Decembrie 17


17 Decembrie


 

17-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Daniel si a SfinŢilor trei Tineri: Anania, Azaria si Misail.

Acest fericit prooroc Daniel era din seminŢia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în Ţara haldeilor si a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Era bărbat tare înŢelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A plâns mult pentru popor si pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăŢiv la faŢă, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt.

Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morŢii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieŢii lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat si robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luaŢi si ei robi împreună cu Proorocul Daniel si dusi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost pusi mai-mari peste treburile împăratului.

Mai târziu, pentru că au batjocorit chipul pe care-l făcuse si-l ridicase împăratul si pentru că nu s-au închinat lui, au fost aruncaŢi într-un cuptor ars de sapte ori. Acolo ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Împăratul văzând minunea, a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Căci văpaia se prefăcuse în rouă, iar ei rămăseseră nevătămaŢi.

Daniel n-a fost aruncat în cuptor, desi trăia, locuia si petrecea împreună cu cei trei Tineri, si din pricina lui fuseseră aceia cinstiŢi. Pricina n-o putem afla din Sfânta Scriptură, pentru că Scriptura a trecut-o sub tăcere. Dar dupăcum mi se pare mie si după cum este si adevărat, pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel în cuptor a fost aceea că lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era nume de covârsitoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca să nu creadă babilonienii, care fără judecată îndumnezeiau focul, că minunea din cuptor a făcut-o Baltazar, a rânduit Dumnezeu ca Daniel, care purta numele dumnezeului lor, să nu intre în cuptor si nici să nu se vorbească deloc de Daniel în istorisirea minunii din cuptor.

SfinŢii trei Tineri, după izbăvirea lor, mai presus de cuget, din foc, după ce dobândiseră iarăsi cinstea de mai înainte si după ce au trăit cu cinste toată viaŢa lor, s-au săvârsit cu pace împreună cu Daniel.

Spun unii că după moartea lui Nabucodonosor si a celorlalŢi împăraŢi de după el, care cinsteau pe Daniel si pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt împărat cu numele Atic. Acesta a făcut cercetare sfinŢilor. Înfruntat de ei, a poruncit să li se taie capetele. Când a fost tăiat capul lui Misail, Azaria si-a întins haina si i-a prins capul; la fel si Anania a prins capul tăiat al lui Azaria, iar Daniel a întins haina lui si a prins capul lui Anania. În urmă i s-a tăiat si lui capul. Se spune că după tăiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar îngerul Domnului i-a luat si i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat si ei si iarăsi au adormit.

Hramul lor se săvârseste în biserica cea mare. Am primit de la părinŢi să prăznuim pomenirea lor cu sapte zile înainte de arătarea Stăpânului si de venirea dumnezeiască în trup a Domnului Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că după părerea mea si ei sunt din seminŢia lui Iuda, din care se pogoară, în ce priveste neamul, si Mântuitorul tuturor Hristos.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Patermutie, Copri si Alexandru, care au suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul.

Acesti sfinŢi mucenici au pătimit pe vremea lui Iulian Apostatul. Duceau viaŢă de sihastri în pustiul Egiptului. Când Apostatul a plecat cu război împotriva persilor a auzit si de sfinŢii acestia si a trimis de i-a adus la el. A întrebat pe Patermutie de câŢi ani este. Patermutie i-a răspuns că de 75 de ani. A întrebat si pe Copri. Copri i-a răspuns că e de 45 de ani. Atunci tiranul a poruncit să fie scos afară Patermutie. Cu felurite lingusiri a înduplecat pe Copri să se lepede de Hristos. Patermutie i-a adus aminte de viaŢa lui schimnicească de mai înainte, de ostenelile si de postul lui si l-a întors iarăsi la credinŢa în Hristos. Si îndată a poruncit tiranul să-i taie lui Copri limba si să-l întindă pe un grătar înrosit în foc. Când a fost dus spre grătar s-a spăimântat. Sfântul Patermutie l-a încurajat din nou si a intrat cu el pe grătar si au iesit nevătămaŢi. Apoi au fost aruncaŢi într-un cuptor cu foc. Odată cu ei a intrat si monahul Alexandru, care a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Iesind toŢi trei nevătămaŢi, li s-au tăiat capetele, la porunca tiranului.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului si pururea pomenitului mărturisitor Dunale, care si-a schimbat numele în Stefan.

Cuviosul si pururea pomenitul Dunale era stăpânul unei insule, numită de unii Nivertis, iar de alŢii Veroi, alături de Gadira, înconjurată de apele oceanului. Era foarte bogat. Fiind crescut însă în curatele învăŢături crestinesti, trăia mai mult cu Dumnezeu decât cu oamenii. De aceea, socotind totul în lume lucruri de nimic a lăsat pe fiii lui stăpâni pe insula si pe bogăŢia lui, s-a dus la Roma si a îmbrăcat haina călugărească. Apoi s-a dus în vestita cetate Constantinopol. Acolo a stat de vorbă cu împăraŢii PorfirogeneŢi, Constantin si Roman. ÎmpăraŢii l-au trimis la Ierusalim, căci aceasta le ceruse fericitul.

Ajuns la Ierusalim si-a împlinit dorinŢa; a fost îmbrăcat cu marea schimă de Hristodul, patriarhul de atunci al Ierusalimului si s-a numit Stefan. A suferit multe ocări si bătăi de la nelegiuiŢii saracini, pentru că nu îsi rădea barba. S-a dus înapoi în Egipt, unde a fost prins si băgat la închisoare cu cei doi preoŢi care-l însoŢeau. Sase luni a îndurat foamea, setea si alte chinuri. După aceste luni a fost trimis iar la Amira, stăpânul Egiptului. Din porunca lui, a fost legat pururea pomenitul cu lanŢuri si silit să se lepede de Hristos. S-a împotrivit cu tărie. Si pentru că n-a fost biruit, ci dimpotrivă mărturisea cu îndrăzneală pe Domnul nostru Iisus Hristos, a fost supus la multe si nenumărate chinuri. De pe urma lor s-a îmbolnăvit si de boală a părăsit viaŢa aceasta de aici, vestindu-i-se mai dinainte, de la Dumnezeu, săvârsirea sa.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iahu.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi părintelui nostru Dionisie cel Nou, cel din Zachint, care a fost arhiepiscop al Eginei si care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nichita.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.