Noiembrie 21


21 Noiembrie


21-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si una, Intrarea în Templu a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei si pururea Fecioarei Maria.

Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocsilor crestini praznic minunat si a toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat si este înainte-mergătoare a marii si minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaŢa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga împreuna cu bărbatul său Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, si făgăduindu-se ca, dacă vor câstiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Si asa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea si împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oară a lui Adam cel căzut si a sculării si a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoare Maria.

Când a fost de trei ani, au luat-o părinŢii ei si au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Si plinindu-si făgăduinŢa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; si au dat-o pe ea preoŢilor si mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Si aceasta a făcut-o după voinŢa lui Dumnezeu Celui ce după puŢin avea a Se naste dintr-însa spre îndreptarea si mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinŢă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se si dumnezeiestii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti si mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, iesind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif logodnicului, ca acela să-i fie păzitor si martor al fecioriei ei si ca să slujească, atât la nasterea ei cea mai presus de fire, cât si la fuga ei cea în Egipt si la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.