Decembrie 11


11 Decembrie


 

11-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Daniel Stâlpnicul.

Cuviosul Părintele nostru Daniel Stâlpnicul (Stilitul) a trăit pe vremea împăratului Leon cel Mare, numit si Macheli. Era de loc din Mesopotamia, din enoria Samosatelor, dintr-un sat cu numele Vitaria. Pe tatăl lui îl chema Ilie, iar pe mama sa Marta. Când era de cinci ani, a fost dus de părinŢii lui într-o mănăstire si astrălucit în viaŢa schimnicească. Sporind în nevoinŢe călugăresti, s-a dus la cuviosul Simeon Stâlpnicul si a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeiesti, a venit în părŢile Traciei, alături de Constantinopol, în Anaplu. Aici s-a închis într-un templu idolesc si a îndurat multe ispite de la demoni. Apoi s-a suit pe stâlp si pe stâlp a arătat multă răbdare si mari nevoinŢe pustnicesti. A îndurat arsiŢa verii si gerul iernii si a înfruntat bătăile vânturilor. A săvârsit asa de multe minuni, că s-a dus vestea de virtutea lui până la împăraŢii acelor vremuri: la împăratul Leon, la împăratul Zenon, care a venit după el, si la uzurpatorul Vasilisc. Acestia s-au dus si s-au închinat sfântului. Sfântul le-a prezis ce avea să li se întâmple. Ajutând sfintei Biserici atacată de eretici si săvârsindu-si viaŢa cuvios si fără de prihană, s-a mutat la Domnul. Hramul lui se săvârseste în Anaplu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Luca cel Nou Stâlpnicul.

Cuviosul Părintele nostru Luca cel Nou Stâlpnicul a trăit pe vremea împăraŢilor Roman cel bătrân si Constantin Porfirogenitul, ginerele lui, si fiul lui Leon cel ÎnŢelept, si pe vremea patriarhului Teofilact, fiul aceluiasi împărat Roman. De loc era din părŢile Răsăritului, fiul lui Hristofor si al Caliei. Când a început războiul cu bulgarii, porunca împărătească l-a dus si pe Luca în război. Scăpând cu viaŢă, s-a făcut călugăr. Sporind cu nevoinŢele pustnicesti, a fost făcut preot. Ca să-si domolească trupul s-a încins cu lanŢuri de fier si postea sase zile pe săptămână. A petrecut viaŢa călugărească în muntele Olimp, la Constantinopol si la Calcedon. Acolo s-a suit pe un stâlp, a stat pe el 45 de ani si a săvârsit multe minuni. Astfel nevoindu-se, s-a mutat la Domnul.

Tot în această zi pomenirea SfinŢilor Mucenici Achepsei si Aitala.

Acesti sfinŢi mucenici erau din Persia. Aitala a fost preot al idolilor. A cunoscut credinŢa în Hristos dintr-o pricină ca aceasta: s-a vindecat de boala care-l stăpânea (o curgere de sânge) numai pentru că si-a pus în gând să se ducă la episcopul crestinilor. După ce a învăŢat de la episcop credinŢa în Hristos, s-a întors în orasul său, care se numea Arvil, ca să fie si altora dascăl al dreptei credinŢe. Pârât că e crestin, a fost dus înaintea prefectului orasului si, pentru că a mărturisit pe Hristos, i s-a tăiat urechea si a fost aruncat în închisoare.

Sfântul Achepsei era diacon. Fiind prins si mărturisind pe Hristos, a fost bătut fără milă si trimis împreună cu Aitala la împărat. Mărturisind înaintea împăratului pe Hristos, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea unui oarecare Mirax si povestire foarte folositoare.

Acest fericit mucenic al lui Hristos, Mirax, era de neam din Egipt, născut în cetatea Tenesti, din părinŢi crestini. A fost botezat si crescut în credinŢa cea neprihănită a crestinilor. Dar din usurătatea minŢii a fost înselat de diavol si s-a dus la Amira, domnul agarenilor din cetate, si s-a lepădat de Hristos. Si-a tăiat brâul si a călcat în picioare crucea; a scos apoi sabia si a strigat cuvântul cumplit: „Sunt agarean! De azi înainte nu mai sunt crestin!”. Si a fost cinstit si lăudat câŢiva ani de Amira si de cei împreună cu el. PărinŢii lui însă nu conteneau de a ruga pe Dumnezeu ca să-l întoarcă din nou la credinŢă pe fiul lor.

Si Dumnezeu, văzând râvna si rugăciunea lor stăruitoare, a schimbat inima lui Mirax si l-a întors la credinŢă. Si a venit el la părinŢii lui si le-a zis: „Iată, dragii mei părinŢi, din întunecimea minŢii am făcut ce am făcut. Acum mă rog să fiu iarăsi crestin si să fiu cu voi”. PărinŢii i-au răspuns: „Noi, fiule, de când ai făcut acest lucru, multe lacrimi am vărsat pentru tine. Dar niciodată n-am contenit să rugam pe Dumnezeu ca să cunosti cu adevărat si să te întorci la Dumnezeu. Iar acum mulŢumim bunătăŢii Lui, că n-a trecut cu vederea smerita noastră rugăciune. Dar după cum stii si tu fiule, ne temem de Amira, că nu cumva să ne primejduim, că te-am fi schimbat noi. Dar dacă vrei, ca să te usurezi si tu de marele tău păcat, ca să faci milostiv si pe Dumnezeu, ca să ne scoŢi si pe noi de sub bănuială si să fii folositor si pentru tot neamul tău, du-te tu la Amira, si precum ai făcut pe ascuns ceea ce ai făcut, tot asa si acum, fără stirea noastră, dă pe faŢă cu îndrăznire credinŢa ta si Dumnezeu va povăŢui viaŢa ta, fiule, precum voieste”.

Mirax, după ce a luat de la părinŢi sfatul acesta si odată cu el si binecuvântarea, cu brâul în mână, s-a dus la adunarea agarenilor. S-a încins cu brâul înaintea lui Amira si a întregii adunări, a făcut semnul cinstitei cruci si a grăit: „Acum mi-am venit în fire din întunecimea diavolească ce mă cuprinsese! Am căzut înaintea lui Hristos. Am ajuns iarăsi crestin precum am fost si am venit să-Ţi aduc aceasta stire Ţie si întregii adunări. Am venit să mărturisesc înaintea tuturor pe Hristosul meu si să vă dau anatemei si pe voi si credinŢa voastră”.

La auzul acestor cuvinte, Amira l-a chinuit vreme îndelungată, încercând să-l facă să se lepede de credinŢa în Hristos. Dar văzând că nu poate, l-a osândit la moarte. Slujitorii l-au luat, l-au pus într-o corabie si l-au dus în larg ca la patru stadii. După ce si-a făcut rugăciunea, slujitorii i-au tăiat capul si l-au aruncat în mare. Nu se stie dacă trupul lui a iesit său n-a iesit din mare; cinstitul lui cap însă a iesit. Niste crestini l-au cunoscut si l-au luat ca pe un dar de mare preŢ, au făcut o cutie de argint si au pus în ea capul sfântului cu cinstea si slava cuvenită. Si de atunci si până acum izvorăste pururea mir bine mirositor si săvârseste fel de fel de tămăduiri, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfântului Mucenic Varsava.

Sfântul Mucenic Varsava a mărturisit cu îndrăznire că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta stăpânitorul Persiei i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii SfinŢilor Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian si a Sfintei MuceniŢe Vevea.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Leontie cel din Ahaia.

În această Duminică, dinaintea Nasterii Domnului, se prăznuieste pomenirea SfinŢilor Strămosi.

Si înŢelepŢii si oamenii de rând cunosc viaŢa fericitului Avraam din cartea Facerii scrisă de dumnezeiescul Moise, că citim această carte în auzul tuturor în zilele postului. Stim că Avraam era de loc din Ţara haldeilor si că era păgân (căci haldeii erau un popor păgân). Mai stim că tatăl lui Avraam era închinător la idoli. Dar faptul că se trăgea dintr-un astfel de neam nu i-a fost piedică pentru cunoasterea lui Dumnezeu, Care l-a povăŢuit pe Avraam la cunoasterea Adevăratului Dumnezeu. Dându-si seama că nici una din făpturi nu este Dumnezeu si uitându-se la buna rânduială ce domneste în lume, a cunoscut din cele văzute pe Cel nevăzut si s-a închinat lui Dumnezeu, Stăpânitorul si Ocârmuitorul tuturor lucrurilor, Cel ce a pus în lume rânduiala si buna întocmeală ce se vede. Din pricina aceasta a si stat Dumnezeu de vorbă cu el si i-a poruncit să părăsească Ţara si casa. Avraam a făcut asa fără să se îndoiască în credinŢă. Iar ca răsplată a ascultării a primit la adânci bătrâneŢi pe Isaac si făgăduinŢa de a fi tată a multor neamuri. Că din el s-a născut Iacob si din Iacob dobândeste pe Iuda (din care S-a născut Hristos) si pe ceilalŢi mostenitori.

Purtătorii de Dumnezeu părinŢii nostri si învăŢători l-au socotit vrednic de pomenire pe Avraam, pentru că este strămosul lui Hristos. Si au rânduit părinŢii ca pomenirea lui să o facem aproape de nasterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos si nu la o depărtare mare de zile de acest praznic. Iar asezarea si rânduiala aceasta n-au făcut-o la întâmplare si după capul lor, ci cu insuflarea Duhului Sfânt. Pentru că preabunul si iubitorul de oameni Mântuitorul nostru, din pricina iubirii Sale de oameni, a învrednicit pe Avraam si pe cel din el să fie străbunii lui Hristos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.