Decembrie 28


28 Decembrie


 

28-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a douăzeci si opta, pomenirea sfinŢilor douăzeci de mii de mucenici ce au ars în Nicomidia.

După ce împăratul Maximian s-a întors biruitor din lupta împotriva etiopienilor, a vrut să aducă jertfe de biruinŢă idolilor. De aceea a trimis scrisori pretutindeni, ca să vină toŢi în Nicomidia să se închine zeilor acolo. Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat în biserica lui tot poporul lui Hristos, că era atunci sărbătoarea Nasterii lui Hristos, a prăznuit împreună cu ei si i-a învăŢat adevărata credinŢă. Maximian aflând că episcopul este cu crestinii în biserică, a poruncit să pună în jurul bisericii lemne uscate, să le aprindă si să ardă pe crestini. Când episcopul a aflat aceasta s-a grăbit de a botezat pe catehumeni, a săvârsit Sfânta Liturghie si a împărtăsit pe toŢi crestinii cu dumnezeiestile si preacuratele Taine. Si asa, aprinzându-se lemnele, s-au săvârsit toŢi. Prin harul lui Dumnezeu Sfântul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos si altora. A adus prin botez pe mulŢi la Hristos si după ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos, si a dobândit împărăŢia cerurilor.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici cei din senatul roman, care n-au fost în biserică si n-au fost arsi, ci de felurite chinuri s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ind, care fiind aruncat în mare, s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Gorgonie si Petru, care în mare s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zinon, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mardonie, care prin foc sa săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Dorotei, care a fost căpetenie în ostire si de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teofil diaconul, care fiind lovit cu pietre, s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Migdonie, care fiind băgat de viu în groapă, s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Glicherie preotul, care de foc s-a săvârsit.

După ce spurcatul Maximian a hotărât ca să fie arsi în biserică cei douăzeci de mii de sfinŢi, a poruncit să fie ucisi si crestinii care nu s-au întâmplat în biserică si n-au fost arsi. Sfântul Ind si SfinŢii Gorgonie si Petru au fost legaŢi cu pietre si aruncaŢi în mare. Sfântul Zinon, care era general, si Sfântul Dorotei, căpetenie de ostire, li s-au zdrobit faŢa si dinŢii cu pietre si li s-au tăiat capetele. Sfântul Mardonie a fost ars în foc. Sfântul Migdonie a fost băgat de viu într-o groapă si s-a săvârsit. Sfântul Glicherie preotul, de foc s-a săvârsit. Sfântului Teofil, diaconul, i s-a tăiat limba si a fost lovit cu pietre. Si alŢii mulŢi au primit cununa muceniciei, în ziua aceea. Sfânta Domna a adunat sfintele moaste ale tuturor acestora si le-a îngropat. Apoi s-a urcat într-o corabie si s-a dus de s-a ascuns într-un loc potrivit. A fost însă pârâta lui Maximian si din porunca aceluia i s-a tăiat capul, apoi a fost arsă în foc.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Domna, căreia i s-a tăiat capul cu sabia si a fost apoi aruncată în foc.

Sfânta MuceniŢă Domna a trăit pe vremea împăratului Maximian în orasul Nicomidia. Era preoteasă într-un templu idolesc numit Dodecateu, pentru că avea în el doisprezece idoli. Citind Faptele SfinŢilor Apostoli si Epistolele Sfântului Apostol Pavel, i s-a luminat sufletul, a cunoscut adevărata credinŢă, a crezut în Hristos si a fost botezată de Chiril episcopul Nicomidiei, împreună cu eunucul Ind si cu mulŢi alŢii. Era de doisprezece ani când a primit Sfântul Botez. După mutarea din viaŢă a episcopului Chiril, a venit în locul lui, prin hotărârea lui Dumnezeu, Antim. După ce s-a botezat Sfânta Domna dădea la săraci tot ce primea de la templu. Seful eunucilor a descoperit-o si avea de gând să o pedepsească. Ea însă s-a făcut nebună. De aceea a fost trimisă la episcop să o vindece. Si asa a ajuns să fie între crestini. Maximian, după ce s-a întors din războiul împotriva etiopienilor, a căutat pe Domna. Negăsind-o s-a amărât si avea fie ucisi mulŢi crestini, lucru ce s-a si întâmplat. Sfânta Domna a luat moastele sfinŢilor si le-a îngropat. Aflându-se fapta ei, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Nicanor, apostolul, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Secund, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Vavila, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Simeon (Simon) „al pietrei”, Izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii Simonopetra (Simonos-Petras) din Muntele Athos, care cu pace s-a săvârsit.

Sfântul Simon a înflorit în grădina Maicii Domnului, în cursul secolului al XIII-lea, într-o perioadă în care imperiul bizantin era divizat si slăbit în urma cruciadelor, iar capitala fusese mutată la Niceea. DispreŢuind vanităŢile acestei lumi s-a retras în Muntele Sfânt, pe lângă un bătrân, pentru a lucra la mântuirea sufletului său. El si-a ales un Bătrân nu numai experimentat în asceză, dar si sever si exigent, si i s-a supus cu totul ca lui Dumnezeu Însusi. Ascultarea sa exemplară, umilinŢa si iubirea pentru părintele său duhovnicesc care însă nu îl scutea nici de mustrări, nici de lovituri au dovedit o înaltă virtute si au atras admiraŢia călugărilor de la Athos. Purtarea sa a atras si respectul Bătrânului său care a încetat să îl mai considere un ucenic, ci mai curând un tovarăs în luptele duhovnicesti. Totusi aceste onoruri nu i-au fost pe plac celui ce alesese singurătatea si să urmeze lui Iisus. Astfel, prin forŢa împrejurărilor, a obŢinut să plece să trăiască singur. După multe căutări, a ales să trăiască într-o pesteră îngustă si umedă, pe versantul vestic al Muntelui Athos, la 300 de metri deasupra mării. A luptat zi si noapte contra asalturilor demonilor, având drept arme doar credinŢa, speranŢa si invocarea Numelui atotputernic al Domnului nostru.

Într-o noapte, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, a văzut o stea că se desprinde dintr-o dată din cer si coboară, oprindu-se deasupra unei stânci abrupte în faŢa grotei. Presupunând că este o cursă a vrăjmasului care se transformă adesea în înger de lumină, ascetul n-a crezut. Vedenia s-a repetat în nopŢile următoare până în seara de Crăciun când steaua luminoasă a coborât pe stâncă ca si steaua din Bethleem, iar o voce s-a auzit din cer: „Nu te îndoi, Simoane, slugă credincioasă a Fiului Meu! Priveste acest semn si nu părăsi acest loc pentru a merge în singurătate asa cum îŢi doresti, pentru că aici doresc să întemeiezi o chinovie pentru mântuirea multor suflete.” Linistit fiind de vocea Maicii Domnului, Simon a fost dus în extaz la Bethleem înaintea copilului Christos, cu Îngerii si Păstorii ; apoi, venindu-si în fire, s-a apucat fără întârziere să construiască Noul Bethleem.

PuŢin după această viziune, trei tineri fraŢi dintr-o bogată familie din Thesalia (sau din Macedonia), auzind de virtuŢile Sfântului Simon, au venit la el punându-i la picioare toată averea lor ca si cei trei Magi si rugându-l să-i primească ucenici. Venind apoi muncitorii, au vrut să înceapă să construiască dar, văzând că locul pe care îl arăta lor Sfântul Simon este atât de abrupt si periculos, au refuzat si l-au acuzat că si-a pierdut minŢile. Chiar în acel moment, fratele care le aducea de băut a alunecat si a căzut în prăpastie. Erau siguri că fratele a murit si aceasta le-a confirmat reprosurile pe care le făcuseră Sfântului. Dar care nu le-a fost mirarea când, datorită rugăciunilor Sfântului Simon, l-au văzut pe fratele urcând pe celălalt versant cu burduful de vin si cu paharul plin în mână pregătit să îi servească. Crezând, muncitorii au devenit călugări si au putut vedea de nenumărate ori în timpul construirii chinoviei că Domnul i-a dat o mare putere slugii sale.

ConstrucŢia fiind terminată, la Noul Bethleem au început să vină destul de mulŢi călugări. Dar într-o zi au debarcat pe insulă piraŢii sarazini. Sfântul Simon i-a întâmpinat cu daruri, sperând să îi abată de la a devasta mănăstirea. Cum însă acestia, nemulŢumiŢi, s-au aruncat cu sălbăticie asupra lui, au fost pe loc orbiŢi, iar unuia dintre ei , care ridicase iataganul asupra Sfântului, i-a fost paralizat braŢul. CuceriŢi de rugăciunea Sfântului, ei se pocăiră, primiră Sfântul Botez si deveniră toŢi călugări.

După mulŢi ani în care harul pe care i l-a dat Dumnezeu s-a vădit în multe minuni, profeŢii si mai ales prin învăŢătura sa, Sfântul Simon a adormit în pace, înconjurat de ucenicii săi cărora le-a cerut pentru ultima dată să respecte învăŢătura primită cu frică de Dumnezeu, credinŢă, grijă si ascultare totală faŢă de egumen si duhovnic. Din mormântul Sfântului a început să curgă mir care făcea multe minuni (de unde si numele de Mirovlitul). Dar distrugerile repetate ale mănăstirii au făcut să nu mai rămână nici o urmă a mormântului sau a moastelor sale. Cu toate acestea, Sfântul nu a încetat să fie o prezenŢă nevăzută protejând în multe rânduri pe cei ascultători, mustrându-i greu pe cei neglijenŢi sau pe profanatori. În ziua când este sărbătorit, unii au putut vedea o lumină divină iesind din pesteră sau acoperindu-i icoana din biserică ca un voal.

Un secol după adormirea sa, fiica despotului Macedoniei, Jean Ugles, a fost eliberată de un duh necurat cu ajutorul Sfântului Simon. Drept mulŢumire, tatăl său a transformat mica mănăstire a Sfântului Simon într-un asezământ bogat cu multe proprietăŢi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.