Decembrie 23


23 Decembrie


 

23-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a douăzeci si treia, pomenirea sfinŢilor zece mucenici, care au suferit mucenicia în Creta.

Acesti zece SfinŢi Mucenici au pătimit pe timpul lui Deciu împăratul, către anul 250, în insula Creta. Nu erau toŢi dintr-un oras, ci din mai multe părŢi ale Ţării. Din mitropolia Gortinei erau cinci: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie si Evnichian; din Cnos, unul: Zotic; din Epinia Panormului, unul: Agatopus; din Chionia, unul: Vasilide si din Iraclia doi: Evarest si Pompie. Acestia au fost daŢi de necredinciosi ighemonului insulei, care a poruncit călăului să-i ducă la altarele idolilor ca să jertfească; de nu vor voi să fie supusi la tot felul de chinuri.

Vreme de treizeci de zile sfinŢii au fost chinuiŢi, batjocoriŢi si târâŢi pe jos prin gunoaie, de necredinciosi. În urmă au fost dusi înaintea judecătorului. Au fost din nou bătuŢi, loviŢi cu pietre, pălmuiŢi, scuipaŢi si târâŢi pe jos prin gunoaie, dar au rămas neînduplecaŢi si tari în credinŢa lui Hristos. După ce au fost chinuiŢi asa, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Pavel, arhiepiscopul Neocezareii, unul din cei 318 PărinŢi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

Cel între sfinŢi Părintele nostru Pavel era asa de vestit pentru virtuŢile sale, că vestea de el a ajuns si la urechile lui Liciniu care împărăŢea în Nicomidia. A trimis să-l aducă la el. Când l-au adus pe sfânt înaintea scaunului de judecată al împăratului, tiranul a încercat mai întâi să înspăimânte pe sfânt cu ameninŢări, iar apoi cu chinuri. Când au început să-l bată, toŢi au rămas uimiŢi de răbdarea cea mare a sfântului. Apoi un fierar a pus în palma sfântului o bucată mare de fier înrosită în foc, iar peste ea i-a pus cealaltă palmă si le-a legat strâns pe amândouă. Le-a Ţinut asa până ce fierul s-a răcit. Din pricina asta vinele încheieturilor au rămas moarte si nemiscate. Apoi l-au surghiunit într-o cetăŢuie de pe malul râului Eufrat si l-au închis acolo.

Când a venit marele împărat Constantin din Roma în Constantinopol, au fost chemaŢi toŢi din surghiun si sloboziŢi din închisori. Fiecare a venit la ale sale. Atunci a fost slobozit si Sfântul Pavel. Si-a luat scaunul său episcopal si a strălucit ca si mai înainte. A fost unul din cei 318 SfinŢi PărinŢi, care s-au adunat la întâiul Sinod de la Niceea. ToŢi purtau pe trupurile lor rănile lui Hristos, si arătau aceste podoabe unul altuia. Unul îsi arăta mâna tăiată, altul urechile, altul nasul, altul ochiul, altul alt mădular tăiat; îsi arătau semnele lăsate de loviturile cu vinele de bou sau cu ciomege, zdrobirile si arsurile de pe trupurile lor, pe care le-au îndurat în chinurile lor pentru Hristos. Tot asa si fericitul Pavel nu era lipsit de astfel de podoabe. Avea si el mădularele zdrobite de ciomege, iar sfintele lui mâini arse de fierul înrosit si amorŢite. Deci după ce toŢi acestia s-au adunat pentru răucredinciosul Arie, după ce cu hotărâre dumnezeiască l-au surpat si l-au dat anatemei, s-au adunat cu împăratul în Constantinopol. Fericitul împărat Constantin a Ţinut în mâinile lui mâinile Sfântului Pavel, le-a sărutat, le-a pus peste ochii lui si peste celelalte mădulare ale lui si a zis: „Nu mă satur să sărut mâinile acestea, ce-au ajuns moarte si nemiscate pentru Hristosul meu”. S-a dus sfântul apoi iarăsi la scaunul său, a mai trăit acolo câŢiva ani si s-a mutat la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢirii sfintei marii biserici a lui Dumnezeu, adică a bisericii Sfânta Sofia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului si purtătorului de Dumnezeu părintele nostru Naum din Ohrida, făcătorul de minuni, luminătorul si predicatorul slavilor.

Născut în Imperiul bizantin în vremea când Biserica se apăra din nou de cei care luptau împotriva sfintelor icoane (către 843), sfântul Naum a devenit ucenic al măriŢilor apostoli ai slavilor, sfinŢii Chiril si Metodie, si a plecat cu în misiune în regiunile puŢin civilizate ale Europei Centrale (Moravia, în principal), către anul 863. În ciuda piedicilor si umilinŢelor ce au avut de suferit, misiunea lor a fost încununată de succes, căci, contrar misionarilor franci veniŢi din Germania, care căutau să impună limba latină, ei cunosteau dialectul locuitorilor acestor regiuni si au început să traducă Sfintele Scripturi si Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Cum însă această limbă nu avea un alfabet, sfinŢii au compus ei unul si au lăsat astfel multe cărŢi ca temei al trăiniciei misiunii lor.

Lucrarea aceasta fiind foarte avansată, sfinŢii au plecat către Roma, ca să obŢină sprijinul si aprobarea papei Adrian II (867-872), care i-a primit la curte cu onoruri, ca pe adevăraŢi trimisi ai lui Dumnezeu. După compararea cu textul grec, traducerile lor au fost găsite exacte si bune de a fi utilizate pentru evanghelizarea popoarelor slave. Adrian al II-lea le-a dat drept urmare binecuvântarea sa si chiar a hirotonit întru preoŢie pe o parte din ucenicii lor, ca să poată sluji in bisericile satelor si oraselor evanghelizate Liturghia slavă pe care au tradus-o. În timpul acestei călătorii, Domnul si-a arătat atât de mult harul faŢă de ucenicii Săi, încât multe minuni si vindecări s-au făcut prin ei în acest timp. Iar Sfântul Naum, desi era cel mai tânăr dintre ei, nu s-a arătat nicidecum mai prejos decât ei în râvna apostolică si darul tămăduirilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Shinon, care de sabie s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.