Decembrie 10


10 Decembrie


 

10-Decembrie- USO

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfinŢilor mucenici ai lui Hristos: Mina Calicheladu (adică cel cu viers frumos), Ermogen si Evgraf.

Acesti sfinŢi mucenici au trăit pe vremea împăratului Maximian. Făcându-se odată întrebarea de locuitorii Alexandriei de unele lucruri care tulburaseră linistea orasului, împăratul Maximian a trimis pe Mina, ca să dea răspuns acelor întrebări, pentru că Mina învăŢase toată înŢelepciunea acelei vremi si era iscusit în mestesugul vorbirii fiind atenian de neam, trăise la Atena si acolo deprinsese mestesugul vorbirii frumoase.

Când a venit Mina la Alexandria nu numai că a lămurit pe alexandrini despre lucrurile ce-i tulburaseră, nu numai că a pus capăt oricărei îndoieli si a dat răspuns oricărei întrebări ce i s-a pus, dar a si făcut pe cei ce primiseră cuvântul credinŢei în Hristos să Ţină si mai tare la credinŢa lor si a tămăduit pe mulŢi bolnavi. Împăratul, aflând de aceasta, a trimis pe Ermogen, prefectul, cu poruncă să-l facă pe Mina să se lepede de credinŢa crestină, iar de nu-l va îndupleca să-l piardă cu fel si fel de chinuri. Prefectul l-a adus pe sfânt la scaunul de judecată; dar pentru că nu l-a putut îndupleca să se lepede de Hristos, si pentru că îl vedea că i se împotriveste în cuvânt l-a supus la chinuri. Dar văzând cum rabdă Sfântul Mina chinurile aspre, a trecut si el la credinŢa în Hristos si a fost botezat de Sfântul Mina si apoi a fost ridicat de soborul episcopilor la arhierie. Aflând împăratul acestea, i-a supus pe amândoi la chinuri felurite, pe care sfinŢii le-au îndurat cu ajutorul lui Dumnezeu. Atunci Sfântul Evgraf, care era scriitor al Sfântului Mina, a mărturisit cu îndrăznire pe Hristos si a zis multe cuvinte împotriva împăratului, defăimându-l. Iar împăratul, plin de mânie a scos sabia si l-a ucis cu mâna lui pe Evgraf. Odată cu el au fost ucisi si SfinŢii Mina si Ermogen cu săbiile, de către slujitorii împăratului. Sfintele lor moaste au fost ridicate si duse în Constantinopol, unde se află si acum si fac minuni si semne nenumărate.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ghemel, care pe cruce sa săvârsit.

Sfântul Mucenic Ghemel a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Trecând odată împăratul prin cetatea Ancira, Sfântul Ghemel a stat înaintea împăratului si a mărturisit cu îndrăznire pe Hristos. Pentru aceea a fost încins sfântul cu cingătoare de fier înrosita în foc si pus să meargă în urma împăratului pe cale. Când au ajuns la mică cetate a Edesei, a fost întins sfântul în patru parŢi si chinuit în chip cumplit; iar la sfârsit i s-a dat drumul asa jupuit. Si era o priveliste înfricosătoare si nemaiîntâlnită să-l vezi mergând asa si vorbind. Dar printr-o rânduială dumnezeiască, s-a întâlnit mucenicul lui Hristos cu un preot, care l-a botezat, căci sfântul nu era încă botezat; si când a iesit din apa botezului a fost cu totul sănătos. Atunci a auzit si glas dumnezeiesc din cer, care i-a zis: „Fericit esti, Ghemel, pentru că mult te-ai ostenit!”. Apoi a fost dus iar înaintea împăratului, care a poruncit să fie răstignit pe cruce. Si asa, rugându-se, si-a dat lui Dumnezeu duhul. Niste bărbaŢi credinciosi i-au coborât pe ascuns cinstitul lui trup de pe cruce si l-au îngropat în pământ.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Toma Defurchinu.

Cuviosul Părintele nostru Toma era de loc din Ţinutul care se întinde la poalele muntelui Chimeneu. PărinŢii lui erau oameni de rând, dar aveau tot ce le trebuia pentru trai. Încă de pe când era copil, sfântul dispreŢuia pe toate cele din lume si-i era dragă viaŢa călugărească, căci obisnuise de mic să se ducă cu tatăl său la mănăstiri. De aceea a fost dat să deprindă virtutea si să înveŢe Sfintele Scripturi la un dascăl în una din acele sfinte locasuri. În scurtă vreme a învăŢat Psaltirea, cuvintele apostolilor si toată slujba bisericească. Asa a fost începutul vieŢuirii lui virtuoase. Când copilul a ajuns în vârstă, a îmbrăcat haina cea îngerească si a pornit fără întoarcere spre luptele cele împotriva vrăjmasilor.

Pe vremea aceea unul din mai-marii Constantinopolului, cu numele Galolict, a zidit o mănăstire alături de râul Sangarin. A înstiinŢat pe episcopul locului de aceasta si l-a rugat să-i aleagă pe cei mai învăŢaŢi monahi din mănăstirile de sub stăpânirea să, ca să-i aseze în noua mănăstire zidită de el. Episcopul a primit si l-a sfătuit ca dintre monahii adunaŢi să pună stareŢ al mănăstirii pe fericitul Toma, care era bărbat vestit si îndreptar desăvârsit al înfrânării.

Si a ocârmuit sfântul mănăstirea aceea destui ani; si pe cât se ascundea de oameni prin smerenia sa, pe atât se făcea cunoscut tuturora ca locas a fel si fel de virtuŢi. Se necăjea însă pentru că era tulburat de cei ce veneau la el. Si ce născoceste? A căutat printre fraŢii mănăstirii pe cel mai ales si a poruncit că acesta să fie stareŢ. Iar el, însoŢit de rugăciunile lor, a plecat si a locuit singur într-un loc foarte potrivit pentru liniste, la poalele unui munte.

Odată au venit la el doi mireni foarte cucernici, care l-au rugat să-i tundă călugări si să-i fie ucenici. Pe acesti doi mireni, ca pe niste trimisi de la Dumnezeu, i-a îmbrăcat în haine sfinŢite si le-a pus numele ca si celor dintâi ucenici ai lui Hristos, unuia Ioan, iar altuia Petru. Si făcea împreuna cu ei rugăciuni stăruitoare către Domnul.

Dar n-a suferit multă vreme născocitorul răutăŢii să-si vadă biruite vicleniile si mestesugurile lui. Mai întâi a trimis asupra sfântului mulŢime de ŢânŢari, care l-au chinuit vreme de trei ani; apoi a trimis cel viclean asupra cuviosului muste mari care l-au chinuit alŢi trei ani; după aceea a trimis asupra sfântului furnici, care l-au chinuit alŢi trei ani.

Văzând însă că sfântul rabdă toate fără să cârtească a trimis vicleanul asupra sfântului mulŢime de serpi care-l înconjurau, încolăcindu-se de trupul sfântului în toată vremea. Dar sfântul a răbdat si această ispitire. Când însă un balaur înfricosător îl împiedică să săvârsească Sfânta Liturghie, sfântul, după ce a săvârsit Sfânta Liturghie, fără să se dezbrace de vesmintele preoŢesti, a iesit afară fără frică, zicând balaurului: „Urmează-mă, fiară, ca să vezi sfârsitul si pieirea ta, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu!”. Si fiara apucându-se cu dinŢii de poalele felonului, era tras târâs de cuvios. Depărtându-se sfântul ca la o bătaie de săgeata, a ajuns la o prăpastie care avea de o parte si de alta munŢi; si a stat acolo la rugăciune. Pe lângă alte cuvinte, a adăugat la sfârsit si pe acestea: „Doamne, Cel ce ai spus că cei ce cred în Tine vor călca peste serpi si peste scorpii, binevoieste ca si eu cel prea mic, să calc după cuvântul Tău peste această fiară!”. Si cum a grăit sfântul aceste cuvinte, s-a ridicat balaurul si s-a cufundat în prăpastie; munŢii cei de pe cele două margini ale prăpastiei s-au prăbusit peste balaur, asa că prăpastia s-a umplut si a ajuns loc ses. Atunci si toŢi serpii care se aflau în chilia sfântului s-au dus la locul unde pierise balaurul si acolo au fost mâncaŢi de păsările cerului.

De atunci dar, scăpând cuviosul de ispite, a primit de la Dumnezeu harul vindecărilor si al prezicerilor; iar el se supunea la si mai aspre nevoinŢe pustnicesti. Si pentru că iubea linistea si pentru că vedea că sunt mulŢi cei ce vin la el si-l tulbură, s-a gândit să se ducă în locurile cele mai pustii ale munŢilor. Pe Ioan l-a rânduit stareŢ al mănăstirii, iar lui Petru i-a arătat mai dinainte harul mai înainte vederii. Si n-a fost dezminŢită prezicerea cuviosului Toma cel sfinŢit dar, după ce a rânduit bine toate treburile turmei sale, a plecat de acolo si s-a dus într-un loc necălcat de picior omenesc si neumblat. Trăia acolo singuratic ca o pasăre si stătea închis toată vremea postului. Iar dacă se întâmpla ca unul din fraŢi să cadă în vreo primejdie sufletească, cerceta pe fraŢi vreme îndelungată, le dădea povăŢuiri mântuitoare si se suia iarăsi la locul acela necălcat de picior omenesc, ca la un loc plin de mare desfătare.

VieŢuind asa mulŢi ani si ajungând la adânci bătrâneŢi, i s-a slăbănogit trupul si si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teotecn, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marian, care s-a săvârsit împroscat cu pietre.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Eugeniu, care s-a săvârsit lovit cu pietre.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.