata mielusea Teodora a aflat, a luat, fără să stie cineva, din palat, aur, argint, mărgăritare, haine scumpe, s-a suit într-o corabie si s-a întors la mănăstire, bucurându-se si mulŢumind lui Dumnezeu. Când s-a aflat de fuga ei, al doilea fiu al celui cu numele de fiară, adică al lui Leon, s-a dus la mănăstire, dar a găsit-o tunsă călugăriŢă si îmbrăcată în haine zdrenŢuite. Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu a lăsat-o în pace. Si asa a aflat Cuvioasa Teodora tihna si slobozenie deplină.

Atât de mult îsi chinuia trupul că i se vedeau prin piele încheieturile oaselor. Hrana ei era o bucată mică de pâine, la două sau trei zile si altceva nimic. Avea o singură haină, si aceasta de păr. Patul ei era acoperit pe deasupra cu o cergă de păr, iar pe dedesubt asternute pietre; si asa dormea. De multe ori priveghea nopŢi întregi. Si nu s-a mulŢumit numai cu aceste nevoinŢe schimnicesti, ci si-a legat trupul cu lanŢuri de fier. Atât de mult i-au măcinat lanŢurile mădularele, încât era plină de răni. Si asa strălucind vreme de foarte mulŢi ani cu fel de fel de virtuŢi, s-a mutat la viaŢa cea fericită.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fileter.

Lui DiocleŢian care venise odată în Nicomidia i s-a vorbit despre un oarecare crestin cu numele Fileter. Împăratul a trimis îndată să-l aducă la el. Si s-a minunat împăratul de înfăŢisarea lui. Ca era sfântul mare de stat si frumos la chip, iar părul capului si al bărbii strălucea ca aurul. Aceasta l-a făcut pe împărat să-l numească zeu si nu om, împăratul l-a întrebat; „Spune-mi, de unde esti, care Ţi-e numele si meseria?”. Sfântul i-a răspuns: „Sunt născut si crescut în Nicomidia, fiu de prefect, de credinŢă crestină, iar numele meu e Fileter”.

Atunci împăratul l-a chemat alături de el si-l lingusea. A început însă să rostească si cuvinte de hulă împotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul si-a ridicat îndată privirile la cer si a zis: „Să se îngrădească gura aceluia care spune hule împotriva Hristosului meu!”.

Si îndată s-a cutremurat pământul si a tunat asa de tare, că împăratul si cei dimpreună cu el s-au spăimântat. Apoi a fost supus sfântul la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate. Rusinat împăratul si de frumuseŢea lui si de neamul lui, dar mai mult de minunile ce le-a făcut, l-a lăsat să meargă slobod unde va voi si când va dori.

După DiocleŢian, a împărăŢit în Nicomidia Maximian. Dus înaintea lui si mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat si Făcător al lumii, sfântul a fost chinuit vreme îndelungată în chip cumplit. Dar sfântul îndura chinurile ca si când altul ar fi fost chinuit. Când împăratul a văzut că nu-l poate birui deloc, l-a surghiunit în Priconison. Dus legat cu lanŢuri, a făcut pe drum multe minuni: a izgonit demoni, a vindecat leprosi, a tămăduit orice boală, a doborât pe idolii de pe locurile lor înalte, numai cu cuvântul, si i-a prefăcut în Ţărână si apă.

Ajuns legat în Niceea, s-a apropiat de un templu idolesc vestit si îndată s-a prăbusit templul din temelii. Pentru aceste minuni, mulŢi au crezut în Hristos Au crezut si au venit la Hristos si căpetenia si ostasii cei împreună cu el.

Când a ajuns sfântul în părŢile Sigrianei si a săvârsit si acolo multe minuni, locuitorii acelui loc i-au spus sfântului si căpeteniei: „Este aici, aproape de noi, un om cu numele Eviot, un crestin, care a suferit pentru Hristos de la ighemon multe si felurite chinuri. Dar el, ca un diamant, a rămas nevătămat si face multe minuni”.

Când Sfântul Fileter a auzit acestea, a voit să-l vadă. Pentru aceea îngerul Domnului s-a dus la fericitul Eviot si i-a spus: „Iesi puŢin din chilia ta si du-te în cutare loc, întru întâmpinarea lui Fileter, cel împreună cu tine mucenic”.

Eviot a iesit îndată si s-a coborât din Muntele Sigrianei. Sfântul Fileter, îndrumat de un om din partea locului pe drumul ce ducea la Sfântul Eviot, sa urcat în Muntele Sigrianei, împreună cu el era căpetenia si cei sase ostasi, care crezuseră si se botezaseră si voiau să fie cu el. Urcându-se ei în munte l-au văzut pe fericitul Eviot, coborându-se spre ei. Plin de mare bucurie s-au îmbrăŢisat unii cu alŢii si s-au dus cu toŢii la chilia Sfântului Eviot si au rămas acolo. După sapte zile, fericitul Fileter a adormit somnul pe care îl dorea. S-a mutat la Hristos cel dorit, dându-si în mâinile Lui sufletul. Fericitul Eviot i-a îngropat la chilia lui. Iar după unsprezece zile, căpetenia si cei sase ostasi au murit si au fost înmormântaŢi de fericitul Eviot alături de sfânt.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor care au crezut în Hristos prin Sfântul Fileter, căpetenia, si cei sase ostasi, care în pace sau săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leon, arhimandritul, care în pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.