Noiembrie 18


18 Noiembrie


18-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Platon.

Acesta era din Ţara galaŢilor, din cetatea Anghirei, frate al Sfântului Mucenic Antioh. Si pentru mărturisirea lui Hristos a fost adus înaintea guvernatorului Agripin, tânăr fiind de vârstă. Si au fost rânduiŢi doisprezece slujitori de l-au bătut si l-au supus la tot felul de chinuri îngrozitoare pe care le-a îndurat ca un mucenic, iar la sfârsit i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Romano.

Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian si pentru dragostea ce avea pentru Hristos a tras înapoi pe eparhul Asclipiad, care voia să intre în capistea idolilor, zicându-i că idolii nu sunt dumnezei. De aceea l-au bătut peste gură si l-au chinuit. Si ceru sfântul de se aduse un copilas, spre mustrarea eparhului. Si l-a întrebat eparhul: „Pe care Dumnezeu se cade să-l cinstim si să ne închinam lui?” Iar el a răspuns: „Pe Dumnezeul crestinilor”. Deci bătând eparhul pe copil, fiind si maică-sa de faŢă, copilului fiindu-i sete a cerut apă, dar maică-să fiind binecredincioasă si de Dumnezeu iubitoare i-a zis: „Nu bea, fiul meu, din aceasta apă, ci du-te si bea din apa cea vie”. Si fiindcă copilul mustra încă pe tiran, iarăsi l-au bătut si i-au tăiat capul. Iar Sfântului Romano i-au tăiat limba, dar si după ce i-au tăiat-o a grăit, mulŢumind lui Dumnezeu.

Deci auzind împăratul Maximian de minunea aceasta a sfântului a poruncit să fie sugrumat în temniŢă, si asa a părăsit el această viaŢă desartă, luând cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului prunc care, întrebat fiind de eparhul: „pe care Dumnezeu se cade a-l cinsti” si răspunzând: „pe Hristos”, pentru care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Romano, diaconul palestinianul.

Acesta era din Palestina si a fost diacon al bisericii din Cezareea Palestinei. Si a săvârsit mărturisirea lui în orasul Antiohiei, pe vremea lui DiocleŢian. Deci acest pururea-pomenit îndemna cu învăŢătura sa la mucenicie pe crestinii care, temându-se de chinuri, nu mărturiseau pe Hristos. Drept aceea si el însusi fiind chemat, a stat înaintea judecătorului, mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat. Si îndată a fost osândit să fie aruncat în foc; dar aflând DiocleŢian n-a lăsat să-l arunce în foc, ci a poruncit să-i taie limba. Dar mucenicul lui Hristos, desi s-a lipsit de limbă, mai tare însă si mai curat vorbea, propovăduind în priveliste pe Hristos. După aceasta l-au pus la închisoare si i-au băgat picioarele în butuc si, încingându-i gâtul cu funie, prin sugrumare l-au omorât.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zaheu, diaconul bisericii Gadirilor, si Alfeu, care de sabie, s-au săvârsit.

Acest fericit Zaheu a fost dus înaintea judecătoriei închinătorilor de idoli, având pe grumajii săi un lanŢ greu de fier. Si întrebat fiind de judecător a mărturisit în priveliste pe Hristos. Deci a fost muncit cu grele si crude chinuri. După aceea legându-l, l-au aruncat în închisoare si i-au băgat picioarele în butuc si, asa fiind întins, a suferit cu bărbăŢie patru zile si patru nopŢi.

După aceasta a fost adus la judecătorie si Sfântul Alfeu, care era plin de Duhul Sfânt. Si după ce i-au strujit tot trupul cu bătăile si i-au ars coastele, l-au băgat în închisoare ca să pătimească acolo cele asemenea, cu împreunănevoitorul lui, Sfântul Zaheu. Iar în ziua următoare, li s-au tăiat amândurora capetele prin sabie si asa au luat, fericiŢii, cununa nevoinŢei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.