Decembrie 9


9 Decembrie


 

9-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a noua, pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana.

Domnul si Dumnezeul nostru, vrând să-Si gătească Luisi biserică însufleŢită si casă sfântă pentru sălăsluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepŢii Ioachim si Ana – căci din acestia avea să se nască Maica Sa după trup – si a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă si cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinŢă, dar din unire si din sămânŢă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire si fără sămânŢă bărbătească si S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înŢelegere, asa cum numai El stie; fiind Dumnezeu desăvârsit a luat trup desăvârsit, asa precum si la început a făcut si a plăsmuit firea omenească.

Prăznuim dar această zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepŢilor Ioachim si Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire si a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepŢilor Ioachim si Ana, din care avea să vină însusi Dumnezeu în trup spre nasterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca acesti întelepŢi părinŢi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei proorociŢe Ana, mama Proorocului Samuel.

Sfânta si fericita Ana proorociŢa era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era căsătorita cu un bărbat din seminŢia lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă si nu făcea copii, bărbatul ei si-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a făcut copii si s-a bucurat. Ana, ca si cum nu i-ar fi fost îndeajuns durerea pricinuită de sterpiciunea ei, mai era si defăimată de bărbat si de rivală, de rude si prieteni. Si se ruga mult lui Dumnezeu să-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, desi împlinea fără trândăvie poruncile Legii. Că uneori chiar sfinŢilor cu anevoie si cu încetul si târziu li se împlinesc cererile.

Suindu-se dar Ana cu bărbatul ei în Silom, în casa atotputernicului Dumnezeu, ca să aducă Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, după săvârsirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii au primit câte două părŢi. Asta a întristat-o mult, dar n-a deznădăjduit-o, nici nu i-a întunecat faŢa.

A lăsat însă pe bărbatul ei să plece acasă, iar ea a rămas singură în casa Domnului. S-a aruncat cu faŢa la pământ si s-a rugat asa: „Doamne Dumnezeul părinŢilor mei, căută spre roaba Ta si spre smerenia mea! Dă-mi rod pântecelui meu si łi-l voi da łie să-łi slujească toate zilele vieŢii lui!”. Dumnezeu văzând că Ana nu se dezlipeste de casa Lui, că se roagă si că stăruie în rugăciunea ei, nu i-a făgăduit numai că va da rod pântecelui el, ci i-a spus mai dinainte si ce nume va purta fiul ce i se va naste.

După ce a luat aceasta încredinŢare, ea a plecat de acolo săltând de bucurie. A zămislit si a născut pe Proorocul Samuel. După ce l-a înŢărcat, s-a suit cu el în Silom, a căzut înaintea Domnului Dumnezeu si I-a mulŢumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, zicând: „Să-Ţi dea Ţie Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tău”. Ana si-a luat copilul si s-a coborât acasă, pentru că era încă mic de tot pruncul. Când a ajuns mai măricel, l-a luat de mână, l-a suit în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca să împlinească făgăduinŢa ce-o făcuse Domnului si l-a dat în mâna lui Eli preotul. Si i-a făcut maică-sa haine preoŢesti mici, pe măsura lui, si copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Ana se uita la el si se bucura. Si a mai născut Ana trei feciori si trei fete; si s-a suit în casa Domnului, a căzut cu faŢa la pământ si-L lăuda pe Domnul. Pentru aceea si zicea: „Cea stearpă a născut sapte, iar cea cu mulŢi fii a slăbit. Că ea sălta de bucurie pentru cei sapte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, după ce a născut cinci copii, a ajuns stearpă si n-a mai născut. Ana a trăit vreme îndelungată, a lăudat pe Domnul si a proorocit, iar mai pe urmă s-a mutat în locasurile cele vesnice.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Stefan cel strălucit, care a trăit în biserica Sfântului Antipa.

Această stea de curând apărută s-a născut si a crescut în Constantinopol. PărinŢii săi, Zaharia si Teofana, oameni împodobiŢi cu toate virtuŢile si plini de înŢelepciune, locuiau în locul numit Zevgma, nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului Mucenic si arhidiacon Stefan.

Când mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit până la nastere de orice mâncare grasă, mulŢumindu-se numai cu pâine, verdeŢuri si apă. La nastere i s-a arătat pe pieptul copilului o cruce luminoasă si preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai târziu faŢă de lume. Apoi a fost botezat si când a crescut a fost dat să înveŢe carte, si învăŢa cu multă sârguinŢă, supus fiind părinŢilor. După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărârea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie, iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Stefan, a fost făcut preot de Sfântul Metodie si rânduit în clerul bisericii celei mari. Atunci si lui Stefan i s-a tuns părul capului si a fost rânduit si el cleric la aceeasi biserică. Si pe cât de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atât de des se ducea si el. Când era de 18 ani i-a murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu iesea din biserică, se ruga necontenit si se hrănea numai cu verdeŢuri crude.

În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împărat Vasile si în al patruzecilea an al vârstei Cuviosului, a fost mare cutremur că s-a dărâmat cu totul biserica Sfântului Antipa. Cuviosul a iesit din biserică si a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormânt. Acolo a stat 12 ani; si din pricina umezelii s-a subrezit si de nevoie a iesit din groapa aceea aproape mort. Apoi când a îmbrăcat schima îngerească a arătat nevoinŢe călugăresti si mai mari, chiar mai presus de puterile omenesti.

Asa si-a dus fericitul Stefan acest drum anevoios si aspru al nevoinŢelor călugăresti vreme de 55 de ani, iar în al saptezecilea an al vieŢii lui, si-a dat în mâinile Domnului duhul său.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici: Sositeu, Narsu si Isaac, care prin sabie s-au săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.