Decembrie 3


3 Decembrie


 

3-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Prooroc Sofonie.

Sfântul Prooroc Sofonie – al cărui nume se tâlcuieste „straja Domnului” său „cunoscătorul celor ascunse” -, fiul lui Husi, din seminŢia lui Simeon, a fost al noulea dintre „proorocii mici”. A trăit la Ierusalim la începutul domniei regelui Iosia (640-609 î.Hr.).

A primit harul proorociei si a proorocit despre căderea si pustiirea Ierusalimului si despre necazurile cele mari ce vor veni peste iudei. A mai proorocit că neamurile vor ajunge popor ales al lui Dumnezeu; că rusinare va fi pentru cei necredinciosi si mărire pentru cei drepŢi; că Hristos Domnul va fi Judecător si împărat a toată suflarea cuvântătoare si că va răsplăti fiecăruia după faptele lui. A murit în casa lui si a fost îngropat în Ţarina lui, asteptând învierea cea mare de apoi. Sfântul Prooroc Sofonie se asemăna la înfăŢisarea trupului cu Sfântul Ioan Teologul, numai că avea barba puŢin mai rotundă.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinŢitului Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei.

Locuitorii din Alexandria Egiptului, si mai cu seamă elinii si necredinciosii, sau purtat aspru si crud cu sfinŢii. Din pricina aceasta pe mulŢi i-au făcut mucenici. Unul dintre acestia a fost si Sfântul Teodor. Când a aflat poporul alexandrinilor că el mărturiseste pe Hristos, că slujeste Lui si că învaŢă pe elini să creadă în El, au tăbărât cu mânie asupra lui si au pus mâna pe el. Mai întâi l-au chinuit cumplit, apoi au împletit o cunună de spini si l-au încununat cu ea; l-au bătut peste ochi, au râs de el si l-au batjocorit. În urmă a fost aruncat în mare. Dar pentru că a iesit sănătos din mare, i-au tăiat capul, din porunca dregătorului.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodul, care a fost eparh.

Cuviosul Teodul a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare. Era patrician si avea dregătorie de eparh al pretorilor. Era căsătorit si ducea viaŢă nepătată. Scârbit de jafurile si de lăcomia dregătorilor, si-a părăsit dregătoria. După moartea soŢiei sale a împărŢit la săraci averea sa cea mare, si s-a dus la Edesa. Acolo s-a făcut monah, si pentru viaŢa lui sfântă a fost învrednicit cu daruri dumnezeiesti. Că nu se hrănea cu mâncare tare, ci numai duminica se împărtăsea cu cinstitul Trup si Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos si cu puŢină anaforă.

A fost însă tulburat de gânduri si se ruga lui Dumnezeu să-i arate cu cine din cei ce au bineplăcut lui Dumnezeu se aseamănă el. Si a auzit un glas care i-a spus că este asemenea în împărăŢia lui Dumnezeu cu un comediant, Cornelie, care locuia în Damasc. Ducându-se la Damasc, a găsit pe Cornelie, si căzând la picioarele lui, l-a rugat să-i spună cu de-amănuntul viaŢa lui. Cornelie i-a răspuns că e păcătos si nu se stie cu vreo faptă bună. Bătrânul însă stăruia cu lacrimi si cu rugăminŢi. Si Cornelie, lăsându-se convins, i-a spus: „Eu, părinte, din fragedă vârstă, am trăit printre comedianŢi si printre jucătorii de teatru si multă vreme de acolo mi-am câstigat hrana cea de toate zilele. Târziu de tot si cu greutate, dându-mi seama de multele răutăŢi si cugetând la răsplătirea judecăŢii ce va să fie, m-am lăsat de toate răutăŢile si am căutat să duc, pe cât am putut, o viaŢă curată si să fac milostenii.

Astfel, de multă vreme, părinte sfinŢite, o femeie de bun neam, bogată si virtuoasă a fost căsătorita de ai ei cu un oarecare bărbat, desfrânat si risipitor, care a cheltuit nu numai averea femeii sale si pe a lui, ci a mâncat si alŢi mulŢi bani, luaŢi cu împrumut. Pentru aceasta împrumutătorii lui l-au băgat la închisoare pentru multă vreme, pricinuind femeii lui nemângâiată întristare. Pe femeia aceasta am întâlnit-o eu, i-am aflat durerea si mi s-a întristat sufletul. Cu lacrimi în ochi am întrebat-o: „Cât de mare e datoria, femeie?”. „Patru sute de galbeni” mi-a răspuns ea. Atunci am vândut niste giuvaieruri si cele mai frumoase haine ale mele, si am strâns patru sute de galbeni. Am pus banii în mâinile femeii, grăindu-i asa: „Ia banii acestia, femeie, si du-te în pace! Scoate-Ţi bărbatul din închisoare si te roagă din toată inima iubitorului de oameni Dumnezeu ca să mă miluiască în ziua judecăŢii”.

Teodul a ascultat totul si s-a minunat foarte si a mulŢumit lui Dumnezeu. A mai trăit câtva vreme, apoi s-a dus la Domnul cu bune nădejdi.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Sihastrul, episcopul Coloniei.

Cel între sfinŢi părintele nostru Ioan s-a născut în cetatea Nicopole din Armenia, în al patrulea an al împărăŢiei preabinecredinciosului împărat Marcian, adică în anul 454. A învăŢat Sfintele Scripturi, iar după moartea părinŢilor lui a împărŢit toată averea la săraci si a zidit o mănăstire în numele

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. În această mănăstire a trăit el împreună cu alŢi zece monahi. Pentru că a ajuns vestit din pricina virtuŢii sale, a fost hirotonit episcop al Coloniei. Vreme de nouă ani s-a îndeletnicit cu punerea în bună rânduială a treburilor bisericesti.

După ce a săvârsit bine toate, s-a dus la Ierusalim. Ajuns acolo, s-a închinat Sfintelor Locuri, apoi s-a dus la Lavra Sfântului Sava. Fericitul Sava l-a primit fără să stie cine este cel venit în mănăstire si ca să-l încerce l-a pus să facă ascultare întâi la arhondaric, apoi la bucătărie. Când fericitul Sava a văzut că, peste asteptările sale, a îndeplinit bine cele două ascultări, i-a îngăduit să trăiască în isihie, adică în sihăstrie, într-o chilie de pustnic, cinci zile pe săptămână, fără să vadă pe cineva, fără să mănânce si fără să bea ceva, iar sâmbăta si duminica să vină la sfintele slujbe, ca să cânte si să mănânce cu frăŢia. Văzându-l fericitul Sava că sporeste în viaŢa cea după Dumnezeu, l-a dus la preasfinŢitul Ilie, patriarhul Ierusalimului, si i-a cerut să-l cinstească cu harul preoŢiei. Cuviosul Ioan însă i-a spus patriarhului: „Îngăduie puŢin, stăpâne! Trebuie să cunosti mai întâi greselile mele! După aceea fă ce vei hotărî”.

Când au rămas singuri, s-a aruncat cuviosul la picioarele patriarhului Ilie, jurându-i să nu spună cuiva viaŢa sa. Patriarhul a încuviinŢat, socotind că are să audă cine stie ce faptă cu păcat. Dar când a auzit că a fost episcopul Coloniei, s-a spăimântat si a zis fericitului Sava: „Să nu-l mai superi pe Ioan, că el nu se face preot”. Fericitul Ioan ajungând la adânci bătrâneŢi, a adormit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Agapie, Seleuc si Mamant, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodul.

Cuviosul Părintele nostru Teodul s-a născut în Cipru pe vremea împăratului Maximian. De tânăr s-a lepădat de lume. Pentru marea lui nevoinŢă pustnicească si pentru smerenia lui, i s-a luminat sufletul si a fost învrednicit cu darul de a vedea mai dinainte gândurile celor ce se apropiau de el. Prefăcându-se nebun, pe mulŢi îi mustra si-i făcea să se pocăiască. Ducândusi, astfel, bine viaŢa si mântuind pe mulŢi, a adormit în pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinŢitului Mucenic Gavriil, care a fost mai înainte episcopul Ganului, iar mai pe urmă a suferit mucenicia în Prusa, în anul 1659.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Anghel, care a suferit mucenicia în Hios, în anul 1713.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.