Decembrie 29


29 Decembrie


 

29-Decembrie- USO


 

În această lună, în ziua a douăzeci si noua, pomenirea sfinŢilor paisprezece mii de prunci, ucisi de Irod.

Irod, împăratul iudeilor, a poruncit magilor să se întoarcă pe la el ca să-i spună si lui unde este Împăratul, Care S-a născut si pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca să se închine si el Lui. Îngerul Domnului însă le-a spus magilor să nu mai treacă pe la Irod, ci să se ducă pe alta cale în Ţara lor. Si asa au făcut. Irod, văzând că a fost înselat de magi, s-a supărat tare. A cercetat cu de-amănuntul vremea când s-a arătat steaua si a trimis ostasi ca să omoare pe toŢi pruncii, din Betleem si din împrejurimi, de la doi ani în jos. Că se gândea că de va ucide pe toŢi pruncii, atunci va ucide negresit si pe Împăratul ce va să fie, si nu va mai unelti împotriva tronului lui. Dar în zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-si dădea seama, că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu. Si asa Irod a pricinuit pruncilor împărăŢia cerurilor, iar lui si-a pricinuit osânda vesnică.

Tot în această zi, pomenirea tuturor crestinilor si fraŢilor nostri ce s-au săvârsit de foame, de sete, de sabie si de frig.

Slujba lor se săvârseste în Halcopratia, în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, unde este si sfânta raclă.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Marcel, stareŢul Mănăstirii AchimiŢilor, adică a neadormiŢilor.

Cuviosul Părintele nostru Marcel era din Apamia, oras în cea de a doua Sirie, dintr-un neam cinstit si vestit. A învăŢat toată stiinŢa acelei vremi, dar dispreŢuind-o, a părăsit toate averile sale si s-a dus la Efes, unde a găzduit la niste binecredinciosi crestini. A intrat apoi în una din mănăstirile de acolo si adus viaŢă îmbunătăŢită de schimnic. Aflând de petrecerea dumnezeiască a Sf. Alexandru, care vieŢuia în Mănăstirea neadormiŢilor, s-a dus la el. A rămas si el în mănăstire si-i întrecea pe toŢi fraŢii prin sporul lui de fiecare zi în virtute. După adormirea stareŢului Alexandru si al lui Iacob, stareŢul de după el, a fost rânduit Cuviosul Marcel stareŢ al mănăstirii. Cu harul lui Hristos a săvârsit multe minuni. A adormit în Mănăstirea neadormiŢilor si s-a odihnit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Tadeu Mărturisitorul.

Cel între sfinŢi Părintele nostru Tadeu a fost rob slobozit al lui Teodor, care, cu putere împărătească, a luat Mănăstirea StudiŢilor si a făcut-o chinovie. Tadeu si-a tuns parul capului în mănăstirea lui Teodor si s-a făcut călugăr. Ducea viaŢă bineplăcută lui Dumnezeu si era iubit de toŢi. Postea si privegheamult; îsi înfrâna limba, lua aminte la dumnezeiestile cuvinte, se culca pe pământ, era foarte supus si nu avea altă avere decât hainele de pe el.

Cu îngăduinŢa lui Dumnezeu, împărăŢeau pe vremea aceea Mihai Bâlbâitul si Teofil, fiul lui, împăraŢi răucredinciosi si luptători împotriva sfintelor icoane. Acestia au închis pe unii episcopi si stareŢi binecredinciosi, iar pe alŢii i-au surghiunit. Printre acestia s-a aflat si marele luptător Teodor, părintele si stareŢul Cuviosului Tadeu.

Odată s-a dus cu Teodor la palatul împărătesc si acest purtător de Dumnezeu Tadeu. Aprins de râvnă dumnezeiască, a mustrat pe împăratul acela răucredincios înaintea întregului senat. Împăratul a poruncit să aducă icoana Mântuitorului să o pună pe pământ, iar pe Sf. Tadeu să-l aseze pe sfânta icoană. Sfântul n-a vrut. Atunci a fost luat cu sila de niste bărbaŢi puternici si Ţinut deasupra ei, ca să nu se miste. Si i-a zis tiranul: „Iată ai călcat icoana lui Hristos! Primeste dar si celelalte învăŢături ale noastre”.

Sfântul însă, luminat cu adevărat la suflet, i-a răspuns: „Eu, prea răucredinciosule si tirane, plin de toată necurăŢenia, n-am făcut asta cu voia mea, să mă ferească Dumnezeu!, ci prin viclenia ta si nedreapta ta judecată. Eu, dimpotrivă, mă închin sfintei icoane a Domnului si Dumnezeului meu, o sărut si vreau cu dragă inimă să mor pentru ea!”.

Cu aceste cuvinte a fost făcut de rusine ticălosul de împărat. Dar pentru că a fost ocărât de un Ţăran, de un scit si de un om de rând, a poruncit să fie trântit la pământ înaintea lui si bătut fără milă. Si l-au lovit mult cu ciomegele, până ce au socotit că si-a dat sufletul. Crezând că a murit, l-au târât de picioare afară. Unii din cei ce erau acolo l-au legat si l-au târât ca pe un stârv si ca pe o necurăŢenie prin tot târgul. L-au aruncat apoi lângă zidul cetăŢii, în partea dinspre izvor, s-au întors si s-au spălat.

Iar fericitul Tadeu, suferind toate cu mulŢumire si cu bărbăŢie, a mai trăit trei zile, apoi s-a dus la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢirii bisericii sfinŢilor patruzeci de Mucenici, ce se afla alături de Halcotetrapilu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Veniamin, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Antinodor, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Gheorghe, episcopul Nicomidiei, făcătorul câtorva canoane de cântări si tropare, care cu pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.