Decembrie 2


2 Decembrie


 

2-Decembrie- USO


În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Prooroc Avacum.

Proorocul Avacum, fiul lui Safat, era din seminŢia patriarhului Simeon. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.

Înainte de luarea în robie a poporului iudeu, Avacum a văzut căderea Ierusalimului si a Templului si a plâns foarte. Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim, proorocul a fugit si trăia ca străin în pământul lui Israel. Dar după ce s-au întors haldeii în Babilon, ducând cu ei robi pe israelitenii găsiŢi în Ierusalim si în Egipt, s-a întors si el în pământul său.

Avacum a cunoscut mai dinainte că peste puŢină vreme avea să se întoarcă poporul din robia Babilonului. A murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie si a fost îngropat în Ţarina lui.

Proorocul Avacum a dat semn în Iudeea. Iar semnul este acesta: Vor vedea iudeii lumina în Templu si asa vor vedea slava lui Dumnezeu. Avacum a proorocit si de sfârsitul Templului. A spus că Templul are să fie dărâmat de un popor din Apus; că are să fie ruptă în bucăŢi mici catapeteasma lui David, adică a locului celui mai dinăuntru al Sfintei Sfintelor; că au să fie luate acoperisurile celor doi stâlpi ai Templului si nimeni n-are să stie unde sunt; că acoperisurile acestea au să fie duse de înger în pustiul Sinai, acolo unde la început a fost întocmit Cortul mărturiei si că în ele are să fie cunoscut în sfârsit Domnul si că ele au să lumineze pe cei prigoniŢi dintru început de sarpe.

Tot în această zi, pomenirea cuviosilor părinŢilor nostri si pustnici, Ioan, Iraclemon, Andrei si Teofil.

Acesti cuviosi părinŢi erau de loc din cetatea Oxirih, care se afla în Egipt, aproape de râul Nilului. PărinŢii lor au fost crestini. Îndeletnicindu-se îndelungată vreme cu citirea Sfintelor Scripturi, li s-a umplut sufletul de căinŢă. De aceea au părăsit lumea si, povăŢuiŢi de Dumnezeu, s-au dus în cele mai adânci locuri ale pustiului. Acolo au dat de un bărbat sfânt, tare bătrân si au stat pe lângă el un an. După moartea bătrânului, au rămas în locul acela saizeci de ani, trăind în post si aspră vieŢuire. Se hrăneau numai cu poame si beau numai apă; si asta numai de două ori pe săptămână. Trăiau despărŢiŢi unul de altul, umblau prin munŢi, locuiau în fel de fel de pesteri si se rugau lui Dumnezeu. Sâmbăta si duminica se întâlneau, săvârseau Sfânta Euharistie si erau împărtăsiŢi de îngerul Domnului cu Sfintele Taine. Acestea ni le-a povestit marele pustnic Pafnutie, care i-a văzut si a scris viaŢa lor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei MuceniŢe Miropa.

Sfânta aceasta Miropa s-a născut în Efes. Murind tatăl ei, a fost crescută de maică-sa. După ce s-a născut din nou prin sfântul botez, stătea copila la mormântul Sfintei Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip, si primea din mormântul sfintei, mir, pe care-l dădea din belsug tuturora. De aici a primit si numele de Miropa. Când împăratul Deciu, care împărăŢea pe vremea aceea, a pornit prigoana împotriva crestinilor (către anul 250), mama si-a luat copila si s-a dus în insula Hios, unde avea o mostenire părintească. Si stăteau amândouă în casă, rugându-se lui Dumnezeu.

Odată a venit în insulă un mare dregător împărătesc. Acesta a întemniŢat pe un ostas din ostirea de sub comanda lui, pentru că era crestin. Dar neputând să-l facă să se lepede de credinŢa în Hristos, a poruncit să i se taie capul, iar trupul să fie aruncat si să fie păzit de ostasi, ca să nu fie furat de crestini.

Cuvioasa Miropa, mânată de dumnezeiască râvnă, s-a dus noaptea cu slujitoarele ei si au luat sfintele moaste. Le-a uns cu mir si le-a îngropat întrun loc deosebit. Când a aflat dregătorul de furtul moastelor, a legat pe paznici cu lanŢuri de fier si le-a poruncit să umble prin tot orasul ca să le caute. Le-a mai spus că le va tăia capul de nu vor găsi trupul furat, în vremea hotărâtă de el. Sfânta Miropa, văzând în fiecare zi că ostasii sufăr tare si din pricina lanŢurilor de pe ei si din pricina rănilor făcute de lanŢuri si din pricina gândului că-i asteaptă moartea, a fost cuprinsă de mare durere sufletească si si-a zis întru sine: „Dacă ostasii acestia mor de pe urma furtului săvârsit de mine, îmi umplu sufletul de păcat si vai de mine în ziua judecăŢii”. Atunci ea a făcut cunoscută fapta ei si a înfruntat pe împărat care a poruncit să fie chinuită si apoi să fie închisă în temniŢă, unde sfânta si-a dat duhul lui Dumnezeu. Iar moastele sfintei, cu voia dregătorului, le-au luat crestinii si le-au îngropat într-un loc deosebit.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi părintelui nostru Solomon, arhiepiscopul Efesului, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Aviv cel nou, care prin foc s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Chiril Fileotu, care a pustnicit pe la anul 1060.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.