Noiembrie 19


19 Noiembrie


19-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Avdie (Abdia).

Acesta se tâlcuieste robul Domnului, ori mărturisit, si era din pământul Sihem, din Ţarina lui Vitaharam. El a trăit mai înainte de nasterea lui Hristos cu opt sute de ani. A slujit mai întâi regelui Samariei Ahav si apoi lui Ohozia. După ce a trimis Ohozia către sfântul si marele Prooroc Ilie doi căpitani cu câte cincizeci de oameni, să-i spună să se pogoare din munte si să meargă la el si acestia prin rugăciunea proorocului au fost arsi, împreună cu cetele lor, de focul căzut din cer, atunci a trimis Ohozia la acest prooroc Avdie, ca să-l cheme si să i-l aducă înainte pe al treilea căpitan peste cincizeci de oameni, pe care nu-l nimicise Ilie. Acesta, mergând la prooroc, a căzut la picioarele lui si s-a rugat să nu-l arză, ci să se pogoare si să meargă la rege. Iar proorocul lui Dumnezeu a făcut aceasta, asa cum se pomeneste în cartea a patra a regilor. Si de atunci si în urma părăsind Avdie pe rege, a urmat proorocului Ilie, făcându-se ucenic al lui, si proorocind multe a murit si a fost îngropat în mormântul părinŢilor săi.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Varlaam.

Acest Sfânt Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, bătrân fiind cu vârsta si, fiindcă mărturisea pe Hristos, a stat înaintea stăpânitorului Antiohiei si neînduplecându-se a jertfi la idoli a fost bătut cu vine de bou; după aceea i sau dezrădăcinat unghiile. Apoi fiind dus la un jertfelnic idolesc, a poruncit ca să-i deschidă cu sila mâna dreaptă si să-i pună în ea cărbuni aprinsi si tămâie, căci socotea stăpânitorul că nu va putea suferi, ci va arunca cărbunii împreună cu tămâia deasupra jertfelnicului idolilor si prin aceasta să se arate că a adus jertfa la idoli. Iar pătimitorul pentru Hristos a stat cu mare bărbăŢie neschimbat si netulburat, fără a misca mâna cea dreapta a sa, arătându-se cu adevărat mai puternic decât arama si fierul, până când focul i-a mâncat toata carnea mâinii drepte a lui si a căzut focul singur pe pământ; căci a ales viteazul luptător al adevărului cu cuget bărbătesc si întărit că mai bine să-i ardă mâna lui, fără a o misca cât de puŢin, decât să se arate păgânilor că a adus tămâie si jertfă demonilor. Pentru aceasta si în chinul acesta si-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, luând de la Dânsul cununa mărturisirii. Deci pe viteazul acesta luptător l-a cinstit cu cuvinte de laudă ritoricesti atât Marele Vasile cât si dumnezeiescul Hrisostom.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Azi, făcătorul de minuni.

Acesta a trăit pe vremea împăratului DiocleŢian, în anii două sute optzeci si nouă, trăgându-se din Ţara isaurilor, ostas cu mestesugul. Deci, lăsând viaŢa ostăsească, petrecea prin pustietăŢi, în care aflându-se, făcea multe vindecări si minuni. A fost însă pârât de oarecare vânători si a fost adus la DiocleŢian si credinŢa în Hristos mărturisind a fost trimis la eparhul Achilin însoŢit de o sută cincizeci de ostasi, care în loc să piardă pe sfântul, au crezut si ei în Hristos, datorită minunii ce a făcut sfântul în acea călătorie; căci, fiind ostasii însetaŢi, a scos sfântul apă si i-a adăpat în loc fără de apă. Deci eparhul primind pe sfinŢi în mâinile sale, i-a dus la un loc si a pedepsit pe sfântul Azi cu multe răni si chinuri că doară văzând ceilalŢi să se teamă. Apoi l-au spânzurat pe el pe o roată si sub el a aprins un foc mare, dar văpaia s-a stins si sfântul a rămas nevătămat. Pentru aceasta femeia eparhului si fiica lui au crezut în Hristos. Atunci eparhul a poruncit mai întâi să se taie capetele celor o sută si cincizeci de ostasi si femeii si fiicei sale, iar mai în urmă a poruncit să bată pe sfântul cumplit si să-i taie si lui capul. Si asa fericiŢii pătimitori pentru Hristos au luat cu toŢi cununa cea nevestejită a mărturisirii.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor o sută cincizeci de ostasi, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor femei, soŢia si fiica eparhului, care prin sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor doisprezece ostasi, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Agapie, care s-a săvârsit fiind sfâsiat de fiare.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iliodor, cel din Maghido a Pamfiliei.

Pe vremea împărăŢiei lui Aurelian în Roma, domnind Aetie în Maghido, cetatea Pamfiliei, în anii două sute saptezeci si doi, fericitul acesta Iliodor aflându-se în aceeasi cetate si pe Hristos propovăduindu-L cu îndrăzneală, a fost pârât la guvernator. Deci stând cu faŢa înaintea lui si auzind multe măguliri si fiindcă nu s-a plecat a jertfi idolilor, a fost spânzurat si strujit si ars cu făclii aprinse; a căror iuŢime de chinuri străbătând pe sfântul la inimă zicea: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi”. Si îndată a venit glas din cer, zicând: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt”. Acest glas auzindu-l acei ce Ţineau făcliile, către acestea văzând încă si patru îngeri care îi opreau pe ei de a chinui pe sfântul, au crezut în Domnul, iar pe guvernator l-au înfruntat si l-au rusinat. Pentru aceasta fiind aruncaŢi în mare, au luat de la Domnul cununile muceniciei.

Atunci a poruncit guvernatorul să fie încins un bou de aramă si înăuntrul lui să fie băgat mucenicul lui Hristos. Deci, după ce l-au băgat în el, a făcut rugăciune sfântul, iar boul ce scânteia s-a făcut îndată rece si mucenicul cânta înăuntrul lui. Deci guvernatorul, auzind pe sfântul cântând, s-a spăimântat si apropiindu-se acolo si cunoscând că boul ce cu puŢin mai înainte era foarte arzător s-a prefăcut în foarte rece, a zis către sfânt: „O, cap necuvios, vrăjile tale si acest foc l-au biruit”. Iar sfântul i-a răspuns: „Vrăjile mele sunt, Hristosul meu. Ci dă-mi vreme de trei zile, ca să socotesc ce trebuie să fac”. Si învoindu-se guvernatorul, sfântul a intrat pe ascuns în capistea ce se numea Panteon, fiindcă acolo erau toŢi idolii, si făcând în acesta rugăciune, îndată s-a făcut cutremur si din acel cutremur au căzut jos toŢi idolii si s-au zdrobit. Aceasta aflând, guvernatorul a adus pe mucenic în faŢa divanului său si, umplându-se de mânie, a poruncit să fie spânzurat sfântul si să i se bată cuie înrosite în cap, pe care sfântul le-a răbdat cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci văzând guvernatorul că nu se biruieste sfântul prin chinuri, a poruncit ca, legat cu lanŢuri grele, să-l ducă la cetatea Atalenilor. Si, după ce l-au dus acolo, iarăsi l-au întors înapoi si iarăsi a stat cu faŢa la divanul său.

Deci multe vorbindu-i ca să jertfească idolilor si văzându-l neînduplecat, a poruncit să fie băgate, în deschizăturile lemnului pentru chinuri, mâinile si picioarele mucenicului. Si arzând în foc o tigaie mare, l-a băgat în ea. Dar sfântul stând în mijlocul tigăii îsi făcea rugăciunea si pe cei ce erau împrejur îi îndemna să intre în tigaie, încredinŢându-i că vor rămâne nevătămaŢi de foc. Crezând cuvintelor lui, au intrat mulŢi dintr-însii si, rămânând nevătămaŢi precum zicea sfântul, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Cu adevărat mare este Dumnezeul crestinilor”. Acestea, după ce le-a văzut, guvernatorul s-a temut ca nu cumva cei ce au crezut să răpească pe sfântul din mâinile lui. De aceea a poruncit ca să-l ducă pe el iarăsi la Maghido. Si după ce a ajuns în cetate, iarăsi a fost înfăŢisat la cercetare. Si după ce a vorbit multe si nu s-a înduplecat sfântul să jertfească idolilor, a poruncit guvernatorul Aetie să i se taie limba si, spânzurându-l, să fie bătut două ceasuri; după aceasta a pus pe dânsul frâu si-l trăgea afară din cetate ca să-l omoare. Si făcând sfântul semn cu mâna către cei ce-i trăgeau, ca să-i dea lui puŢină vreme de rugăciune, a stat la rugăciune si, plinindu-si rugăciunea, i s-a tăiat capul si asa a luat fericitul cununa mărturisirii.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Antim, Talaleu, Cristofor si Eufimia si cu fiii lor si Sfântul Panharie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.