Noiembrie 26


26 Noiembrie


26-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si sasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Alipie Stâlpnicul.

Acesta a trăit în zilele împăratului Eraclie, în anii 608, si se trăgea din cetatea Adrianopolei paflagonilor. Mai înainte de a se naste el, s-a arătat prin niste semne dumnezeiesti maicii sale în ce chip vrea să fie. Si după nastere a mirat atât pe oamenii cei de atunci cât si pe cei de acum, cu vederea si cu auzirea lui. Că se arată maicăsa când era grea cu dânsul, că Ţinea în braŢe un mielusel frumos, care avea în corniŢele lui făclii aprinse. Acesta era semn al virtuŢilor si strălucirii ce avea să aibă el mai pe urmă, căci s-a luptat cu toată nevoinŢa si a întrecut pe mulŢi cu răbdarea, că a stat pe stâlp în soare 53 de ani. De aceea rănindu-l si pe el vicleanul diavol, ca si pe Iov, cu rană, pentru aceasta sfântul în pizma vrăjmasului s-a rezemat întru acel stâlp numai pe o parte de a răbdat 13 ani, de nu s-a mai întors pe cealaltă parte, până când si-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieŢii lui a fost o sută de ani.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nicon, numit si „PocăiŢi-vă”.

Acesta se trăgea din Ţara Armeniei, fiind fiu al unui oarecare om mare. Deci auzind dumnezeiescul glas ce zice: „Tot cel ce va lăsa pe tatăl si său pe mama sa” si celelalte, si-a lăsat tot si s-a dus la o mănăstire unde a arătat tot felul de nevoinŢe si a întrecut pe toŢi monahii cei mai dinainte de dânsul, cu desăvârsita aspră petrecere. Iar tatăl său aflând că se află la mănăstire, cercetă toate locasurile călugărilor. Iar sfântul iesind din acea mănăstire, a colindat tot Răsăritul propovăduind tuturor si zicând: „PocăiŢi-vă”. Deci s-a dus si în insula Creta la toate cetăŢile si orasele din ea; apoi s-a dus la cetatea Lacedemoniei în care a făcut multe minuni si a zidit o biserică în numele lui Hristos, Mântuitorul nostru. Unde aflându-se până în sfârsit, s-a mutat către Hristos cel dorit, luând cununa nevoinŢei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Stelian Paflagonul.

Acesta a fost sfinŢit din pântecele maicii sale si s-a făcut locas Duhului Sfânt. Pentru aceasta împărŢindu-si bogăŢia la săraci si făcându-se monah, a covârsit pe toŢi monahii cei de atunci prin nevoinŢa obositoare si vieŢuire aspră. Apoi s-a dus în pustie, si a intrat într-o pesteră în care primea hrana de la un dumnezeiesc înger. Si s-a făcut doctor de felurite nevindecate patimi. Căci când urma boala aducătoare de moarte si mureau pruncii, si părinŢii rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credinŢă numele acelui sfânt Stelian si zugrăveau sfânta lui icoană, iarăsi năsteau alŢi prunci. Însă si prunci bolnavi izbăvea de boală. Deci asa vieŢuind pururea pomenitul si vindecări si minuni multe săvârsind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Părintelui nostru Acachie cel din Scara.

Acest cuvios era într-o mănăstire ce se afla în Asia. Si când era tânăr cu vârsta ducea sihăstrească viaŢă. Avea îndrumător si stareŢ pe un monah foarte lenes si neînfrânat. Deci atâtea necazuri si supărări răbdă de la el fericitul, încât la mulŢi poate par necrezute.

Căci uneori avea ochiul negru de lovituri, alteori gâtul si alteori avea rănit chipul. Iar după ce au trecut nouă ani, sub ascultarea acelui nemilostiv bătrân, s-a mutat către Domnul si a fost îngropat în cimitirul părinŢilor. Atunci bătrânul său s-a dus la un mare si înŢelept părinte si i-a zis: „Fratele Acachie a murit”. Iar acel părinte n-a crezut cuvintelor lui, dar bătrânul iarăsi i-a zis: „Vino de vezi”. Deci s-au dus amândoi la cimitir. Atunci cel mare părinte a întrebat pe Cuviosul Acachie ca pe un viu asa: „Frate Acachie, ai murit?” Iar mereu mulŢumitorul si desăvârsit ascultătorul a arătat încă si după moarte supunerea sa, căci răspunzând a zis: „Cum este cu putinŢă, părinte cuvioase, să moară omul făcând ascultare?” Atunci îndrumătorul si stareŢul de mai înainte îngrozindu-se de aceasta preamărită minune a căzut cu faŢa la pământ în lacrimi. Si făcându-si chilie lângă mormântul cuviosului, acolo si-a petrecut viaŢa, cu înfrânare, mărturisindu-se părinŢilor pentru bătăile ce da sfântului si zicând cuvântul acesta „Ucidere am făcut”.

Iar cinstitele moaste ale Cuviosului Acachie au fost păzite prin dumnezeiască putere mai presus de toată stricăciunea si de firească dezlegare. Si au rămas întregi multe înconjurări de ani. S-a întâmplat o dată ca să iasă monahii acelei mănăstiri să secere, vremea la aceasta chemându-i, si numai doi fraŢi au rămas în mănăstire. Unul ca să păzească, iar celalalt pentru că era bolnav. Si s-a întâmplat că a murit cel bolnav, iar celălalt frate singur fiind, nu putea ca să-i sape mormântul si să facă si celelalte trebuincioase spre îngropare. Asadar deschizând mormântul cel gata al Sfântului Acachie, a pus acolo pe fratele cel mort împreună cu sfântul. A doua zi mergând la mormânt, a aflat pe fratele cel mort aruncat afară din mormânt; si iarăsi l-a băgat în mormânt. Si fiindcă iarăsi l-a aflat pe el aruncat afară, se tânguia către sfântul îndreptându-se si zicând: „Auzit-am, Sfinte Acachie, ca nimeni altul na sporit întru ascultare ca tine. Dar acum, precum văd, te-ai făcut atât de  neascultator si mândru, încât nu primesti pe fratele în mormântul tău, ci îl arunci afară. Deci sau lasă-l pe el să se afle cu tine într-un mormânt, sau de-l vei arunca pe el iarăsi afară, mai mult nu te voi suferi, ci te voi scoate eu afară din mormânt”. Si a pus pe fratele iarăsi în mormântul sfântului si s-a dus. Iar a doua zi ducându-se iarăsi, pe fratele cel mort l-a aflat zăcând în mormânt, iar pe Sfântul Acachie nu l-a aflat. Si asa până astăzi se vede desert mormântul care poartă numele Sfântului Acachie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iacov Pustnicul.

Acest fericit Iacov ducându-se la muntele ce este treizeci de stadii de la orasul Cirului zăbovea neavând pesteră, nici casă, nici colibă, ca prin acestea să scape de firestile nevoi. Trupul lui era legat cu lanŢuri foarte grele pe sub cămasa sa cea de păr, cu care erau legate si gâtul si mijlocul său. Asemenea avea lanŢuri spânzurate împrejurul gâtului său, două pe partea dinainte si două pe partea dinapoi, care petrecându-se prin cercul cel de jos de alăturea, închipuiau litera H; si pe la coatele mâinilor avea câte un lanŢ de fier. Hrana lui era seara linte muiată. Iar din aceste osteneli el a secerat darurile Duhului Sfânt. Căci pe un prunc mort, pe care îl plângea tatăl său care zicea către sfântul:

„Stiu, robule al lui Dumnezeu că poŢi, numai nu te îngreuia a face rugăciune”. Sfântul înduplecându-se de lacrimile tatălui, l-a înviat pe copil si l-a dat sănătos în mâinile tatălui său. Din multele fapte ale sfântului acestuia numai una să pomenim. Un oarecare aducea sfântului apă de departe, de două ori pe săptămână. Si închipuindu-se diavolul pe sine întru asemănarea sfântului, întâmpină pe la mijlocul căii pe cel ce ducea apă, si luându-i apa îl trimitea acasă, pentru ca prin lipsa de apă să pună pe sfântul în nedumerire. Iar o dată venea aducătorul de apă si nesimŢindu-l spurcatul diavol, l-a văzut bătrânul si i-a zis: „Ce este aceasta, fiule? Multă vreme a trecut de când n-ai adus apă, si am ajuns nu în mică supărare pentru lipsă de apă”. Iar acela i-a răspuns: „Pururea părinte, la ceasul si ziua rânduită, eu aduc apă, dar tu, întâmpinându-mă, când într-un loc, când într-altul, nu-mi îngăduiai ca să vin aici”. Iar sfântul a zis către dânsul: „De acum înainte, măcar de mii de ori de mă vei vedea că te întâmpin si te opresc, sau te cert pe tine, fiule, să nu-mi dai vasul până ce nu vei ajunge la locul acesta”. Asa nevoindu-se si mare făcător de minuni făcându-se, întru bucurie s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sil, episcopul Corintului din Persida.

Tot în această zi, pomenirea târnosirii bisericii Sfântului Gheorghe cel din Ciparis si pomenirea Sfântului Noului mucenic Gheorghe Hiotul, care a pătimit la anul 1807.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.