Noiembrie 24


24 Noiembrie


24-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si patra, pomenirea celui între sfinŃi Părintelui nostru Clement, episcopul Romei.

Fericitul si preaînŃeleptul Clement era roman de neam si se trăgea din neam împărătesc, fecior al lui Faust si al Matildei. Deci, silindu-se la toată învăŃătura înŃelepciunii elinesti si aflând pe Apostolul Petru, a fost învăŃat de dânsul credinŃa în Hristos cea adevărată si făcându-se propovăduitor al Evangheliei si scriind Asezămintele SfinŃilor Apostoli, a fost făcut si episcop al Romei. Însă fiind prins de împăratul DomiŃian, a fost chinuit si izgonit la o cetate pustie de lângă Cherson si acolo, legându-i de grumaji o ancoră de fier de cele de corabie, l-au aruncat în adâncul mării; si asa s-a sfârsit de trei ori fericitul.

Iar Dumnezeul minunilor, si după moarte mărind pe sluga Sa, a făcut o mare si peste fire minune. Că de atunci si în urmă în fiecare an la pomenirea Sfântului Clement se depărta apa de la mal ca la trei mile, lăsând să meargă ca pe uscat pe cei ce se duceau acolo să prăznuiască sapte zile, făcând astfel mare bucurie celor ce nădăjduiau în Domnul.

Deci odată, depărtându-se marea si intrând poporul, si săvârsind praznicul sfântului si iesind, s-a întâmplat că a rămas acolo un copil mic, uitat de părinŃii lui. Iar marea întorcându-se si locul iarăsi acoperindu-l, părinŃii copilului plângeau si se tânguiau pentru lipsa lui prin tot orasul, pricinuind si celorlalŃi cetăŃeni plângere si jale. Iar a fost în anul următor, când iarăsi s-a retras marea în laturi, au mers si au aflat copilul sănătos sezând lângă mormântul sfântului. Pe care întrebându-l cum s-a hrănit si cum a fost păzit nevătămat, au aflat că l-a hrănit sfântul cel ce zăcea acolo si l-a păzit cu darul rugăciunilor sale nevătămat de fiarele marii. Deci luându-l si mulŃumind sfântului s-au dus la casa lor slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinŃitului Mucenic Petru, episcopul Alexandriei.

Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian, fiind învăŃător al dreptei credinŃe si propovăduitor al dogmelor celor drepte, căruia împăratul voia să-i taie capul căci aflase de cele ce făcea el. Atunci îl supără Arie cerând iertăciune, rugându-se si tot poporul pentru aceasta. Iar sfântul neînduplecându-se, nu i-a dat iertare, ci l-a alungat blestemându-l si zicând a fi despărŃit de mărirea lui Hristos si în veacul acesta si în cel viitor. Că zicea către ei că a văzut pe Domnul în chip de cocon mic strălucind mai mult decât soarele, dar purtând o haină ruptă din cap până în picioare si întrebându-L pentru ce-i este ruptă haina a aflat de la El că Arie i-a rupt-o. Cu semnul acesta Domnul arătă despărŃirea si osebirea ce a făcut Arie Fiului de către Tatăl, nemarturisindu-L pe El de o fiinŃă cu Tatăl. Asemenea a arătat si celelalte dogme si cuvinte de hulă ale lui Arie. Acest sfânt s-a săvârsit după porunca împăratului prin tăierea capului, câstigând cununa cea nevestejită.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Malh, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Carion, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ermoghen, episcopul acragandinilor, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea SfinŃilor Filumen si Hristofor, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evghenie, care s-a săvârsit zidit într-o gaură.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Procopie si Hristofor, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru cel din Corint.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie cel ce a pustnicit la Piatra de aur, care se trăgea dinspre părŃile Răsăritului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor cel din Antiohia.

Acest sfânt a trăit pe vremea apostatului Iulian. Si a fost prins de pe uliŃă de eparhul Salustie, pentru o pricină ca aceasta: Când rău-credinciosul Iulian a poruncit ca să se ridice de la Dafne, adică dinaintea cetăŃii Antiohiei, moastele SfinŃilor Mucenici Vavila si a celor împreună cu dânsul, atunci crestinii cei ce duceau sfintele moaste cântau un psalm al lui David si la fiecare stare ziceau stihul acesta: „Să se rusineze toŃi cei ce se închină celor ciopliŃi”. Pentru că păgânii socoteau biruinŃă si neputinŃă a lui Apolon din Dafne mutarea sfintelor moaste. Acest stih auzindu-l Iulian s-a tulburat. Deci după porunca lui a fost prins Sfântul Teodor acesta, fiindcă era si el râvnitor bunei cinstiri si era unul din cei ce cântau pomenitul stih. Si fiind spânzurat pe lemn pătimitorul lui Hristos, a fost rănit pe spate de bătăile vinelor de bou si i s-au jupuit coastele cu unghiile; si asa era chinuit sfântul de dimineaŃa până în seara, apoi legat fiind cu lanŃuri, a fost aruncat în închisoare.

Iar a doua zi, aflând Iulian de bărbăŃia ce a arătat tânărul, si stiind câŃi crestini rabdă până în sfârsit mucenicia si că uciderea prin chinuri tiranilor li se socoteste rusine, iar mucenicilor li se socoteste biruinŃă, slavă si bucurie, Paravatul a poruncit să libereze pe sfântul din închisoare.

După acestea au întrebat unii pe sfântul dacă simŃea dureri în timpul chinurilor. La care a răspuns că la început simŃea puŃină oarecare durere; apoi i s-a arătat cineva Ńinând în mâini o basma moale si răcoritoare, cu care-i stergea de pe obraz sudoarea si-l îndemna spre îndrăzneală si bărbăŃie. Pentru aceasta când chinuitorii au contenit de a-l chinui, zicea sfântul că nu s-a bucurat pentru aceasta, ci mai vârtos s-a mâhnit. Căci prin contenirea chinurilor a contenit si cel ce se arăta (care era înger ceresc) si nu-i mai pricinuia lui mai mult îndrăzneală si mângâierea cerească. Sfântul Teodor acestea pătimind, în veci se veseleste cu Domnul, odihnindu-se cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Mucenic Hrisogon si a cuviosului Marcu Trigleanul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.