Noiembrie 20


20 Noiembrie


20-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului si de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul.

Acest sfânt era din Isauria, născut si crescut într-una din cele zece cetăŢi, ce se cheamă Irinopol, fecior al lui Serghie si al Mariei, în vremurile necredinciosilor luptători împotriva icoanelor. Când a fost de opt ani a fost dat la carte si învăŢând s-a făcut de vârstă si se găteau părinŢii să-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul luptătorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sărutând pe cei ce mărturiseau pentru sfintele icoane si strângând la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toată înfrânarea si aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite si mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a si arătat mare făcător de minuni. Acesta a mers si în Asia si la BizanŢ dorind să mărturisească pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma si, străbătând tot Apusul si spăimântând pe mulŢi cu semnele si cu minunile ce făcea, iarăsi s-a întors la BizanŢ; si de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo si topindu-se foarte, s-a îmbolnăvit de idropică, încât numai după glas era cunoscut de cei ce-l stiau. Deci pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic si de acolo venind iarăsi la BizanŢ a aflat pe Simeon mărturisitorul si purtătorul de Dumnezeu închis în temniŢa pentru sfintele icoane. Si închinându-i-se si rugându-l mult să se roage pentru el, cu pace s-a săvârsit. Sfintele moaste, ale acestui Sf. Grigorie, se află întregi în România la sfânta Mănăstire BistriŢa-Vâlcea, care este făcută din temelie de răposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multă cheltuială a adus aceste sfinte moaste la această sfântă mănăstire, unde se află si până astăzi făcătoare de minuni, prin care si sfânta mănăstire de multe primejdii este ferită si pământul acesta multă folosinŢă si ajutor are; iar cine merge la sfântul cu smerenie si cu credinŢa află folosinŢă si tămăduire atât trupeste cât si sufleteste.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi Părintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul si mostenitor al scaunului lui.

Acest între sfinŢi Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăŢiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic si îmbunătăŢit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Si mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuieste la douăzeci si una ale lui Aprilie, în timp ce încă se aflau moastele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Si s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta si Marea Joi. Deci bine vieŢuind si bine conducând Biserica doisprezece ani si trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor (Silistra).

Acest sfânt a trăit pe vremea lui Maximian în anii două sute nouăzeci si opt, aflându-se în cetatea Durostor, care se afla aproape de fluviul Dunării. În această cetate era obicei să săvârsească elinii în tot anul serbarea zeului lor Cronos. Mai înainte cu treizeci de zile de această serbare, alegeau un ostas tânăr si frumos la faŢă si-l găteau spre jertfă. Pe acesta mai întâi îl îmbrăcau împărăteste, apoi îl îndemnau ca să-si facă el mai întâi orice poftă a sa si apoi îl junghiau peste jertfelnicul lui Cronos. Când a venit rândul să fie jertfit si ostasul acesta Dasie, ostasii cei împreună cu dânsul îl sileau ca să-si împlinească orice poftă a să. Iar Dasie si-a pus în minte un gând foarte bun si înŢelept si a zis către ei: „Fiindcă este să mor, mai bine îmi este să mor pentru Hristos ca un crestin”. Deci înfăŢisat fiind la divanul guvernatorului a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. De aceasta fiind înstiinŢat DiocleŢian si Maximian, au adus înaintea lor pe sfântul si, fiindcă în priveliste a mărturisit bună cinstire, multe chinuri a luat de la ei si la sfârsit i s-a tăiat capul prin săbie si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Nirsa episcopul si Iosif ucenicul său si episcopul si alŢi împreună cu dânsii, care s-au săvârsit în Persia prin sabie.

Din acestia, Nirsa era episcop bătrân cu vârsta de optzeci de ani, iar Iosif fiind cu aceeasi vrednicie cinstit, adică episcop, era de optzeci si nouă de ani de bătrân. Împreună cu care si alŢi oarecare episcopi si preoŢi si din rândul celor mai simpli si femei fecioare si sihastre. ToŢi prin feluri de chipuri fiind cercetaŢi si cu felurite chinuri fiind lămuriŢi si de credinŢa nelepădându-se, li s-au tăiat capetele si asa au luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Isachie, Ioan si Savorie, care cu pietre fiind împroscaŢi s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Gheitazet si alŢi trei, care s-au săvârsit fiind împunsi cu suliŢele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha si Denahida, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Eustatie, Tespesie si Anatolie.

Acestia au trăit în Gangria GalaŢiei, pe vremea împăratului Maximian, în anul 300. ToŢi erau fii ai lui Filoteu si ai Evseviei. Tatăl lor era din GalaŢia, iar maica lor din Nicomidia. EvstaŢie se sârguia spre învăŢătura cărŢilor, iar Tespesie si Anatolie lucrau mestesugul părintesc, fiind tatăl lor vânzător de haine. Filoteu tatăl lor venind o dată de la Răsărit la Nicomidia împreună cu fiul său Anatolie a fost învăŢat credinŢa lui Hristos de Luchian preotul si dascălul, cel ce călătorea împreună cu ei si, supunându-se învăŢăturilor aceluia, au crezut în Hristos si s-au botezat. Iar Evstatie si Tespesie, mergând si ei la Nicomidia, s-au întâlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, si învăŢând de la el credinŢa în Hristos s-au botezat si ei; iar după aceea tatăl lor Filoteu a fost hirotonit preot si Evstatie hirotonit diacon.

Însă n-a trecut multă vreme si au murit părinŢii acestor sfinŢi. Si fiind pârâŢi la Maximian că sunt crestini, au fost bătuŢi cu toiege si pusi la închisoare, în care venind dumnezeiescul înger, i-a dezlegat din legătură. A doua zi au fost daŢi la fiare si, luptându-se cu ele, au rămas nevătămaŢi. Deci luându-i pe ei Antonie comitele si ducându-i la Niceea i-a pedepsit cu multe chinuri si după aceea i-a aruncat în temniŢă. În care iarăsi arătându-li-se dumnezeiescul înger i-a usurat pe ei de durerile rănilor si trupurile lor le-a făcut sănătoase. Acestea văzându-le acel vărsător de sânge, a hotărât asupra lor moarte de sabie. Si venind la locul hotărât spre tăiere, fără de veste si-au dat sfinŢii sufletele lor lui Dumnezeu, cu pace; iar gealaŢii, cuprinsi fiind de frica tiranului, le-au tăiat capetele, moarte fiindu-le trupurile.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teoctist mărturisitorul si Patriciul, ce a fost famen, în zilele Teodorei Augustei împărătesei în anii 829.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.