Decembrie 12


12 Decembrie


 

12-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, făcătorul de minuni.

Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare si a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări si smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soŢiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în asa măsură că a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; si iarăsi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care Ţineau grâul. A prefăcut sarpele în aur si, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăsi aurul în sarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el si a făcut-o să-si mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeŢeau cu stiinŢa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinŢase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; si aflând de la ea unde erau ascunsi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaŢă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească si a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat si preŢul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muŢenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arsiŢe, iar el, pentru mărire desartă, lungise rugăciunea si din pricina asta amuŢise îndată.

Odată slujitorii bisericii au aprins puŢine lumânări în biserică; când sfântul i-a Ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, asa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neasteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoasterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri si desfătări lumesti, l-a povăŢuit si l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăŢile cele viitoare. A certat si a dat morŢii pe o femeie ce căzuse în desfrânare si care nu voia să-si mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, desi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv si îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoŢii ce fuseseră înlănŢuiŢi cu lanŢuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare si un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea.

Ocârmuind dar bine turma încredinŢată lui, s-a mutat ca să trăiască si să petreacă cu îngerii.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinet.

Sfântul Mucenic Sinet a trăit pe vremea împăratului Aurelian. Sfântul acesta, făcut anagnost al bisericii Romei, de Sfântul Xist, a stat de vorbă cu împăratul Aurelian, când împăratul se afla în Roma si aducea jertfe idolilor si i-a făgăduit, în bătaie de joc, că va jertfi si el idolilor. Când i s-a descoperitfăŢăria, a fost chinuit cumplit vreme îndelungată. Apoi a fost închis în templul numit Panteon; de aici a fost scos si în cele din urmă i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.

Pe când împărăŢea Deciu în bătrâna Romă s-a pornit mare prigoană împotriva crestinilor. A trimis împăratul oameni în toate Ţările ca să silească pe crestini să jertfească idolilor si să se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca să-i supună la chinuri cumplite si să le ia viaŢa cu durere.

Pe vremea aceea era episcop în Ierusalim preasfinŢitul Alexandru. Sfântul a fost pârât prefectului Cezareii Palestinei. Acesta a trimis si l-a adus la el legat în lanŢuri. Sfântul Alexandru a vorbit multe cu el, a propovăduit cu glas tare înaintea tuturor ca Hristos este Dumnezeu si împărat, că este Făcătorul tuturor, că idolii sunt demoni si curată rătăcire si a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfântului au aprins cumplit mânia tiranului. De aceea îndată l-a pedepsit cu fel de fel de chinuri si l-a osândit să fie mâncat de viu de fiare. L-au dezbrăcat pe sfânt de haine, l-au legat gol în mijlocul locului de chinuri ca pe un berbec de seamă si a trimis tiranul felurite fiare ca să-l mănânce. Sfântul s-a rugat si a adăugat la sfârsit aceste cuvinte: „Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârsesc acum, facă-se precum voiesti Tu!”. Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra lui i se închinau arătându-si închinăciunea prin înclinarea capetelor lor; altele se apropiau si-i lingeau picioarele; iar altele îi lingeau cu limba trupul lui plin tot de răni. Iar marele arhiereu al lui Dumnezeu, mulŢumind, a zburat la Domnul lăsând pe pământ nevătămat trupul, pe care niste binecredinciosi cu multă cinstire l-au uns cu miresme, l-au înfăsurat în giulgiuri si l-au îngropat într-un loc de seamă.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosilor PărinŢilor nostri Amonata si Antu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.